 |  |
|
Etica comportamentului si a relatiilor copii-parinti in cadrul familiilor dezintegrate
Intr-o societate democratica politicile educationale de dezvoltare si ocrotire, de asistenta sociala a familiei se pot realiza printr-o colaborare complexa in baza principiului abordarii sistemice, prin implicarea institutiilor sociale (familie, scoala, biserica, justitie) si a comunitatii [3].
Redescoperirea si redefmirea rolului familiei in viata omului, a calitatii de familist si parinte competent si eficient solicita o tratare responsabila, asemeni unei profesii ce trebuie invatata [1; 9].
Calitatile de familist si de parinte reclama acelasi efort ca si pregatirea de specialitate, perfectionarea continua, deoarece respectivele competente se formeaza si se cizeleaza treptat, bazindu-se pe 'stiinta si arta, ambele presupunind vocatie', pe o permanenta autoinstruire si autoperfectionare [2], pe dragoste si daruire, pe valorificarea potentialului biopsihic si cultural.
Personalitatea umana se formeaza prin mecanismul complex al socializarii primare si secundare, parintii fiind persoanele ce mijlocesc procesul transformarii fiintei biologice intr-o fiinta sociala.
Primul univers social al copilului, familia, reprezinta micromediul care-i ofera intiia experienta de viata, formindu-i Eul social si Supraeul prin care acesta va primi, prelucra si estima informatia ulterioara. Primele persoane de care se ataseaza copilul si pe care le iubeste neconditionat, cu adevarat, sint parintii. Primul model comportamental, prima autoritate semnificativa in relatiile de gen si in relatiile familiale este oferita de parinti.
Sa incercam sa intelegem situatia copilului lasat de parinti, indiferent de virsta, chiar si in grija unor persoane versate in educatie. Este evident faptul ca apar intrebari de tipul:
- Cum se dezvolta copilul in lipsa parintilor? Ce simte el?
- Ce domenii ale vietii de familie se afecteaza in lipsa parintilor?
- Putem aborda problema unei etici comportamentale copii-parinti care ar diminua consecintele negative si ar ameliora climatul moral al familiei in dificultate? Investigatiile efectuate in ultimii doi ani privind familia in dificultate (unul sau
ambii parinti plecati la munci peste hotare) ne-au permis sa evidentiem 12 domenii
ale vietii de familie influentate de lipsa parintilor si sa elaboram un ansamblu de
strategii comportamentale cu caracter educativ:
|
DOMENIUL VIETII DE FAMILIE AFECTAT DE LIPSA PARINTILOR |
STRATEGII EDUCATIVE |
|
1. Modul de viata al familiei se schimba in functie de cultura, virsta si starea sanatatii persoanei cu care au ramas copiii. 27% din copiii intervievati considera ca modul lor de viata nu s-a schimbat; 47% sustin ca nu sint satisfacuti de modul lor de viata in lipsa parintilor, 17% opineaza ca persoanele in grija carora au ramas nu sint in stare sa organizeze si sa dirijeze un mod normal de viata si numai 9% au mentionat ca modul lor de viata s-a ameliorat, este interesant, corespunde virstei lor si normelor igienice si culturale. |
. Parintii organizeaza 'sfatul familiei', la care invita rudele apropiate si persoanele ce ii vor suplini. . E bine sa fie incheiat un contract oficial (la notar) si sa fie anuntat specialistul responsabil de ocrotirea drepturilor copilului, dirigintele si psihologul scolar. . La 'sfatul familiei' sint evidentiate cerintele principale privind modul de viata al copiilor (se discuta cu toti invitatii). . Poate fi schitat un regim al vietii (cu participarea copiilor). . Se precizeaza durata absentei parintilor si modul in care vor contacta cu familia si copiii. |
|
2. Volumul si distribuirea responsabilitatilor familiale. in 7 din 10 familii in dificultate sarcinile si responsabilitatile membrilor sint dezechilibrate. Responsabilitatile privind sustinerea, supravegherea si asistarea copilului in pregatirea lectiilor le revin deseori fratilor mai mari, alteori bunicilor sau persoanelor ce suplinesc parintii. in localitatile rurale copiilor le revin responsabilitati exagerate de realizare a treburilor in gospodarie; in cele urbane - ce tin de menajul casnic sau ajutarea persoanelor care ii ingrijesc. |
. Responsabilitatile familiale sint corelate cu virsta si posibilitatile copilului. . Parintii redistribuie din timp responsabilitatile, le pregatesc copiilor pos-tere cu sfaturi utile pentru solutionarea diferitelor probleme familiale; . La ultimul 'sfat al familiei' parintii discuta redistribuirea responsabilitatilor familiale. . Responsabilitatile trebuie repartizate in prezenta tuturor membrilor familiei in baza unor principii etice (egalitate, echitate, datorie etc.) si in functie de particularitatile de gen, virsta, sanatate s.a. . Binevenite sint portofoliile pentru copii si familie, care cuprind responsabilitatile fiecarui membru si unele sfaturi, recomandari cu privire la realizarea obligatiunilor. |
|
3. Ritmul si orarul familiei se schimba in functie de posibilitatile si activitatea adultilor (supraveghetorilor), de orarul copilului. Doar 11% din copiii chestionati au mentionat ca au un ritm de viata stabil si un orar/regim bine chibzuit. |
. Aceasta problema se discuta la 'sfatul familiei', parintii propunind un orar echilibrat din toate punctele de vedere, coordonat cu psihologul, dirigintele, copiii si persoanele care ii vor suplini. |
|
4. Bugetul familiei sufera si el modificari, observindu-se doua extreme: a) bugetul este flexibil, fara limite rationale, satisface orice dorinta a copilului (29%); b) bugetul devine mult mai restrins (38%). Numai in 33% de familii bugetul ramine stabil, este corelat cu necesitatile acesteia. |
. Bugetul familiei se pune in discutie la 'sfatul familiei', acceptindu-se o linie strategica de cheltuieli. . Se evita abuzurile si cheltuielile exagerate si, invers, restrictiile nemotivate. . Implicarea copiilor in gestionarea bugetului familial va asigura formarea priceperilor si deprinderilor ce tin de cultura economica. |
|
5. Supravegherea si controlul conduitei copilului este un domeniu foarte important, care urmeaza sa corespunda continutului educatiei familiale si necesita respectarea urmatoarelor reguli: obiectivitate, cordialitate si empatie, control sistematic, imbinarea exigentei cu bunavointa. Controlul din partea adultilor, sustin 38% din copiii participanti la sondaj, este dur, lipsit de cordialitate, axat pe constringere si chiar pe violenta; 27% il socot prea liberal, permisiv, episodic, si numai 35% il considera adecvat si normal. |
. Modalitatile de supraveghere si control trebuie discutate la 'sfatul familiei'. . Supravegherea si controlul copiilor se motiveaza si argumenteaza. . Strategiile de control si supraveghere se puncteaza impreuna cu copiii. . Copiii sint rugati sa aduca la cunostinta adultilor care suplinesc parintii orice schimbare privind orarul activitatilor sau alte actiuni. |
|
6. Continutul educatiei familiale se poate schimba brusc, devenind coercitiv sau prea liberal. Educatia copiilor nu trebuie sa sufere, urmind a fi orientata spre dezvoltarea lor armonioasa atit din punct de vedere moral, cit si intelectual, estetic, psihofizic. in acest context, 74% din copii mentioneaza ca parintii reuseau sa se ocupe de educatia lor mult mai bine decit persoanele care-i inlocuiesc. |
. Parintii (inainte de plecare) ar trebui sa implice copiii in diferite activitati nonformale in conformitate cu interesele si aptitudinile lor. . Parintii ar trebui sa stabileasca si sa mentina relatii sistematice nu numai cu familia si copiii, dar si cu dirigintele, psihologul scolar (sau pedagogul pe care l-au angajat). |
|
7. Valorizarea copiilor rezida in crearea conditiilor favorabile pentru antrenarea lor treptata in toate evenimentele si actiunile familiei, in imbinare cu obligatiunea directa - de a invata eficient, a utiliza optimal timpul liber. |
. Se recomanda a proiecta actiunile familiei si ale copilului (impreuna cu el) pentru o zi, o saptamina, o luna, un trimestru etc; a stabili activitatile optionale, frecventa distractiilor etc; a intocmi postere speciale: "Posterul timpului liber'; "Posterul pregatirii lectiilor'; "Posterul distractiilor' etc. |
|
8. Climatul emotional si moral al familiei depinde de un sir de conditii: virsta copiilor si a persoanelor care au ramas cu ei, starea sanatatii, aptitudinile de comunicare etc; nivelul de cultura al membrilor acesteia; starea financiara; particularitatile individuale ale persoanelor ce convietuiesc impreuna. Este extrem de importanta starea morala a parintelui ce ramine cu copiii (tatii deseori fac abuz de alcool, sint violenti etc, iar mamele, suprasolicitate in gospodarie, obosesc si devin nervoase, suspicioase s. a.). in familiile in dificultate se observa deseori un climat rece, distant sau, invers, o inclinare spre hipertutela, exces de atentie, alintare. |
. Se recomanda o comportare empa-tica, deschisa spre colaborare. . La aparitia unor dificultati de conduita este necesar sa se discute sincer si obiectiv situatia. . Atitudinea adultilor trebuie corelata cu virsta, genul copiilor si experienta lor de viata. . Nu se permite critica parintilor, injosirea lor sau desconsiderarea. . Comunicarea familiala trebuie axata pe sistemul reprezentarilor sociocen-trice; de exemplu: 'noi decidem', 'noi vom realiza', 'noi vom pleca' etc. |
|
9. Comunicarea si relatiile familiale sufera cel mai mult. Comunicarea este superficiala, de scurta durata, 'telegrafica', foarte concisa si nu satisface nici trebuintele copilului, nici cele ale parintelui. De aceea, intervin schimbari si in raporturile familiale, care devin instabile, se depersonalizeaza. Adultul plecat, treptat se acomodeaza la un alt mod de viata, isi formeaza noi relatii, se distanteaza de propria familie. |
. Daca plecarea adultului este inevitabila, urmeaza sa se stabileasca durata lipsei sale, modalitatile de comunicare cu familia si copiii. . Se impune utilizarea diverselor forme de comunicare si relatii: scrisori, posta electronica, colete, vizite, discutii telefonice, posibilitatile audiovizuale (casete audio/video) etc. . Promisiunile privind comunicarea cu familia si copiii urmeaza a fi respectate. |
|
10. Perceperea si imaginea familiei sint pereclitate si ele. Este un domeniu foarte important, deoarece include doua |
. Imaginea (reputatia) familiei este un criteriu important de evaluare a acesteia si necesita o atitudine |
|
aspecte: perceperea imaginii familiei de catre copii si parinti si perceperea imaginii familiei de catre persoanele din exterior, care influenteaza opinia despre familie (reputatia familiei). In acest sens, un rol semnificativ ii revine institutiei de invatamint (gradinita de copii sau scoala) care, evaluind activitatea si comportarea copilului, apreciaza implicit si eficienta actiunilor parentale, imaginea familiei. Am stabilit ca o parte din copiii mai mari traiesc la inceput o stare de euforie, mindrie ca parintii lor au plecat peste hotare (38%). Altii (56%) considera ca parintii nu trebuiau sa plece si se vor intoarce repede (doresc acest lucru) si numai 6% au calificat plecarea parintilor drept unica posibilitate de imbunatatire a situatiei financiare. |
serioasa, atenta din partea adultilor. . Nu se admite desconsiderarea sau minimalizarea insemnatatii familiei (greseli comise de rude, pedagogi, alte persoane), verbalizarea ideilor de tipul: 'au plecat parintii si nu mai au grija de tine', 'ai fost obraznic si parintii sint bucurosi ca au scapat de tine' etc. . Parintii trebuie sa tina minte ca imaginea familiei este esentiala pentru copil, proiectind inainte de plecare strategiile care vor contribui la formarea si mentinerea imaginii pozitive fata de sine, copii si familie. |
|
11. Orientarea profesionala a copiilor poate suferi schimbari la diferite niveluri. Unii incep a invata mai slab, deoarece conteaza pe studii in baza de contract, multi se vad plecati din tara (39%). Alti copii depun efort si invata bine, se straduiesc sa nu dezamageasca parintii. |
. Se analizeaza posibilitatile familiei si aptitudinile copilului, implicarea acestuia in diverse activitati specializate intr-un anumit domeniu. . Se discuta valorizarea personalitatii umane in societate din perspectiva unui profesionist de calitate. |
|
12. Integrarea in comunitate depinde de imaginea copilului si a familiei, de un sir de conditii sociale: cultura, economie, mediu (urban/rural), reteaua educativa si efortul propriu al copilului, in realitatea noastra ar fi normal ca parteneriatul socio-educativ sa nu fie doar 'proclamat', ci si implementat. Aici mari posibilitati au: scoala, biserica, ONG-urile, justitia etc. |
. Crearea in institutiile de invatamint a unor Comisii de evidenta a copiilor din familiile in dificultate (psiholog, diriginti, parinti, manageri, politist de sector, preot etc). . Crearea unor servicii de genul 'Telefonul de incredere'. . Organizarea scolilor/atelierelor pentru parinti care vor contribui la optimizarea competentelor parentale si armonizarea relatiilor familiale. . Implicarea copiilor in diverse activitati extradidactice si extrascolare. |
In incheiere, propunem un set de recomandari ce vor fi utile institutiilor de invatamint (gradinita, scoala generala, liceu etc.) pentru a le aplica in practica educationala si care ar presupune:
- crearea unor grupuri de consiliere profilactica pentru parinti in problemele care pot aparea in legatura cu plecarea lor din familie pe o perioada de timp indelungata;
- instituirea unui microconsiliu responsabil de evidenta si activitatile formative cu parintii si copiii in scopul depasirii dificultatilor generate de plecarea parintilor (unele institutii au organizat asociatii obstesti, care intretin relatii cu parintii plecati, acestia acordind un suport financiar pedagogilor implicati activ si sistematic in munca cu copiii lor);
- respectarea drepturilor copilului;
- implicarea activa a copiilor in diverse activitati extrascolare pentru a-i invata sa-si organizeze corect timpul liber;
- orientarea copiilor spre respectarea unui mod sanatos si rational de viata;
- organizarea unui ciclu de sedinte de formare, cu caracter psihopedagogie si etic, pentru parintii care au decis sa plece la munci peste hotare;
- desfasurarea unor activitati cu parintii privind cultura comportarii si etica relatiilor in cadrul familiei.
Istoria culturii si civilizatiei ne demonstreaza elocvent ca pastrarea si consolidarea familiei, ocrotirea ei este posibila doar pe o singura cale: ridicarea nivelului de cultura a unui popor prin corelarea factorilor macrostructurali (reforme sociale, economice, politice, educationale etc.) si a celor microstructurali (activitati formale si nonformale, organizate de scoala; proiecte realizate de diverse asociatii obstesti).
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |