Virusurile hepatitei

VIRUSURILE HEPATITEI

Hepatita virala acuta este o boala sistemica in care ficatul constituie principalul organ agresat. Cunoastem cel putin 5 virusuri ale hepatitei numite prin litere majuscule: A, B, C, D, E. Difera intre ele prin structura, mod de transmitere si gravitatea bolii determinate.

Si alte virusuri pot afecta ficatul, dar in contextul afectarii altor organe si tesuturi, ceea ce imprima imbolnavirilor o simptomatologie diferita. Asa sunt virusul febrei galbene, unele herpesvirusuri.

Virusul hepatitei A

Este strans inrudit cu enterovirusurile, intre care a si fost clasificat initial, dar nu cultiva pe gazdele conventionale utilizate in laboratoarele de virologie. Este relativ rezistent in mediul extern: moare dupa expunere de 30 minute la 10-15 ppm clor activ, dar in prezenta substantelor organice este mai rezistent;
caldura umeda il omoara dupa 30 minute la 56°C, dupa un minut la fierbere, iar cea uscata dupa o ora la 180°C.

Infectia este contractata uzual pe cale digestiva, fiind transmis prin apa si alimente contaminate fecal. Incubatia bolii variaza intre 10 si 40 zile. Bolnavii au febra, astenie, disconfort abdominal (dureri epigastrice, senzatie de greutate in hipocondrul drept s.a.) cu greturi, varsaturi, dureri articulare. Dupa 3-7 zile apare icterul insotit de urine hipercrome si decolorarea materii­lor fecale. Unii pacienti fac infectia anicterica. Raportul intre infectia anicterica si cea icterica este de 12: 1 la copii si de 1:1 la adulti.

Sursa de infectie sunt pacientii cu infectie icterica sau anicterica. Viru­sul este prezent in sange si in fecale 2 saptamani inainte de debutul bolii si 1 - 2 saptamani dupa disparitia icterului. Boala evolueaza sub forma unor izbucniri epidemice, care pot lua proportii in colectivitatile care neglijeaza intretinerea si supravegherea instalatiilor centrale de aprovizionare cu apa.

Diagnostic. Circumstantele clinico-epidemiologice sunt numai sugestive. Diagnosticul de certitudine il pune depistarea aparitiei anticorpilor anti­virus hepatita A.

Tratament. Nu exista.

Profilaxie. Masuri nespecifice comune infectiilor cu transmitere fecal-orala. Administrarea imunoglobulinelor umane standard este indicata la contactii unui bolnav in familie, in colectivitati de copii, dupa consum de apa suspecta de contaminare, dupa inoculari accidentale.

Virusul hepatitei B

Este un virus cu invelis, antigenul de invelis fiind cunoscut sub numele de antigen HBs. Isi pierde infectiozitatea dupa un minut la fierbere. Solutia 2% de glutaraldehida si 5% de hipoclorit de sodiu il omoara dupa 10 minute, chiar in ser si sange nediluat. Autoclavarea la minimum 121°C sterilizeaza eficient seringile si instrumentarul (corect spalate de sange) pentru a preveni transmiterea hepatitei B.

Caile de transmitere a virusului hepatitei B sunt foarte variate:

● prin transfuzii de sange;

● parenteral (intravenos, intramuscular, subcutanat, intradermic, percutati), prin instrumentar contaminat cu sange, doza infectanta fiind vehiculati prin milionimi de ml sange;

● pe cale sexuala, orala sau alte contacte intime in conditii de promis­cuitate, virusul fiind prezent in saliva, spalatura nazofaringiana, sperma, sange menstrual, secretii vaginale.

● posibil prin tantari si plosnite, in care virusul a fost depistat dupa pranzul sangvin pe purtatori de antigen HBs.

Incubatia bolii variaza intre 50 si 180 de zile. Raportul infectiei anicterice la cea icterica este de cca 4: 1. Infectia acuta este urmata de infectie persistenta. Aproximativ 3% din pacientii cu hepatita B dezvolta o hepatita cronica: hepatocitele infectate persistent exprima pe membrana antigenul HBs si devin tinta unui proces de sensibilizare citolitic-citotoxica.

Diagnostic. Despitarea in sange a antigenului HBs si a anticorpilor fata de antigene ale virusului hepatitei B.

Tratament antiviral nu exista inca.

Profilaxie. Eliminarea dintre donatorii de sange a purtatorilor de anti­gen HBs., Utilizarea seringilor de unica folosinta. Curatarea corecta de sange a instrumentarului si controlul eficientei sterilizarii. Vaccinarea selectiva a personalului cu risc (chirurgi, stomatologi, personalul serviciilor pentru dializa extrarenala). Profilaxia pasiva cu imunoglobuline umane anti-antigen HBs la nou-nascuti din gravide antigen HBs pozitive sau a persoanelor ne­vaccinate si cu inoculare accidentala sau alt contact infectant.

Virusul hepatitei C

Se transmite prin sange. Boala are o incubatie de 14-180 de zile. Evo­lueaza in proportie de 25-78% din cazuri spre hepatita cronica. Diagnos­ticul se bazeaza pe depistarea in sange a anticorpilor antivirusul hepatitei C.

Virusul hepatitei D este un mic virus defectiv, care infecteaza numai in  asociatie cu virusul hepatitei B.

Virusul hepatitei E este un virus cu transmitere fecal-orala, care deter­mina  imbolnaviri benigne.