Comportamentul agresiv - determinat genetic sau indus de mediu?

Comportamentul agresiv - determinat genetic sau indus de mediu?

Unii cercetatori sustin ca anomaliile neuroanatomice, endocrine, fiziologice si neurofiziologice pot favoriza aparitia comportamentului agresiv, desi nu sunt strict cauze directe pentru aparitia comportamentului agresiv. Responsabil pentru comportamentul agresiv este si expunera timpurie la mediu de invatare (interactiuni bisociale) diferite. Interactiunile bisociale timpurii joaca un rol critic in dezvoltarea comportamentului agresiv un exemplu clar reprezinta furia care este traita pentru prima oara inaite de varsta de un an, iar agresivitatea fizica este destul de frecventa la copii de doi ani. Astfel un copil de 6-7 ani cu cat este mai agresiv, cu atat mai agresiv va fi ca adult (Huesman, eron, Leftrowitz si Walder, 1984). Diferentele biologice influenteaza comportamentul agresiv pe care il manifesta indivizii cu anumite reactii emotionale in anumite situatii.

I.  Care sunt factorii biologici care pot predistune oamenii spre a adopta un comportament agresiv ?

Avem trei cauze care influenteaza agresivitatea .

Prima cauza care influenteaza comportamentul agresiv o reprezinta varietatea de diferente neuroanatomice inpreuna cu cortexul prefrontal hipotalamusul si amigdala. Acestea sunt niste locusuri extrem de importante pentru diferentele anatomice care influenteaza agresivitatea persoanei. Leziunile la nivelul acestor nuclei pot mari sau reduce inclinatia unei persoane catre un comportament agresiv. Diferentele anatomice in aceste zone care influenteaza tendintele agresive ale persoanei pot fi datorita unor tumori si altor afectiuni similare precum si unor traume produse .

O a doua cauza care influenteaza agresivitatea este un neurotransmitator implicat in inhibarea reactilor impulsive la frustrare, acesta fiind serotamina. Prin acest fapt persoanele cu nivel scazut de serotamina pot sa prezinte un risc mai mare de comportament agresiv (Knoblich si King 1992). Copiii cu nivelurile reduse de senotamina au o probabilitate mult mai mare de a se comporta violent.

O a treia cauza o reprezinta nivelul crescut de testosteron in perioanda intauterina. In primi ani de viata par sa determine dezvoltarea unei neurofiziologii mai predisusa la agresivitate. Comportamentul agresiv poate sa apara datorita nivelului inalt de testosteron int-un anumit moment .

Adolescentii de sex masculin care au nivel mai inalt de testosteron raspund mai agresiv cand sunt provocati ( Olweus si Colab .1988).

Cele trei cauze sunt un exemplu destul de bun, care arata cum interactioneaza biologic cu mediul inconjurator afectand agresivitatea.

II. Comportamentul agresiv poate fi determinat de mediu ?

Dovezile care vin in sprijinul importantei invatarii comportamentului agresiv sunt determinate din doua surse majore.

Prima sursa este reprezentata prin cercetarea controlata a comportamentului intr-un laborator sau mediu natural. Prin cercetarile experimentale s-au aratat ca agresivitatea este la fel de susceptibila in a influenta conditionarea prin recompese si pedepse ca si alte comportamente operante.  Faptul ca un anumit comportament in functie de recompensele asteptate este premisa de baza pentru teoria invatarii sociale. Cercetarile efectuate au aratat ca un comportament antisocial si agresiv poate fi prezent inca de la primele amintiri si experiente avute in familie concluzia lor a fost : " imprimarea primelor patterne-uni de comportament antisocial inaitea adolescentei are rol in familie , ia membrii familiei sunt primi de la care invatam aceste reactii."(Atkinson 2005 apud Patterson, Reid si Dishion, 1992,pag 89).

Comportamentul antisocial al copilului aflat in general atat in casa, cat si in afara ei, se generalizeaza in final datorita invatarii ca bataia, urletele si crizele de furie pot fi mijloace eficente pentru asi asigura ca obtin rezultatele datorite de la alti membri ai familiei.

Cea de a doua sursa este reprezentata de dovezi care vine in sprijinul invatarii sociale a comportamentului agresiv o reprezinta cercetarile efectuate care indica diferentele in nivelul violentei in functie de variabilele culturale si sociale. Un exemplu clar este reprezentat de dovezi importante de variatie sistematica in producerea unui act violent in culturi nationale diferite. Rezidentii unei tari considera violenta un mijloc mai variabil de rezolvare a problemelor , fata de persoanele care apartin altor natiuni, ( Atkinson, 2005 apud Archer si Mc Daniel, 1955).

Geen (1990) a sugerat ca atat invatarea cat si creditatea comportamentului agresiv sunt cele mai bine intelese ca variabile contextuale fara ca ele sa fie cauze proxime . Comportamentul agresiv este un raspuns la un context situational care provoaca si indemana persoanei spre atac chiar daca o persoana este predispusa spre un comportament agresiv si ar fi si capabil sa il realizeze , trebuie sa existe o situatie concreta care sa determine producerea actului (Atkinson, 2005 apud Geen, 1990).

Probabilitatea producerii unui astfel de comportament va fi diferita in functie atat de natura provocarii, cat si de nivelul potentialului de agresiune stabilit de mai multe variabile contextuale. Astfel ca ereditatea si invatarea sociala sunt factori complementari in agresivitatea umana.