Proba Rey-verbal si scopul ei

Proba Rey-verbal si scopul ei

Proba Rey-verbal, una dintre cele mai folosite in scopul evaluarii strategiilor mnezice, precum si a capacitatii memoriei de lucru verbale si a nivelului de cunostinte declarative a copiilor de varsta scolara mica.

In anul 1964 Andre Rey elaboreaza o metoda de cercetare, numita Proba Rey - verbal a particularitatilor memoriei verbale imediate, care permite o analiza a procesului in desfasurarea sa.

Rezultatele obtinute cu proba elaborata de Rey nu se reduc la constatarea reusitei imediate, ci sugereaza si determinantele psihice care intervin in nereusita. A.Rey a stabilit etaloane pentru subiectii normali de diferite varste si nivele culturale. In acelasi timp, Rey evidentiaza o serie de manifestari simptomatice, privind volumul si fidelitatea reproducerilor, cat si a recunoasterilor, a comportamentului motor si verbal, care toate in ansamblu dau un tablou tipic pentru copiii cu handicap mental, pentru epileptici, ADHD sau dificultati de invatare.

1. Administrarea Probei  Rey-verbal

Proba se desfasoara in sase faze. Primele cinci faze urmarind memorarea unei serii de 15 cuvinte in cinci repetitii, iar cea de-a sasea faza urmarind capacitatea de recunoastere dintr-un text a cuvintelor memorate in fazele anterioare. Rey a intocmit pentru fazele de memorare 4 liste, iar pentru faza de recunoastere mici texte in care sunt incluse cuvintele din cadrul listelor prezentate spre memorare.

Listele cuprind cuvinte simple si larg folosite precum: toba, scoala, culoare, vrabie, munte, creion, fotoliu, barba, cal, pom, ureche sau caine.

Pentru faza I se da urmatoarea instructiune: " Eu iti voi citi mai multe cuvinte, tu le vei asculta si cand voi termina de citit, imi vei spune toate cuvintele pe care le vei tine minte. Le vei spune asa cum iti vin in minte, nu trebuie sa le spui in ordinea in care ti le-am spus eu. Dar trebuie sa spui cat mai multe". Cand terminam de prezentat lista pentru a creea  o pauza experimentatorul spune va spune: " Ai auzit toate cuvintele acestea, spune acum toate cuvintele pe care le tii minte". Cind subiectul incepe sa reproduca se noteaza toate cuvintele, manifestarile verbale si ritmul reproducerii.

La faza a II-a subiectului I se da urmatoarea instructie: "Iti voi citi inca o data aceleasi cuvinte si cand voi termina de citi o sa-mi spui toate cuvintele pe care le stii. Prima data ai stiut sa-mi spui "X" cuvinte, acum ai sa poti sa-mi spui mai multe. Spui toate cuvintele pe care le stii, si pe cele care le-ai spus prima data. Noi vrem sa invatam aceste cuvinte si trebuie sa ajungem sa le poti spune pe toate, fara sa tii seama de ordine, fiind destul daca le spui asa cum iti vin in minte". Dupa citirea listei se va creea o pauza spunand: "Ai auzit toate cuvintele, sa vedem cate poti sa spui acum". Daca subiectul intreaba din cate cuvinte e alcatuita lista i se comunica numarul.

In cadrul fazei a III-a se anunta o noua lectura si se repeta integral instructia data la faza a II-a. Subiectului i se comunica numarul cuvintelor reproduse la prima si a doua faza, in asa fel incat sa fie interesat in progresul sau, fara a face nici o aluzie la cuvintele adaugate sau repetate de mai multe ori.

Fazele a IV si a V-a se desfasoara la fel ca fazele II si III, numai ca la faza a V-a subiectul trebuie sa fie anuntat ca aceasta este ultima repetitie. Faza a V-a se aplica chiar daca subiectul ajunge sa reproduca toate cuvintele in fazele anterioare.

Faza a VI-a este destinata compararii capacitatii de recunoastere cu cea de reproducere. Instructia care se da in cazul acestei faze este: "Eu am sa-ti citesc o poveste in care sunt toate cuvintele pe care le-am invatat pana acum, dar sunt si alte cuvinte. De fiecare data cand vei auzi un cuvant invatat de noi pana acum sa spui "da". Numai sa fii atent sa nu te pacalesti si sa spui "da" si la alte cuvinte ( dupa Drutu, 1975).

2.Analiza calitativa a rezultatelor

Volumul reproducerilor. Considerandu-se normala orice curba situata in jurul curbei medii, in limitele fusului de variatie stabilit in functie de media si abaterea standard, putem sa ne dam seama daca subiectul examinat se incadreaza in limitele normalului sau se situeaza deasupra sau dedesubtul acestei limite. De asemenea vom putea observa faptul ca, in general, toate curbele individuale de memorare debuteaza printr-o panta ascendenta care apoi poate sa imbrace diferite forme in functie de modul cum se desfasoara acest proces de memorare.

Rey spune ca daca in rezolvarea probei ar fi implicata numai capacitatea de intelegere si de codare a materialului, ar trebui sa avem un progres constant, iar capacitatea de evocare initiala ar putea fi un indiciu pentru a prevedea perspectiva invatarii seriei. Dar, spune Rey, acest fenomen nu este posibil intrucat subiectul care memoreaza trebuie sa poarte o sarcina crescanda din repetitie in repetitie, pentru ca i se cere nu numai sa creasca volumul celor retinute, ci sa evoce din nou si sa consolideze termenii deja fixati. Autorul e de parere ca forma curbei este determinata si de alti factori dintre care unii actioneaza in sens pozitiv asupra acesteia, iar altii in sens negativ. Astfel, pe masura ce numarul de cuvinte creste acestea devin susceptibile de a se asocia intre ele in diferite moduri si de a se asocia cu cele inca neconsolidate, ceea ce faciliteaza retinerea. Deci cu cat sarcina creste, cu atat posibitatile de organizare coerenta a ansamblului si de agregare a noilor date sporeste. Aceasta constituie un factor pozitiv ce joaca un rol important la subiectii activi, care fac asociatii semantice.

Ca si factor negativ poate fi considerat cel ca fiecare fixare noua produce inhibitia evocarii datelor deja fixate - fenomen numit interferenta retroactiva ( in oglinda cu cea proactiva mentionata anterior). Interferenta retroactiva actioneaza in mod diferit de la caz la caz. Astfel, la subiectii pentru care fiecare cuvant este un concept distinct, interferenta va fi mai slaba pentru ca diferitele elemente vor fi putin asemanatoare. La subiectii al caror vocabular este sarac si la care cuvintele nu evoca o imagine precisa, interferenta retroactiva va fi mai puternica. De asemenea, subiectii care fac asociatii semantice sunt mai putin expusi la interferenta ( Drutu, 1975).

Actiunea comuna a acestor factori da forme particulare curbei memorarii, avand in vedere ca unul sau altul dintre factori poate juca un rol preponderent putem constata urmatoarele tipuri de ritmuri de achizitie:

a) Randamentul anormal de scazut la reproducerea initiala;

b) Randamentul scazut la prima si a doua reproducere, care apoi creste;

c) Randament scazut atat la reproducerea initiala, cat si la celelalte;

d) Aparitia "platoului" final;

e) Scaderea numarului de cuvinte reproduse, dupa un punct culminant;

f)  Fluctuatii anormale in volumul reproducerilor;

g) Reproducere initiala buna, urmata de o slaba achizitie;

Volumul reproducerilor poate fi influentat si de o serie de factori ce rezulta din analiza pozitiei in serie si a naturii cuvintelor fixate, dupa cum urmeaza ( dupa Drutu, 1975):

a) Fixarea aproape exclusiva in cadrul fiecarei prezentari a inceputului si sfarsitului seriei. Acesta este un fenomen natural, dar cand devine exagerat indica lipsa unei strategii de memorare (asa-numita "memorare mecanica");

b) Tendinta de a reproduce cuvintele in ordinea prezentarii lor. Dovedeste o slaba capacitate de organizare a informatiei;

c) Tendinta de a incepe fiecare evocare cu cuvintele nereproduse in fazele anterioare. Subiectul are o strategie de a fixa rapid cuvintele noi pentru a nu le uita. Poate insemna o neincredere in capacitatea proprie de memorare;

d) Repetarea multipla a acelorasi cuvinte si incapacitatea de a mai reproduce altele. Rey considera ca este un semn al handicapului mental.

Lipsa de fidelitate a reproducerilor se manifesta prin prezenta in reproduceri a cuvintelor false si a cuvintelor repetate (dubluri). Din analiza cuvintelor false se pot desprinde urmatoarel efenomene:

a) Cuvinte false rezultate dintr-o "iradiere asociativa";

b) Cuvinte care desemneaza obiectele din ambianta subiectului;

c) Cuvinte false aparute prin asemanare sonora;

d) Cuvinte false aparute prin derivarea cuvintelor prezentate;

e) Cuvinte false la care nu se poate stabili nici o legatura cu stimulii;

f)  Cuvinte false ce apar la una dintre reproduceri dar nu mai apar la celelalte;

g) Cuvinte false persistente la mai multe reproduceri;

h) Cuvinte false ce apar la ultimele faze;

i)  Tendinta de a spune orice pentru a realiza un numar mare de cuvinte reproduse;

Din analiza "dublurilor" se pot desprinde urmatoarele:

a) Numar ridicat si aproape constant de cuvinte duble. Poate avea cauza multiple - de la o slaba capacitate de organizare a materialului si pana la o slaba memorie de lucru;

b) Repetarea multipla cu voce tare a cuvintelor reproduse. Denota nedezvoltarea limbajului intern;

c) Numar mare de dubluri incepand cu a treia faza. Indica oboseala;

d) Aparitia cuvintelor duble, numai la primele reproduceri. Subiectul se concentreaza mai greu, dar odata mobilizat recurge la organizarea materialului;

e) Aparitia dublurilor sub forma interogativa. Subiectul cauta sprijinul examinatorului;

Rey subliniaza ca faptul ca la copiii normali incepand de la 9 ani, recunoasterea tuturor cuvintelor este o regula, iar nerecunoasterea unuia sau a doua cuvinte este o exceptie. Analiza amanuntita a modului cum se realizeaza faza de recunoastere permite de asemenea evidentierea unor aspecte cum ar fi:

a) Recunoasterea mai scazuta decat volumul reproducerilor. Fenomenul este efectul unui handicap mental, manifestat prin incapacitatea de a desprinde cuvintele invatate atunci cand ele apar in structura mai complexa a unui text.

b) Recunoasterea mai buna decat reproducerea. In acest caz poate fi vorba de o slaba capacitate de reproducere libera a cuvintelor datorata unui deficit de memorie de lucru.

c) Recunoasteri false. Subiectul spune "da" la intamplare, ceea ce sugereaza o insuficienta fixare a cuvintelor in primele 5 faze.

d) Atat recunoasterea cat si reproducerea realizate la un nivel scazut. Sugereaza o incapacitate de fixare a informatiei determinata de un posibil handicap mental ( Drutu, 1975).

Rey recomanda studierea comportamentului motor si verbal al subiectului din timpul aplicarii probei pentru a observa semne le de impulsivitate, hiperactivitate, posibilele reactii ecolalice - semn al unui handicap mental, tendintele de a recurge tot timpul la ajutorul examinatorului, lipsa de interiorizare a limbajului etc. ( Drutu, 1975).