PIELEA - CARACTERISTICI, STRUCTURA, FUNCTII

1.1. DEFINITIA PIELII. CARACTERISTICI.

Pielea sau tegumentul este un invelis conjunctivo-epitelial care acopera corpul in intregime si se continua cu semimucoasele si mucoasele cavitatilor naturale. Suprafata sa totala medie de 1,5-2 m² corespunde unei greutati de 3,5-4 kg, ceea ce reprezinta 6% din greutatea totala a corpului. Grosimea ei variaza in functie de varsta, sex si regiune.[11, 16, 23, 25, 28, 29, 39, 43, 44, 46, 60, 65]

Culoarea este determinata de mai multi factori, mai importanti fiind:

cantitatea de melanina din epiderm si derm;

- gradul de vascularizatie al dermului superficial, precum si concentratia de oxihemoglobina si hemoglobina redusa;

cantitatea de caroten din stratul cornos si hipoderm.[11, 16, 23, 60]

STRUCTURA PIELII.

Din punct de vedere histologic se diferentiaza trei straturi principale suprapuse:[25, 28]

- epidermul - de natura epiteliala,

- dermul - de natura conjunctiva,

- hipodermul - de natura conjunctiva in care se includ urmatoarele anexe: aparatul pilo-sebaceu si glandele sudoripare.[23, 29, 60, 67]

1.2.1. Epidermul este un epiteliu pluristratificat, pavimentos, cu evolutie fiziologica progresiva spre conificare, are grosimea variabila, functie de regiune: 6-36 mm pe fata si 1 mm pe palme si talpi.

Este alcatuit din cinci straturi de celule:

- stratul cornos;

- stratul lucid;

- stratul granulos;

- stratul filamentos, spinos sau stratul mucos Malpighi;

- stratul bazal sau germinativ .

Stratul cornos, asezat la suprafata pielii, cu o grosime variabila , este un invelis protector, alcatuit din 4-10 randuri de celule lipsite de nucleu, turtite, orizontalizate, reduse la un invelis periferic de keratina.

Stratul lucid este alcatuit din celule fusiforme, turtite, translucide, care contin granulatii fine de grasime, formate din eleidina, care da substanta responsabila de aspectul refringent, caracteristic.

Stratul granulos contine 5-6 randuri de celule, romboidale, cu axul mare orizontal. Ele sunt insa ceva mai plate si ca urmare raportul nucleu/citoplasma scade. Caracteristica stratului granulos este acumularea de keratohialina, o substanta cu mare afinitate pentru coloranti.

Stratul spinos sau filamentos este alcatuit din 6-20 randuri de celule cu forma sferica, cu nucleu central, asezate in mozaic, celule care se aplatizeaza spre suprafata

Stratul bazal este constituit dintr-un singur rand de celule - keratinocite - cilindrice care contin un nucleu central.

Epidermul nu dispune de vase de sange sau limfatice iar hranirea lui se realizeaza prin capilarele din derm. De asemenea lipsesc nervii senzitivi.[11, 23, 60, 67, 79]

1.2.2. Dermul (corium, corion, cutis) - situat imediat sub epiderm, este alcatuit dintr-o retea de fibre proteice, dintr-o matrice interfibrilara si din celule. Acestea reprezinta o masa de tesut conjunctiv cu grosimea de 1/10 mm. Aproximativ 90% din fibrele proteice ale dermului sunt formate din colagen, 10% de elastina, cantitatea de reticulina fiind foarte mica (fig. 1).[11,60, 67, 79]

Se descriu doua straturi: dermul papilar si dermul reticular.

Dermul papilar este format din tesut conjunctiv bogat in substanta fundamentala, fibroblasti, celule pigmentare, fibre de reticulina, fibre elastice si elemente vasculo-nervoase. Este separat de epiderm printr-o linie sinuoasa cu proeminente numite papile, dispuse neregulat si mai frecvente in regiunile cu sensibilitate mai mare. In papile se gasesc terminatii nervoase cunoscute sub numele de corpusculi tactili.

Dermul reticular sau dermul propriu-zis (corion) cuprinde 4/5 din grosimea totala a dermului.

Fir de par

Epiderm

Muschi

Glanda sebacee

Folicul pilos

Glanda sudoripara

Corpusculi Pacini

Tesut adipos subcutan

Fig.1-Reprezentarea schematica a structurii pielii.

Este format dintr-un mare numar de fibre colagene groase, dispuse in fascicule tangentiale si perpendiculare pe suprafata pielii, din fire si lamele elastice si putini fibroblasti. Datorita acestei structuri, dermul reticular este tesutul de

rezistenta al pielii.[11, 16, 23, 28, 60, 71]

Dermul este strabatut de segmentele secretorii ale glandelor sudoripare,

contine glandele sebacee, partea superioara a foliculilor pilosi, vase si nervi.

Reteaua de fibre a dermului cuprinde:[11, 23, 29, 44, 60, 67]

a)fibre conjunctive

b)fibre reticulare;

c)fibre elastice

Fibrele conjunctive sunt compuse dintr-o substanta albuminoasa colagenul, care constituie 3% din greutatea organismului si 30-35% din cantitatea totala a proteinelor restul de 40% din cantitatea totala este repartizat in piele.

Colagenul este o scleroproteina care, ca parte componenta a tesutului conjunctiv, formeaza majoritatea masei proteice a tendoanelor, ligamentelor, oaselor, cartilajelor si pielii. Contine in cantitate mare glicina (30%), prolina si hidroxiprolina (22%) care, cu exceptia elastinei, nu se gaseste in nici o alta proteina din organismul animal. Macromoleculele de colagen sunt alcatuite din trei lanturi polipeptidice de aminoacizi.

Intre elementele fibrilare ale colagenului se intercaleaza o substanta amorfa, numita substanta fundamentala sau substanta interfibrilara, formata dintr-un gel amorf compus din mucopolizaharide (acid hialuronic, acid condroitin sulfuric si mucoitin sulfuric).[11, 60, 67]

1.2.3. Hipodermul (tella subcutanea) este alcatuit din tesut conjunctiv lax bogat in paniculi adiposi cu rol important in termoreglare si in depozitarea grasimilor. In hipoderm se gasesc glomerulii glandelor sudoripare, partea profunda a foliculilor pilosi, elementele vasculare si nervoase si in unele regiuni, muschii pielosi.[11, 16, 23, 44, 60, 67, 79]

1.2.4.Structurile anexe pielii

Glandele sebacee formeaza, impreuna cu foliculii pilosi, din punct de vedere al absorbtiei, o unitate - aparatul pilosebaceu (fig. 2).

Fig. 2. Aparatul pilosebaceu si glandele sudoripare ale. pielii.

Glandele sebacee sunt situate in derm si produc o secretie de natura grasa denumita sebum. Glanda este prevazuta cu un canal excretor care se deschide in spatiul ce separa radacina de foliculul pilos. Glandele sebacee sunt raspandite in toate regiunile corpului cu exceptia suprafetei plantare. Secretia sebacee bogata in grasimi, proteine, apa si saruri greseaza tegumentul si parul si se afla sub imperiul influentelor hormonale fiind stimulata de hormonii androgeni si inhibata de estrogeni; de asemenea este stimulata de factori nervosi si factori exogeni (temperatura, umiditate).[23, 29, 60, 67].

Glandele sudoripare au forma tubulara si sunt formate dintr-o portiune situata in hipoderm - glomerulul, alcatuita din celule secretorii care produc secretia sudorala, canalul sudoripar si traiectul sudoripar care se deschide la exterior printr-un orificiu - porul glandei sudoripare. Corpul omenesc contine 2 380 000 de glande sudoripare de doua tipuri: ecrine si apocrine.[11, 23, 60, 67]

Fig. 3. Glanda sebacee: a-sebuum; b-celule sebacee; c-teaca fibroasa; d-derm.

Glandele sudoripare ecrine secreta un lichid cu reactie puternic acida si cu rol de aparare a pielii contra agentilor patogeni (sudoarea), care contine 99% apa si 1% substante solubile intre care mentionam: ureea, acidul uric, creatinina, acidul lactic, electrolitii (Na, Cl, K, Ca, Mg, PO, SO, Fe), precum si mici cantitati de glucoza si vitamine hidrosolubile.[25, 60]

Glandele sudoripare apocrine numite si odorizante, sunt alcatuite dintr-un singur strat de celule. La om, glandele apocrine produc mirosul pielii specific individului. Produsul lor de secretie are reactie slab alcalina (pH=6,9), ceea ce favorizeaza dezvoltarea microbilor la nivelul axilelor si pliurilor inghinale.

Spre deosebire de glandele ecrine, celulele glandelor apocrine nu contin cantitati mari de glicogen. Se presupune ca secretia apocrina ar avea origine citoplasmatica. Secretia apocrina inodora este descompusa rapid la suprafata pielii de catre flora bacteriana, dand nastere astfel unor produsi odoranti.[23, 29, 67]

Firul de par, formatiune de natura cornoasa, filiforma, cilindrica si flexibila, are urmatoarele portiuni: tulpina, radacina, bulbul si foliculul; acestuia din urma ii

sunt anexate un muschi si o glanda sebacee. [11, 60, 67 ]

Studiile electron-optice au permis evidentierea a trei straturi mai importante

in structura parului: cortexul, cuticula si teaca interna originala.

Principalul constituient al firului de par este o keratina intermediara la care se adauga lipide, glicogen, pentoze, acid uric si elemente minerale (Fe, Cu, Ca, Mg, P, Zn, S).[29, 67]

Continutul in pigmenti al firului de par este elementul ce determina culoarea acestuia. Astfel, predominanta eumelaninei asigura parului o culoare castanie, predominanta feomelaninei impune o culoare galben-roscat, iar a tricosiderinei culoarea rosie. Culoarea firului de par este determinata genetic, biosinteza pigmentului facandu-se printr-un proces similar melanogenezei.[29, 43]

Unghiile sunt formate dintr-o lama de keratina compacta, dura, compusa din celule anucleate. Unghia are doua parti: zona regeneratoare - radacina, continuta relativ profund sub repliul epidermic median al unghiei (poarta numele si de matrice) si placa cornoasa, care este sudata de patul unghiei prin intermediul unui strat malpighian. Unghia are o crestere continua in tot cursul vietii.[16, 23, 29, 43, 60].

1.3.FUNCTIILE   PIELII

Functiile pielii, fie ele elementare (metabolismul pielii) sau de ansamblu (corelatiile pe care le are pielea cu celelalte organe si sisteme), fac ca pielea sa nu mai fie considerata o simpla membrana protectoare a organismului, ci un organ cu importante si numeroase valori.

Functiile elementare, indeplinite de epiderm, sunt:[16, 23, 29, 43, 60, 67]

- formarea keratinei (keratinogeneza)

- melanogeneza

- apararea integritatii organismului.

Functiile de ansamblu sunt:

- functia secretorie;

- functia de bariera;

- pilogeneza;

- functia de termoreglare;

- functii exteroceptoare.

1.3.1.Functiile epidermului[23, 29, 60, 67]   

Formarea keratinei

Formarea keratinei (keratinogeneza, functia keratopoietica) este proprietatea pielii de a da nastere keratinei, componenta a stratului cornos. Aceasta substanta proteica se gaseste in celulele cornoase ale epidermului, par si unghii. Este o scleroproteina tipic fibrilara, avand in structura sa 18 aminoacizi, intre care predomina cistina, deci este foarte bogata in sulf. Macromolecula de keratina este insolubila si rezistenta la digestia enzimatica. Formarea keratinei este o functie specifica organului cutanat care produce 0,6-1g keratina epidermala.

Prin calitatea sa de a reflecta, difuza si absorbi radiatiile solare si in functie de grosimea sa, keratina - si impreuna cu ea melanina, care e dispersata in toate straturile pielii, constituie un ecran protector contra radiatiilor luminoase si ultraviolete.[60, 67]

Melanogeneza

Melanogeneza (functia melanogena sau pigmentogeneza) este proprietatea melanocitelor de a forma melanina sau pigmentul melanic, substanta de culoare brun inchis, cu greutate moleculara mare, insolubil in toti solventii.

Temperatura ridicata, lumina si razele ultraviolete favorizeaza melanogeneza.[60, ]

1.3.2. Functiile dermului

Principala functie a fibrelor de colagen, de a imprima rezistenta pielii la tractiuni mecanice, este datorata legaturilor puternice dintre lanturile polipeptidice din constitutia lor.

Fibrele de elastina au capacitatea de extensibilitate la dublarea lungimii, cu revenire la dimensiunea initiala, conferind pielii elasticitatea.

Din punct de vedere functional, substanta fundamentala indeplineste roluri importante si anume:

- impreuna cu capilarele sanguine, ea alcatuieste un sistem functional unitar, care asigura schimburile metabolice;

intervine in metabolismul apei in organism, fiind un mare rezervor de apa ( din intreaga cantitate de apa din organism)

este rezervor de serumproteine

- prin proteinele plasmatice care actioneaza ca anticorpi, participa la reactii imunologice.

In concluzie, dermul, prin componentele sale, imprima pielii o serie de proprietati importante:[16, 23, 29, 60, 67]

- tensiune cutanata;

- elasticitate;

- contractilitate;

- rezistenta la presiune;

- protectia mecanica.

1.3.3.Functiile hipodermului

In principal, hipodermul prin continutul ridicat in lipide joaca un rol important in termoreglare prin limitarea termolizei.[16, 23, 60]

1.4. AFECTIUNI   DERMATOLOGICE - CLASIFICARE

In cele ce urmeaza, este prezentata o succinta clasificare a afec-

tiunilor dermatolologice in functie de cauza declansatoare:[16, 23, 28, 29, 43, 44, 67]

A.Parazitoze cutanate:

1.Piodermite

- stafilococice

- streptococice

2.Tuberculoze cutanate

3.Lepra.

4.Viroze cutanate.

- epidermoviroze proliferative (veruci, vegetatii veneriene).

- viroze muco-cutanate

- epidermoneuroviroze

- herpes simplu

- herpes zoster (zona zoster)

5.Micoze cutaneo-mucoase.

- micoze cutanate superficiale

- keratomicoze

6.Micoze cutanate profunde

- actinomicoza

7.Epizoonoze.

- scabia (raia)

- pediculoze.

8.Genodermatoze.[29, 44]

B.Manifestari cutanate alergice

1.Urticaria si angioedemul.[29, 67, 79]

2.Eczema.[16, 67]

3.Dermatita atopica.

4.Pruritul.

5.Neurodermita.

6.Vascularite alergice.

7.Dermatoze profesionale.[44]

C.Colagenoze sistemice.[29, 67]

1.Lupus eritematos.

2.Sclerodermii.

3.Dermatomiozita.

D.Bolile buloase.[23, 29]

1.Pemfigusuri.

2.Porfirii cutanate.

E.Alte afectiuni dermatologice.

1.Psoriazisul.

2.Sindromul seboreic:[23, 29, 43, 67]

- acneea.

- alopecia seboreica.

3.Efelide (pistrui).[23, 43]

In continuare sunt prezentate cele mai frecvente afectiuni dermatologice, intalnite in cadrul populatiei tarii noastre:

- acneea

alopecia sboreica

eczema

urticarie.

Acneea este o afectiune plurietiologica a ariilor cutanate bogate in foliculi sebacei, caracterizata prin seboree si alterarea keratinizarii in foliculii pilosi. Aceste fenomene duc la formarea de comedoane, papule inflamatorii, pustule, noduli si cicatrici.[23, 29, 44, 67, 79]

Acneea este una din cele mai frecvente boli dermatologice. Apare la pubertate la aproape toti indivizii, are gravitate variabila si regreseaza de obicei la adultul tanar. Uneori poate persista toata viata.

La ora actuala, se considera ca aproximativ 80% din adolescentii si tinerii cu varste intre 11-30 de ani sunt afectati de acnee, dar observatiile clinice arata ca poate afecta si varstele extreme: nou-nascuti si batrani. Cat priveste sexul, s-a constatat ca baietii sunt mai frecvent afectati decat fetele.[67, 79]

Dintre cauzele care contribuie la aparitia acneei fac parte: predispozitia mostenita, disfunctia foliculului pilosebaceu. De asemenea, acest sindrom are doua cauze locale: hipersecretia si retentia de sebum si infectia locala cu germenii Corynebacterium acnes, stafilococul alb nehemolitic, microbacilul Sabourand.

Acneea poate fi influentata de o multitudine de factori. Dintre acestia cei mai importanti par a fi:[29, 67]

1.Perioada premenstruala La 70% dintre femei are loc o agravare premenstruala a acneei, datorata probabil modificarilor de hidratare a foliculului pilosebaceu.

2.Radiatiile ultraviolete. Expunerea la soare amelioreaza majoritatea cazurilor de acnee. Ultravioletele din surse artificiale nu au efect favorabil in aceeasi masura.

3.Transpiratia Datorita hidratarii ductale, in mediile cu caldura umeda se produce agravarea leziunilor de acnee.

4.Stresul. Este putin probabil ca stress-ul singur sa produca aparitia le­ziunilor de acnee.

5.Ocupatia Expunerea la caldura, hidrocarburi halogenate, uleiuri minerale, pot induce acnee.

6.Dieta In agravarea acneei au fost incriminate ciocolata si carnea de porc, dar lipsesc dovezile stiintifice care sa sustina aceasta afirmatie.

Din punct de vedere clinic, acneea se caracterizeaza prin polimorfism lezional.[67] Se intalnesc:

1) In functie de tipul leziunilor care predomina:

a)leziuni primare neinflamatorii: microcomedoane, comedoane deschise ("puncte negre"- coloratia lor fiind datorata melaninei) si comedoane inchise ("puncte albe") - acnee comedoniana;

b)leziuni secundare inflamatorii. Sunt de doua tipuri:

- superficiale (papule si pustule) - acnee papulopustuloasa;

- profunde (noduli si chiste) - acnee conglobata [26] - este cea mai severa forma de acnee. Afecteaza predominant barbatii. Se caracterizeaza prin polimorfism lezional: comedoane, papulo-pustule acoperite cu cruste hematice sau melicerice, noduli, chiste. Chistele au un continut fetid si uneori comunica prin traiecte fistuloase. Se insoteste de se­boree accentuata. Afecteaza fata, partea superioara a trunchiului, bratele, antebratele, gatul, scalpul si fesele;

c)leziuni postinflamatorii: macule hiperpigmentate, cicatrici de diferite tipuri (moi, fibroase, deprimate, hipertrofice, cheloidiene), atrofie maculara.

Aceste leziuni se localizeaza, in ordinea frecventei, la nivelul fetei (90%), spatelui (60%) si toracelui anterior (15%).[29, 67]

2) In functie de gravitate. Exista mai multe scale de evaluare a gravitatii, care iau in considerare tipul si numarul leziunilor si suprafata cutanata afectata;

3) In functie de varsta:[44, 67]

. acneea neonatala. Se produce prin stimularea glandelor sebacee ale nou-nascutului sub actiunea progesteronului matern sau secundar unei tumori virilizante sau hiperplaziei suprarenale congenitale.

. acneea infantila. Include cazurile care persista dupa perioada neona­tala sau care

debuteaza dupa primele 4 saptamani de viata;

. acneea copilariei. Este acneea care continua acneea infantila sau care debuteaza dupa varsta de 2 ani. Se caracterizeaza prin comedoane, papule, pustule si chiste. De obicei, manifestarile sunt limitate la fata. Are durata variabila de saptamani sau ani si uneori se trasforma intr-o forma pubertara severa.

. acneea polimorfa juvenila. Este cea mai comuna forma de acnee, caracterizata prin polimorfism lezional. Debuteaza la pubertate si se amelioreaza spre 18-20 ani.

Poate aparea la copiii care cresc rapid (acneea casecticorum). Pe langa manifestarile clinice descrise se pot observa excoriatii produse prin exprimarea si maltratarea leziunilor (acneea excoriata).

acneea adultului. Manifestarile clinice sunt similare cu cele din ac­neea juvenila.

4) Induse de factori externi:

. acneea cosmetica. Afecteaza femeile adulte care au avut acnee in adolescenta. Se localizeaza de obicei perioral si se datoreaza utilizarii indelungate a unor cosmetice care contin compusi comedonogeni;[79]

. acneea de pomada. Este similara cu acneea cosmetica. Consta in producerea de leziuni neinflamatorii la locul aplicarii pomezii;

. acneea profesionala produsa de uleiuri si gudroane. Este mai frecventa la barbati. Afecteaza ariile expuse. Leziunile apar la circa 6 saptamani de la expunere si constau mai ales din comedoane;[44, 67]

. acneea la clor. Este o varianta a unui sindrom caracterizat prin aparitia acneei ca urmare a expunerii la derivati halogenati. Predomina comedoanele, se locali­zeaza pe fata, regiunile temporale, dar pot aparea oriunde. Leziunile sunt persistente si rezistente la tratament.[29, 67, 79]

. acneea mecanica. Caracterizata prin aparitia de leziuni de acnee pe locul traumatismelor fizice (ex: barbia de violonist).

. acneea la detergent, se intalneste la bolnavii cu acnee care se spala des in scopul ameliorarii acneei (unele sapunuri bacteriostatice contin compusi acneigeni);

. acneea tropicala (acneea de hidratare). In mediu cald si umed se produce hidratarea excesiva a ductului pilosebaceu care conduce la obstructia acestuia si la aparitia leziunilor inflamatorii;

. pyoderma faciale. Este o afectiune rara, care apare de obicei la femei cu varste de 20-40 ani. Se caracterizeaza prin acnee faciala exploziva, purulenta, nodulochistica, dezvoltata pe fondul unei acnei usoare.

. foliculita cu germeni Gram-negativi. Este o complicatie a tratamentului indelungat al acneei cu antibiotice. Se caracterizeaza prin aparitia brusca de pustule mici foliculare sau nodulo-chiste. Germenii cei mai frecvent incriminati sunt: Klebsiella, E. coli, Proteus.[67]

5) Alte forme:

. eruptii acneiforme induse de medicamente. Principalele incriminate sunt: corticoizii (sistemici sau topici), ACTH-ul, androgenii, anticonvulsivantele (mai

ales fenitoina), izoniazida, derivatii iodati si bromurati, vitamina B.[67, 79]

. acneea endocrina. Termenul este rezervat pentru cazurile cu anomalii endocrine evidente: boala Cushing, sindrom androgenital, sindrom de ovar polichistic;

Tratamentul curativ al acneei este topic si/sau sistemic:[29, 23, 67, 79]

a) pentru formele usoare de acnee este suficient tratamentul topic;

b) pentru formele medii si severe tratamentul topic trebuie, de obicei, completat cu cel sistemic. Obiectivele tratamentului sunt:

1. Reducerea seboreei.

. Estrogenii. Se foloseste etinil-estra-diolul (50-70 g/zi), singur sau asociat cu antiandrogeni.

. Antiandrogeni: ciproteron acetat.

. Acidul 13-cis retinoic (isotretinoin). Se administreaza 0,5 mg/kg/zi (unii autori recomanda chiar 1 mg/kg/zi) timp de 4 luni.[3, 11, 16, 29, 79]

. Alte medicamente: spironolactona (200 mg/zi), cimetidina, ketoconazolul.

2. Normalizarea keratinizarii infundibulare.

. Acidul retionic (tretinoin). Se utilizeaza preparate topice (geluri, creme, solutii alcoolice) cu concentratii de 0,01-0,05%.

. Benzoil peroxidul. Folosit ca gel sau lotiune (5-10%) este keratolitic si comedolitic ca si tretinoinul.

. Acidul azelaic (Skinoren crema 20%) [11]

Alte keratolitice (acidul salicilic, ureea): se utilizeaza in formele usoare de acnee. In acestea se mai pot folosi sulful si rezorcina.

3.Modificarea florei microbiene si reducerea inflamatiei foliculare si perifoliculare.[11, 16]

. Topic: antibiotice (eritromicina 4%, clindamicina 1%).

. Sistemic. Se administreaza minimum 6 luni, de obicei in asociere cu tratament topic:

a)tetraciclina (doza de atac: 1-1,5 g/zi, apoi 0,25-0,5 g/zi) este antibioticul de electie;   

b) ciclinele de generatia a doua (doxiciclina, minociclina in doza de 100-200 mg/zi); sunt la fel de eficace ca tetraciclina, dar sunt prost tolerate;

Tratamentul hormonal, indicat in exclusivitate femeilor, este reprezentat de trei categorii de mijloace terapeutice:

-estrogeni si prednisolon combinatie putin folosita ;

-estrogeni si cyproteron acetat (Diane, Dianette)- cea mai folosita combinatie ;

-spironolactona ;

La ora actuala, cel mai folosit preparat hormonal este preparatul Diane 35, administrat 1 tb/zi intre zilele 1-21 ale ciclului menstrual, urmata de o pauza de 7

zile cu repetarea curei, efectele favorabile aparand, in medie, dupa 6-8 saptamani de tratament.[11, 67]

Vitamina A si derivatii sai:

Utilizarea vitaminei A in doze de 100000 u.i./zi timp de o luna, are efecte favorabile asupra secretiei de sebum.

Recent, s-au introdus in tratamentul acneei, preparatele cu glucozinc (Rubozinc) 200mg/zi.[11, 16, 67]

Alte metode complementare utilizate sunt:

-crioterapia-pentru leziuni nodulo-chistice;

-UVB/UVA - pentru acnee comedoniana;

-chirurgia - pentru forme cu leziuni conglobate/nodulo-chistice;

-dermabraziune, excizie, injectare de colagen sau camuflaj cosmetic pentru tratarea cicatricilor.[11, 67]

Plantele utilizate in tratamentul fitoterapeutic al acneei sunt: arnica (Arnica montana), brusture (Arctium lappa), buberic (Scrophularia nodosa), cicoare (Cichorium intybus), fumarita (Fumaria officinalis), flori de galbenele (Flores calendulae), hamei (Strobuli lupuli), musetel (Matricaria recutita), orz (Hordeum vulgare), patlagele rosii (Lycopersicon esculentum), plop negru (Populus nigra), radacini de sapunarita (Radix saponariae), flori de soc (Flores sambuci), trei frati patati (Viola tricoloris herba), nuc (Juglans regia).[10, 13, 21, 24, 30, 45, 49, 50]