Dezvoltarea psihologica

DEZVOLTAREA PSIHOLOGICA

Dintre toate mamiferele, fiintele umane se caracterizeaza, imediat dupa nastere, printr-un inalt grad de imaturitate, necesitand un lung proces de invatare, dezvoltare si interactiuni sociale inainte de dobandirea independentei. In general, cu cat este mai complexa structura sistemului nervos, cu atat este mai mare perioada necesara maturizarii. De exemplu, un cimpanzeu, un animal cu multe asemanari cu fiinta umana, isi va dobandi independenta cu mult inaintea unui copil nascut in aceeasi zi.

2.1. Conceptul de dezvoltare

Conceptul de dezvoltare se refera la modificarile secventiale ce apar intr-un organism pe masura ce acesta parcurge traseul de la conceptie la moarte. Exista doua categorii de procese care determina aceste modificari : procese programate biologic si procese datorate interactiunii cu mediul.

Dezvoltarea organismului uman se desfasoara pe mai multe paliere.

a.  Dezvoltarea fizica : modificari in lungime si greutate, modificarile structurii si functiei creierului, inimii, altor organe interne, modificarile scheletului si musculaturii care afecteaza abilitatile motorii. Aceste modificari exercita o influienta majora asupra intelectului si personalitatii. Un copil cu handicap auditiv sufera si de o intarziere in dezvoltarea limbajului. Un adult cu boala Alzheimer sufera si de o deteriorare semnificativa la nivel cognitiv si emotional.

b. Dezvoltarea cognitiva : modificari ce apar la nivelul perceptiei, invatarii, memoriei, rationamentului, limbajului. Aceste aspecte ale dezvoltarii intelectuale sunt legate de dezvoltarea motorie si emotionala. Anxietatea de separare, adica teama unui copil ca , odata plecata, mama sa nu se va mai intoarce, nu poate exista daca acel copil nu isi poate aminti trecutul si nu poate anticipa viitorul.

c.  Dezvoltarea psihosociala : modificari care apar in personalitate, emotii si in relatiile individului cu ceilalti. La orice varsta, modul cum este evaluata si conceptualizata propria persoana influienteaza nu numai performantele cognitive dar si functionarea "biologica" a organismului.

Mult timp cercetatorii au facut o obsesie in a stabili un model universal de dezvoltare incercand sa stabileasca prin ce anume se caracterizeaza dezvoltarea "normala"a copiilor. Metoda clasica de stabilire a "baremului" caracteristica  fiecarei varste a fost cea a calcularii unei medii pentru fiecare variabila aleasa in scopul decrierii comportamentului. Scalele de dezvoltare se bazeaza tocmai pe utilizarea unor astfel de "norme" stabilite statistic. Exista norme pentru aproape orice, de la mersul independent la rostirea primelor cuvinte, de la citirea primelor cuvinte la prima dragoste.

Automat, s-a concluzionat ca acei copii care nu urmeaza traseul comun de dezvoltare sufera probabil de pe urma unui deficit sau a unei deprivari de ordin familiar sau cultural.

In ultima vreme insa se considera din ce in ce mai mult ca diferentele sunt date de cai alternative de dezvoltare si nu de cai "inferioare" de evolutie. Tendinta actuala este aceea de a recunoaste mai degraba unicitatea fiecarui copil - si implicit a fiecarui familii sau a fiecarei culturi.

2.2. Etape de dezvoltare

Regularitatile care exista in succesiunea dezvoltarii fiintei umane permit distingerea unor etape distincte de carsta. Fiecare din noi urmam un traseu compus din :

Perioada prenatala. (din momentul conceptiei pana la nastere)

Se formeaza structura fundamentala a corpului si organele sale. Ritmul de crestere fizica este cel mai accelerat din intreaga existenta umana. Vulnerabilitatea la factorii de mediu este foarte mare.

Perioada de nou nascut si sugar (0-1 an)

Toate simturile sunt capabile sa functioneze de la nastere. Urmeaza o crestere rapida si o dezvoltare accelerata a abilitatilor motorii. Capacitatea de memorare si invatare este functionala din primele saptamani de viata. La sfarsitul primului an se dezvolta atasamentul fata de parinti si de celelalte persoane semnificative.

Copilaria timpurie (1 - 3 ani)

In cel de-al doilea an de viata prinde contur constiinta de sine. Limbajul comprehensiv si limbajul expresiv se dezvolta in ritm alert. Sporeste si interesul fata de ceilalti copii.

Varsta prescolara (3 -6 ani)

Familia este inca "centrul universului" pentru copil. dar tovarasii de joaca devin la randul lor din ce in ce mai importanti. Sporeste forta fizica a copilului, se imbunatatesc abilitatile sale motorii fine si grosiere. Independenta si autocontrolul se amplifica. Jocul, creativitatea si imaginatia sunt din ce in ce mai elaborate. Datorita imaturitatii cognitive, par sa existe o sumedenie de idei "ilogice" despre lume. Comportamentul este in mare masura egocentric, dar intelegerea perspectivei celorlalti este tot mai accesibila copilului.

Varsta scolara mica (6,7 - 10,11 ani)

Prietenii devin cei mai importanti pentru copii. Copiii incep sa gandeasca logic, chiar daca in mare masura gandirea lor este concreta. Egocentrismul lor se diminueaza. Conceptul de sine capata noi dimensiuni, afectand stima de sine - evaluarea pozitiva sau negativa a propriei persoane. Cresterea fizica este incetinita.

Preadolescenta - pubertatea (10,11 - 14,15 ani )

Au loc modificari de ordin fizic ample, rapide si profunde. Organismul atinge maturitatea reproductiva, fapt ce isi spune amprenta asupra intregii vieti psihice : se declanseaza o adevarata "furtuna hormonala".

Adolescenta (14,15 - 20 ani)

Cautarea propriei identitati devine nucleul preocparilor persoanei. Exista un anumit egocentrism care persista in anumite comportamente, dar in general se dezvolta capacitatea de a gandi abstract si de a utiliza rationamente stiintifice. Grupul de prieteni ajuta la dezvoltarea si testarea conceptului de sine. Relatiile cu parintii sunt puse in unele cazuri la incercare.

Varsta adulta tanara (20 - 40 ani)

Sunt luate decizii importante in viata. Majoritatea indivizilor se casatoresc si au copii in acesta perioada. Sanatatea fizica atinge punctul sau maxim, apoi incepe usor declinul. Sunt luate si decizii legate de viata profesionala. Constiinta propriei indentitati continua sa se dezvolte. Abilitatile intelectuale capata noi dimensiuni.

Varsta "de mijloc" (40 - 65 ani)

"Intelepciunea" si abilitatile de rezolvare a problemelor practive sunt optime : capacitatea de a rezolva probleme noi este insa afectata. Responsabilitatile duble fata de propriii copii si fata de parinti pot duce la un stres sporit - se vorbeste in acest sens de generatia "sandwich". Exista si persoane care traverseaza o perioada de criza, asa numita "criza a varstei de mijloc".

Varsta adulta tarzie - batranetea (incepand cu 65 de ani)

Majoritatea persoanelor sunt inca sanatoase si active, desi apare un declin al abilitatilor fizice. Cei mai multi sunt activi din punct de vedere intelectual. In ciuda deteriorarii memoriei si a inteligentei, in majoritatea cazurilor se dezvolta si strategii compensatorii. Nevoia de a defini scopul vietii este si mai stringenta, pentru a putea face fata aproprierii mortii.

Bineinteles ca acesta segmentare a etapelor de varsta este mai degraba didactica. Deosebirile dintre etape pot sa nu fie foarte pregnante sau pot sa apara suprapuneri intr-o masura foarte mare intre ele. In plus, exista rate individuale de dezvoltare, dupa cum exista si o variabilitate foarte mare in ce priveste "produsele" dezvoltarii. Vom prezenta in continuare caracteristicile varstei scolare.

2.2.1. Varsta scolara mica (6,7 - 10,11 ani)

Schimbarile sunt dramatice si sunt un pas hotarator in viata. Copilul trebuie sa stea in clasa, in banca si sa dobandeasca multe cunostiinte formale. Problemele cu care se confrunta sunt abstracte, rupte de context, dde multe ori sub forma scrisa, iar interactiunea dintre copil si persoana profesorului este foarte diferita de cea dintre copil si parinte. In scoala copilului i se cere sa stea jos, sa raspunda numai cand este intrebat, iar raspunsurile sa fie oficiale. Trebuie sa se supuna autoritatii si regulilor pe care aceasta autoritate le impune si trebuie sa se conformeze si mai mult expectantelor adultilor. Apare cerinta unui efort sustinut, a unei munci constante, nevoia de a intra in competitie si a obtine performante. In acelasi timp se modifica si relatia copil - parinte, acesta din urma devenind brusc mai sever si mai atent la trasaturi ca: neatentia sau hiperactivitatea. De multe ori insa, atat parintele cat si profesorul omit particularitatile de varsta ale scolarului mic.

A.    Dezvoltarea fizica si motorie

Ritmul dezvoltarii fizice este mai lent decat in etapele anterioare. Nu sunt diferente semnificative intre baieti si fete pana la momentul "exploziei de crestere" care apare la fete in jur de 10 ani si la baieti in jur de 12 ani.

Nu exista diferente de ordin fizic intre sexe la nivelul abilitatilor motorii, ci mai degraba expectante diferite si o participare diferentiata - desi nejustificata - a fetelor comparativ cu baietii la anumite activitati.

Copiii devin constienti de imaginea lor fizica si de felul in care ei se reflecta in ochii celorlalti : evaluarea de ordin fizic se integreaza in imaginea de sine si influienteaza stima de sine.

Prieteniile se fac pe criterii de ordin fizic, iar "atipicii" sunt respinsi.

B.    Dezvoltarea cognitiva

In acesta perioada copiii se afla in stadiul piagetian al operatiilor concrete. Apare conservarea, mai intai a numarului, in jur de 5-6 ani, fiind urmata de conservarea greutatii (7-8 ani) si apoi conservarea volumului (11 ani). In acesta perioada se dezvolta si capacitatea de clasificare si seriere, si in particular este inteles principiul incluziunii claselor. Limitarile din gandirea copilului sunt evidente insa in dependenta de mediul imediat si in dificultatea de a opera cu idei abstracte.

Egocentrismul considerat de Piaget ca fiind tipic pentru copilul din stadiul preoperator este inlocuit cu capacitatea de a coordona propria perspectiva cu cea a altora si deci de a intelege ca exista o multitudine de puncte de vedere asupra aceleiasi realitati concrete. Acest lucru este evident in adoptarea diferitelor roluri sociale precum si in gandirea morala.

Memoria se imbunatateste, atat datorita cresterii capacitatii sale, cat si datorita utilizarii unor strategii precum repetitia sau organizarea logica a materialului.

Intelegerea structurilor sintactice, se dezvolta rapid, permitand copiilor sa se faca mai bine intelesi.

Intrarea in scoala aduce atat o schimbare semnificativa de statul social, cat si o serie de sarcini cognitive la care copiii se adapteaza diferentiat. Exista si categorii de copii cu nevoi speciale care ar presupune interventii educationale specifice.

C.    Dezvoltarea sociala si dezvoltarea personalitatii

Definirea propriei persoane capata o mai mare coerenta : spre deosebire de prescolari, la care sinele se deineste in principal in termeni de trasaturi fizice, copiii de varsta scolara vorbesc despre ei insisi in termeni de caracteristici psihologice. Copiii de de scoala primara incep sa se defineasca si in termenii grupurilor carora le apartin si incep sa vorbeasca despre ei insisi in termeni de tendinte sociale (sunt timid, prietenos, amabil).

Grupul de prieteni capata o greutate crescuta in viata copilului.

Prieteniile se bazeaza mai ales pe loialitate mutuala, suport, interese comune. Ele ajuta si la dezvoltatea unui sentiment de comuniunem de "noi".

Importanta crescanda a prietenilor nu reduce importanta familiei. Copiii de la fratii lor o serie de abilitati sociale - cum sa negocieze, cum sa isi controleze mania fara a pune punct unei relatii. Parintii continua sa aiba si ei un puternic impact asupra copilului de varsta scolara, in functie de cantitatea de dragoste pe care o ofera, de cantitatea de autonomie pe care o permit copilului, de receptivitatea la parerile acestuia, de anxietatea -"ingrijorarea" cu care se implica in viata copilului si de masura in care se bazeaza pe metode de disciplina.

20 pana la 25 % din copiii de varsta scolara sufera de tulburari emotionale. Acestea pot lua forma reactiilor agresive, a minciunii, furtului, sfidarii regulilor, care sunt expresia exterioara a "furtunii" emotionale, a anxietatii (anxietate de separare de parinti, fobie scolara) sau a depresiei.

Stresul unei copilarii normale poate fi cauzat de factori multipli, de la nasterea unui frate mai mic la boala, despartirea temporara de parinti, solicitari scolare. Evenimentele stresante pot afecta dezvoltarea emotionala a copiilor.

2.2.2. Pubertatea si adolescenta

Exista o pronuntata tendinta de a vedea adolescenta ca pe o perioada de discontinuitate marcata din viata noastra. Cei care trec pragul acestei perioade sunt nu de putine ori priviti ca si cum ar fi membrii unei cu totul altei specii ! Adolescentii sunt "ciudati", diferiti, straini atat de copii cat si de adulti.

De fapt, indiferent cat de critica este trecerea de pragul acestei varste, ea presupune cu necesitate rezolvarea unor "probleme de dezvoltare" care fac posibila aparitia nu doar biologica ci si psihologica a viitorului adult :

dobandirea independentei de parinti :

adaptarea la propria maturizare sexuala:

stabilirea unei relatii de cooperare si de lucru cu alte persoane, fara insa a fi dominat de acestea:

decizia si pregatirea pentru o anumita vocatie :

dezvoltarea unei filozofii de viata, a unor credinte morale si standarde morale. Acesta filozofie de viata va da ordine si consistenta deciziilor multiple si actiunilor pe care individul le are de realizat intr-o lume diversa si in schimbare .

dobandirea unui sentiment al identitatii.

Etapele adolescentei

Problemele care apar in dezvoltare sunt intr-o oarecare masura similare, ceea ce permite prezentarea unor substadii ale adolescentei.

a) Adolescenta timpurie (pubertatea) - 12-14 ani

Nevoia de independenta

Lupta cu sentimentul de identitate

Labillitate emotionala

Capacitati sporite de exprimare verbala a propriei persoane

Exprimarea mai facila a sentimentelor prin actiune decat prin cuvinte

Importanta crescanda acordata prietenilor

Atentie redusa acordata parintilor, cu accese ocazionale de "obraznicie"

Realizarea faptului ca parintii nu sunt perfecti : identificarea erorilor acestora

Cautarea unor noi modele pe langa parinti

Tendinta de regresie, in momentele de criza, la comportamente infantile

Influienta sporita a grupului de prieteni (interese, imbracaminte)

Interese profesionale

Preponderent interese pentru viitorul apropiat si pentru prezent

Abilitate sporita la munca sustinuta

Sexualitate

Avantaj al fetelor

Prieteni de acelasi sex, activitati de grup cu acestia

Timiditate

Nevoia de intimitate

Experimentarea propriului corp (autostimulare)

Intrebari in legatura cu propria sexualitate

Etica si autocontrol

Testarea regulilor si limitelor

Experimentarea ocazionala cu a fumatului, consumului de alcool, droguri

b) Adolescenta de mijloc (14-17 ani)

Nevoia de independenta

Implicare a propriei persoane, alternand intre expectante nerealist de inalte si un concept de sine rudimentar

Nemultumire legata de interferenta parintilor cu propria independenta

Preocupari excesive in legatura cu propriul corp

Sentimentul de "ciudatenie" in legatura cu sine si cu propriul corp

Parere proasta despre parinti, "investitie" emotionala redusa in acestia

Efortul de stabilire a unor noi prietenii

Accent sporit pe noul grup de prieteni cu identitatea de grup definita prin selectivitate, superioritate si competitivitate

Perioade de tristete, care insotesc "pierderea psihologica" a parintilor

Autoanaliza amplificata, uneori sub forma unui jurnal

Interese profesionale

Interese intelectuale mai pronuntate

Unele energii sexuale si agresive directionate inspre interese creative

Sexualitate

Preocupari legate de atractivitatea sexuala

Relatii pasagere

Sentimente de tandrete dar si de teama fata de sexul opus

Sentimentte de dragoste si pasiune

Etica si autocontrol

Dezvoltarea idealurilor si selectia modelelor de rol

Capacitate sporita de fixare a scopurilor

Interes pentru problemele morale

c) Adolescenta tarzie (17- 19)

Nevoia de independenta

Identitate ferma

Capacitate de amanare a recompenselor

Simt al umorului mult mai dezvoltat

Interese stabile

Mai mare stabilitate emotionala

Capacitate de a lua decizii independente

Capacitate de a face compromisuri

Mandria pentru propria munca

Incredere in sine

Preocupare mai mare pentru ceilalti

Interese profesionale

Deprinderi de munca mai bine definite

Nivel sporit de preocupare pentru viitor

Sexualitate

Preocupare pentru relatii mai stabile

Identitate sexuala clarificata

Capacitate pentru relatii tandre si senzuale

Etica si autocontrol

Capacitate de introspectie si autoanaliza

Accent pe demnitatea personala si stima de sine

Capacitatea de fixare a unor scopuri si de urmarire a acestora

Acceptarea institutiilor sociale si a traditiilor culturale

Autoreglarea stimei de sine

Aceste repere sunt doar orientative, adolescentii nesuprapunandu-se peste acest portret robot decat intr-o oarecare masura.

Adolescenta atipica

exmatriculare sau scadere spectaculoasa in performanta scolara

agresare verbala a celorlalti, crize de furie

apartenenta la un grup sau o "gasca"

pierderea interesului pentru activitatile care ii produceau placere, pentru sport sau alte hobiuri

probleme cu legea

depresie, izolare

tentative de manipulare a adultilor

lipsa de motivatie

minciuni frecvente, lipsa de onestitate, furt

promiscuitate sexuala

idei suicidare

consum curent sau doar "experimental" de alcool si droguri

A.    Dezvoltarea fizica si maturizare fiziologica

Atat baieti cat si fetele traverseaza schimbari fiziologice dramatice. Are loc o crestere exploziva in inaltime, greutate si o dezvoltare semnificativa a musculaturii si scheletului.

Organele rreproductive se dezvolta si se maturizeaza la randul lor

Apar caracterele sexuale secundare.

Schimbarile fizice si modificarile bruste ale infatisarii afecteaza conceptul de sine si personalitatea. Efectele unei maturizari prea rapide sau dimpotriva, prea lente isi pun amprenta asupra adolescentului, dar de obicei se "sting" la maturitate.

B.    Dezvoltarea cognitiva

Multi adolescenti ating stadiul piagetian al operatiilor formale, caracterizat prin capacitatea de gandire abstracta.

Desi a fost depasit egocentrismul specific copilului mic, adolescentul manifesta totusi anumite tendinte egocentrice, care se manifesta in relatiile cu autoritatea, in centrarea excesiva pe sine, in constientizarea foarte "acuta" a propriei persoane.

Caracteristici ale gandirii adolescentilor

gandirea critica. Ideile celorlalti nu mai sunt luate de-a gata, fara a pune in discutie importanta lor si sunt luate in calcul si alte idei alternative. Ei pot sa gandeasca cu un pas inainte fata de "adversar", sa-si planifice viitoarea miscare si sa prevada consecintele alegerii unei alternative.

gandirea abstracta. Capacitatea de a rationa logic asupra unor probleme abstracte deschide calea operarea asupra unor probleme de ordin social sau idiologic. Sunt "disponibile" poantele, proverbele, metaforele si analogiile.

multidimensionalitatea. Sunt capabili sa analizeze problemele din mai multe unghiuri - sarcasmul lor de multe ori isi are originea tocmai aici. Se pot descrie pe ei insisi si pe ceilalti in termeni mult mai diferentiati (sunt introvert si expansiv in acelasi timp).

Relativismul. Pun la indoiala afirmatiile celorlalti si sunt mai putin dispusi sa accepte fapte sau adevaruri absolute. Acest lucru este adesea exasperant pentru parinti care se intreaba daca nu cumva copilul lor interogheaza totul doar de dragul interogarii. Valorile personale suntsi ele puse sub semnul intrebarii, pana la un scepticism "de limita"- care spune ca nimic nu este sigur, si nici o cunostiinta nu este adevarata la modul absolut si deci "de incredere".

Capacitatea de a distinge realitatea de idealuri duce la perceperea, pentru intaia oara a ipocriziei. Parintii sunt detronati, nemaifiind "buni " si atotcunoscatori la modul absolut, ci doar simpli muritori Contrastele percepute acut dintre ceea ce exista in realitate si ceea ce ar trebui sa fie, dintre ideal si real, fac ca sa se reverse foarte mult criticism impotriva sistemului, a institutiilor si a parintilor. Deziluzia provocata de realitate ii motiveaza sa isi construiasca propriile modele (fictive) despre cum ar trebui sa functioneze lumea - viziune exagerat de optimista si idealista. Dar prinsi in jocul condamnarii ipocriziei care inconjoara, adolescentii "tipici" nu sunt in stare sa isi recunoasca propria ipocrizie din comportament.

egocentrismul. Presupune ca toata lumea este preocupata de propriile ganduri si comportamente asa cum este el. De aici sentimentul ca se afla pe o scena unde ii sunt expuse sentimentel in fata unei audiente imaginare. Ca urmare, apare o exagerata constiinta a propriei persoane. Ca reactie de aparare in fata acestui fapt, multi adolescenti se retrag in sine, isi ascund sentimentele si prefera sa fie singuri. Pornind de la prezumtia de "vinovatie" a celorlalti, considera ca toti ceilalti sunt la fel de critici ca ei insisi. "Toata lumea isi va da seama ca blugii astia sunt prea scurti"

Adolescenta este si un timp al convingerii in propria "istorie" sau "poveste" personala. Convingerea in propria unicitate si in caracterul "special" al propriei istorii poate distorsiona sau chiar nega realitatea.

"sunt singura persoana care a fost vreodata indragostita asa !"

"tata, tu nu poti sa intelegi ce simt"

"chiar crezi ca ai trait ceva asemanator vreodata?"

Cu alte cuvinte, nimeni nu le poate intelege sentimentele deoarece ei sunt unici. Similaritatea dintre propriile trairi si cele ale altora este opaca pentru ei. Aceste distorsiuni se reflecta si in faptul ca doza de iluzii pozitive este mult mai mare - nu se poate intampla nimic rau, boala sau nenorocirea sunt imposibile. Atat abuzul de substante cat si ignorarea masurilor contraceptive reflecta aceste convingeri.

dificultati in luarea deciziilor. Examinarea multiplelor fatete ale unei probleme si luarea in calcul a tuturor posibilitatilor determina adesea amanarea pana la blocarea deciziei. Adolescentii devin experti in identificarea unor motive ale actiunilor celorlalti acolo unde acestea de fapt nu exista. Desi interpretarea adultilor este aceea ca au de-a face cu un adolescent obraznic sau stupid, din punct de vedere psihologic, este vorba de un "dezechilibru cognitiv" - abilitati cognitive care depasesc temporar baza de cunostiinte, deci experienta adolescentului.

C.    Dezvoltarea sociala si dezvoltarea personalitatii

Una din sarcinile majore ale adolescentei o reprezinta formarea unei identitati personale, intelegerea propriei persoane drept o entitate distincta de toti ceilalti, dar in acelasi timp coerenta de-a lungul diferitelor situatii de viata.

Centrarea pe propria persoana, legata de modificarile fizice care au loc in pubertate si de descoperirea identitatii, poate pendula intre narcisis si ura pentru propria persoana. Daca exista o discrepanta prea mare intre conceptul de sine si sinele ideal, pot aparea anxietatea si hipersensibilitatea.

Anxietatile legate de viitor pot duce la diverse strategii de autoaparare :

- Izolare emotionala care duce la pasivitate, apatie, cinism, scaderea nivelului de aspiratii.

Negarea realitatii, cu retragerea din orice competitie, "imbolnavirea in perioade de examene, perioade de indecizie si de refuz al problemelor stresante :

Fantasmare, vise cu ochii deschisi, pentru a compensa realitatea sau dimpotriva pentru a suferi ca un veritabil erou neinteles, o victima a propriului curaj.

Rationalizare, de tipul "struguri prea acri".

Prieteniile devin mult mai intime : se dezvolta relatii apropiate si cu persoane de sex opus.

Presiunile grupului de prieteni sunt foarte puternice si in cazuri extreme duc la acte antisociale.

Sexualitatea influienteaza masiv dezvoltatea identitatii adolescentilor. Optiunile sexuale sunt deja clarificate si stabile.

"Incarcatura " emotionala a varstei poate duce la stari anxioase si depresive, concretizate intr-o incidenta crescuta a tulburarilor comportamentului alimentar, a consumului de droguri, a tentativelor suicidar

Seminar

Teoria stadiala a lui Piaget

Descrierea psihologica a schimbarilor cognitive sunt profund influientate de teoria psihologului elvetian Jean Piaget, unanim recunoscut ca unul dintre cei mai remarcabili oameni de stiinta din secolul XX. Anterior lui Piaget gandirea psihologica referitoare la dezvoltarea copilului era puternic influietata de curentul maturizarii psihologice si perspectiva invatarii ambientale. Piaget considera copilul un participant activ la procesul dezvoltarii si nu un recipient pasiv in care se acumuleaza efectele dezvoltarii sale biologice si stimulii din mediu. Piaget considera copilul ca un om de stiinta curios care conduce experimente pentru a vedea ce se intampla. (ce se intampla daca imping farfuria dincolo de marginea mesei ?). Rezultatele acestor experimente in miniatura conduc copilul catre elaborarea unor "teorii" pe care Piaget le numeste scheme. Copilul incearca sa asimileze schemelor preexistente un nou eveniment. Daca nu se potrivesc, copilul le va modifica, proces pe care Piaget ii va denumi acomodare. Foloseste metoda observatiei si interviului. Pe baza observatiilor sale, Piaget sustine dezvoltarea cognitiva a copilului evolueaza sub forma unui succesiuni de 4 stadii calitative.

Stadiul sezoriomotor.

Diferentierea propriului corp in raport cu alte obiecte.

Recunoasterea propriei persoane ca agent al actiunii si aparitia primelor acte intentionate : de exemplu, tragerea unei sfori in vederea miscarii unui obiect sau scuturarea unei jucarii care produce zgomot

Sesizarea permanentei obiectelor : realizarea faptului ca obiectele continua sa existe chiar si atunci cand sunt ascunse privirii.

Stadiul preoperational (2 -7 ani)

Achizitionarea limbajului si a reprezentarii obiectelor prin imagini si cuvinte

Persistenta gandirii egocentrice, dificultati de preluare a unui punct de vedere care apartine unei alte persoane.

Clasificarea obiectelor in functie de o singura trasatura : de exemplu, gruparea tuturor obiectelor rosii, indiferent de forma sau a tuturorpatratelor, indiferent de culoare.

Stadiul operatiilor concrete (7 -11 ani)

Gandire logica in legatura cu obiectele sau fenomenele.

Achizitionarea conservarii numerelor (la 6 ani), a cantitatii (la 7 ani) si a greutatii (la 9 ani).

Clasificarea obiectelor dupa mai multe caracteristici si ordonarea acestora in serii, dupa o singura caracteristica, cum ar fi greutatea.

Stadiul operatiilor formale (dupa 11 ani)

Gandire logica, abstracta si testarea sistematica a ipotezelor

Preocupari in legatura cu viitorul, cu problemele ipotetice si cele ideologice.