Instruirea asistatǎ de calculator - definitie si caracteristici

Instruirea asistatǎ de calculator - definitie si caracteristici

Instruirea asistata de calculator reprezinta o metoda didactica ce valorifica principiile de modelare si de analiza cibernetica a activitatii de instruire in contextul noilor tehnologii informationale si comunicationale, caracteristice societatii de tip postindustrial.

Aceasta metoda valorifica urmatoarele operatii didactice integrate la nivelul unei actiuni de dirijare euristica si individualizata a activitatii de predareinvatare- evaluare (Vaideanu, 1988):

organizarea informatiei conform cerintelor programei adaptabile la capacitatile fiecarui elev;

provocarea cognitiva a elevului prin secvente didactice si intrebari care vizeaza depistarea unor lacune, probleme, situatii-problema;

rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau dobandirea informatiilor necesare de la nivelul resurselor tehnologice activate de/prin calculator;

asigurarea (auto)evaluarii rezultatelor elevului prin medierea resurselor autoreglatorii existente la nivelul calculatorului;

realizarea unor sinteze recapitulative dupa parcurgerea unor teme, module de studiu; lectii, grupuri de lectii, subcapitole, capitole, discipline scolare;

asigurarea unor exercitii suplimentare de stimulare a creativitatii elevului.

24.2 Principiile specifice instruirii asistate de calculator si instruirii programate

In "Dictionarul de pedagogie contemporana" se regasesc urmatoarele principii, ce stau la baza instruirii programate:

principiul participarii active si independente a elevului;

principiul pasilor mici;

principiul progresului gradat;

principiul intaririi imediate a raspunsului;

principiul ritmului individual de studiu;

principiul raspunsurilor corecte;

principiul repetitiei.

In prezent se considera ca procesul de invatamant poate propune cai de invatare eficienta prin valorificarea pedagogica a urmatoarelor principii cibernetice:

principiul transmiterii si receptarii informatiei prin mecanisme specifice de programare si de comanda;

principiul prelucrarii si stocarii informatiei prin mecanismele specifice de organizare a materialului transmis si difuzat in secvente si relatii de intarire;

principiul autoreglarii raporturilor dintre efectele si cauzele informatiei prin mecanisme specifice de conexiune inversa;

principiul asigurarii concordantei dintre programarea externa si asimilarea interna a informatiei prin mecanisme specifice de individualizare a activitatii.

Teoria si metodologia instruirii

Metoda instruirii programate dezvolta propriile sale principii, valabile la nivel strategic in orice varianta de organizare cibernetica a invatarii, intr-o structura liniara sau ramificata:

principiul pasilor mici - se refera la divizarea materiei in unitati de continut, care asigura elevului sansa reusitei si a continuitatii in activitatea de predare-invatare-evaluare;

principiul comportamentului activ - vizeaza dirijarea efortului elevului in directia selectionarii, intelegerii si aplicarii informatiei necesare pentru elaborarea unui raspuns corect;

principiul evaluarii imediate a raspunsului - inseamna intarirea pozitiva sau negativa a comportamentului elevului in functie de reusita sau nereusita in indeplinirea sarcinii de invatare corespunzatoare fiecarui "pas";

principiul ritmului individual de invatare - vizeaza respectarea si valorificarea particularitatilor elevului, demonstrate prin modul si timpul de parcurgere al fiecarui "pas".

24.3 Tipuri de programe

In aplicarea practica a instruirii programate se cunosc diverse tipuri de programe. Din punctul de vedere al formei raspunsului la temele de control, acestea pot fi:

a) programe cu raspuns construit, la care elevului i se cere sa formuleze raspunsul la tema cuprinsa in secventa studiata, sa-l compare cu raspunsul corect scris in manualul programat sau care apare pe ecranul masinii de invatat (in ambele cazuri, elevul este ajutat sa dea

raspunsuri corecte, dar, odata formulat un raspuns, acesta nu mai poate fi modificat, urmand a fi utilizat de profesor pentru lamuriri suplimentare si notare);

b) programe cu raspuns la alegere, in care elevului i se prezinta mai multe raspunsuri si i se cere sa aleaga raspunsul cerut, fiind condus, in cazul unui raspuns eronat, spre raspunsul corect si aratandu-se natura erorii.

Din punctul de vedere al inlantuirii secventelor si temelor, se deosebesc:

programe liniare, la care nu se prezinta explicatii si nu exista subprograme care folosesc greselile pentru a elimina lacunele din pregatirea elevilor;

programe ramificate, la care raspunsul corect duce la secventa urmatoare, iar raspunsurile eronate la subprograme avand rolul de a corecta greselile sau lacunele in pregatire cu explicatii suplimentare si care il conduc pe elev fie la secventa de la care a plecat, fie la secventa urmatoare (astfel de programe sunt intotdeauna cu raspunsuri la alegere).

Principiile pedagogice care caracterizeaza instruirea programata au fost formulate de filozofi, pedagogi si oameni de cultura, care s-au ocupat de problemele instruirii corecte. Initierea insa a instruirii programate a fost posibila abia in secolul al XX-lea, cand au fost create mijloacele tehnice necesare pentru aplicarea in practica. Folosirea din ce in ce mai intensa a testelor, la inceputul secolului nostru, l-a condus pe S. Pressey la construirea unei masini automate de

testare (1925). Dupa constituirea ciberneticii ca stiinta au fost realizate numeroase masini de invatat si au fost puse bazele teoretice ale instruirii programate; printre acestea se remarca lucrarile lui B. F. Skinner, care au initiat si au fundamentat instruirea programata cu programe liniare si ale lui N. A. Crowder, initiatorul programelor ramificate.

Programarea liniara - varianta B. F. Skinner - propune urmatoarea structura de proiectare a secventelor de instruire:

a) informarea elevului;

b) prezentarea sarcinii didactice: intrebare, exercitiu, problema;

c) rezervarea spatiului si a timpului necesar pentru indeplinirea sarcinii;

d) oferirea variantei de raspuns corect, necesar pentru evaluarea fiecarui "pas".

Parcurgerea unui "pas" implica parcurgerea uneia sau a mai multor secvente de instruire. Reusita elevului presupune intarirea pozitiva a raspunsului, care, in varianta programarii liniare, sustine trecerea la un nou pas de instruire.

Programarea ramificata - varianta N. A. Crowder - "solicita un efort intelectual mai mare" necesar elevului pentru "recunoasterea raspunsului corect din cateva raspunsuri date, pe baza testului alegerii repetate" (Okon, Vicenty, 1974).

Acest tip de programare nu urmareste numai preintampinarea greselilor - ca in cazul variantei liniare - ci tratarea acestora in diferite modalitati de intarire negativa, care reorienteaza activitatea elevului in directia recuperarii, reselectionarii, reinterpretarii, reaplicarii informatiei necesare pentru parcurgerea "pasului" respectiv.

Secventa de instruire, proiectata in cazul instruirii ramificate are urmatoarea structura de organizare:

a) informarea elevului;

b) prezentarea sarcinii

didactice: tema, intrebare, exercitiu, problema;

c) rezervarea spatiului si timpului pentru alegerea raspunsului; d) intarirea pozitiva, in cazul raspunsului corect, care asigura trecerea la informatia necesara pentru parcurgerea secventei urmatoare /

"pasului" urmator;

sau d′) intarirea negativa, in cazul alegerii raspunsului incorect, care orienteaza elevul spre o "programa secundara", obligatorie pentru corectarea raspunsului, dupa care urmeaza trecerea la informatia necesara pentru parcurgerea secventei urmatoare "pasului" urmator; e) confirmarea raspunsului (corect sau incorect) in varianta de intarire pozitiva, respectiv in cea de intarire negativa;

f) informarea din secventa urmatoare (Tircovnicu, 1975).

Reusita acestei metode, in varianta sa liniara, ramificata sau combinata, depinde de calitatea mijloacelor didactice necesare pentru proiectarea si realizarea activitatii de predare-invatare-evaluare in spiritul principiilor cibernetice si pedagogice evocate anterior: manualele programate si masinile de instruire. In

toate situatiile, insa, rolul profesorului ramane determinant.

24.4 Avantajele si dezavantajele instruirii asistate de calculator

Aceasta metoda depinde nu numai de calitatea calculatorului, ci si de conditia pedagogica asumata la nivelul programelor elaborate special pentru:

constientizarea valorii interactive a informatiei alese;

sistematizarea rapida a unui volum mare de informatii;

difuzarea eficienta a unor informatii esentiale solicitate de un numar ridicat de participanti la actul didactic;

individualizarea reala si completa a invatarii, adaptabila la ritmul fiecarui elev prin "asistenta pedagogica" imediata, realizata/realizabila de/prin calculator;

stimularea capacitatii profesorului de "a deveni un adevarat educator:ghid si animator, evaluator si indeosebi formator preocupat de cultivarea atitudinilor superioare" (Vaideanu, 1988).

Valoarea instruirii programate consta in faptul ca, prin organizarea procesului de invatare, principiile didactice (al insusirii constiente si active, al sistematizarii si continuitatii, al accesibilitatii si insusirii temeinice a cunostintelor) actioneaza concomitent si in fiecare moment al activitatii elevului cu programa,

stimuland formarea si dezvoltarea capacitatilor intelectuale, precum si deprinderi de munca independenta.

De asemenea, se reduc in mod simtitor timpul necesar insusirii cunostintelor si redundanta inerenta procesului de transmisiune a informatiilor de la profesor sau de la manual la elev.

In instruirea asistata de calculator rolul esential revine educatorului. Pe langa o serie de avantaje, aceasta moderna si eficienta forma de invatare are si anumite limite:

individualizarea excesiva a invatarii duce la negarea dialogului elevprofesor si la izolarea actului de invatare in contextul sau psihosocial;

segmenteaza si atomizeaza prea mult material de invatat;

duce prea mult la "tutelare", dirijand pas cu pas activitatea mentala a subiectului si, prin aceasta, impiedicandu-l sa-si dezvolte capacitatile creatoare.

Totodata, instruirea programata nu poate cuprinde intregul proces instructiv-educativ si nu poate constitui o metoda generala si universala in pedagogie, in primul rand din cauza ca modelul cibernetic al procesului de invatamant pe care se bazeaza il reprezinta, ca orice model, numai din anumite puncte de vedere si nu cuprinde toate reactiile elevului la perturbatiile interne si externe, dar si pentru ca nu toate obiectele de invatamant sau disciplinele stiintifice pot fi programate, pentru ca accentueaza verbalismul (in scris) fara a dezvolta suficient intuitia, pentru ca elevul nu are imaginea conturata a obiectului in ansamblu si pentru ca, dificultatile fiind fragmentate, se limiteaza formarea unor motivatii superioare, spiritul critic si gandirea independenta. De asemenea, instruirea programata prezinta, datorita formalizarii procesului de instruire, si pericolul formalismului si al standardizarii cunostintelor.

Cu toate acestea, integrarea noilor tehnologii - dependente de capacitatea de asistenta pedagogica a calculatorului - in structura de actiune specifica metodei didactice confera activitatii elevului un caracter reactiv si proactiv, in raport cu informatia vehiculata, cu timpul real de invatare, cu valoarea formativa a

cunostintelor dobandite.

Intrebari pentru autoevaluare

1) Cum definiti conceptul de "instruire asistata de calculator"?

2) Care sunt cele mai importante principii ale instruirii asistate de calculator?

3) Cate tipuri de programe de instruire asistata de calculator cunoasteti?

Probleme de reflectie si aplicatii:

1. Comentati:

a) "Instruirea asistata de calculator izoleaza actul de invatare de contextul sau psihosocial; . contrazice maniera omului de a gandi, care este nu numai analitica, ci si sintetica" (Cerghit Ioan).

b) "Din punct de vedere material, societatea mosteneste permanent mijloace din ce in ce mai performante si mai diversificate, cu care, un individ sau un grup de indivizi, inzestrati cu un volum de cunostinte mereu mai complexe, satisfac cererea sociala. Din punct de vedere social, dificultatea rezida tocmai in a inzestra

fiecare individ cu acel volum de cunostinte cu care sa poata folosi mijloacele pe care le are la dispozitie" (Gabriel Zamfir).

2. Elaborati structura unei lectii de transmitere de noi cunostinte, corespunzatoare unei teme din programa scolara, a unei discipline de invatamant, in cadrul careia anumite secvente pot fi realizate pe baza instruirii asistate de calculator.

3. Realizati un studiu cu tema "Eficienta instruirii asistate de calculator", prin compararea rezultatelor obtinute de elevii a doua clase diferite la care s-a predat aceeasi tema, dar unora cu metode de instruire asistata de calculator, iar celorlalti cu metode obisnuite de predare.

Referinte bibliografice:

1 Barsanescu, S. (coordonator) Dictionar de pedagogie contemporana, Bucuresti, Editura Enciclopedica Romana, 1969

2 Cristea, S. Dictionar de termeni pedagogici, Bucuresti, Editura Didactica si Pedagogica

3 Cucos, C-tin. (coordonator) Psihopedagogie pentru examenele de definitivare si grade didactice, Iasi, Editura Polirom, 1998

4 Jinga, I., Istrate, E. (coordonatori) Manual de pedagogie, Bucuresti, Editura All Educational, 1998

5 Vaideanu, G. Invatamantul asistat de calculator. O perspectiva si o solutie in Revista de pedagogie, nr. 2, 1982

6 Zamfir, G. Instruirea asistata de calculator in domeniul economic, Bucuresti, Editura Inforec, 2000