Teoria asocierii diferentiale

Prima teorie asupra deviantei explicata prin intermediul procesului de invatare este cea pe care o propune in 1939 Edwin Sutherland, membru al scolii de la Chicago. Postulatul de la care teoria porneste este urmatorul : inclinatia spre infractiune si comportamentul infractional, nu sunt nici innascute si nici nu rezulta din dispozitiile psihologice dobandite, ele sunt mai degraba, invatate.

Daca teoriile functionaliste cu privire la devianta, explica de ce in ciuda presiunilor exercitate de societate asupra indivizilor pentru a se conforma normelor sociale, violarile acestor norme continua sa existe, ele nu raspund la intrebarea de ce un anumit individ se angajeaza intr-o anumita activitate devianta.

Teoria asocierilor diferentiale a fost conceputa pentru a oferi o astfel de explicatie. Edwin Sutherland a aratat ca teoria anomiei si cea a dezorganizarii sociale care subliniaza rolul comunitatii si al structurilor sociale in geneza delincventei, esueaza in explicarea conduitelor individuale ale celor care incalca normele sociale; de aceea in opinia sa, asemenea explicatii de nivel macrosocial nu ofera un model teoretic explicativ multumitor al mecanismelor psiho-sociale prin care factorii de mediu influenteaza motivatia indivizilor pentru angajarea in conduite deviante.

Teoria asociatiilor diferentiale se situeaza in cadrul teoriilor interpersonale si situationale, iar principalele asumptii pe care se intemeiaza sunt:

comportamentul uman, inclusiv comportamentul deviant, are un caracter flexibil, si se schimba in functie de circumstante si situatii;

societatea si persoanele delincvente nu sunt "rele" in sine; iar comportamentele infractionale apar in aceleasi conditii sociale ca si cele conformiste, iar o persoana poate realiza ambele tipuri de comportamente in perioade de timp diferite;

multe din comportamentele infractionale sunt realizate in contextul unui grup sau bande. Daca conditiile particulare in care apare comportamentul deviant sunt schimbatoare in timp si spatiu, banda sau grupul ofera un mediu stabil caracterizat de norme sau de modele de comportament.

Comportamentul infractional , la fel ca si cel conformist, se invata. Aceasta asumtie reprezinta principiul de baza al teoriei elaborata de E. Sutherland.

Ideea fundamentala care sta la baza teoriei asocierilor diferentiale este aceea ca comportamentul deviant este un comportament invatat in contextul interactiunilor cu alti,la fel ca si comportamentul conformist.

Conceptul fundamental utilizat de E. Sutherland pentru a descrie procesul de invatare a comportamentelor deviante este cel de "asociere diferentiala".Acesta exprima faptul ca individul este supus unei alegeri intre norme care sustin comportamentele conformiste si norme care sustin comportamentele deviante (infractionale); expunerea excesiva la definitii si atitudini favorabile incalcarii legii conduce la geneza comportamentelor deviante (infractionale). Potrivit lui Sutherland acest proces are loc in contextul interactiunilor cu membrii grupurilor primare si cu persoanele semnificative; prin intermediul acestor interacțiuni indivizii isi insusesc definitii cu privire la comportamentele potrivite si nepotrivite.

Eficacitatea procesului de asociere diferentiala depinde de frecventa, durata si intensitatea expunerii individului la definitii si atitudini favorabile violarii normelor sociale comparativ cu cele favorabile respectarii normelor sociale.

Comportamentul deviant este invatat si modificat (achizitionat, realizat, repetat, mentinut si schimbat) prin intermediul acelorasi mecanisme comportamentale si cognitive, ca si cel conformist. Diferentele constau in directia, continutul si natura acestor comportamente invatate.

Mecanismele implicate in invatarea comportamentelor deviante sau conformiste sunt exprimate de doua concepte:

1) intarirea diferentiala (invatarea instrumentala prin intermediul pedepselor si recompenselor) si

2) imitatia (invatarea observationala).

Ambele mecanisme de invatare produc comportamente si definitii care functioneaza ca stimuli discriminativi pentru geneza comportamentelor.

Teoria asocierilor diferentiale se concentreaza asupra a patru concepte:1. asocierea diferentiala, 2. intarirea diferentiala ,3. imitatia si 4. definitiile.

Posibilitatea aparitiei comportamentelor deviante ca urmare a combinarii actiunii celor patru variabile mentionate , poate fi exprimata in urmatoarea propozitie:

"Probabilitatea ca o persoana sa se angajeze in comportamente deviante sau infractionale creste si cea de conformare la normele sociale descrest, atunci cand aceasta se asociaza cu alte persoane care comit infractiuni si este expusa la definitii favorabile incalcarii normelor sociale; este expusa direct sau indirect (la nivel simbolic) la modele infractionale, la definitii care apreciaza aceste comportamente ca dezirabile sau justificative intr-o situatie in care exista posibilitatea de a face alegeri,() si a anticipat in situatia curenta sau in una anticipata, in mai mare masura, recompense comparativ cu pedepse."( Akers,1998,p.50).

Asadar, este mai probabil ca un individ sa se angajeze in comportamente deviante atunci cand:

se asociaza cu altii care comit violari ale normelor sociale, care ofera modele de comportamente deviante si sustin violarea normelor sociale;

comportamentele care violeaza normele sociale sunt intarite in mai mare masura decat cele care se conformeaza normelor sociale;

individul este expus si observa mai multe modele comportamentale deviante decat conformiste;

a invatat definitii favorabile comiterii de acte deviante.

Mecanismele invatarii

Mecanismele primare ale invatarii sunt:

intarirea diferentiala (conditionarea instrumentala) in cadrul careia comportamentul este o functie a frecventei, cantitatii si probabilitatii experientei sau perceptiei pedepsei sau recompensei; si

imitatia care este mecanismul de modelare a comportamentului pe baza observarii comportamentului altora si consecintelor acestorcomportamente.

un alt mecanism de invatare este discriminarea si/sau generalizarea stimulilor unde stimuli verbali sau cognitivi actioneaza ca declansatori ai comportamentelor.

Continuturile invatarii sunt reprezentate de:

secvente comportamentale simple sau mai complexe si

definitiile reprezentate de credinte, atitudini, rationalizari, care actioneaza ca factori declansatori ai comportamentelor.

Probabilitatea invatarii comportamentelor care violeaza sau se conformeaza normelor sociale, depinde de intarirea diferentiala din trecut, prezent sau anticipata pentru un anumit comportament si de caracterul deviant sau nondeviant al definitiilor invatate sau a altor categorii de stimuli discriminativi.

Aceste mecanisme de invatare opereaza in cadrul unui proces verbal sau nonverbal, direct sau indirect de comunicare, interactiune sau de identificare cu altii. Invatarea se realizeaza prin asocieri cu persoane si grupuri (primare, secundare, de referinta si simbolice) care contin sau controleaza sursele importante de intarire ale comportamentului unei persoane si care furnizeaza definitiile sau alte categorii de stimuli discriminativi pentru initierea si repetarea unui comportament.

Asocierea diferentiala

Sursa comportamentelor deviante a fost identificata de catre Sutherland la nivelul grupurilor cu caracter intim si personale deoarece acestea, in special grupurile primare (familia, prietenii), sunt cele mai importante pentru individ.

La fel de importante au fost considerate de autor si grupurile secundare care incep sa joace acelasi rol ceva mai tarziu in viata individului: scoala, grupurile recreationale sau de petrecere a timpului liber si grupurile de egali.

Asocierea diferentiala are o dubla dimensiune: comportamental-interactionala si normativa. Prima se refera la asocierea si interactiunea directa cu ceilalti si comportamentele lor conformiste sau deviante, iar cea de a doua se refera la diferitele modele de norme si valori la care individul este expus in cursul asocierii. Potrivit lui Sutherland, aceasta dimensiune din urma a asocierii reprezinta elementul cheie al procesului de invatare al comportamentului conformist sau deviant. El a avut in vedere in primul rand asocierea cu modelele deviante sau conformiste si nu persoanele deviante sau conformiste ca tipuri de personalitate.

Potrivit lui Sutherland exista mai multe dimensiuni ale asocierii la nivelul carora acest proces social sufera variatii: frecventa, durata, prioritatea si intensitatea.

Conform acestui autor semnificatia frecventei este evidenta si nu necesita explicatii. Semnificatia prioritatii conferita de Sutherland este cea de prioritate in timp, primul factor cu care individul se asociaza. Este vorba de importanta influentei selective pe care o exercita in primul rand familia (naturala sau substitutiva).

Intensitatea asocierii nu a fost foarte riguros definita de catre Sutherland, in conceptia acestui autor; semnificatia conceptului avand legatura cu prestigiul sursei modelului comportamental- criminal sau conformist- si cu reactiile emotionale fata de aceste asocieri.

Intarirea diferentiala

Initierea, comiterea sau renuntarea la actiuni deviante sau infractionale, depinde si de frecventa, cantitatea si probabilitatea din trecut, prezent sau viitor a pedepselor si recompenselor care sunt percepute ca fiind atasate diferitelor tipuri de comportamente. Asocierea diferentiala se refera la echilibrul dintre recompensele si pedepsele prezente sau anticipate care urmeaza dupa un comportament.

Probabilitatea ca un act sa fie comis sau repetat creste proportional cu recompensele sau reactiile declansate: obtinerea aprobarii, status, bani, obtinerea placerii etc. Aceasta este un proces de intarire pozitiva.

O alta posibilitate de intarire a comportamentului este evitarea unor evenimente neplacute si aceasta este intarirea negativa.

Asadar, comportamentul unei persoane poate fi inhibat, redus, sau extins prin intermediul atasarii unor consecinte neplacute acestor comportamente sau prin acordarea unor recompense sau privilegii.

Intaririle si pedepsele variaza in ceea ce priveste cantitatea, frecventa si probabilitatea. Cu cat este mai mare valorea recompensei (cantitati masurabile de prestigiu, aprobare sociala, bani, hrana etc.), frecventa acesteia si cu cat este mai probabila aceasta, cu atat este mai mare probabilitatea ca un comportament sa fie realizat si repetat.

Frecventa diferitelor tipuri de comportamente sociale este concordanta cu frecventa si valoarea intaririlor sociale atasate fiecareia. In felul acesta comportamentele cele mai frecvent si in mai mare masura recompensate, sunt alese si performate iar cele care nu beneficiaza de asemenea intariri sunt evitate.

Procesul socializarii reprezinta un proces de invatare sociala (de la parinti, de la grupul de egali etc.) in cadrul caruia indivizii sunt subiecti ai unor pedepse si sanctiuni, li se ofera modele comportamentale si primesc indemnuri verbale si instructiuni.

Rezultatul acestui proces este invatarea de catre indivizi:

1. a asteptarilor culturale (drepturi si obligatii) corespunzatoare sexului, varstei, ocupatiei, sau altor roluri sociale si
2. dobandirea autocontrolului care permite conformarea la asteptarile normative prin controlul propriului comportament chiar in absenta unor sanctiuni sociale.

Socializarea insa nu este un proces perfect iar oamenii nu ajung niste roboti sociali, care se conformeaza in totalitate la normele sociale. Exista variatii interindividuale cu privire la gradul in care indivizii dobandesc autocontrol asupra propriilor comportamente. Orice sistem social se bazeaza intr-o masura importanta pe socializare pentru a dezvolta autocontrolul propriilor membrii dar, nici o societate nu se bazeaza in intregime pe socializarea din perioada timpurie si, in consecinta, controlul social se exercita in continuare prin intermediul sanctiunilor sociale (in primul rand prin aplicarea legilor care au si ele un efect socializator).

Recompensarea comportamentelor adecvate si sanctionarea celor inadecvate are nu doar un efect de corectare a comportamentelor dar si acela de a informa indivizii asupra asteptarilor societatii si de a-i ajuta sa-si controleze comportamentul (Bandura, A. , 1986).

Un alt concept care ne ajuta sa intelegem procesul de invatare a comportamentelor este cel de autoeficienta. Acest concept a fost propus de A.Bandura si a avut un rol central in cadrul teoriei invatarii sociale. Conceptul se refera la autoevaluarea capacitatii personale de a indeplini o sarcina, de a atinge un scop sau de a face fata unei probleme.

Autoeficienta are legatura cu initierea si mentinerea unor comportamente de coping.

Imitatia

Realizarea unui comportament pe baza observarii unuia similar performat de o alta persoana, se numeste imitatie.

Daca comportamentul care serveste ca model va fi sau nu imitat, depinde de caracteristicile acestuia, de consecintele observate ale realizarii acelui comportament si de alte variabile.

Imitatia este un mecanism de invatare important in cazurile achizitionarii si performarii unor comportamente noi si mai putin important pentru mentinerea sau abandonarea unor comportamente desi joaca un anumit rol si in aceste cazuri. Imitatia este vazuta ca fiind ea insasi un comportament invatat, modelat de intarirea directa sau o inlantuire de acte care la un moment dat, in comportamentul imitatorului, au fost gradual modelate de intariri diferentiale precedente.

Avand in vedere ca teoria lui Sutherland a fost elaborata la inceputul secolului XX si ca intre timp rolul mass media in societate a crescut foarte mult, majortitatea specialistilor accepta faptul ca aceasta are astazi un impact considerabil in invatare asupra indivizilor si asupra societatii.

Astazi mass media reprezinta o sursa de modele comportamentale ce nu poate fi ignorata, care prin prioritate, fecventa, si intensitatea expunerii, poate depasi modelele opuse din interiorul grupului primar al individului cu care aceasta intretine relatii caracterizate de frecventa si intensitate scazute.

Efectele pe car mass media le poate produce sunt:

intarirea comportamentelor conformiste sau deviante;

desensibilizarea fata de anumite comportamente conformiste sau deviante.

Chiar daca intaririle realizate prin intermediul mass-media suntin general mai slabe decat cele realizate in cadrul grupurilor primare, ele pot fi persisente si se pot combina cu efectul de desensibilizare iar in cazul unor comportamente cum ar fi violenta si deviantele sexuale pot contracara definitiile negative ale acestora si oferi definitii alternative neutre sau chiar pozitive.

In concluzie media reprezinta un grup de referinta suplimentar si poate fi o sursa de modele comportamentale deviante sau conformiste a carei capacitate de influentare depinde de frecventa, intensitatea, durata si prioritatea asocierii.

Definitiile

Potrivit lui Sutherland (1947), procesul de invatare a comportamentelor deviante cuprinde: "tehnici de comitere a infractiunilor care sunt uneori foarte simple si alteori complicate" si "directii specifice ale motivelor, impulsurilor, atitudini si rationalizari"

Tehnicile la care se refera Sutherland nu sunt cele necesare exclusiv pentru comiterea unei infractiuni ci includ abilitati necesare in desfasurarea unor comportamente non-deviante. Cea mai mare parte a abilitatilor sociale sau de alta natura dobandite in cursul socializarii sunt utilizate deopotriva pentru comiterea de infractiuni sau acte conformiste in timp ce anumite abilitati sunt cerute exclusiv de comiterea de infractiuni.

Conceptul de definitie utilizat in teoria sa de catre Sutherland a fost preluat de la W.L. Thomas ( 1928) autor care l-a utilizat pentru definirea situatiei. Semnificatia conceptului este cea de set de orientari, rationalizari, atitudini referitoare la un comportament care conduce la etichetarea acestuia ca fiind corect sau gresit, dezirabil sau indezirabil, justificat sau nejustificat. Aceste definitii pot fi generale sau specifice:

Definitiile generale cuprind valori religioase, morale precum si alte norme si valori conventionale favorabile comportamentelor conformiste si nefavorabile oricarui tip de comportament deviant.

Definitiile specifice orienteaza individul spre anumite actiuni particulare sau serii de actiuni. Astfel, unele persoane pot considera ca furtul este un comportament imoral iar legile care protejeaza proprietatea trebuie respectate dar, care in acelasi timp, considera ca, consumul de marijuana si comertul cu droguri sunt activitati legitime.

Cu cat o persoana are o atitudine mai ostila fata de un anumit act, cu atat mai putin probabila va fi angajarea acelei persoane intr-un astfel de actiune. Deasemenea, cu cat o pesoana este mai atasata valorilor conventionale si a internalizat valoriprecum cinstea, bunatatea, integritatea sau alte alte standarde morale care condamna furtul, violenta, minciuna etc, cu atat acea persoana prezinta o probabilitate mai mica de a comite astfel de acte. Pe de alta parte, cu cat o persoana aproba mai mult, sau esueaza in condamnarea unui comportament, cu atat exista sanse mai mari sa-l realizeze.

Definitiile care favorizeaza comportamente deviante au un caracter pozitiv sau neutru in raport cu devianta. Astfel, definitiile pozitive contin atitudini care fac un comportament dezirabil din punct de vedere moral siastfel, permisibil. Aceste definitii sunt invatate mai probabil in cadrul unor grupuri sau subculturi deviante prin intermediul intaririlor pozitive.

Definitiile neutre fac posibila realizarea comportamentelor care violeaza normele morale datorita faptului ca le justifica si le scuza si nu datorita faptului ca le considera dezirabile. Din perspectiva unei astfel de definitii, violarea normelor sociale reprezinta un lucru indezirabil iar cei ce le comit sunt constienti de acest lucru si apreciaza ei insisi comportamentul ca atare; datorita insa, unei anumite situatii, considera aceasta actiune ca justificabila, scuzabila si in cele din urma, nu cu totul condamnabila. Definitiile cu rol de neutralizare contini atitudini si credinte cum ar fi: "M-am nascut asa", "Nu ma pot ajuta singur", "Nu este vina mea", "Nu eu sunt responsabil", "Am fost baut si cand beau nu mai stiu ce fac", "A meritat-o" etc. Procesul achizitionarii definitiilor neutralizatoare are o mai mare probabilitate de a implica intarirea negativa.

Si aceste definitii neutre apartin unor subculturi deviante, insusirea lor nu necesita neaparat participarea la o asemenea subcultura ci pot fi invatate si in cadrul culturii conventionale, inclusiv in cadrul institutiilor cu functie de control social (inchisori, centre reeducare, etc.).

In ceea ce priveste semnificatia conferita de Sutherland pentru "motive", aceasta se refera la orice factor care determina o persoana sa faca ceva. Impulsurile se refera la presiunea puternica de a satisface o nevoie emotionala sau innascuta.

Definitiile favorabile deviantei contin un atasament slab fata de valorile conventionale si puternice justificarii fata de actul deviant si definitii ale situatiei de asemenea favorabile violarii normelor sociale. Definitiile favorabile comportamentelor conformiste contin credinte in valorile conventionale puternice si definitii ale situatiei ce nu incurajeaza violarile normelor sociale.

Daca ne imaginam doua continuum-uri corespunzatoare definitiilor favorabile si nefavorabile deviantei, putem avea pentru cea referitoare la definitiile si credintele conformiste la un capat atasamentul cel mai puternic fata de acestea si la celalalt capat, cel mai slab atasament. Pentru definitiile si credintele nonconformiste vom avea la un capat atasament cel mai puternic si la celalalt cel mai slab. Credintele si definitiile indivizilor pot fi situate oriunde in interiorul acestor continuum-uri.

Atunci cand un individ are un atasament puternic fata de credintele si definitiile favorabile deviantei si unul slab fata de cele conformiste comportamentul sau va fi mai puternic orientat spre devianta (Akers, 1998, pg. 83.). In cazul contrar, comportamentul individului va fi orientat mai puternic spre comportamentele conformiste

Ambele tipuri de definitii se refera la continutul moral al evaluarilor cognitive si functioneaza ca factori stimulatori ai comportamentelor. De asemenea, atasamentul fata de cele doua tipuri de definitii poate creste sau poate scadea in functie de asocierile diferentiale in care acestea sunt dobandite sau de schimbarile in ce priveste intaririle pe care le primesc.

Definitiile favorabile si nefavorabile comportamentelor deviante se dobandesc in cursul proceselor de imitatie sau de reintarire diferentiala.

Teoria asocierii diferentiale poate fi sintetizata prin intermediul urmatorului set de enunturi:

Comportamentul deviant (infractional) este invatat si nu mostenit. Indiviziii nu se angajeaza in comportamente infractionale datorita unor predispozitii innascute ci acest lucru se datoreaza antrenamentului si experientei anterioare in comiterea de infractiuni.

Comportamentul infractional este invatat in interactiune cu alte persoane prin intermediul unui proces de comunicare. Aceasta comunicare are in general un caracter verbal dar poate include si alte forme.

Procesul de invatare are loc cu precadere in cadrul unor grupuri cu caracter intim si personal. Acest lucru semnifica faptul ca agentii de comunicare impersonali cum sunt televiziunea, ziarele joaca un rol mai putin important in geneza comportamentelor infractionale decat relatiile personale.

Invatarea comportamentelor infractionale cuprinde:

-tehnici de comitere a infractiunii care uneori sunt foarte simple alteori foarte complicate,

- directiile specifice ale motivelor,

- impulsurile, rationalizarile si

- atitudinile necesare pentru comiterea unor astfel de comportamente.

Astfel, invatarea comportamentelor infractionale cuprinde nu doar modalitatile de realizare a acestora, ci si motivatia necesara pentru a le comite.

Directiile specifice ale motivelor si impulsurilor sunt invatate atat prin intermediul definitiilor defavorabile cat si favorabile violarii normelor sociale. In unele societati, individul este incurajat de persoane care definesc in mod invariabil codurile legale ca reguli ce trebuie respectate, in timp ce in altele, individul este incurajat de persoane a caror definitii sunt favorabile incalcarii normelor sociale. In societatea americana (la care Sutherland se raporteaza) aceste definitii nu au caracter favorabil sau nefavorabil omogen, ci sunt amestecate si au un caracter conflictual.

O persoana devine delincventa datorita expunerii excesive la definitii favorabile violarii normelor sociale comparativ cu cele favorabile conformarii la normele sociale.

Aceasta este principiul asocierii diferentiale si se refera deopotriva la asocieri infractionale si asocieri noinfractionale precum si la fortele care se opun unor asemenea asocieri. O persoana devine delincventa datorita contactelor excesive cu modele infractionale si datorita distantei fata de modelele noninfractionale. Reciproca acestui enunt este de asemenea adevarata.

Asocierile neutre nu au nici un efect sau au unul redus asupra aparitiei comportamentelor infractionale. Mare parte din experienta unei persoane este neutra din acest punct de vedere. Asemenea experiente nu au nici un efect pozitiv si nici unul negativ asupra genezei comportamentelor infractionale atata timp cat nu sunt asociate cu normele morale.

Asocierea diferentiala variaza in ceea ce priveste frecventa, durata, prioritatea si intensitatea. Aceasta inseamna ca asocierile cu comportamente infractionale variaza in ce priveste toate aceste aspecte

Frecventa si durata asocierii au aceeasi semnificatie ca si in limbajul comun si nu necesita explicatii.

Prioritatea expunerii se refera la selectia sau predominanta unui model comportamental in cursul copilariei si este importanta deoarece comportamentele indezirabile invatate in timpul copilariei ca si comportamentele care violeaza normele sociale dezvoltate in aceeasi perioada a vietii, pot persista toata viata. Aceasta tendinta nu a fost demonstrata dar prioritatea este importanta datorita influentei sale selective asupra comportamentului.

Intensitatea asocierii nu este clar definita dar se refera la aspecte cum sunt prestigiul sursei modelului comportamental, puterea de influenta a acestuia si reactiile emotionale la aceasta asociere.

Procesul invatarii comportamentelor infractionale prin intermediul asocierii cu modele infractionale sau conformiste, implica aceleasi mecanisme de invatare ca si in cazul comportamentelor conformiste. Aceasta inseamna ca invatarea comportamentelor infractionale este un proces complex care nu poate fi redus la procesul imitarii.

Actele criminale sau conformiste sunt invatate in acelasi mod. Comportamentele rezultate sunt diferite, dar procesul invatarii este identic.

Comportamentele infractionale ca si cele conformiste sunt expresia acelorasi nevoi si valori sociale. Din acest motiv incercarea de a explica comportamentele infractionale prin intermediul motivatiilor financiare, cautarea placerii, dobandirea unui statut social sau starea de frustrare, este inutila intrucat, aceleasi motive caracterizeaza si comportamentele conformiste (legitime).

Astfel, de exemplu un hot fura pentru a obtine bani sau diferite bunuri dar aceeasi motivatie o are si angajatul care lucreaza cinstit intr-o firma privata sau institutie publica. Scopurile urmarite de catre delincventi sau nondelincventi sunt identice, semnificatile acestora sunt insa, diferite.

Prin urmare, meritul principal al teoriei elaborate de Edwin Sutherland este acela de a fi evidentiat faptul ca, conduitele deviante au aceiasi origine ca si cele conformiste si se dobandesc in cadrul procesului de socializare avand aceleasi motivatii. Printr-o asemenea explicație se depasesc unele limite explicative ale teoriilor precedente care prezentau geneza comportamentelor deviante independent de cele conformiste si nu reuseau sa raspunda la intrebarea "de ce unii comit infractiuni si altii nu?". De asemenea, un alt merit al teoriei asocierilor diferentiale este acela de a fi explicat caracterul relativ al deviantei si variatiile sale de la un context socio-cultural la altul.

Mai mult, ca si alte dezvoltari teoretice originale, teoria invatarii sociale, ofera un fundament teoretic pentru proiectarea unor programe de interventie si reinsertie sociala mai cu seama a minorilor delincventi, avand astfel, in domeniul asistentei sociale, o relevanta practica deosebita.