Agresivitatea

Agresivitatea

Termenul de agresivitate vine din franceza agressivite si insemna insusirea de a fi agresiv.

Consideram agresivitatea ca fiind orice forma de conduita orientata cu intentie catre obiecte persoane sau catre sine, in vedere producerii unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri si daune.

Agresivitatea umana se poate manifesta sub mai multe forme: agresivitatea verbala, agresivitatea fizica asupra persoanelor sau obiectelor precum si autoagresivitatea (automutilare, auto vatamare, tentative, gesturi sau acte suicide). Conceptia de agresivitate este proprie naturei umane are radacini adanci in gandirea omeneasca. Astfel datorita institutului de agresivitate care se afla in plan central in producerea de excitare nervoasa, in anumite situati se declanseaza acte violente.

Agresivitatea poate fi considerata o forma de comportament orientata in sens ditructiv in vederea producerii unor daune fie ele materiale, moral-psihologice sau mixte. Astfel actul agresiv poate viza unele obiecte precum: casa, masina, mobila. Precum si fiinta umana (individul uman izolat, colectivitatea, microgrupurile) sau ambele. Opusul agresivitatii ar fi comportamentul prosocial, care presupune echilibru si toleranta precum si cooperare. Aproape zilnic suntem din nefericire martorii diferitelor forme de manifestare a agresivitatii (crime, razboaie, jafuri, violuri, talhari, distrugeri).

Delicventa si infractionalitatea constituie formele" de varf" ale manifestarii agresivitatii. Nu orice comportament antisocial, inclusiv infractional, poate fi caracterizat prin agresivitate. Sunt comise infractiuni prin inactiune, deci fara agresivitate. Destul de frecvent agresivitatea este confundata si asociata cu violenta. Desi de cele mai multe ori comportamentul agresiv este si violent, dar sunt si cazuri de conduita agresiva in formae non-violente (ex: Otravirea lenta a unei persoane).

In urma itocmirii ultimilor statistici din diferite tari rezulta o crestere ingrijoratoare a acestor comportamente. Unii autori definesc agresivitatea intr-un mod mult mai simplu, insistand mai ales asupra intentiei celui care initiaza o actiune agresiva. Potrivit lui Kimble "agresivitatea este orice act facut cu intentia de a rani o alta persoana, fie in sens fizic, fie in sens psihologic" (Adrian Neculau,2003 apud Kimble,1990). Pe cand alti autori, mai ales psihologi sociali au formulat definitii ale agresivitatii mult mai elaborate, dar si in cazul acestora, elementul central il constituie " intentia de a face rau altora".

In privinta comportamentul agresiv cu rasunet antisocial ,unii autori (Dragomirescu) diferntiaza mai multe tipuri:

Agresivitatea nediferentiata,ocazionala, obligatoriu fara rasunet antisocial ;

Comportamentul agresiv proriu-zis ,in care se include si comportamentul criminal;

Comportamentul agresiv ca expresie integranta,nemijlocita a unei stari patologice, fie consecutiva unei afectiuni neuropsihice preexistente,fie dobandite.

Comportamentul agresiv este orientat nu numai in afara subiectului, ci si asupra sinelui. Cea mai grava forma de comportamente autodistructiv este sinuciderea si actele comportamentale care pot periclita sanatatea si echilibrul organismului (fumat,alcool,droguri). Elementul esential de diferentiere il constituie, intentia autodistructiva. Agresivitatea este considerata ca fiind orice foma de conduita agresiva cu intentie catre obiecte, persoane sau catre sine, in vederea producerii unor prejudicii, a unor raniri, distrugeri si daune.

1. Forme ale agresivitatii:

In functie de agresor sau de persoana care adopta o conduita agrsiva:

Agresivitatea tanarului si agresivitatea adultului;

Agresivitatea masculina si agresivitatea feminina;

Agresivitatea individuala si agrsivitatea colectiva;

Agresivitatea spontana si agresivitatea permanenta.

In functie de mijloacele utilizate in vederea finalizarii intentiilor agresive:

Agresivitate fizica si agresivitate verbala;

Agresivitate directa(cu efecte directe asupra victimei) si agresivitate indirecta(intre agresor si victima exista intermediari).

In functie de obiectivele urmarite:

Agresivitatea care urmareste obtinerea unor beneficii, a unui castig material;

Agresivitatea care urmareste predominant ranirea si chiar distrugerea victimei.

In functie de forma de manifestare a agresivitatii:

Agesivitatea violenta si agresivitatea non-violenta;

Agresivitatea latenta si agresivitatea manifesta.

TEORII PRIVIND AGRESIVITATEA

2.1. Teoriile psihanalitice si psihodinamice

S. Freud, parintele psihanalizei, a descris in teoria libidoului existenta a doua instincte: sexual si agresiv. Tendintele agresive pot fi observate in diverse manifestari orale, anale si faciale ale tendintei sexuale. Mai tarziu, Freud descrie componenta agresiva a instinctuli sexual ca sadism. Freud a mai precizat si faptul ca impulsurile de cruzime pot sa apara si din surse independentede sex. Mai tarziu cand Freud isi revizuieste teoria instinctului, el aduce in discutie existenta instinctelor vietii si mortii, Eros si Thanos. De aceasta data agresivitatea si disrtuctivitatea au fost descrise ca tendinte umane fundamentale.

Teoriile psihanalitice non-freudiene examineaza si ele originile violentei. Adler A., atribuie complexului de inferioritate si luptei pentru putere responsabilitatea pentru comportamentul agresiv distructiv. Punctul de vdere al lui Yung consta in faptul ca agresivitatea este urmarea declansarii unui comportament primordial arhetipal innascut, provenind din inconstientul colectiv. Pentru Rank O., cauza nervozei este traumatismul nasterii, iar violenta apare ca urmare a conflictelor precoce dintre mama si copil. In cadrul teoriei interpersonale, Sullivan HS afirma ca agresivitatea ar rezulta din distorsiuni juxtapuse in relatiile interpersonale. Conceptul de agresivitate benigna si maligna a fost descris de Fromm E. Astfel, agresivitatea benigna este cea mai instictiva, animalica si defensiva, in timp ce agresivitatea maligna este intalnita numai la caracterele sadice umane. In incercarea de integrare a puncelor de vedere psihanalitice cu principiile teoriei invatarii, agresivitatea a fost descrisa ca o tendinta eliberata, secundara frustrarii sau durerii. Dollard J si al (1939) au propus teoria frustrare - agresivitate, teorie in care blocarea comportamentului directionat spre indeplinirea unui scop obiectiv actioneaza tendintele agresive si detrmina act asupra sursei de frustrare. Frustrarea este cauza agresiunii iar agresuiunea este rezultatul frustrarii. Acelasi punct de vedere este sustinut si mai tarziu de Berkowitz L.

2.2. Teoria instinctuala

Din punctul de vedere al teoriei instinctuale agresivitatea isi are originea in tendintele inascute. K Lorenty combina teoria lui Freud privind agresivitatea cu toria selectiei naturale elaborata de Charles Darwin. Din acest punct de vedere agresivitatea este benefica si permite supravietuirea si, intr-un anume sens, succesul organismelor mai agresive care le elimina pe cele mai slabe si prin evolutie, rezultatul ar putea fi selectia unei populatii mai puternice si mai sanatoase. Agresivitatea la animale a fost studiata in sensul teoriei instinctulae. Lorentz K (1966) a afirmat ca agresivitatea nu este in mod necesar o reactie la orice stimul exterior, ci un instinct de lupta ce alimenteaza in mod contnuucu energie centrii nervosi.

Aceasta teorie a agresivitatii este una dintre teoriile biologice care incearca sa explice fenomenul agresivitatii si care, in mare parte, este similara teoriei psihanalitice in care agresiunea este considerata ca fiind instinctuala. La un moment dat organismele au nevoie de aparitia anumitor situtii pentru eliberarea acestei energii agresive. In cazul organismelor umane cel mai frecvent energia se elibereza sub forma unui comportament adaptat. Teoria instinctuala a lui Lorentz este insa greu de acceptat in explorarea si explicarea comportamentului agresiv uman.

2.3. Teoria invatarii

Teoria invatarii nu atribuie agresiunea unui mecanism intern. Conform acestei teorii agresiunea este initial invatata din comportamentul social si este mentinuta si intarita prin interventia altor factori, situatii sau conditii. Exista o multitudine de metode propuse prin care agresiunea este invatata si mentinuta sau continuata. Agesiunea este din punctul de vedere al teoriei invatarii, o manifestare a experientei. Exista trei concepte principale: achizitia de modele comportamentale agresive, provocare agresiunii si intarierea comportamentului agresiv.

Conditionarea simpla este o metoda de invatare . Daca dupa desfasurarea unui act agresiv animalul sau persoana primeste o intarire pozitiva (mancare, jucarie, etc) exista posibilitatea si probabilitatea ca acest comortament sa fie repetat pentru a castiga recompensa. In aceasta situatie, actul agresiv se asociaza pozitiv cu recompensa, ceea ce incurajeaza repetarea sa. Raspunurile comortamentale agresive pot fi achizitionate prin modelare sociala sau complementare.

Copilul mic se uita la reactia unei persoane famiiare lui in raprt cu o alta persoana sau situtie agresiva. Vizualizarea unui comportament agresiv poate incuraja agresiunea la copiii sugestibili. Observarea directa a violentei in familie sau la TV este un exemplu de achizitie de modele comportamentale agresive. Cand modelele de violenta sunt permise fara sanctiuni, aceste sunt agresiuni prin provocare. Oamenii expusi in mod repetat la modele combative vor fi mai amenintatori in interactiunile lor decat cei care adopta stilri de conduita neviolenta. Prin modelare comportamentala promovata prin emisiuni TV, filme sau jocuri video acele agresive pot deveni mai frecvente si mai violente.

Teoria invatarii se bazeaza pe faptul ca oamenii nu se nasc cu un repertoriu complet de raaspunsuri agresive, dar le achizitioneaza prin experienta. Cerectatorii sunt de parere ca dupa ce comportamentele agresive sunt achizitionate, mentinerea sau repetarea lor este determinata de factori ca auto-intarirea prin care persoana agresiva devine mandra de actiunea sa agresiva sau violenta. Recompensa este una dintre conditiile de mentinere si intarire a comportamnetului agresiv .

Un adept al teoriei invatarii este Bandura A (1973) pentru care comortamentul agresiv este invatat prin adoptarea comporatmentului din mediu inconjuraator.

Aceasta teorie este una din cele mai documentate si dezvoltate teorii asupra agresivitatii, (Gabriel Marian, Alexandrina Baloescu,2003).