Incluziune sociala, eficienta manageriala si calitate in educatie

INCLUZIUNE SOCIALA, EFICIENTA MANAGERIALA SI CALITATE IN EDUCATIE

MOTTO:

"Educatia nu este pregatirea pentru viata, educatia este viata insasi"

(John Dewey)

Oamenii au nume: Ion, Maria, etc. Cu toate acestea, multi dintre noi gasim mai la indemana sa folosim etichete pentru a caracteriza persoanele, pentru a le descrie sau chiar pentru a ne adresa lor. E mai usor sa spunem despre cineva: "E tigan, handicapat, taran, prost, idiot, pocait, etc' si gata! Le-am pus o eticheta, i-am asezat intr-o cutie, stim totul despre ei! Intr-adevar, avem nevoie doar de o scurta privire pentru a observa caracteristicile exterioare, evidente ale unei persoane. Dar cat ne spun aceste caracteristici despre acea persoana? Probabil ca nu v-ati gandit niciodata ce reprezinta aceste etichete, fiecare in parte.

Adesea, cand exploram universul fiintei umane, ne confruntam cu o mare diversitate. Copiii care ne trec pragul grupelor ne pun in situatia de a cauta mereu noi solutii la problemele ridicate. De cele mai multe ori gasim solutiile cele mai bune pentru copii. Insa, uneori suntem pusi in dificultate de complexitatea problemelor. Una dintre aceste probleme o reprezinta copiii cu cerinte educative speciale.

Acesti copii nu sunt speciali in sine. Ei au nevoie doar de o abordare personalizata in ceea ce priveste demersurile pe care le intreprindem in educatia lor. O caracteristica speciala a acestor copii "in pericol de excludere" o constituie faptul ca ei nu sunt in concordanta cu nivelul obisnuit al asteptarilor fata de copii, ei nu se adapteaza cu usurinta.

In spatele acestor probleme, sta desigur si faptul ca nici in cadrul familiei si nici in societate, ei nu beneficiaza de o stimulare corespunzatoare. Deficitul aparut in urma educatiei necorespunzatoare este totusi reversibil si poate fi compensat chiar si in cazul unor tulburari organice, cu conditia ca potentialul copilului sa fie activat in mod corespunzator

Incluziunea scolara se defineste prin acceptarea de catre institutiile de invatamầnt a tuturor copiilor, indiferent de apartenenta etnica sau sociala, religie, nationalitate sau infirmitate si este strans legata de recunoasterea si acceptarea diversitatii - conditie normala a convietuirii umane.

Invatamantul incluziv presupune ca tinerii si copiii cu dizabilitati si ceilalti fara probleme sa invete impreuna in institutiile de invatamant avand sprijinul corespunzator. Un inceput timpuriu in grupuri de joaca sau gradinite obisnuite este cea mai bua pregatire pentru o viata integrata.

Fiecare copil este diferit si special si are propriile nevoi, fie ca este sau nu un copil cu disabilitati. Toti copiii au dreptul la educatie in functie de nevoile lor.

Si copiii diferiti au drepturi egale cu ceilalti, iar o educatie separata ar duce la marginalizare si discriminare, impiedicand formarea, implinirea de sine si afirmarea personalitatii. Beneficiile incluziunii sunt reciproce, dar majoritatea dintre noi n-am simtit inca acest lucru. Separarea ne limiteaza intelegerea reciproca. Familiaritatea si toleranta reduc frica si respingerea favorizầnd relatii de comunicare si colaborare in beneficiul tuturor.

Cati suntem pregatiti (parinti, cadrele didactice, copii) pentru diversitatea existenta in fiecare grupa si cầt de bine suntem pregatiti sa o acceptam ?

Educatia incluziva vine sa sprijine acest aspect deoarece ea se centreaza mai ales pe invatarea strategiilor necesare rezolvarii problemelor din viata cotidiana, intr-o maniera cooperanta si solidara, unde procesul de invatare este realizat in spiritul respectului si acceptarii celor din jur. Prin strategii didactice bazate pe cooperare, educatoarea poate favoriza unele procese de interactiune sociala, diferentele dintre copii fiind percepute ca modalitati de imbogatire a practicii pedagogice iar strategiile invatarii ca modalitati de abordare a diversitatii.

Fiecare copil trebuie inteles ca un participant activ la invatare pentru ca fiecare aduce cu sine, in procesul complex al invatarii si dezvoltarii, o experienta, un stil de invatare, un model social, o interactiune specifica, un ritm personal, un model de abordare, un context cultural caruia ii apartine, o valoare.

In sprijinul educatiei incluzive exista o serie de prioritati, reglementate prin legi nationale si internationale, prioritati exprimate in termeni de strategii si practica - Conventia O.N.U. cu privire la Drepturile Copilului, Declaratia UNESCO de la Salamanca - 1994, Regulile standard ale O.N.U. privind egalitatea de sanse a persoanelor cu dizabilitati - 1993, Legea 272/2004 privind drepturile si protectia copilului. Proiectul in exercitiu PHARE  «Acces la educatiei pentru grupuri dezavantajate » initiat in 2001 in tara noastra.

Incluziunea ar trebui reglementata prin lege si sa se bucure de practici active si eficiente. Se intampla abuzuri si discriminari foarte des: o persoana nu este angajata pentru un handicap fizic; un copil cu CES este marginalizat de restul copiilor si parintii acestora, chiar exclus prin actiuni de strada, asezat singur sau in ultima banca etc si exemplele pot continua. Concluzia ce se desprinde este ca legea poate reglementa intr-o anumita masura problema incluziunii intr-o societate, dar nu suficient.

Cel mai important rol in acest caz este al educatiei care dezvolta constiinta individului pentru ca de mic sa fie pregatit sa accepte drepturile si valoarea individului cu diferite nevoi, indiferent de ce natura sunt acestea.

De ce sa fim incluzivi si sa realizam educatie incluziva? O simpla analiza SWOT raspunde la intrebare si ne determina sa abordam integrarea copiilor cu nevoi speciale in oricare din unitatile prescolare.

In acest sens, constiinta copiilor, de la cea mai frageda varsta trebuie formata si dezvoltata invatandu-i pe copii ca primirea copiilor "diferiti" alaturi de toti ceilalti trebuie facuta nu de dragul lor in primul rand si nu din mila pentru ei, ci pentru dreptul fiecarui individ de-a participa la actiuni comune pentru dezvoltarea lui ulterioara, pentru a contribui si el la dezvoltarea comunitatii in care traieste.

Argumentez toate acestea tocmai in ideea ca incluziunea poate si este mai mult decat un discurs demagogic, declarativ, ea poate fi pusa in practica prin tehnici concrete de predare si adaptare curriculara individualizata, prin formarea si dezvoltarea constiintei tuturor copiilor pentru acceptiunea diversitara de orce tip.

Gradinita are ca scop crearea unui program coerent si coordonat de incluziune a copiilor prescolari cu diferite disabilitati, de alte etnii, provenienta sociala, etc. si pregatirea celorlalti copii in vederea acceptarii acestora alaturi de ei, fara diferente de manifestare comportamentala sau verbala. De asemenea se impune si implementarea unor strategii coerente de dezvoltare a constiintei si a comportamentelor copiilor in spiritul tolerantei si nediscriminarii, a acceptarii de sanse egale pentru toti copiii.

Ca obiective, urmarite in acest scop pot aminti:

Perceperea diferentei dintre copii ca resurse in sprijinul educatiei mai degraba decầt ca probleme care trebuie sa fie depasite;

Inlaturarea obstacolelor din calea incluziunii, obstacole provocate de societate si nu de problemele medicale specifice;

Schimbarea atitudinii fata de copilul deficient sau defavorizat social;

Promovarea unei atitudini tolerante, deschise, de acceptare si intelegere fireasca a raporturilor dintre romani si rromi, dintre copii cu nevoi speciale si copii considerati ,,normali" (restul grupului);

Pregatirea copiilor prescolari de a raspunde pozitiv la provocarea diversitatii pentru a face fata varietatii existente in mod normal in randul copiilor;

Schimbarea atitudinii fata de copilul diferit;

Reducerea riscului de marginalizare si excluziune sociala a copiilor prescolari cu diferite dizabilitati sau de diferite etnii;

Recunoasterea si respectarea diferentelor culturale prin valorificarea pozitiva a relatiilor de egalitate intre oameni;

Dezvoltarea abilitatilor copiilor cu diferite deficiente sau probleme de invatare pentru a face fata exigentelor instructiv-educative in vederea integrarii cu sanse egale alaturi de ceilalti copii ;

Promovarea relatiilor de sustinere reciproca intre gradinite si comunitate.

Modalitati de rezolvare a unor probleme de discriminare

Educatia incluziva se desfasoara in cadrul unui proces interdisciplinar zilnic, cuprinzand forme de organizare multiple, desfasurate sub cele trei forme de organizare: jocuri, activitati pe domenii experentiale, activitati de dezvoltare personala si activitati extracurriculare, cuprinzand toate domeniile de activitate.

Copiii, majoritatea timpului lor liber si nu numai, si-l petrec jucandu-se. Jocul reprezinta pentru copii o modalitate de a-si exprima propriile capacitati. Prin joc, copilul capata informatii despre lumea in care traieste, intra in contact cu oamenii si cu obiectele din mediul inconjurator si invata sa se orienteze in spatiu si timp. In timpul jocului, copilul vine in contact cu alti copii sau cu adultul, astfel ca jocul are un caracter social.

Jocurile sociale sunt esentiale pentru copiii cu deficiente, intrucat le ofera sansa de a se juca cu alti copii. In aceste jocuri sunt necesare minim doua persoane care se joaca si comenteaza situatiile de joc (loto, domino, table, cuburi, carti de joc etc.). In perioada de prescolar se desfasoara mai ales in grup, asigurandu-se astfel socializarea.

Din acest motiv, copiii cu deficiente trebuie sa fie inscrisi la gradinita, alaturi de copiii sanatosi. Copiii sunt curiosi, dar practici, astfel ca ei vor accepta usor un copil cu deficienta fizica, care se deplaseaza in scaun cu rotile sau in carje. Ei sunt suficient de simpli si deschisi pentru a accepta usor un coleg cu probleme de sanatate. Perioada de prescolar este cea mai indicata pentru inceperea socializarii copiilor cu deficiente. La aceasta varsta, socializarea se realizeaza usor prin intermediul jucariilor si al echipamentelor de joc. Totusi, trebuie sa fim atenti la unele probleme deosebite. Unii copii cu deficiente au avut experienta neplacuta a spitalizarii si a separarii de parinti. De aceea, pot aparea reactii intense, mai ales in primele zile de gradinita.

Brainstorming-ul. Se poate aplica de mai multe ori aceasta metoda deoarece formeaza comportamente creative prin exersarea gandirii divergente, care invita la elaborarea unor solutii personale pentru problemele identificete in diverse situatii.

Atunci cand, in grupa, se petrece un incident de indepartare a unui copil dintr-un grup, sau o alta situatie, se amintesc copiilor regulile discutate, cu alta ocazie, despre drepturile fiecaruia, despre modul in care trebuie sa ne comportam unii cu altii. Copiii isi expun ideile, solutiile despre incidentul intamplat, educatoarea le accepta orice idee, parere, le noteaza, le citeste pe rand, le analizeaza impreuna, cauta solutia cea mai buna pentru toti. De obicei, majoritatea isi schimba opiniile, acestea devenind pozitive.

Exemple de intrebari prin care ajutam formarea ideilor si solutiilor:

Ce stiti despre?

De ce credeti ca s-a intamplat  ?

Ce ati fi facut in locul?

Ce sfaturi i-ati da ?

De ce credeti ca a facut asa?

Cum se poate corecta?

Prin povestiri: Personajele din povesti si basme dezvaluie copilului curajul, bunatatea, harnicia, altruismul, prin opozitie cu trasaturile negative respective. Copiilor le plac povestile, poeziile si adera afectiv la comportamentele pozitive ale eroilor preferati. Pentru dezvoltarea spiritului de compasiune si solidaritate, despre persoane aflate in dificultate sau neajutate, se pot purta discutii cu copiii dupa lecturarea unor povesti ca: "Fetita cu chibrituri", "Hansel si Gretel", "Puiul", "Povestea ursului cafeniu" etc. Le putem cere copiilor sa spuna cateva idei despre: ce s-ar fi putut face pentru aceste personaje? Ce ar face ei daca ar intalni o asemenea situatie?;

Se poate gasi un alt sfarsit povestirii, la alegerea copiilor, acesta a fiind redat de copii prin desen, in dramatizare si in jocurile de rol al copiilor.

Activitatile de cunoastere a mediului inconjurator ii ajuta pe copii sa cunoasca si sa respecte fiinta umana, indiferent de ipostaza sociala in care se afla acesta, sa respecte vietuitoarele si sa le ingrijeasca, sa-si insuseasca normele morale ale colectivitatii din care fac parte.

In cadrul activitatii de observare: "Copilul', "Familia mea', La gradinita" etc. Copiii isi insusesc cunostinte, si deprinderi sociale. Lecturile dupa imagini: "Jocurile copiilor in gradinita', "De ziua colegului', 'Impreuna cu familia' etc., copiii isi aprofundeaza manifestarile afective fata de colegi, prieteni, adulti. Se urmareste initierea copiilor in practicarea unui comportament activ, responsabil, capabil de toleranta si respect fata de sine si de ceilalti, constient de drepturi si de datorii.

Activitatile de desen, pictura, modelaj, activitatile practice au interesante valente pentru educatia morala. Copiii invata sa se bucure atunci cand pregatesc un dar, sa-l ofere politicos, sa fie mandri ca participa cu forte proprii la bucuria unui coleg sau prieten.

Activitatea muzicala si memorizarea. Prin cateva cantece si poezii copiii se sensibilizeaza: la prietenie, ajutor, toleranta, simpatie: "Copii din lumea toata"," Negruta", "Catelusul schiop", "Coliba iepurasului."

Se pot organiza auditii cu cantece, dansuri si jocuri muzicale ale diferitelor nationalitati.

Activitatile libere. Aceste activitati lasa deschisa posibilitatea consolidarii unor comportamente. Copiii transpun in jocul lor conduite ale adultilor, se apreciaza intre ei imitand comportamentul evaluativ al acestora. Educatoarea trebuie sa urmareasca acest comportament ludic, imitativ, sa-i surprinda nuantele si, cand este necesar, sa intervina cu tact si eficienta, corectiv.

Jocul de rol plaseaza copiii in ipostaze noi, tocmai pentru a-i ajuta sa inteleaga situatii diferite, sa se adapteze, sa accepte si sa inteleaga diferentele de opinii dintre persoane. Interpretand rolurile unor personaje commune (parinti, copii aflati in anumitea situatii} sau mai putin obisnuite, conform experientei lor, copiii vor intelege mai bine propriul rol si rolul celor din jur si isi vor dezvolta capacitatile empatice, gandirea critica si puterea de decizie. Jocul de rol evidentiaza modul corect sau incorect de comportare a unui copil. Jocuri organizate: "De-a familia"; "La spital"; "La gradinita"; "Astazi eu sunt educatoare", "O intamplare in parc" etc

La sectorul Constructii copiii lucreaza impreuna stabilind relatii interpersonale si de cooperare prin jocuri ca ,,Gradinita , ,,Curtea de joaca", ,,Cartierul".

Jocuri educative - exemple:

Joc "Cauta fara sa vezi"

Scop: intelegerea ideii ca diferentele sunt pozitive si utile; dezvoltarea respectului si increderii in sine.

Desfasurare: Copiii formeaza un cerc. Unul dintre ei este legat la ochi si atingand parul, nasul, fata, hainele altui copil, acesta trebuie sa-l recunoasca. Procedura continua pana sunt implicati toti copiii. Intrebari:

De ce credeti ca ne-am jucat astfel?

Cum ati recunoscut colegul?

Ce consecinte are faptul ca oamenii au culoarea sau forma nasului diferite?

Ce s-ar intampla daca toti am avea parul sau ochii de aceeasi culoare?

Ce s-ar intampla daca nu am vedea?

Joc ,,Din personaje negative, personaje pozitive"

Scop: constientizarea efectelor negative ale prejudecatilor; abordarea situatiilor conflictuale din perspectiva ,,castig - castig"

Desfasurare: Se aleg povesti cu personaje pozitive si negative aflate intr-un conflict evident. Dupa ce asculta povestea se va discuta de personajele negative indentificand conflictul. Ii ajut punand intrebarile:

Cine este fericit/nefericit la sfarsitul povestii? De ce?

Au fost incalcate drepturile vreunui personaj? Ale cui? De catre cine?

Se cere copiilor sa recreeze povestea din punctul de vedere al personajului negativ, care este pedepsit de obicei de autor (lupul din,,Capra cu trei iezi" sau ,,Scufita Rosie", bunicuta, zmeul, spanul, balaurul etc). Copiii trebuie sa rezolve pasnic toate situatiile conflictuale astfel incat toate personajele sa fie multumite, iar copiii constata ca oricine are dreptul la o a doua sansa si are dreptul sa se apere. Se comunica rezumatul discutiilor si solutia pasnica adoptata de grup.

Multi dintre noi au o viziune proprie asupra ideii complexe precum este incluziunea. Diversitatea din sanul grupului poate cauza probleme care prezinta riscul de a conduce la neglijare, excludere sau segregare. Provocarile pentru grup si pentru cei responsabili de grup sunt de a mentine grupul impreuna si de a lupta impotriva nevoii de excludere sau segregare care ar putea sa apara. Acest lucru trebuie facut de la cea mai frageda varsta, in prima forma ,,de grup" la care participa copiii, prin modificarea modalitatilor de lucru si prin schimbarea normelor, regulilor, valorilor curriculare, strategice, de prejudecata sau stereotipice, pentru a facilita participarea deplina in activitati a tuturor copiilor.

O gradinita poate fi incluziva si poate dezvolta practici incluzive in abordarea copiilor, daca se doreste cu adevarat acest lucru. In acest sens, munca cu copiii continua pana cand nu se vor mai face diferentieri si segregari in cadrul grupului, iar parintii vor accepta toti ,,colegii" copilului lor.

Copiii care ne trec pragul gradinitei ne pun in situatia de a cauta mereu noi solutii la problemele ridicate. De cele mai multe ori gasim solutiile cele mai bune pentru copii. Uneori suntem pusi insa in dificultate de complexitatea problemelor. Ce este mai bine pentru copilul in cauza? Ce este bine pentru ceilalti copii din grupa? Avem disponibilitate si resurse suficiente pentru a depasi problemele aparute? Acestea sunt unele intrebari pe care ar trebui sa ni le punem, noi cadrele didactice.

De asemenea, pentru o educatie incluziva, comunitatea si multiplele modalitati de interventie, au un rol hotarator in depasirea barierelor de comunicare, a dificultatilor de ordin social si economic care ar putea sa duca la marginalizare si segregare.

In acest sens, munca cu prescolarii trebuie sa continue pana cand nu se vor mai face diferentieri si segregari in cadrul grupului, iar parintii vor accepta toti "colegii" copilului lor.

Conceptul de educatie incluziva se poate defini prin acceptarea de catre institutiile de invatamant a tuturor copiilor, indiferent de sex, apartenenta etnica si sociala, religie, nationalitate, rasa, limba, infirmitate, situatia materiala a copilului, a parintilor sau tutorilor sai. Educatia este strans legata de recunoasterea si acceptarea diversitatii; caracteristicile individuale difera, dar aceasta este conditia normala a convietuirii umane. De aici se poate ajunge usor la intrebarea "Cum putem trai diferiti in acelasi grup?"

Este nevoie de educatie incluziva deoarece copiii, indiferent de disabilitatea sau dificultatea de invatare, au un rol de jucat in societate dupa terminarea scolii. Un inceput timpuriu in grupuri de joaca, urmat de educatia in scoli si colegii normale este cea mai buna pregatire pentru o viata integrata. Educatia este o parte integranta si nu separata de restul vietilor copiilor. Copiii cu dizabilitati pot si sunt educati in scoli obisnuite cu un sprijin adecvat.

In conditiile actuale se amplifica importanta educatiei prescolare, determinata pe de o parte de parintii suprasolicitati profesional, o parte din ei plecati peste hotare, sau situatia celor din familii vulnerabile (alcoolici, familii cu multi copii), iar pe de alta parte, cerintele gradinitei presupun deja anumite cunostinte si abilitati pe care copii trebuie sa le aibe.

Pentru consolidarea unui set de valori stabil si coerent care sprijina gradinita in formarea la copii a unei conduite favorabile, a unui stil de viata sanatos, este necesara eficientizarea relatiei scoala-familie. Familia reprezinta elementul cheie in socializarea copilului cu colectivul grupei fiind consultata cu privire la activitatile educative din gradinita si cu privire la activitatile optionale pe care doresc sa le desfasoare copiii.

Gradinita este o parte minora ca dimensiune a comunitatii, dar devine foarte importanta prin structura ei calitativa de a determina, prin functionarea ei, viitorul celorlalte elemente ale parteneriatului familia este prima influentata de calitatea activitatii gradinitei, apoi scoala este la fel de interesata de educatia prescolara, iar comunitatea locala este cea care cumuleaza toate influentele viitorului prin educatia prescolara.

Predispozitia biologica nu este o sentinta, iar mediul social este o sansa. Sentinta produsa de societate este mai periculoasa pentru un copil in dezvoltare decat predispozitia biologica. Pornind de aici, trebuie sa intelegem faptul ca traim intr-o lume a diversitatii umane, ca scoala nu se poate eschiva de la rolul de promotor al progresului uman si ca doar ea poate facilita schimbarea, intrevazuta ca posibila, a mentalitatii si atitudinii fata de cerintele educative ale tuturor copiilor. Scoala va reusi sa raspunda cerintelor speciale de educatie ale copiilor aflati in dificultate si nevoilor de educatie ale familiilor acestora doar prin eforturile ei interne si cu sprijinul tuturor.

Studierea copiilor cu disabilitati prezinta un interes particular. Cercetarile desfasurate asupra cazurilor luate in atentie vizeaza cunoasterea detaliata a capacitatilor cognitive ale acestor copii, descrierea profilului lor pshiologic, urmarirea evolutiei si indeplinirea rolului facilitator al mediului educational din familie si gradinita.

Ca educatoare ma preocupa evolutia fiecarui copil si, in general, ii urmaresc indeaproape mai ales pe aceia care prezinta dificultati de adaptare ori in indeplinirea sarcinilor. In continuare prezint doua studii de caz observate de mine si modelele de fise lucrate cu ei in activitatea la clasa.