Elemente de psihanaliza

ELEMENTE DE PSIHANALIZA

Creatie a marelui Sigmund Freud, psihanaliza este atit o teorie asupra psihicului uman , cit si o metoda de psihoterapie. Ca metoda de psihoterapie ea contine o serie de elemente valoroase in explicarea reactiilor umane, aceste elemente fiind preluate si de celelalte metode de psihoterapie. De aceea consideram necesar sa le prezentam succint.

A. Psihanaliza ca teorie a psihismului uman:

Psihanaliza este considerata ca o teorie ' abisala' asupra psihismului uman , deoarece ea efectueaza o analiza 'pe verticala' a acestuia, descriind trei etaje, trei instante topologice ale acestuia: Id, Ego si Superego.

Id inseamna sistemul biologic, innascut, sursa primara a energiei psihice, domeniu al tendintelor instinctuale (sexuale si agresive). Functia lui principala ar fi reducerea tensiunii psihice, pentru a evita durerea si a-si satisface nevoile primare. Id-ul este inconstient, el nu gindeste si nu se maturizeaza, el doar doreste si actioneaza.

Ego este 'agentul de circulatie' intre Id , Superego si conditiile exterioare persoanei. Sarcina lui este medierea intre instincte si realitate. Domeniul sau este gindirea logica si realista, formularea de planuri pentru satisfacerea trebuintelor.

Superego inseamna codul moral, etic al persoanei, reprezentind mai mult un ideal; el nu cauta placerea, ci perfectiunea. El apare prin internalizarea standardelor morale ale parintilor si societatii in cursul maturizarii personale; poate fi 'pedepsit' prin sentimente de vinovatie, inferioritate sau poate fi recompensat prin sentimente de mindrie si stima de sine. El refuleaza instinctele agresive ale Id-ului si obliga Ego-ul sa lupte pentru mai bine.

Dupa Freud, psihicul omului este un sistem energetic. Energia primara este furnizata de Id, ea fiind repartizata inegal intre celelalte doua instante; din aceasta repartitie rezulta dinamica personalitatii.

Instinctele sint punctul central al teoriei freudiene. Ele sint : a. Instinctul vietii sau Eros, reprezentat de libido (dorinta sexuala) si de tot ce impinge omul spre crestere, dezvoltare si creativitate; b. Instinctul mortii (Thanatos) reprezentat de instinctul agresiv, orientat spre altii sau spre sine.

Constient si inconstient: sint conceptele care au adus cea mai importanta contributie la intelegerea comportamentului si a problemelor personalitatii.

Inconstientul nu poate fi studiat direct, ci doar prin intermediul viselor, a gafelor verbale, in sugestie posthipnotica, a materialului rezultat din asociatiile libere sau din tehnicile proiective de personalitate. Uitarea psihogena este de exemplu o manifestare a mecanismelor de aparare - se 'uita' la virsta adulta faptul ca a fost violata in copilarie, deoarece a rezolva problema aceasta este prea greu pentru persoana in cauza, acest lucru fiind posibila doar cu ajutorul unui psihoterapeut.

Inconstientul reprezinta cea mai mare parte a psihismului uman, cam doua treimi din el. Aici se depoziteaza toate experientele, amintirile, materialele reprimate de catre constient si care creeaza tensiuni considerabile si/sau comportamente constiente dezadaptate, aducind clientul la psihanalist. Rolul curei psihanalitice este tocmai aducerea acestor materiale in constient pentru a descoperi semnificatia simptomelor si cauza lor.

Constientul reprezinta cam o treime din psihismul uman, el constind din tot ce putem verbaliza, tot ce putem exprima prin cuvinte in starea de veghe.

Freud a reprezentat psihicul nostru ca pe un aisberg, din care doar o treime este deasupra apei (constientul), restul de doua treimi fiind sub apa (inconstientul).

Mecanismele de aparare: reprezinta procese inconstiente si automate, care pot explica trairile si comportamentele umane. Ele sint explicate mai intii de catre Freud si mai apoi, de catre fiica acestuia, Anna Freud. Vom enumera citeva in cele ce urmeaza.

a. Refularea (represia) : inseamna excluderea din constiinta a unor emotii si amintiri care ar produce o suferinta extrema daca ar fi constiente si ar exista posibilitatea dereglarii intregului psihism. Exemplul de mai sus privitor la abuzul sexual (si in general, orice tip de abuz suferit in copilarie si 'uitat ' la virsta adulta) este rezultatul refularii.

O forma speciala a refularii este negarea, ce consta intr-un comportament al clientului prin care acesta parca nu ar fi constienti de un fapt rational si pe care in mod normal ar trebui sa-l cunoasca.Exemplul cel mai frecvent este starea si comportamentul pacientilor care tocmai afla ca au cancer. Ei neaga acest fapt, punind de exemplu simptomele pe seama altor boli sau pur si simplu, spunindu-si 'Nu mi se poate intimpla tocmai mie!'.Cazul cel mai dramatic de negare intilnit in cariera mea de terapeut este cel al unui medic radiolog, angajat la Oncologie si care, privindu-si radiografia pulmonara in care apareau metastaze multiple, spune 'Nu se poate, e o eroare a aparatului!'.

b. Proiectia: inseamna atribuirea inconstienta a propriilor ginduri si sentimente altora, pentru a le face acceptabile. De exemplu: 'Popescu ma antipatizeaza', cind de fapt eu il antipatizez pe Popescu.

c. Regresia: inseamna adoptarea inconstienta a unui comportament corespunzator unui stadiu de dezvoltare anterior / de ex., pacienta histerica care, din cauza ca nu poate rezolva situatia familiala, regreseaza, incepind sa vorbeasca si sa se comporte ca la virsta de trei ani, cind nu trebuia sa rezolve asemenea probleme.

d. Formarea reactiva('reaction formation'): inseamna adoptarea inconstienta a unui comportament opus celui care ar reflecta adevaratele sentimente si intentii ale persoanei/ de ex., in primele clase de scoala, baietii trag fetele de par, le bat, tocmai pentru a ascunde admiratia lor.

e. Deplasarea: este un proces inconstient de transferare a emotiei de la obiectul de care este legata catre alt obiect care ar prilejui mai putina suferinta./ de ex. Sa acuzi medicul de moartea sotiei este mai putin dureros decit sa recunosti ca nu se putea face nimic.

f. Rationalizarea: inseamna furnizarea inconstienta de explicatii false dar acceptabile pentru un anumit comportament, care are alte origini, mai putin acceptabile/de ex.'Sotia nu ma insoteste la Opera pentru ca nu-i place muzica' este mai usor de suportat decit adevarul'Sotia mea e prea obosita ca sa ma insoteasca, pentru ca eu nu o ajut deloc'.

g. Sublimarea: e inrudita cu rationalizarea si inseamna devierea unor impulsuri inacceptabile social prin supape acceptabile/ de ex. canalizarea agresivitatii prin sport.

h. Identificarea: procesul inconstient de asumare a unora din caracteristicile sau activitatile altei persoane, adesea pentru a reduce durerea provocata de pierdere si separare/ de ex. continuarea activitatii sotului de catre sotie, dupa decesul acestuia. Un alt exemplu, necesar in devenirea umana, este identificarea cu modelul parental.

B. Psihanaliza ca proces terapeutic:

Scopurile terapeutice sint reprezentate pe de o parte de transformarea caracteriala prin aducerea inconstientului in constient, iar pe de alta parte de intarirea Ego-ului, pentru ca comportamentele sa se bazeze mai mult pe realitate si nu pe dorinte si instincte.

Pentru aceasta, experientele din copilarie sint readuse in constient, analizate, discutate si interpretate. Aceste experiente nu sint doar la nivelul intelegerii cognitive, ci si al celei afective; experienta afectiva trebuie retraita exact ca in copilarie pentru a aparea adevarata cunoastere de sine.

Functiile terapeutului:

Functia centrala este aceea de a ajuta clientul sa obtina libertatea de a munci si a iubi. De asemenea, clientul este ajutat sa obtina autocontrolul, onestitatea si relationarea interpersonala eficienta, controlind atent anxietatea si impulsurile agresive irationale. Terapeutul este neutru, non-directiv; el asculta si interpreteaza, formulind natura reala, venita din sursele inconstientului ale problemelor pacientului.

Experienta traita de client in psihoterapie

Clientul trebuie sa fie dispus sa se antreneze intr-un proces intens, de lunga durata (caci psihanaliza dureaza intre trei si cinci ani, cu cite doua sau trei sedinte saptaminal). Dupa citeva sedinte fata in fata, in care se ia interviul clinic amanuntit, pacientul este intins pe canapea, terapeutul stind inafara razei vederii lui (pentru a reduce stimularile la minimum); clientul este indemnat sa povesteasca despre tot ce-i trece prin minte, aceasta fiind de fapt legea fundamentala a psihanalizei - metoda asociatiilor libere.

Relatia terapeutica

Este reprezentata de procesul transferential, 'inima' curei psihanalitice. Transferul permite atribuirea catre terapeut a problemelor conflictuale cu persoane importante din viata clientului. Asemenea conflicte provin din sentimente opuse ca 'incredere-neincredere', 'dragoste-ura', 'dependenta-independenta'etc.

Transferul are loc atunci cind clientul readuce din trecut conflictele intense cu privire la dragoste, sex, ostilitate, anxietate, si retraindu-le, le leaga de analist. Astfel, de exemplu, clientul incepe sa vada in analist o persoana importanta care impune, pedepseste, cere si controleaza. Astfel, sentimentele de ura fata de un tata rigid si neiubitor se transfera pe terapeut, considerat si el rigid si neiubitor de catre client. Analistul devine astfel un substitut al persoanelor importante din trecutul clientului, el fiind iubit sau urit de catre client. Transferul poate fi, prin urmare, pozitiv (cind pacientii se indragostesc de analist) , sau negativ (cind analistul este perceput ca dominator, egoist,rece,etc).

Pentru a deveni matur si independent psihologic, trebuie sa devii constient de impulsurile infantile, sa devii independent fata de ele; spre exemplu, nu poti, ca adult, sa ceri dragoste si acceptare totala, asa cum cer copiii. Acest lucru se realizeaza in psihanaliza tocmai prin explorarea si interpretarea transferului, analizindu-se de ce analistul este vazut ca un dusman sau de ce clientul asteapta cu atita ardoare aprobarea lui.

Clientul face astfel o paralela intre experienta trecuta si prezenta, descoperind modul in care vechi rezistente si conflicte se manifesta in viata actuala, ca un obstacol in calea devenirii si relatiilor personale. Un exemplu frecvent ar fi transferul ostilitatii fata de tatal prea sever din copilarie, asupra sefului actual, cu care are conflicte majore. Clientul isi identifica tatal cu seful actual, atribuindu-i sefului sau aceleasi trasaturi ca si cele pe care le-a avut tatal sau si pe care le-a detestat intotdeauna.

In mod inevitabil, fiind profund implicat in conflictele nerezolvate ale clientului, si in terapeut se trezesc conflicte interioare, aparind astfel contratransferul.

Contratransferul se refera la nevoile, conflictele nerezolvate si reactiile irationale pe care le are terapeutul fata de client; terapeutul transfera asupra clientului idei si sentimente legate de propria-i viata. Astfel, si terapeutul poate avea nevoia nesatisfacuta de a se alia cu altii, de fi dependent, de a domina sau de a se simti o persoana importanta. Terapeutul trebuie insa sa fie cit mai neutru cu putinta ( neimplicat afectiv), controlind aceste sentimente si conflicte, altfel progresul psihoterapiei este pus in pericol. Pentru evitarea unor efecte negative asupra clientului, in formarea oricarui psihoterapeut exista o perioada de autocunoastere si autoformare; in acelasi scop, orice terapeut trebuie sa aiba un supervizor cu care sa se sfatuiasca atunci cind contratransferul devine periculos pentru terapie.

Tehnici si procedee psihanalitice:

1. Asociatia libera: este tehnica centrala in psihnaliza. Terapeutul instruieste clientul sa-si goleasca mintea de grijile cotidiene si sa spuna tot ce-i trece prin minte legat de un anumit subiect, sau absolut liber, oricit de dureros, trivial, ilogic ar putea fi. Tehnica conduce la reamintirea trecutului, lasint sentimentele blocate sa se 'ventileze', sa iasa la suprafata. Sarcina terapeutului consta in a identifica materialul reprimat din inconstient pentru a intelege mai bine legaturile pe care le face clientul intre diferite evenimente. Analistul interpreteaza pentru client materialul purtator de anxietate.

2. Interpretarea: este utilizabila la asociatiile libere, vise, rezistente si transfer. Analistul subliniaza, explica semnificatia comportamentului manifestat in vise, asociatii libere, etc., grabind astfel aducerea inconstientului in constient.

3. Analiza si interpretarea rezistentelor: Rezistenta inseamna orice vine impotriva progresului psihoterapeutic; rezistenta impiedica clientul sa descopere materialul inconstient, conflictul inconstient din trecut, care sta la baza comportamentului aberant de astazi. Analistul trebuie sa mentioneze rezistenta , iar clientul trebuie sa se confrunte cu ea daca se doreste progres in terapie.

Rolul prelucrarii rezistentelor este de a ajuta clientul sa descopere cum aceste rezistente din psihoterapie exista si in viata lui cotidiana, producind probleme. De exemplu, rezistenta poate fi reprezentata de tacerea din timpul sedintei, de intirzieri, de absente. Discutind deschis despre ele, clientul va intelege ca are o problema cu conceptul de 'autoritate', deoarece tocmai cind povesteste despre persoanele cu autoritate din viata lui, se blocheaza si tace.

Intrebari:

1. Care sint instantele psihismului uman, dupa S. Freud?

2. Amintiti-va un vis pe care l-ati avut si incercati sa il prelucrati prin prisma conflictelor din trecut sau/si prezent.

3. Ce sint transferul si contratransferul?

4. Care sint mecanismele noastre de aparare?