Evaluarea scolara

Evaluarea scolara

Evaluarea este definita ca fiind procesul menit sa masoare si sa aprecieze valoarea rezultatelor sistemului de educatie (in cazul nostru al sistemului de educatie fizica scolara) sau a unei parti a acestuia, eficacitatea resurselor, a conditiilor si operatiilor folosite in desfasurarea unei activitati, prin compararea rezultatelor cu obiectivele propuse in vederea luarii deciziilor privind ameliorarea activitatii in etapele urmatoare. Evaluarea este un proces sistematic, parte integrala si esentiala a sistemului educational prin care se realizeaza ameliorarea permanenta a acestuia datorita faptului ca ea permite sa se masoare gradul in care au fost atinse obiectivele.

Evaluarea este o componenta stabila a procesului didactic, alaturi de predare-invatare. Are rigoarea necesara numai cand se raporteaza la obiectivele propuse a se realiza prin instruire.

Evaluarea in educatie fizica si sport reprezinta "sistemul de tehnici de masurare si apreciere a rezultatelor procesului instructiv-educativ, in raport cu obiectivele stabilite, specifice educatiei fizice si antrenamentului sportiv" (A. Dragnea, 1984).

A evalua inseamna a determina sau a stabili valoarea unui obiect, unei institutii, unui fenomen sau proces, deoarece genereaza informatii cu functii de autoreglare pentru cresterea eficientei.

Evaluarea este obiect de studiu al docimologiei (gr. dokine - proba, examen si logos - stiinta), disciplina stiintifica ce are drept obiect studiul sistematic al examenelor, in particular al sistemelor de notare sau acordare de calificative si comportamentul examenelor si examinatorilor.

Evaluarea nu trebuie conceputa doar ca un control al "cunostintelor" (notiuni, deprinderi, priceperi etc.) sau ca si o cale de ameliorare permanenta, de perfectionare a procesului instructiv-educativ. Evaluarea nu se rezuma la masurarea eficientei procesului instructiv-educativ, ci ea cuprinde si demersurile necesare masurarii eficientei sistemului de educatie fizica si sport in ansamblul sau, precum si a subsistemelor sale.

Unii autori fac deosebire intre evaluare si control. Evaluarea presupune derularea de operatii in scopul producerii unei judecati de valoare asupra activitatilor de formare. Controlul presupune derularea de operatii care au ca rezultat producerea de informatii asupra functionarii corecte a unei activitati de formare.

Noutati in legatura cu redimensionarea strategiilor evaluative:

Extinderea actiunii de evaluare de la verificarea si aprecierea rezultatelor - obiectivul traditional - la evaluarea procesului, a strategiei care a condus la rezultate respective.

In afara rezultatelor propriu-zise trebuie luati in calcul si alti indicatori:

personalitatea elevilor;

conduita acestora;

aptitudinile;

orarul de incorporare a unor valori.

Diversificarea tehnicilor de evaluare si cresterea gradului de adecvare a acestora la situatii didactice concrete.

Necesitatea intaririi si sanctionarii rezultatelor evaluarii, cat mai operativ, adica scurtarea feed-back-ului, a drumului de la diagnosticare la ameliorare.

Centrarea evaluarii asupra rezultatelor pozitive si nesanctionarea in permanenta a celor negative.

Transformarea subiectului intr-un partener autentic al conducatorului procesului instructiv-educativ si pe problema evaluarii (prin autoevaluare, interevaluare si evaluare controlata).

Trecerea de la evaluarea produsului (subiectului) la evaluarea procesului modifica si functiile evaluarii:

a.  Prin raportarea la derularea unei secvente de invatare, se pot desprinde urmatoarele trei functii ale evaluarii:

q  verificarea sau identificarea achizitiilor subiectilor;

q  perfectionarea si regularizarea cailor de formare a subiectilor, adica identificarea celor mai lesnicioase si pertinente cai de instruire si educatie;

q  sanctionarea sau recunoasterea sociala a schimbarilor operate asupra subiectilor aflati in formare.

b. Prin raportarea la nivelul unui grup de subiecti, se disting urmatoarele functii ale evaluarii:

q  orientarea deciziilor pedagogice in vederea asigurarii unui proces armonios si continuu al subiectilor;

q  informarea subiectilor si familiei acestora asupra stadiului formarii si a progreselor actuale sau posibile in perspectiva;

q  stabilirea unei ierarhii implicite sau explicite, prin atribuire - in functie de rezultate - a unui loc sau rang valoric in grup.

c.  Prin coroborarea celor doua clasificari anterioare (adica nivelurile macro- si microsistemice) se propun urmatoarele sase functii ale evaluarii:

q  functia de constatare daca o activitate s-a desfasurat in conditii optime, sau in ce fel de conditii;

q  functia de informare a societatii, a familiei, prin diferite modalitati, asupra stadiului si evolutiei pregatirii diferitelor esaloane de subiecti (mai ales "populatia" scolara si universitara);

q  functia de diagnosticare a cauzelor care au condus - eventual - la o eficienta necorespunzatoare a actiunilor instructiv-educative;

q  functia de prognosticare asupra evolutiei viitoare a grupului de subiecti, insotita de sugestii privind deciziile necesare pentru a optimiza procesul instructiv-educativ;

q  functia de decizie asupra pozitiei sau integrarii unui subiect intr-o ierarhie sau intr-o forma sau intr-un nivel al pregatirii sale;

q  functia pedagogica, in perspectiva subiectului si in perspectiva conducatorului procesului instructiv-educativ, pentru a sti ce au facut si ce au realizat.

Prezentam in continuare cateva caracteristici ale evaluarii ca sistem de relatii educationale :

este un act necesar si obligatoriu in conducerea unui sistem care are obiective clare si precise, este procesul prin care se delimiteaza, se obtin si se utilizeaza informatii utile privind luarea unor decizii ulterioare;

este o parghie de analiza a obiectivelor, ea este o conditie de ameliorare continua a procesului ce trebuie evaluat;

este un feed-back in cadrul sistemelor bio-psiho-sociale, deoarece se prezinta ca o preocupare continua a tuturor celor angajati in activitatea respectiva, de a recepta efectele actiunii, profesorii si elevii dobandind confirmarea prestatiei lor pe parcursul procesului. Fiind efectuata in interiorul sistemului genereaza anumite informatii care au functie de autoreglare pentru cresterea eficientei;

printr-o strategie globala asupra formarii este o cale de perfectionare a procesului structurilor si a produsului;

este parte integranta a unui sistem de relatii educationale.

Pana nu demult evaluarea era redusa la estimarea rezultatelor prin raportarea la norme implicite si explicite. De aici, o inevitabila intelegere a actiunilor evaluative ca procese exterioare, "juxtapuse" proceselor instructiv-educative. Abordari mai noi ale procesului instructiv-educativ din perspectiva analizei de sistem au pus in evidenta necesitatea de a stabili legatura dintre actiune si evaluare, mai precis coerenta dintre scopuri, actiune si rezultate. In acest sens, evaluarea performantelor elevilor, desi necesara intr-un demers didactic, nu este insa si suficienta, prin ea insasi, pentru ameliorarea acesteia. Bucla conexiunii inverse, menita sa sugereze posibilitatile de ameliorare a activitatii de la un segment la altul, este necesar sa cuprinda informatii cu privire atat la rezultat, cat si la actiunile care l-au produs. In acest sens, se ajunge la intelegerea evaluarii ca o operatie menita sa obtina informatii in vederea luarii unor decizii vizand ameliorarea activitatii, precum si la relevarea functiilor pe care evaluarea le exercita asupra diferitelor momente ale actiunii. In consecinta, fara a nesocoti necesitatea cunoasterii cat mai exacte a performantei elevilor, evaluarea este menita sa orienteze actiunea de predare si sa sustina reglarea sistematica a acesteia, sa orienteze si sa stimuleze activitatea de invatare, facandu-le pe amandoua mai eficace.

1. Fazele evaluarii

Evaluarea la nivelul procesului instructiv-educativ de educatie fizica implica urmatoarele trei faze sau elemente componente : verificarea, aprecierea si notarea sau acordarea de calificative. Continutul si metodologia celor trei faze sau elemente componente se pot sintetiza in felul urmator:

Verificarea este procesul actual sau actiunea prin care subiectul este supus unei probe, adica este pus sa execute ceva precizat de conducatorul procesului de practicare a exercitiilor fizice. Cand este vorba de elemente cantitative, verificarea este insotita de masurare, sau uneori, verificarea se face prin masurare (de ex.: verificarea nivelului de dezvoltare fizica prin masurarea indicilor somatici si functionali).

Aprecierea urmeaza obligatoriu dupa orice verificare. Aceasta faza apartine cu precadere conducatorului procesului instructiv-educativ. Ea se poate realiza si de membrii grupului de subiecti sau de catre subiectul suspus verificarii (autoapreciere), daca capacitatea respectiva s-a format si dezvoltat in procesul respectiv, putandu-se valorifica mai ales in activitatea independenta a subiectilor. Orice apreciere obiectiva presupune judecati de valoare adica o analiza in constiinta celui care o realizeaza a ceea ce se executa subiectul. In functie de proba care se verifica, aprecierea are grade diferite de complexitate. In acest sens se pot desprinde cel putin urmatoarele trei situatii posibile:

o  Daca proba efectuata de subiect este masurabila si exista deja norme prestabilite la nivel national, judetean sau local, atunci aprecierea nu implica nici un efort din partea celui care o face.

o  Daca proba efectuata de subiect este masurabila si nu exista norme prestabilite atunci aprecierea implica un efort din partea celui care o face. Aceasta trebuie sa stabileasca norme (baremuri) pentru diferite valori cifrice, care vor fi urmatoarele note sau calificative.

o  Daca proba efectuata de subiect nu este masurabila ci doar observabila, atunci aprecierea devine relativ dificila. Deci in acest caz, aprecierea pe care o face conducatorul procesului instructiv-educativ depinde de nivelul capacitatii profesionale, de competenta profesionala. La educatia fizica aprecierea trebuie sa fie realizata nu numai in urma verificari ci si a oricarei executii de acte si actiuni motrice.

Notarea este o rezultanta a celor doua operatii anterioare (verificarea si aprecierea). Ea este prezenta in situatia in care se face verificarea subiectilor. Notarea se realizeaza in principal, conform planificarii trecerii probelor de control. Notarea se realizeaza prin cifre de la 10 la 1. Nota trebuie sa fie cat mai obiectiva adica in concordanta cu aprecierea lipsita de subiectivism. De asemenea, nota trebuie sa fie publica si sa indeplineasca urmatoarele 3 functii principale:

2. Functiile evaluarii

o  Functia didactica, adica sa exprime adevaratul nivel al instruirii, deci sa raspunda la intrebarile: cat a insusit, cum a insusit subiectul? Evident, aceste intrebari o implica si pe cea care se refera la: Cum a realizat predarea conducatorul procesului? In consecinta, nota trebuie sa reflecte exact faza in care se afla subiectul cu insusirea deprinderilor si priceperilor motrice cu dezvoltarea calitatilor motrice sau alte obiective prevazute in programa de specialitate;

o  Functia educativa, adica sa determine o atitudine activa si constienta a subiectului si nu sa-l indeparteze pe acesta de educatia fizica. Pentru indeplinirea acestei functii trebuie ca cel care conduce procesul respectiv si face notarea sa explice, sa justifice nota. Trebuie sa arate care au fost si care sunt perspectivele pentru subiectul notat.

o  Functia sociala, adica sa orienteze cu coeficient de reusita, evolutia ulterioara pe plan profesional a subiectilor. Orice elev, de exemplu, care primeste nota 10 la educatie fizica in toate clasele de liceu ar trebui sa poata reusi oricand si oriunde la probele practice in cadrul examenului de admitere in institutiile de invatamant superioare de profil. Daca nu promoveaza probele practice respective inseamna in conditii normale ca nota la educatie fizica nu si-a indeplinit functiile anterior mentionate, inclusiv pe cea sociala.

3 Tipologia evaluarii

Tipologia evaluarii se poate analiza dupa mai multe criterii, dintre care le mentionam doar pe urmatoarele:

a. Dupa calitatea informatiei:

q  evaluarea partiala, adica o evaluare secventiala a fiecarei componente a modelului activitatii respective;

q  evaluarea globala (n.n. - in educatie fizica si sport se realizeaza prin concurs sau competitie regulamentara).

b. Dupa dimensiunea temporala:

q  evaluare initiala;

q  evaluare intermediara;

q  evaluare finala.

c.  Prin coroborarea celor doua criterii anterioare rezulta ca tipologie:

q  evaluare cumulativa (sumativa);

q  evaluare continua (formativa).

Evaluarea cumulativa, dupa pedagogul Ion T. Radu si dupa alti specialisti, se realizeaza prin verificari partiale incheiate cu aprecieri de tip bilant asupra rezultatelor. Acest tip de evaluare opereaza prin verificari sondaj in randul subiectilor. In ea se apreciaza rezultatele prin compararea lor cu scopurile generale ale activitatii respective. Evaluarea cumulativa sau sumativa exercita, in principal, functia de constatare a rezultatelor si de clasificare a subiectilor. Ea genereaza, frecvent, atitudini de neliniste si stres la subiecti.

Evaluarea continua sau formativa se face prin verificari sistematice pe parcursul programului de instruire si de educatie, pe secvente mai mici. Ea are loc prin verificarea tuturor subiectilor si a intregii materii predate pana la momentul respectiv. In acest tip de evaluare se pleaca de la obiectivele operationale. Ea are functia principala de clasificare, dar nu definitiv, prin lasarea unui camp deschis sanctionarii apreciative viitoare. Acest tip de evaluare determina relatii de cooperare intre conducatorul procesului instructiv-educativ si subiecti, cultivand simultan capacitatea de evaluare si autoevaluare la nivelul subiectilor.

Cele doua forme de evaluare trebuie folosite prin imbinare si complementare. Dupa cercetatorul F. Fontaine, evaluarea cumulativa (sumativa) se refera la efectuarea unor judecati definitive, exprimate prin note sau calificative, la sfarsitul unei activitati, iar evaluarea continua (formativa) se face in scopul ameliorarii activitatii.

d. Dupa nivelul de raportare a subiectului fata de obiectivele propuse rezulta:

q  evaluarea normativa, care permite compararea "performantei" unui subiect cu cele ale altora din acelasi grup;

q  evaluarea criteriala, care se realizeaza prin stabilirea nivelului la care se situeaza subiectul fata de obiective.

De regula, evaluarea criteriala o precede pe cea formativa.

4. Criteriile de evaluare

Criteriile de evaluare decurg din sistemul obiectivelor educatiei fizice de la un nivel (subsistem) sau altul. Ca atare, criteriile trebuie sa se adreseze tuturor obiectivelor si componentelor modelului de educatie fizica. Principalele criterii de evaluare sunt urmatoarele :

performanta motrica, adica rezultatul la probele de motricitate masurabile;

progresul realizat de subiect intre verificarea initiala si cea finala;

nivelul insusirii continutului programei de specialitate;

capacitatea de generalizare a subiectului, adica de aplicare a celor invatate in conditii variabile, uneori competitionale;

atitudinea fata de disciplina educatia fizica (pentru subiectii din sistemul de invatamant);

modul de indeplinire a unor sarcini de natura organizatorica sau metodica;

cunoasterea unor aspecte de baza privind practicarea exercitiilor fizice, aspecte apreciate dupa nivelul cunostintelor teoretice de specialitate.

5. Metodele de evaluare

Metodele de evaluare sunt constituite tot in sistem fiind insa grupate in functie de fazele evaluarii. Ele sunt dependente de criterii si de aici si unele concluzii. Exista urmatoarele doua categorii de metode :

metodele de verificare:

o  Trecerea unor probe de control, stabilite oficial de catre fiecare specialist pe componentele modelului de educatie fizica specific pentru grupul respectiv de subiecti;

o  Efectuarea unor deprinderi si priceperi motrice in conditii analoage probei ramurii sau activitatii respective;

o  Efectuarea unor deprinderi sau priceperi motrice in conditii concrete de intrecere de tip competitional, pe baza unui regulament oficial;

o  Indeplinirea unor sarcini speciale de natura organizatorica, didactica sau metodica;

o  Ancheta pe baza de chestionar privind nivelul insusirii cunostintelor teoretice de specialitate sau colocviu pentru clasele speciale de educatie fizica unde sunt lectii teoretice de specialitate.

metodele de apreciere si notare:

o  Aprecierea verbala, insotita de calificative;

o  Aprecierea si notarea pe baza unor norme sau baremuri prestabilite la nivel local, zonal, sau national. Se mai numeste si metoda absoluta;

o  Aprecierea si notarea in functie de rezultatele grupului, rezultate ierarhizate si comparate. Se mai numeste si metoda relativa sau comparativa si este foarte buna daca in actul de evaluare se afla doar un singur grup de subiecti;

o  Aprecierea si notarea pe baza progresului realizat de subiecti, progres individual calculat statistic;

o  Aprecierea si notarea nivelului de executie a deprinderilor si priceperilor motrice in conditii analoage sau concrete de competitie.

6. Erorile de evaluare:

Idealul obiectivitatii evaluarii este afectat de anumite circumstante care pot induce variatii semnificative, relevate fie la acelasi evaluator in momente diferite (variabilitate intra-individuala), fie la examinatori diferiti (variabilitate inter-individuala). Vom prezenta in mod succint cateva din cele mai des intalnite efecte si situatii perturbatoare:

Efectul "Halo". Aprecierea se realizeaza prin extinderea unor calitati depistate in anumite momente la intreaga conduita a elevului. Spre exemplu aprecierea rezultatelor la educatia fizica poate sa fie influentata de rezultatele obtinute la alte discipline (matematica, limba romana). Cei ce realizeaza evaluarea in virtutea unor judecati anticipate, nu mai observa eventualele carente ale elevilor buni, dupa cum nu sunt dispusi sa constate unele progrese ale elevilor slabi. In evaluarea conduitei se pot intalni doua variante ale efectului "halo" si anume:

o  Efectul "Bland", caracterizat prin tendinta de a aprecia cu mai multa intelegere persoanele cunoscute in comparatie cu cele necunoscute;

o  Eroarea "de generozitate" care intervine cand evaluatorul are anumite motive de a fi indulgent, tendinta de a prezenta o realitate la modul superlativ (vezi situatia scolara de la educatie fizica, unde in majoritatea cazurilor elevii au note numai de noua si zece), dorinta de a masca o stare de lucruri necorespunzatoare, etc.;

o  Efectul "Pygmalion" sau efectul "Oedipian". Aprecierea rezultatelor obtinute de un individ este influentata de parerea pe care si-a facut-o cel ce evalueaza despre capacitatile acestuia, parere care a devenit relativ fixa;

o  "Predictiile evaluatorilor" nu numai ca anticipeaza dar si faciliteaza aparitia comportamentelor invocate;

o  "Ecuatia personala" a evaluatorului. Fiecare evaluator isi structureaza criterii proprii de apreciere. Unii fiind mai generosi utilizeaza valorile de "sus" ale scarii valorice (situatii foarte frecvent intalnite si la profesorii de educatie fizica), altii sunt mai exigenti, exploatand cu precadere valorile intermediare sau de jos. O ipostaza a parte a efectului discutat este exigenta diferita pe care o manifesta evaluatorii;

o  "Efectul contrast". Se face prin accentuarea a doua insusiri contrastante care survin una dupa alta. In mod curent exista tendinta sa se opereze o comparare si o ierarhizare a insusirilor. Este frecvent intalnita situatia ca acelasi rezultat sa primeasca o apreciere (o nota) mai buna daca urmeaza dupa evaluarea unui rezultat mai slab, sau sa primeasca o apreciere inferioara valorii reale daca urmeaza imediat dupa un rezultat excelent;

o  "Efectul ordine". Datorita unor fenomene de inertie, evaluatorul mentine cam acelasi nivel de apreciere pentru o suita de raspunsuri care, in realitate prezinta diferente calitative;

o  "Eroarea logica". Consta in substituirea obiectivelor si parametrilor importanti ai evaluarii prin obiective secundare. Aceste erori pot aparea si in evaluarea de la educatie fizica scolara mai ales datorita faptului ca sunt foarte multe aspecte care atunci cand sunt evaluate presupun o apreciere subiectiva, care depinde in principal de competenta examinatorului.

Erori in evaluare apar si atunci cand sunt implicati anumiti factori de personalitate care tin fie de personalitatea profesorului, fie de cea a elevului. Oboseala, starea de moment si alti factori accidentali pot determina anumite distorsionari asupra rezultatelor evaluarii.

7. Sistemul national scolar de evaluare la disciplina educatie fizica si sport in invatamantul preuniversitar

q  A fost introdus in practica evaluarii scolare in anii 1999-2000, pentru invatamantul primar, gimnazial, liceal si profesional.

q  Reprezinta o parte componenta a Reformei, care are ca principal obiectiv, determinarea efectelor rezultate ca urmare a aplicarii noilor curriculum-uri.

q  Este o componenta stabila a procesului de invatamant, avand rol preponderent reglator, atat pentru activitatea de invatare, cat si pentru imbunatatirea strategiilor didactice.

q  Criteriile de evaluare prevazute in sinteza nivelul realizarii obiectivelor cadru si a standardelor finale de performanta, proprii fiecarui ciclu de invatamant, cat si obiectivelor de referinta stabilite pentru fiecare clasa in domeniul dezvoltarii capacitatii motrice generale si specifice practicarii ramurilor de sport prevazute in programa scolara.

q  Sistemul de evaluare este corelat cu actualele planuri de invatamant si continuturile programelor scolare, fiind aplicabil in toate unitatile scolare indiferent de conditiile in care isi desfasoara activitatea.

q  Se adreseaza numai claselor care au prevazuta EF in TC.

q  Varietatea instrumentelor de evaluare asigura elevilor posibilitatea de a opta pentru sustinerea unora dintre acestea, corespunzator propriilor disponibilitati psihomotrice, intereselor si traseelor individuale de instruire parcurse.

q  Sistemul de evaluare cuprinde ideile principale de optiune, descentralizate si autonomie, in sensul ca:

o  este valabil numai pentru educatia fizica cuprinsa in trunchiul comun curricular;

o  pentru optiunile profesorului si ale elevilor pentru alegerea unor probe sau cupluri de probe;

o  la clasele I-IV, acordarea de calificative inlocuieste notarea.

Metodologia de aplicare a sistemului de evaluare

Sistemul National vizeaza evaluarea principalelor capacitati si competente necesar a fi realizate in aria curriculara educatie fizica si sport (trunchiul comun), in functie de schemele orare adoptate, sistemul se completeaza si cu evaluarea altor competente si capacitati prevazute in programe.

Pentru fiecare capacitate/competenta sistemul prevede 2-3 variante de instrumente de evaluare (probe), din care elevul poate opta pentru una dintre ele.

In functie de schema orara a fiecarei clase (1-2 ore in trunchiul comun) elevul va sustine anual:

in invatamantul primar, 2 evaluari la calitatile motrice, 2 evaluari la deprinderi motrice de baza si 2 evaluari la deprinderi sportive elementare;

in invatamantul gimnazial, 1-2 evaluari la forta, 1-2 evaluari la atletism si cate o evaluare la gimnastica si joc sportiv;

in invatamantul liceal si profesional, cate o evaluare la forta, atletism, gimnastica si joc sportiv.

Programarea evaluarilor pe semestre va fi realizata de cadrele didactice in functie de conditiile de desfasurare a procesului de invatamant.

Evaluarea calitatilor motrice vizeaza acumularile cantitative si calitative realizate pana la data sustinerii probelor, ca urmare a tuturor sistemelor de actionare (specifice si nespecifice) folosite pe parcursul lectiilor. Evaluarea calitatilor motrice, viteza si rezistenta, se poate face prin probele de atletism corespondente sau prin variantele de 'naveta' prevazute in sistem. Evaluarea la probele si ramurile de sport va fi precedata de parcurgerea unuia sau mai multor sisteme de lectii in functie de complexitatea si dificultatea lor.

In aplicarea sistemului de evaluare exista doua categorii de optiuni: optiunile profesorului si optiunile elevului.

Profesorul poate opta, in functie de conditiile de lucru pentru

alergarea de viteza si de rezistenta sau "naveta";

1-2 din probele de atletism;

o saritura din gimnastica;

1-2 jocuri sportive;

ramuri de sport alternative celor obligatorii.

Elevul poate opta, in functie de oferta, interes si disponibilitati, pentru:

o proba sau un cuplu de probe pentru forta;

1-2 probe de atletism si variantele de evaluare ale acestora;

un joc sportiv si varianta sa de evaluare;

gimnastica acrobatica si varianta sa de evaluare sau o ramura de sport alternativa in locul acesteia;

o saritura din gimnastica.

Calificativele/notele se acorda pe baza rezultatelor obtinute la sustinerea probelor si tinand seama, dupa caz, de criteriile privind starea de sanatate, disponibilitatile motrice, atitudinea fata de procesul de invatamant si progresul realizat, prevazute in fisa individuala.

Sistemul national prevede bareme minimale echivalente calificativului suficient si notei 5. Pentru acordarea calificativelor/notelor superioare si inferioare notei 5 si calificativului 'suficient', comisiile metodice ale invatatorilor/catedrele de educatie fizica sau fiecare cadru didactic vor elabora scale de notare proprii. Valoarea performantelor si echivalarea lor in calificative/note vor fi stabilite in functie de numarul de ore saptamanal si conditiile concrete de lucru.

La gimnastica acrobatica si joc sportiv sistemul national cuprinde variante de probe cu dificultati diferite la care aprecierea va fi facuta din nota maxima 8,9 sau 10.

Pentru ramurile sportive alternative modul de evaluare va fi stabilit la nivelul catedrelor de educatie fizica.

In afara calificativelor si notelor acordate conform sistemului national de evaluare, cadrele didactice vor realiza si evaluari curente, de regula, din celelalte continuturi predate pe parcursul anului scolar.

In cadrul perioadelor de evaluare sumativa semestriala se vor programa cu precadere probe de control care necesita o perioada mai indelugata de pregatire si acumulari, cum sunt: alergarea de rezistenta, jocul sportiv etc.

Sistemul de evaluare va fi adus la cunostinta tuturor elevilor si afisat la loc vizibil.

Tabel nr.24

1. Sistemul de evaluare pentru invatamantul primar

2. Activitati prealabile actiunii de evaluare

Inca inainte de a se proceda la aprecierea/notarea elevilor la probele cuprinse in SNSEEFS, profesorul desfasoara o serie de activitati prealabile de al caror nivel depinde in mare parte obiectivitatea si corectitudinea evaluarii.

Le vom prezenta in succesiune pe cele specifice invatamantului primar, apoi pe cele ale invatamantului gimnazial.

Pentru invatamantul primar, profesorul are drept sarcini:

Sa selecteze  capacitatile corespunzator unitatilor de invatare.

Sa stabileasca pentru fiecare capacitate oferta de instrumente de evaluare (probe), in functie de spatiile de lucru si materialele didactice de care dispun.

Sa stabileasca pentru fiecare proba masurabila performantele corespunzatoare acordarii calificativelor "bine" si "foarte bine".

Sa stabileasca continutul concret si criteriile de evaluare la probele din sistemul national care nu sunt insotite de aceste precizari.

Sa stabileasca probele si criteriile de evaluare pentru alte categorii de continuturi predate, dar care nu sunt evaluate prin probe obligatorii din sistemul scolar de evaluare.

Sa esaloneze pe cele doua semestre oferta de probe evaluate.

Sa informeze elevii asupra continutului si modului de aplicare a sistemului de evaluare, criteriile/baremele de notare si scalele de acordare a notelor.

Sa informeze elevii asupra conditiilor de acordare a calificativului anual "excelent".

Sa negocieze fisa individuala pentru inregistrarea rezultatelor obtinute la sustinerea probelor de evaluare si sa o completeze sistematic.

Pentru invatamantul gimnazial (Ghidul gimnazial)

a) Sa stabileasca numarul total al probelor de control la care elevii vor fi evaluati in anul scolar respectiv si repartizarea acestora de-a lungul celor doua semestre.

Sistemul national scolar de evaluare luand ca reper numarul minim de ore prevazut de planul de invatamant (la acea data o ora saptamanal pentru toate clasele), prevede ca elevul va sustine anual "evaluari la forta, atletism, gimnastica si joc sportiv" si precizeaza ca "in functie de schemele orare adoptate, sistemul se completeaza si cu evaluarea altor capacitati prevazute in programe".

b) Sa elaboreze scalele proprii pentru acordarea notelor 6-10 la probele masurabile prevazute in sistemul de evaluare.

La probele la care rezultatele elevilor se cuantifica in timpi, metri sau numar de executii, sistemul national de evaluare stabileste numai valorile echivalente notei 5. Valorile celorlalte note le stabileste fiecare profesor tinand seama de nivelul initial sau anterior de pregatire al elevilor (determinat prin evaluari predictive sau prin analiza rezultatelor obtinute in anul scolar precedent), de conditiile asigurate procesului de predare-invatare, de timpul de instruire acordat fiecarei componente evaluate, de nivelul de exigenta, relativ unitar stabilit in colectivul de catedra.

c) Sa stabileasca criteriile de apreciere si notare pentru probele de evaluare prevazute in sistemul national sau stabilite personal, care nu sunt masurabile.

Probele de control prevazute in sistemul national de evaluare la capitolele gimnastica si joc sportiv sunt insotite de cerinte echivalente notei 5 (cinci), doar in ceea ce priveste elementele acrobatice si procedeele tehnice executate izolat, specificandu-se numarul acestora. Restul probelor acestor doua capitole sunt marcate cu "x", iar la descriere se fac precizari care vizeaza corectitudinea executiei (in cazul elementelor si procedeelor izolate), calitatea executiei, numarul si dificultatea elementelor componente (executia la sol si structura tehnico-tactica la jocul sportiv) si, pentru majoritatea acestor probe, se subliniaza necesitatea corespondentei continutului lor cu prevederile programei.

d) Sa prezinte elevilor fiecarei clase sistemul de evaluare elaborat.

La inceputul anului scolar, fiecare clasa, corespunzator optiunilor concrete manifestate trebuie sa gaseasca la avizierul catedrei sistemul complet de evaluare, criteriile si normele pe baza carora se va face notarea, repartizarea probelor pe semestre.

In prima lectie profesorul trebuie sa prezinte si sa explice elevilor sistemul de evaluare conceput, scotand in evidenta posibilitatea fiecarui elev de a-si valorifica optim disponibilitatile.

Pe parcursul lectiilor profesorul va exemplifica practic continutul si modul de evaluare la fiecare proba si va indruma elevii sa opteze pentru probele care corespund cel mai bine caracteristicilor biomotrice personale.

3. Modalitati de alicare a sistemului de evaluare

La fiecare din capacitatile si competentele evaluate, invatatorul va utiliza una din variantele prevazute ca probe optionale. Evaluarea semestriala va cuprinde minimum trei calificative provenite din sustinerea probelor la:

viteza de deplasare;

rezistenta;

forta;

complex de dezvoltare fizica;

indemanare;

gimnastica acrobatica;

joc sportiv.

Forta dinamica se evalueaza prin trei probe selectate din variantele oferite (spate, abdomen si membre). Fiecare proba va fi apreciata cu un calificativ, iar in catalog se va inscrie un singur calificativ cumulativ provenit din cele trei probe. Probele de evaluare corespund numai unor categorii de continuturi prevazute de programa. Celelalte continuturi se predau si se apreciaza prin evaluari curente.

4. Descrierea probelor de evaluare:

Alergarea de viteza pe distanta de 25m cu start din picioare:

se executa in linie dreapta pe teren plat;

se traseaza liniile de plecare si sosire;

cronometrul se porneste la miscarea piciorului din spate;

se inregistreaza timpul realizat in secunde si fractiuni de secunda.

Naveta 5x5 m:

se sustine numai in cazul in care nu exista conditii de alergare de viteza pe 25 m;

se executa pe o suprafata neteda si nealunecoasa;

se traseaza doua linii paralele la distanta de 5 m;

executantul se dispune inapoia uneia din linii, iar semnalul porneste in alergare pana la linia opusa, o depaseste cu ambele picioare si revine la linia de plecare, parcurgandu-se de cinci ori distanta de 5 m;

se inregistreaza timpul realizat in secunde si fractiuni de secunda.

Alergarea de durata in tempo uniform moderat:

se desfasoara pe teren plat fara denivelari, pe grupe de 6-8 elevi;

alergarea este continua, in ritm propriu, pe durate corespunzatoare fiecarui calificativ.

Extensii ale trunchiului din culcat facial:

executantul adopta pozitia culcat facial cu palmele la ceafa, fixat la glezne de un partener;

extensia trunchiului cu ridicarea capului peste inaltimea bancii de gimnastica, revenire in pozitia initiala;

se inregistreaza numarul de repetari.

Extensii ale trunchiului din pozitia asezat cu sprijin pe maini oblic inapoi:

ridicarea bazinului in extensie si revenire la pozitia initiala;

se inregistreaza numarul de repetari.

Ridicari de trunchi din culcat dorsal:

executantul adopta pozitia culcat dorsal cu palmele la ceafa, genunchii indoiti si talpile fixate pe sol de catre un partener;

ridicarea trunchiului pana la atingerea genunchilor cu coatele si revenire in pozitia initiala;

se inregistreaza numarul de repetari.

Tractiuni pe banca de gimnastica:

se adopta pozitia culcat facial pe banca de gimnastica (picioarele in afara acesteia) cu bratele in prelungirea corpului apucand cu mainile marginile acesteia;

deplasarea corpului pe banca prin tractiuni simultane cu ambele brate;

se inregistreaza distanta parcursa.

Saritura in lungime de pe loc:

din pozitia stand inapoia unei linii, talpile departate la nivelul umerilor, avantare prin indoirea si extensia picioarelor simultan cu balansarea bratelor;

impulsie energica, saritura in lungime si aterizare pe ambele picioare;

se masoara lungimea sariturii de la linie pana la calcaie.

Structura complexa de forta:

pozitia initiala - stand;

trecere in sprijin ghemuit, aruncarea picioarelor inapoi in sprijin culcat, revenire in sprijin ghemuit, ridicare in stand;

se inregistreaza numarul de executii.

Complexe de dezvoltare fizica

Complexele de dezvoltare fizica alcatuite din exercitii libere, cu obiecte portative sau pe fond muzical vor fi concepute de invatator si vor fi executate si insusite de-a lungul unor sisteme de lectii.

In fiecare complex vor fi introduse obligatoriu cate un exercitiu pentru brate si articulatia umarului, pentru spate, pentru abdomen si pentru membrele inferioare.

Pentru acordarea calificativelor, cu prilejul sustinerii probei de control, se va executa complexul invatat, pe grupe de 6-8 elevi, apreciindu-se:

memorarea structurii exercitiilor, a succesiunii acestora in complex si a numarului de timpi de executie stabilit pentru fiecare exercitiu;

executia corecta a miscarilor componente si a complexului in ansamblu;

amplitudinea, ritmul si expresivitatea miscarilor.

Sarituri la coarda:

stand cu coarda situata jos-inapoi ;

invartirea corzii dinapoi spre inainte pe deasupra capului;

se efectueaza sarituri cu desprindere de pe ambele picioare pe loc alternative de pe un picior pe celalalt pe loc sau cu deplasare, succesive pe un picior si apoi pe celalalt, pe loc;

se inregistreaza numarul de executii sau distanta parcursa la saritura cu deplasare.

Aruncare cu doua maini de jos la tinta orizontala:

din pozitia stand departat, aruncare lansata, cu doua maini de jos a unui obiect usor la tinta delimitata pe sol, la distanta de 3-4 m, latimea tintei avand 0,5 m;

se inregistreaza numarul de incercari reusite.

Aruncare la tinta verticala:

aruncare azvarlita cu o mana pe deasupra umarului, cu minge de oina sau tenis, la o tinta verticala cu latimea de 0,5m situata la distanta de 5-6 m si inaltimea de 2 m;

se inregistreaza numarul de incercari reusite.

Elemente acrobatice izolate:

se executa izolat, elemente statice si dinamice prevazute in programa;

se apreciaza corectitudinea executiei.

Legari de elemente acrobatice:

se executa legat, 2-3 elemente acrobatice insusite;

se apreciaza cursivitatea si corectitudinea executiei.

Procedee tehnice izolate din minijocul sportiv:

se executa izolat, procedee tehnice insusite;

se apreciaza corectitudinea executiei.

Structuri simple de joc:

se executa legat 2-3 procedee tehnice;

se apreciaza cursivitatea si corectitudinea executiei.

Nota

Incepand cu anul scolar 1999-2000, la invatamantul primar se introduce calificativul 'Excelent'.

Acest calificativ este anual si se acorda elevilor cu rezultate deosebite in activitatea scolara si extrascolara. La educatie fizica, elevii pot primi acest calificativ daca indeplinesc urmatoarele conditii :

sa obtina calificativul general 'Foarte Bine', pentru educatie fizica, la sfarsitul anului scolar;

sa fie inscris la o unitate sportiva de performanta si sa obtina distinctii in anul scolar respectiv;

sa reprezinte scoala in intreceri sportive de nivel local, la care sa obtina premii si distinctii.

5. Fisa individuala

Tabel nr.25

Pentru inregistrarea rezultatelor obtinute la sustinerea probelor

de evaluare in invatamantul primar

Elevul . . . . . . . . . . . . . . . . . ..Anul nasterii . . ..Sexul . .

Fisa individuala este folosita pentru inregistrarea rezultatelor si notelor obtinute de elevi la probele de evaluare.

Pe langa datele personale ale elevului si probele prevazute de sistemul national de evaluare, fisa individuala va cuprinde si probele de evaluare stabilite de profesor in vederea notarii curente.

De asemenea, vor fi evidentiate date semnificative care pot influenta notarea elevului, acestea fiind marcate in fiecare an scolar cu un semn conventional.

Folosirea fisei asigura:

aprecierea operativa si obiectiva a evolutiei elevului pe parcursul ciclului de invatamant;

constatarea optiunilor anuale ale elevilor pentru diferite probe de evaluare;

argumentarea notarii elevilor;

transmiterea informatiei despre clasa in cazul schimbarii cadrului didactic sau a transferarii elevului;

autoevaluarea cadrului didactic si evaluarea obiectiva a acestuia de catre organele competente.

Sistemul de evaluare pentru invatamantul gimnazial

Tabel nr.26

Sistemul de evaluare pentru invatamantul gimnazial

9.1. Modalitati de aplicare a sistemului de evaluare

Calitatea motrica-forta se evalueaza de doua ori pe an, prin cupluri de cite doua probe vizand segmente diferite, conform optiunilor elevilor. Pentru fiecare cuplu de probe se inscrie in catalog cate o nota, provenita din media notelor obtinute la cele doua probe care au alcatuit cuplul.

La clasele care au in schema orara o ora pe saptamana se evalueaza un singur cuplu de probe

Calitatea motrica-viteza se evalueaza prin proba atletica - alergare de viteza pe 50 m - iar atunci cand nu exista spatiul necesar se utilizeaza proba 'naveta 5 x 10 m'.

Din celelalte probe de atletism elevul va fi evaluat, conform optiunii, la una dintre acestea.

La clasele care au in schema orara o ora pe saptamana se renunta la una din cele doua probe.

La gimnastica, conform optiunii elevilor, acestia vor fi apreciati cu o singura nota pentru una din urmatoarele variante:

gimnastica acrobatica;

saritura la un aparat;.

acrobatica si saritura, cumulativ.

La gimnastica acrobatica notarea se face astfel:

elevii care opteaza pentru executarea elementelor izolate vor fi apreciati din nota maxima 9 ;

elevii care opteaza pentru exercitiul la sol vor fi apreciati din nota maxima 10 .

La jocurile sportive, potrivit optiunii comune profesor-elev se poate preda un singur joc pentru intreaga clasa sau doua jocuri diferite.

Notarea elevilor se realizeaza astfel:

elevii care opteaza pentru executarea separata a procedeelor tehnice de baza vor fi apreciati din nota maxima 8 ;

elevii care opteaza pentru executarea structurii tehnico-tactice vor fi apreciati din nota maxima 9 ;

elevii care opteaza pentru jocul bilateral vor fi apreciati din nota maxima 10.

Distribuirea probelor de evaluare pe semestre este la latitudinea profesorului, cu conditia asigurarii pregatirii corespunzatoare si sustinerii a minimum 2-3 probe semestrial (in functie de schema orara). Probelor din sistemul national li se adauga si probe de evaluare curenta.

Pe parcursul anului scolar, la clasele in care schema orara cuprinde doua ore saptamanal se acorda obligatoriu 6 note, dupa cum urmeaza :

doua note pentru calitatea motrica forta;

o nota pentru alergarea de viteza sau 'naveta';

o nota pentru alta proba de atletism, la optiunea elevului;

o nota la gimnastica acrobatica, saritura la un aparat sau o medie intre cele doua;

o nota la jocul sportiv.

La clasele pentru care schemele orare prevad o ora pe saptamana se acorda obligatoriu 4 note pe an scolar, dupa cum urmeaza :

o nota pentru calitatea motrica forta;

o nota pentru o proba atletica;

o nota pentru gimnastica;

o nota pentru jocul sportiv.

9.2. Descrierea probelor

Tractiuni pe banca de gimnastica:

o  culcat facial pe banca de gimnastica, cu bazinul la capatul aparatului, bratele intinse in prelungirea corpului, palmele apucand marginile bancii;

o  tractiuni succesive, simultan cu ambele brate, corpul aluneca pe banca;

o  nota 5 se acorda elevilor din clasele V-VI care au executat tractiuni pe lungimea unei banei dus - intors iar pentru clasele VII-VIII, tractiuni pe doua banci.

Ridicarea trunchiului din culcat dorsal, timp de 30':

o  culcat dorsal palmele la ceafa, genunchii indoiti la 90 grade, talpile fixate la sol;

o  la semnal executantul  ridica trunchiul atingand genunchii cu coatele, dupa care revine in pozitia initiala;

o  se inregistreaza numarul de repetari.

Ridicarea picioarelor din culcat dorsal, timp de 30':

o  culcat dorsal palmele la ceafa;

o  la semnal, executantul ridica picioarele intinse la verticala si revine in pozitie initiala, fara lovirea solului;

o  se inregistreaza numarul de repetari.

Ridicarea trunchiului din culcat facial, timp de 30':

o  culcat facial cu bratele intinse in prelungirea corpului tinand un baston apucat de capete, picioarele fixate pe sol;

o  ridicarea si extensia trunchiului, cu capul si bratele peste nivelul bancii de gimnastica;

o  se inregistreaza numarul de repetari.

Ridicarea bazinului din asezat, timp de 30':

o  asezat apropiat cu palmele sprijinite pe sol inapoia bazinului;

o  la semnal, bazinul se ridica, corpul extins, capul pe spate (fete);

o  aceeasi miscare, simultan cu ridicarea alternativa a picioarelor (baieti);

o  se revine in pozitia initiala;

o  se inregistreaza numarul de repetari.

Aruncarea mingii de oina:

o  la clasele V-VI se executa de pe loc, iar la clasele VII-VIll cu elan;

o  aruncarea se executa cu o mana, prin azvarlire, pe deasupra umarului;

o  se arunca pe un spatiu marcat;

o  se inregistraza lungimea aruncarii, in metrii.

Nota

Probele care nu au fost descrise la acest capitol (flotari, tractiuni, saritura in lungime de pe loc, saritura peste banca de gimnastica, naveta 5X10, alergarea de viteza, alergarea de rezistenta, saritura in lungime cu elan, saritura in inaltime, gimnastica si jocul sportiv) se gasesc descrise la capitolul 'Probe comune mai multor cicluri de invatamant sau clase'.

9.3. Fisa individuala pentru inregistrarea rezultatelor obtinute la sustinerea probelor de evaluare

Fisa individuala

Tabel nr.27__

Elevul    Anul nasterii sexul

10. Descrierea probelor comune mai multor cicluri de invatamant sau clase

Flotari:

din pozitia culcat facial sprijinit pe palme si pe varful picioarelor, corpul intins, privirea inainte;

indoirea bratelor pana la apropierea pieptului de sol si revenirea in pozitia initiala;

se inregistreaza numarul de executii.

Tractiuni din atarnat:

atarnat cu bratele si corpul intinse, priza preferata, fara atingerea solului cu talpile;

indoirea bratelor pana cand barbia depaseste nivelul barei si revenire in pozitia initiala;

se inregistreaza numarul de executii.

Flotari cu mainile sprijinite pe banca:

culcat facial, sprijinit cu mainile pe banca de gimnastica, bratele si corpul intinse;

indoirea bratelor pana cand pieptul se apropie de banca, dupa care se revine la pozitia initiala;

se inregistreaza numarul de repetari.

Ridicarea bancii cu doua maini de la piept:

stand cu bratele indoite la piept, tinand cu palmele capatul bancii de gimnastica, celalalt capat fiind agatat la a patra sipca de sus a scarii fixe;

ridicarea bancii prin intinderea bratelor si revenire in pozitie initiala;

se inregistreaza numarul de executii.

Ridicarea simultana a trunchiului si picioarelor:

culcat dorsal cu bratele intinse in prelungirea corpului;

ridicarea simultana a trunchiului si picioarelor pana in pozitia de "echer", mainile atingand varfurile picioarelor si revenire;

se inregistreaza numarul de executii.

Ridicarea genunchilor la piept din atarnat:

atarnat cu spatele la scara fixa;

indoirea picioarelor cu ridicarea genunchilor la piept si revenire;

se inregistreaza numarul de repetari.

La clasele XI-XII fetele executa acest exercitiu cu o ingreuire de 2 kg fixata la nivelul gleznelor.

Impingeri pe un picior sprijinit de scara fixa:

sprijin pe un picior pe treapta a patra de sus a scarii fixe, palmele apucand prima sipca;

indoirea piciorului de sprijin concomitent cu intinderea bratelor, piciorul liber coborand intins pe langa scara si revenire la pozitia initiala;

se executa si cu celalalt picior, dupa o pauza de revenire;

se inregistreaza numarul de executii pe fiecare picior.

Sarituri pe verticala din ghemuit in ghemuit:

din ghemuit se executa sarituri cu extensie pe verticala si revenire;

se inregistreaza numarul de repetari.

Triplu salt pe loc:

stand inapoia unei linii trasate pe sol, impulsie si desprindere de pe ambele picioare, aterizare pe un picior, impulsie si desprindere de pe acesta si aterizare pe celalalt picior, impulsie, desprindere si aterizare pe ambele picioare in spatiul amenajat;

se masoara lungimea sariturii.

Saritura in lungime de pe loc:

stand cu talpile usor departate inapoia unei linii;

saritura in lungime cu desprindere de pe ambele picioare pe un marcaj trasat pe sol;

se inregistreaza lungimea sariturii.

Saritura peste banca de gimnastica, timp de 30":

stand lateral fata de banca;

la semnal, sarituri cu desprindere de pe ambele picioare dintr-o parte in alta a bancii;

se inregistreaza numarul de sarituri.

Alergarea de viteza:

startul de sus sau de jos in functie de ciclul de invatamant;

se executa in linie dreapta pe teren plat;

cronometrul se porneste la miscarea piciorului din spate;

se inregistreaza timpul realizat in secunde si fractiuni de secunda.

Alergarea de rezistenta:

se executa pe teren plan sau variat pe distantele prevazute la fiecare ciclu de invatamant;

se inregistreaza timpul realizat in minute si secunde;

Saritura in lungime cu elan:

se executa la groapa de nisip bine afanat;

bataia se executa intr-un spatiu delimitat stabilit de profesor;

se masoara de la urma lasata de varful piciorului de bataie pana la prima urma dinspre prag, la aterizare;

se inregistreaza lungimea sariturii in metri si centimetri.

Saritura in inaltime cu pasire:

se executa la groapa de nisip sau pe saltele suprapuse;

se apreciaza inaltimea sariturii in metri si centimetri.

Aruncarea greutatii (3kg - fete; 4 kg - baieti):

se executa de pe loc;

dinapoia unei linii sau din cerc;

procedeu preferat;

se inregistreaza lungimea aruncarii.

Naveta 5 x 10 m : 

se traseaza doua linii paralele la distanta de 10 m una fata de cealalta;

la semnal, executantul se deplaseaza cu viteza maxima pana la cealalta linie pe care o depaseste cu ambele talpi, franeaza, se intoarce si revine la linia de plecare;

se executa 5 deplasari;

se inregistreaza timpul realizat.

Elemente acrobatice izolate:

elevii care opteaza sustinerea acestei probe executa izolat numarul de elemente acrobatice prevazute in sistemul de evaluare pentru fiecare ciclu si clasa;

se apreciaza corectitudinea executiei.

Exercitiu la sol:

elevul care opteaza pentru sustinerea acestei probe va efectua un exercitiu liber ales cuprinzand elemente acrobatice si de legatura prevazute de programa;

se apreciaza calitatea executiei, numarul si dificultatea elementelor componente.

Complex de dezvoltare fizica:

complexul va fi conceput de profesor;

se va executa pe fond muzical;

evaluarea se realizeaza pe grupe de 6-8 eleve, apreciindu-se corectitudinea, cursivitatea si expresivitatea miscarilor.

Saritura la un aparat de gimnastica:

se executa cu bataie pe trambulina dura sau semielastica;

locul de aterizare se amenajeaza cu saltele de gimnastica;

se executa una din sariturile prevazute in programa clasei respective;

se apreciaza corectitudinea executiei.

Procedee tehnice izolate din jocul sportiv:

elevii care opteaza pentru sustinerea acestei probe executa izolat numarul de procedee tehnice prevazute in sistemul de evaluare pentru fiecare ciclu si clasa;

se apreciaza corectitudinea executiei.

Structura tehnico-tactica:

elevul care opteaza pentru sustinerea acestei probe va efectua o structura cuprinzand elemente tehnico-tactice prevazute in programa;

se apreciaza corectitudinea si cursivitatea executiei, numarul si dificultatea procedeelor.

Joc bilateral:

se organizeaza pe terenuri si cu efective regulamentare sau adaptate;

se desfasoara utilizand continuturile si regulile prevazute in programa clasei respective;

se apreciaza comportamentul in joc.

Cap.9. Evidenta in EFS

Evidenta este activitatea specialistilor care sta la baza unei planificari corecte si eficiente. Continutul sau se concretizeaza in consemnarea sau inregistrarea de regula prin modalitatea scrisa nefiind excluse cele video si audio a rezultatelor din activitatea planificata sau a altor aspecte care o preced o insotesc sau o urmeaza. Evidenta este o activitate relativ usoara pentru specialisti si isi indeplineste rolul sau de cel mai bun aliat al planificarii daca corespunde urmatoarelor conditii:

sa fie obiectiva, deci adevarata, reala, corecta, etc.;

sa fie realizata la timp, conditie care implica consecventa si sistematizare, organizare si control.

Avem trei forme sau tipuri de evidenta:

Evidenta preliminara, care este formata din toate datele prealabil necesare elaborarii oricarui document de planificare: numarul subiectilor, sexul acestora, varsta, nivelul de pregatire motrica (ca urmare a trecerii unor probe de control), nivelul de pregatire intelectuala, starea de sanatate, etc.;

Evidenta curenta, care este formata din toate datele concrete ale activitatii d educatie fizica, absenti si prezenti la activitate, scutiti medical de zi sau pe anumite perioade, rezultate la probe de control, note curente si periodice, rezultate competitional-sportive, observatii curente, etc.;

Evidenta bilant, care cuprinde notele si mediile pentru anumite perioade de pregatire (trimestre, semestre, sezoane, an, etc.) si o caracterizare a grupului de subiecti privind modul de insusire a programei respective. Intotdeauna evidenta bilant din anul curent sau perioada curenta de pregatire se transforma in evidenta preliminara pentru anul urmator sau perioada urmatoare de pregatire.

Exista mai multe documente de evidenta. Continutul si forma acestora depind de subsistemul de educatie fizica. In educatia fizica scolara, sunt consacrate doua documente:

catalogul, care este documentul oficial in care se consemneaza notele si absentele elevilor;

caietul profesorului care cuprinde toate datele ce se refera la educatia fizica cu elevii. Acest caiet nu are o forma standardizata la nivel national sau judetean, fiind conceput de fiecare profesor de educatie fizica in functie de propria ecuatie didactica.