QReferate - referate pentru educatia ta.
Cercetarile noastre - sursa ta de inspiratie! Te ajutam gratuit, documente cu imagini si grafice. Fiecare document sau comentariu il poti downloada rapid si il poti folosi pentru temele tale de acasa.



AdministratieAlimentatieArta culturaAsistenta socialaAstronomie
BiologieChimieComunicareConstructiiCosmetica
DesenDiverseDreptEconomieEngleza
FilozofieFizicaFrancezaGeografieGermana
InformaticaIstorieLatinaManagementMarketing
MatematicaMecanicaMedicinaPedagogiePsihologie
RomanaStiinte politiceTransporturiTurism
Esti aici: Qreferat » Documente medicina

Tratamentul intoxicatiilor



TRATAMENTUL INTOXICATIILOR


In cazul unei intoxicatii , tratamentul se efectueaza dupa un protocol care include aproximativ urmatoarele etape :

se sustin funtiile vitale , respiratorie si cardiaca ,



sunt evaluate functiile neurologice si sunt tratate starile convulsive ( in cazul deprimarii SNC sunt descries mai multe detalii - Tabel I.4. - , care permit definirea starii neurologice a subiectului si aprecierea evolutiei lui in timpul tratamentului ) ,

se trateaza symptomatic alte simptome majore ,

se determina cat mai repede posibil substanta care a cauzat intoxicatia si se stabileste calea de patrundere a acesteia in organism si modul sau de actiune toxica,

se aplica tratamentul toxicologic specific care consta in indepartarea substantei toxice din organism si neutralizarea ei sau a efectelor sale prin antidotism .


Tabel I.4. Starea neurological - stadii de deprimare SNC

Gradul de deprimare SNC

Simptome

Stadiul 0

Adormit , somnolent , raspunde la stimuli verbali .

Stadiul 1

Reflexele corneene si tendinoase prezente . Raspunde la durere .

Stadiul 2

Reflexele tendinoase prezente . Nu raspunde la durere .

Stadiul 3

Areflexie . Nu raspunde la durere . Rigiditate .

Stadiul 4

Stadiul 3 , plus simptome respiratorii si cardiovasculare . Posibil convulsii .



1. Indepartarea substantelor toxice se face in functie de calea de patrundere in organism .

1.1. Substantele toxice care patrund pe cale orala ( prin ingerare ) sunt indepartate prin epurare gastrica ( evacuarea continutului gastric si intestinal ) , care se poate realize prin :

- provocarea vomei , prin stimulare mecanica sau prin administrare de emetice ( ex. Siropul de Ipeca , apomorfina , solutie salina ) ,

- spalaturi gastrice ,

- administrare de purgative ( ex. Sulfat de sodium , sulfat de magneziu , manitol 25% , ulei de ricin , colestiramina ) ,

- clisme .

Purgatia este contraindicate atunci cand s-au ingerat substante toxice corozive sau cand intoxicatul prezinta varsaturi si diaree incoercibile ( pentru a se evita inducerea sau agravarea unui dezechilibru hidroelectrolitic ) .


1.2. Substantele toxice care patrund pe cale pulmonara pot sa lezeze sau nu caile respiratorii , absorbindu-le rapid in circulatia sistemica . Masurile de prin ajutor care se acorda urmaresc intreruperea expunerii ( se scoate intoxicatul din mediu , se indeparteaza hainele si se spala tegumentele cu multa apa ) si indepartarea substantei toxice care a patruns deja in organism prin epurare pulmonara .

Epurarea pulmonara se poate realize prin :

respiratie artificiala manuala,

reanimare cardio-respiratorie ,

oxigenoterapie - este indicate in special in coma oxicarbonica din intoxicatia cu monoxide de carbon , in intoxicatii cu gaze utilitare , in anemia hemolitica grava si in gangrene gazoasa .


1.3. In cazul substantelor toxice care pot sa patrunda prin piele se recomanda sa se indeparteze hainele sis a se spele tegumentele cu multa apa . In final se pot face clatiri cu solutii neutralizante diluate de bicarbonate de sodium sau acid acetic , in functie de caracterul acido-bazic al toxicului respectiv , iar in cazul substantelor toxice lipofile , pielea se spala cu multa apa si sapun .


1.4. Cand substanta a patruns intraocular , se spala sacul conjuctival cu foarte multa apa sau ser fiziologic . Nu se folosesc solutii neutralizante !


1.5. In cazul substantelor toxice care patrund parenteral ( i.m. sau s.c. ) sau prin intepaturi , se aplica gheata la locul de injectare sau se aplica un garou deasupra intepaturii .


1.6. Substantele toxice absorbite deja in circulatia sistemica se pot indeparta prin epurare renala sau epurare extrarenala .

Epurarea renala se face pentru grabirea aliminarii substantelor toxice excretabile prin rinichi . Exista doua metode de epurare renala :

DIUREZA FORTATA consta in cresterea debitului urinar prin tubii renali astfel incat toxicul sa fie mai repede eliminat . In acest scop se administreaza diuretice sau se ingera un volum mare de lichide ( ceaiuri calde ) .

DIUREZA OSMOTICA consta in stimularea diurezei cu ajutorul uneia sau a mai multor substante osmotic-active , care se elimina exclusiv renal ( manitol , glucoza ) . Diureza osmotica poate fi favorizata de ajustarea pH-ului urinar astfel incat sa fie blocata reabsortia tubulara :

pentru eliminarea substantelor cu character acid ( ex. Salicilati , derivati barbiturici) se alcalinizeaza urina cu substante cu character usor alcalin , cum ar fi bicarbonatul de sodium sau trihidroxiaminometanul ( THAM ) ,

pentru eliminarea substantelor cu character alcalin ( ex. Chinina , amphetamine , stricnina , fenciclidina ) se aciduleaza urina cu acid ascorbic sau clorura de amoniu.

Epurarea extrarenala se efectueaza limitat , doar in cazurile grave de intoxicatii acute . Se poate realize prin mai multe metode :

HEMODIALIZA ( rinichiul artificial ) . Sangele este condos extracorporal in aparatul de dializa unde vine in contact cu o solutie cristaloida ( care are o compozitie ionica relativ similara cu a serului sanguine ) prin intermediul unei membrane de ceolofan semipermeabile . Intre cele doua compartimente are loc transferal de substante toxice conform gradientului de concentratie , din sange in solutia cristaloida .

DIALIZA PERITONEALA consta in spalarea cavitatii peritoneale cu solutii izotonice . Substantele toxice si metabolitii lor trec din sange in lichidul de dializa prin difuzie pasiva , conform gradientului de concentratie , prin membrana peritoneala care joaca rolul de membrana semipermeabila .

Cand substanta toxica are un volum de distributie relativ mare mare ( ex. Substantele toxice care sunt stocate in tesutul adipos ) sau cand substanta toxica este puternic legata de proteinele plasmatice ( ex. Digoxina , care circula in sange in stare libera numai in procent de 3-5 % ) , aceste doua metode de epurare extrarenala nu sunt eficiente .

HEMOPERFUZIA este tehnica prin care sangele este trecut extracorporal printr-un cartus ce contine un material absorbent ( carbune activ , rasini schimbatoare de ioni sau rasini neionice ) , capabil sa retina unele substante toxice sau metabolite din sange . Metoda este eficienta in epurarea substantelor toxice cu volum de distributie mic sit imp de injumatatire lung ( ex. Derivati barbiturici ) .

EXSANGUINOTRANSFUZIA consta in sustragerea unui volum sanguine din circulatie si inlocuirea lui concomitenta cu un volum echivalent de sange de la un donator . Este o metoda prin care sunt indepartate substantele toxice nedializabile si este indicate in special :

in intoxicatii cu veninuri si toxice vegetale ,

in intoxicatii cu substante hemolizante ( ex. Hydrogen arseniat ) sau methemoglobinizante ( ex. Aniline , clorat de sodium sau potasiu ) ,

in intoxicatia acuta cu substante toxice care se leaga preponderant de proteinele plasmatice ( ex. Digitalice ) .


2. Neutralizarea substantei toxice prin antidotism

Majoritatea intoxicatiilor acute si cronice nu necesita decat un tratament symptomatic . Totusi , in cazul unor toxice , tratamentul prin antidotism este indispensabil .

Un antidote este o substanta care are capacitatea de a inactiva substanta toxica sau de a-i antagoniza efectele . Exista patru grupe de antidoturi :

a) antidoturi fizice , care retin substantele toxice prin mecanisme fizice ( adsorbtie ) ,

b) antidoturi chimice , care inactiveaza substantele toxice prin reactii chimice ,

c) antidoturi fiziologice .

Pentru ca o substanta sa poata fi utilizata ca antidote , ea trebuie sa indeplineasca anumite conditii :

san u fie o substanta toxica ,

san u aiba metabolite toxici ,

combinatia care rezulta in urma interactiunii cu substanta toxica san u fie toxica ,

sa se elimine usor din organism .


2.1. Antidoturile fizice retin substantele toxice prin adsorbtie .

CARBUNELE VEGETAL SAU ANIMAL ACTIVAT reduce absortia intestinala a unui numar foarte mare de substante ( medicamente , alcaloizi , substante volatile etc. ) . Este mai putin efficient in intoxicatiile cu baze , acizi minerali , acid boric , cianuri , anumiti compusi organoclorurati ( ex. DTT ) si organofosforici ( ex. Malation ) , compusi insolubili in apa .

Pe carbine se adsorb si metabolitii , nu numai substanta toxica . Este preferat in cazul substantelor toxice care se elimina prin bila si care prezinta circuit enterohepatic ( ex. Glutemina , antidepresive triciclice ) .

ARGILELESI BENTONITELE se folosesc in intoxicatiile cu alcaloizi .

CAOLINUL se foloseste in intoxicatiile cu alcaloizi , fenotiazine .

Antidoturile adsorbante sunt frecvent utilizate in epurarea gastrica , fie associate la lichidul folosit in spalaturile gastrice , fie in asociere cu emetice sau purgative .


2.2. Antidoturile chimice

Antidotismul chimic se bazeaza pe reactii de precipitare , neutralizare , oxido-reducere si chelatare .

Antidoturile de precipitare formeaza cu substanta toxica combinatii insolubile sau greu solubile , care se elimina din organism fie natural , fie sub actiunea unor vomitive sau purgative . Exemple :

ALBUSUL DE OU formeaza cu metalele albuminati insolubili ( exceptie : taliul )

LAPTELE formeaza precipitate cu ionii metalici

TANIUL este antidote de precipitare pentru alcaloizi , medicamente cu azot in molecula , metale grele

SOLUTIA LUGOL ( KI3 ) formeaza precipitare cu alcaloizii ; deoarece acestea se pot dizolva in mediul acid gastric , solutia Lugol trebuie asociata cu vomitive .

SULFATUL DE SODIU ( Na2SO4 ) precipita ionii de bariu ( Ba2+ ) si plumb ( Pb2+ )

ZAHARATUL DE CALCIU precipita acidul oxalic

HIDROXIDUL DE MAGNEZIU

HIDROXIDUL FERIC GELATINOS este antidote de precipitare pentru arseniati  ( AsO33- )

APA SULFUROASA este antidote de precipitare pentru metale .

Pentru cresterea eficientei tratamentului se pot asocia unul sau mai multe antidoturi de precipitare cu/fara substante adsorbante .


Antidoturile neutralizante se folosesc in intoxicatii cu acizi si baze .

EXTERN , dupa spalarea tegumentelor si a mucoaselor afectate cu multa apa , acizii se neutralizeaza cu solutii foarte dluate de baze slabe ( carbonat sau bicarbonate de sodium ) , iar bazele cu solutii foarte diluate de acizi organici slabi ( citric , tartic , acetic ) . Totusi , deoarece reactiile de neutralizare sunt exoterme , caldura degajata in timpul reactiilor ar putea agrava leziunile induse de acizi sau baze , de aceea in prezent este controversata eficinta utilizarii antidoturilor de neutralizare .

Din acelasi motiv este contraindicate utilizarea antidoturilor neutralizante pe cale interna in cazul unor intoxicatii cu acizi tari sau baze tari produse prin ingerare .


Antidoturile oxido-reducatoare

PERMANGANATUL DE POTASIU se foloseste in solutii diluate ( 1 : 1000 sau 1 : 5000 ) pe baza caracterului sau oxidant in intoxicatii cu :

morfina , stricnina , aconitina ;

benzen , fenoli , crezoli ;

substante volatile ;

acid cianhidric ( pe care il transforma in acid cyanic , mai putin toxic )  .

CLORAMINA SAU HIPOCLORITUL se folosesc sub forma de solutii , dar numai extern , pe baza caracterului oxidant , in intoxicatii cu arsine , iperite .

RONGALITA ( formaldehid-sulfoxilatul de sodiu ) este un antidot reducator , utilizat in intoxicatii cu arsen , bismuth , clorura mercurica ( pe care o transforma in clorurar mercuroasa , mai putin toxica ) .

Dimercaptopropanolul este antidot indicat in intoxicatiile acute cu arsen si mercur . Este contraindicate in intoxicatiile cu plumb , cadmiu si fier , ca si la pacientii cu leziuni hepatice si renale grave .

Dimercaptosuccinatul de sodium este recomandat in intoxicatia cu clorurara mercurica    ( HgCl2 ) .

Tot in intoxicatiile cu mercur ( compusi minerali sau organici ) este eficienta mercapto-propionil-glicina .

D-Penicilamina ( Cuprenil ) se foloseste ca antidot in intoxicatii cu metale grele si in special in intoxicatiile cu cupru .

Acidul etilen-diamino-tetra-acetic ( EDTA ) este insolubil si greu absorbabil . Sarurile sale solubile sunt utilizate ca antidoturi de chelatare in intoxicatii cu numeroase metale :

EDTA-Na2 ( Complexon III ) complexeaza ionii Ca2+ si este recomandat ca antidot in intoxicatiile cu digitalice ( care se caracterizeaza prin cresterea semnificativa a concentratiei serice a ionilor de calciu ) .

EDTA-Na2Ca ( versenat de calciu ) se utilizeaza ca antidot in intoxicatiile cu plumb , nichel , crom , fier si alte metale . Este mai putin eficient in intoxicatiile cu mercur .

EDTA-Co2 ( Kelocianor ) este antidot in intoxicatia cu cianuri , ionii de cobalt avand capacitatea de a complexa ionul cianura sub forma de hexacianobaltoat :


Co2+ + 6 CN- [ Co ( CN ) 6 ] 4-


Diamino-ciclohexan-tetra-acetatul de sodium si calciu ( Complexon IV ) este util in intoxicatia cu cadmiu , chelatii rezultati fiind mai putin toxici decat cei dati de versenatul de calciu .

Desferoxamina ( Desferal ) este antidot utilizat in intoxicatia cu fier . Complexeaza doar ionii Fe3+ sin u are capacitatea de a spolia organismul de Fe2+ ( prezent in special in hemoglobina si citocromi ) sau alte microelemente .

Antidotismul prin imunoterapie utilizeaza anticorpi specifici care sunt dirijati spre substanta de neutralizat . Preazinta dezavantajul ca este costisitor si poate fi responsabil de accidente alergice severe . De aceea se utilizeaza limitat , fiind considerat tratament de electie in cazul muscaturilor de serpi exotici ( darn u de vipere ) .

In intoxicatia acuta cu digitalice ( digoxina , digitoxina , lanatozid C ) se utilizeaza cu success fragmente Fab de anticorpi specifici , izolati de la oi . Aceasta imunoterapie antidigitalica este in general bine tolerata si deosebit de eficienta .


2.3. Antidoturile fiziologice se pot clasifica in :

- antidoturi care neutralizeaza toxicul inainte ca acesta sa-si atinga tinta ,

- antidoturi care deplaseaza toxicul de pe organul tinta ,

- antidoturi care corecteaza efectele toxicului ( antidoturi compensatorii ) .


Antidoturi care neutralizeaza toxicul inainte ca acesta sa-si atinga tinta

Aceste antidoturi impiedica toxicul sa-si atinga tinta fie accelerand detoxifierea sa , fie blocand bioactivarea sa ( formarea unui metabolit mai toxic ) .

a) accelerarea detoxifierii

PRECURSORII DE GLUTATION ( N-acetilcisteina , metionina ) sunt utilizati ca antidote in intoxicatia acuta cu paracetamol . Paracetamolul se metabolizeaza partial la N-acetil-para-chinonimina , un metabolit deosebit de reactiv , care poate fi inactivat prin conjugare cu glutation . Cand este ingerata o cantitate importanta de paracetamol , rezervele de glutation ale hepatocitelor sunt epuizate rapid si metabolitul reactiv se va lega de macromoleculele celulare cauzand hepatoliza . Administrarea precursorilor de glutation favorizeaza inactivarea metabolitului toxic si evita producerea leziunilor hepatice .

TIOSULFATUL DE SODIU ( Na2S2O3 ) se administreaza ca antidot in intoxicatia cu cianuri . El deplaseaza ionul cianura de pe citocromi si , in prezenta rodanazei , formeaza tiocianat , putin toxic :

rodanaza

Na2S2O3 + CN- SCN- + Na2SO3


Citocromul este astfel eliberat si este regenerate citocrom-oxidaza , care devine din nou activa in respiratia celulara blocata anterior .

ACIDUL FOLINIC este antidote in intoxicatia cu metanol , deoarece favorizeaza transformarea acidului formic ( metabolitul toxic al metanolului ) la fioxid de carbon printr-un sistem enzymatic dependent de acidul folic .

b) reducerea sintezei unui metabolit toxic

Exemplu tipic este intoxicatia cu metanol . Acesta este bioactivat sub actiunea alcool-dehidrogenazei la formaldehida , care la randul ei este ixidata sub actiunea aldehid-dehidrogenazei la acid formic . Ambii metabolite sunt foarte toxici . Bioactivarea metanolului poate fi blocata prin administrarea de ALCOOL ETILIC , care are afinitate mai mare pentru alcool-dehidrogenaza si este metabolizat preferential . In intoxicatia acuta cu metanol se administreaza etanol astfel incat sa se asigure o alcoolemie de 0,1% , timp de mai multe zile , pana la eliminarea totala a metanolului din organism . Se mai poate folosi ca antidot 4-METIL-PIRAZOLUL , care inhiba alcool-dehidrogenaza . Spre deosebire de etanol , acesta prezinta avantajul ca nu induce acidoza metabolize sin u are actiune deprimanta asupra SNC .


Antidoturi care deplaseaza toxicul de pe organul tinta

Este un mechanism de actiune intalnit in cazul multor antidoturi .

a) prin competitie la nivelul unui anumit tip de receptori ( mechanism specific )

NALOXONA este un antagonist pur al receptorilor opioizi . Se administreaza ca antidot specific in intoxicatiile cu morfinomimetice ( corecteaza deprimarea respiratorie ) si in depistarea dependentilor de opiacee , deoarece administrarea sa declanseaza simptomele sindromului de abstinenta .

ATROPINA actioneaza inhibitor pe receptorii colinergici si antagonizeaza efectele muscarinice ale parasimpatomimeticelor .

FLIMAZENILUL este antidotul specific al benzodiazepinelor , actionand competitiv la nivelul receptorilor benzodiazepinici .

b) oxigenoterapia in intoxicatia cu monoxide de carbon

Monoxidul de carbon are afinitate de 240 de ori mai mare decat oxigenul pentru hemoglobina , cu care formeaza carboxihemoglobina , incapabila sa mai transporte oxigenul la nivel tisular . Dupa intreruperea expunerii la monoxid de carbon , carboxihemoglobina disociaza lent . Prin oxigenoterapie hiperbara , cresterea paO2 accelereaza aceasta disociere si regenereaza oxihemoglobina .

c) reactivatorii colinesterazelor

Pralidoxima (PAM sau Contrathion ) si obidoxima ( Toxogonin ) sunt antidoturi utilizate in intoxicatiile cu insecticide organofosforice . Aceste insecticide sunt inhibitori puternici ai colinesterazelor si blocheaza hidroliza acetilcolinei ( mediator endogen ) , care se acumuleaza in organism si genereaza efecte toxice . Reactivatorii colinesterazei accelereaza hidroliza xomplexului enzima-insecticid organofosforic , regenerand enzima . Sunt eficienti numai in primele 24 de ore de la producerea intoxicatiei , deoarece are loc in timp un process de imbatranire a complexului enzima-insecticid si enzima nu mai poate fi regenerata .


Antidoturile compensatorii corecteaza efectele induse de substanta toxica .

GLUCONATUL DE CALCIU corecteaza hipocalcemia indusa de fluoruri sau oxalati.

GLUCOZA se administreaza pentru corectarea hipoglicemiei induse de insulina sau sulfamidele hipoglicemiante .

FITOMENADIONA ( vitamina K1 ) se administreaza ca antidot compensator in intoxicatia cu anticoagulante cumarinice , pentru evitarea accidentelor hemoragice .

ALBASTRUL DE METILEN se utilizeaza ca antidote in intoxicatiile cu substante methemoglobinizante , deoarece accelereaza reducerea ionului Fe3+ din methemoglobina , incapabila sa lege sis a transporte oxigenul la nivel tisular , la Fe2+ , regenerand astfel hemoglobina .



Nu se poate descarca referatul
Acest document nu se poate descarca

E posibil sa te intereseze alte documente despre:


Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site.
{ Home } { Contact } { Termeni si conditii }