Modalitati ameliorative

MODALITATI AMELIORATIVE

Pentru cresterea gradului de "stiintificitate' a unei cercetari, in afara validarii interne si externe a concluziilor sau a evitarii unor "capcane' de tipul celor descrise anterior, sunt necesare o serie de alte mijloace. Pourtois si Desmet propun trei:

Triangularea in stiintele socio-umane vizeaza studiul comportamentului uman din mai multe puncte de vedere; se mai numeste si "cavalcada metodelor' sau "cercetarea prin metode multiple';

Validitatea de semnificatie se refera la sensul atribuit de subiecti fenomenelor analizate si este caracteristica pentru cercetarile calitative, in cele cantitative semnificatiile fiind stabilite in lumina teoriei de la care porneste studiul ;

Judecata critica vizeaza controlul critic al surselor de informare.

Triangularea

L. Cohen si L. Manion propun mai multe tipuri de triangulare: temporala (ia in considerare procesele de schimbare sau de permanenta utilizand metode longitudinale sau transversale) ; spatiala (recurge la studii efectuate paralel in diverse tari, culturi sau in sanul diverselor subculturi) ; prin combinarea nivelurilor (utilizeaza mai mult decat un singur nivel de analiza, la cel individual adaugandu-le pe cele interpersonale, grupale, societale) ; teoretica (face apel la teorii alternative sau concurente) ; a observatorilor (angajeaza mai mult de un singur observator/corector in planul cercetarii) ; metodologica (presupune folosirea aceleiasi metode in scopuri diferite sau a unor metode diferite pentru acelasi obiect de analiza) ; de resurse (implica referinte la informatii multiple, la documente obiective, cum ar fi documentele de arhiva) ; interna (pune in legatura informatiile culese cu elementele anamnestice, cu originea sociala si culturala a subiectilor).

Validitatea de semnificatie

Porneste de la premisa ca datele recoltate depind deseori de factori ca: modul de intelegere a instrumentului de catre subiect; concordanta/nonconcordanta dintre sensul obiectiv al itemilor si perceptia declansata de ei in subiect; intelegerea exacta de catre cercetator a raspunsurilor furnizate de subiecti, limbajul celor doi nefiind intotdeauna acelasi. Validitatea de semnificatie se efectueaza asupra a doua planuri: planul denotatiei (subiectul a inteles bine semnificatia itemilor? ; cercetatorul a inteles sensul raspunsurilor?) ; planul conotatiei (actualizarea perceptiilor, actiunilor, sentimentelor actorilor referitoare la evenimentele narate sau la itemii propusi). In ambele cazuri, apelul la subiect, presupus de validitatea de semnificatie, restituie itemii, interpretarile in contextul realitatii percepute de subiecti.

Judecata critica

Au fost imaginate o multitudine de modalitati de controlare a surselor de informare. R. Rezsohazy a propus sase modalitati de critica referitoare mai ales la istorie, dar generalizabile si pentru alte stiinte: critica identitatii (verificarea identitatii sursei de informare, stabilirea coordonatelor sociologice si chiar psihoindividuale) ; critica restituirii (stabilirea starii in care se afla informatia: este versiunea originala, a suferit modificari, este de "prima mana' sau de "a doua mana' ?) ; critica originalitatii (se refera la legatura dintre informatie si cercetator, el este cel care a gandit-o sau doar a preluat-o?) ; critica interpretarii (abordeaza sensul informatiei: a fost ea bine inteleasa? , nu se deduce dintr-o informatie ceea ce nu exista in ea?) ; critica autoritatii (consta in determinarea creditului acordat sursei de informatie; pentru aceasta se utilizeaza trei operatii critica de observare - examineaza calitatile de observator ale informatorului ; critica de exactitate - precizarea perioadei care s-a scurs de la recoltarea informatiei si relatarea ei ; critica de sinceritate - sunt analizate mobilurile care l-ar putea tenta pe cercetator sa denatureze faptele; critica confruntarii - examineaza si compara aceleasi fapte culese/raportate prin mijloace diferite.

Pourtois si Desmet concluzioneaza: "Prin punerea in actiune a metodelor de investigatie diferite si complementare, prin confruntarea rezultatelor care decurg, prin analiza critica a proceselor de constructie a cunostintelor si prin trecerea constanta de la o instrumentare «dura» la o instrumentare «supla», cercetatorul va creste considerabil credibilitatea, transferabilitatea, stabilitatea si fidelitatea cercetarii sale".