INFLUENTELE ECRANULUI ASUPRA COPIILOR

La o vasta frageda, cartile, filmele, televiziunea, radioul si internetul influenteza modul in care copiii gandesc si actioneaza, in moduri foarte variate. Pe masura ce copiii cresc, influentele media devin din ce in ce mai puternice.
Influenta media asupra copiilor nu este intotdeauna o influenta pozitiva si parintii trebuie sa contracareze aceasta influenta monitorizand si discutand cu copiii despre tot ceea ce ei vad si aud.
Deseori, media stereotipizeaza oamenii si rasele, etniile. Din cauza lipsei de experienta, copii se vor prinde de aceste stereotipii, si vor judeca in baza lor. Parintii pot contracara aceste stereotipii facand comentarii atunci cand ideea formulata despre un anumit grup sau subiect este inexacta sau neadevarata.
De exemplu, copilului trebuie sa ii fie explicat ca nuanta culorii parului nu are nici o legatura cu coeficientul de inteligenta, ca daca cineva este imbracat in negru nu inseamana in mod automat ca este un personaj negativ, etc. Trebuie scos in evidenta ca toata lumea are atat aspecte pozitive cat si negative, in egala masura.  Deseori, in media, personajul este dus la extrem si este prezentat fie ca fiind negativ fie pozitiv, insa in realitate, lucurile nu stau chiar asa. Media isi foloseste influenta asupra copiilor ca strategie de marketing pentru a influenta dorintele, pentru a-i face sa creada ca au nevoie de anumite lucuri pentru a-si face prieteni sau pentru a fi placuti si admirati de cei din jurul lor. Anual, copiii isi influenteaza parintii sa cheltuiasca sume de bani pentru a le cumpara lucruri pe care media le-a descris ca fiind utile pentru ei, pentru succesul si reputatia lor de copii. Copiii recunosc numele bradurilor de la vaste fragede deoarece sunt prezente in media. Contracararea marketingului exercitat de media se poate face de catre parinti explicand copiilor logica gresita a reclamelor. Incearca sa iti intrebi copilul daca el crede cu adevarat ca avand jucaria cel mai nou aparuta pe piata il face sa fie mai bine privit sau mai fericit. Copiii nu realizeaza ca jucaria prezentata in reclama nu va fi exact asa in mainile sale, nu realizaeaza ca papusa nu se va misca sau acel set prezentat in reclama nu vine echipat cu toate accesoriile prezentate. Parintii isi pot invata copiii ca lucrurile nu inseamna fericire si pot incerca sa ii recompenseze cu laude si timp petrecut impreuna, in loc sa o faca prin jucarii sau obiecte de orice fel.
Viata deseori prezentata in filme, reclame sau emisiuni este departe de adevar. Din pacate sunt prezentate intr-un mod fermecator comportamente potential daunatoare precum consumul de alcool, droguri, fumatul si relatiile intime intre adolescenti, precum si inselatul partenerului.
Ca parinte poti interveni asupra acestor influente evidentiind modul in care actiunile personajelor din spatele ecranului sunt daunatoare. Reclamele la acool, de exemplu, nu arata niciodata efectele consumului excesiv de alcool si nici starea fizica a persoanei care a facut exaces.
Angajarea cu rabdare in discutii in care copilului sa ii fie explicat tot ceea ce vede si aude in media, va asigura ca ei vor invata ceea ce trebuie din media si nu tot ceea ce media le transmite, evitand astfel influenta negativa care ar fi putut sa o aiba asupra lor.

Trei pasi pentru corectarea unui comportament

Urletul unui copil, trasnaile animalului de casa sau pur si simplu vizita unui musafir, ne intorc pe dos ziua si casa. Sunt doua reactii des intalnite :

• suport si trec mai departe
• reprosez si sanctionez

In ambele situatii sansele ca situatia sa se repete sunt foarte mari. si este normal, efectiv n-am facut decat sa incurajam comportamentul pe care il detestam sau sa indignam primind replica tacita "Las ca-ti arat eu tie data viitoare".

Ce putem face pentru a corecta, sa zicem, definitiv, este simplu in trei pasi:

• Spune ce vezi
• Ofera o alternativa
• Lauda

• Spune ce vezi

Chiar si un copil se poate plictisi. Se uita lung pe fereastra in timp ce tu dereteci prin casa. Opreste-te o clipa si admira langa el: "Uite o vrabiuta. Ai vazut cum a sarit pe creanga. Ce echilibristica! Poate sa stea chiar si cu capul in jos." Ce ai facut de fapt? I-ai atras atentia asupra unei fiinte vii foarte comune si i-ai scos in evidenta calitati remarcabile. Din multitudinea de lucruri pe care le poate vedea pe fereastra, copilul a constientizat ca acea micuta vietate are o echilibristica deosebita pe o creanga subtire. Ba mai mult, i-ai acordat acea clipa de atentie necesara. Este si el un om, exista si merita implicare. Acum iti poti continua linistit treaba. Va admira tot restul pasaretului. Eventual te va mai trage de maneca sa-ti arate ce alte giumbuslucuri pot sa mai faca pasarile.

• Ofera o alternativa

Pornind de la un caz concret. Copilul de 5 anisori in rol de Superman se catara pe masa chiar acolo unde asezi cina fiind la un pas de a-si lua avantul spre o cazatura cu plansete. Ce se spune de obicei: "Nu te mai urca pe masa. De cate ori sa-ti spu? O sa cazi!" si in secunda doi este intins pe podea. Aveti acum alternativa: "Ce faci acolo? Esti pe masa? Costumul tau imi spune ceva? Aaa esti Superman. Pun pariu ca poti sa te catari si pe fotoliu" Varianta fotoliu este foarte convenabila si pentru tine si pentru copil. El este in siguranta intr-un loc in care oricum este destinat sa stai cu picioarele pe el, si in plus e foarte fericit ca-ti va demonstra puterea sa de Superman.

• Lauda

Personajul nostru preferat, copilul. De aceasta data, isi exprima talentul de pictor utilizand creionul tau dermatograf. Ce faci, il tragi de urechi, te va surzi jumatate de ora cu plansetul.  Admira desenul "Ce frumos! Uite cum se cunosc muschii baiatului care alearga dupa minge. Fetita de aici poate sa-l ajute sa o prinda. Hai sa-le coloram tricourile in verde, sa se vada ca sunt din aceeasi echipa." intinde-i culoarea verde si reintra in posesia creionul dermatograf. in plus, i-ai indus si spiritul de echipa. Doar sunt sanse mici ca acel creion dermatograf sa fie chiar verde. si cine zambeste din nou: si tu si maestrul pictor, copilul.

De ce functioneaza? Este pozitiv, implica buna dispozitie si multumirea de sine c-ai descoperit/creat ceva deosebit. Ba mai mult, are loc chiar acum, odata cu manifestarea comportamentului. Repetand acesti 3 pasi simpli veti vedea ca, oricat de mic este copilul te va imita si va aplica acelasi stil de corectare a unui comportament care il deranjeaza. in loc de a spune cainelui: "Nu-mi rupe foaia! Caine rau ce esti !" il vei auzi "Prinde mingea. Pe ea poti sa o rontai cat vrei. "

Chiar daca toate exemplele de mai sus sunt legate de copii, putem aplica acesti trei pasi si in alte situatii. De exemplu, parterul de viata are obiceiul de a bea direct din sticla, aspect care va deranjeaza si il considerati neigienic, lipsit de educatia celor sapte ani de acasa.

1. Spunem ce vedem - "Bei din sticla. Cred ca e cam grea, asta de doi litri."
2. Oferim o alternativa - "Uite iti pun in paharul acesta cu echipa ta favorita"
3. Lauda - "Esti tare ca X jucator."

In cazul persoanelor mature schimbarea comportamentului se inregistreaza dupa un numar mai mare de repetari. Un pic de rabdare si oferirea unor mici recompense care plac ambilor, face minuni.

ROLUL PEDEPSEI IN CORECTAREA COMPORTAMENTULUI LA COPII

Se spune ca "bataia este rupta din rai" atunci cand ne referim la necesitarea "indreptarii" comportamenului unui copil neascultator. Pare o solutie nesofisticata si la indemana, pe care multi parinti inca o aplica copiilor lor. Pedeapsa fizica insa are consecinte negative in dezvoltarea emotionala si comportamentala pe termen lung a copilului, desi in momentul aplicarii acesteia, problema pare sa fie rezolvata (din punctul de vedere al parintelui): copilul va evita, de frica, sa mai repete greselile care au atras dupa sine bataia "divina". Ca forma de penalizare, pedeapsa fizica este considerata de catre psihologi ca fiind ineficienta si periculoasa. Aplicata in public, mai ales de fata cu altii, provoaca umilirea copilului. La randul lor, preluand comportamentul punitiv al parintilor fata de ei, copiii vor deveni agresivi, vor avea o atitudine ostila si negativa fata de ceilalti si vor recurge la randul lor la manifestari violente atunci cand nu li se face pe plac. In relatia cu parintii sau parintele care recurge la pedepse fizice, copilul devinde duplicipar, va incepe sa-i ascunda unele lucruri, comunicand mai putin cu el. O pedeapsa aspra poate indrepta pentru moment o greseala a copilului, dar fiind in sine un stimul negativ, nu va duce la consolidarea unui comportament dezirabil de durata. Cine mai crede ca pedepsele au rol in "formarea caraterului" (pozitiv) al copilului se inseala; ele doar suprima pentru putin timp niste greseli. De exemplu, copilul va invata de frica, pentru a nu lua note mici si pentru a evita sa atraga asupra lui pedeapsa parintilor, dar nu isi va ajunge sa invete din pasiune, iar cand amenintarea pedepsei dispare, comportamentul lui fata de scoala se va schimba si el. Sau va incepe sa isi minta parintii, asa cum se si intampla in multe cazuri, ajungand sa le ascunda faptul ca a luat note mici sau ca a fost criticat de profesor, caz in care pedepsele nu isi ating scopul. Daca parintii nu incearca sa se apropie cu intelegere si sa abordeze cu maturitate problemele prin care trece copilul si vor recurge la amenintari sau la pedepse, aceste probleme nu vor fi solutionate in avantajul copilului. Astfel, pentru a evita "represiunile" parintilor sau ale altor persoane cu autoritate fata de el, copilul va incepe sa minta, sa caute scuze, sa simuleze anumite comportamente sau sa dea vina pe altii pentru a preveni pedeapsa, mai pe scurt, el va deveni duplicitar. Psihologii fac o serie de recomandari care ar trebui avute in vedere atunci cand se recurge la penalizarea greselilor copiilor. Astfel, este indicat ca pedeapsa (nu ma refer la cea fizica) sa vina pe cat posibil imediat dupa ce a avut loc greseala, nu sa fie amanata. Amanarea pedepsei (de exemplu, "o incasezi tu acasa!") este o forma de cruzime. De asemenea, este important ca admonestarea sa fie facuta in particular, nu de fata cu musafirii, prietenii sau colegii copilului, intrucat acesta se va simti umilit fata de ei. Si nu in ultimul rand, copilului trebuie sa i se specifice clar comportamentul pentru care este pedepsit. Situatia in care copilul a gresit trebuie clar conturata. E total gresit sa etichetam un copil cand ne referim la un comportament al sau care nu ne place: "Esti rau!" sau "esti lenes!". I se poate spune ceva de genul "Ai gresit facand (sau nefacand) cutare sau cutare lucru, iar pentru asta vei fi sanctionat astfel.". Copilul va sti in felul acesta pentru ce este pedepsit, va face legatura intre comportamentul lui si pedeapsa primita, va "intelege" situatia si, foarte important, legatura emotionala cu cel care il pedepseste nu va fi afectata negativ.