 |  |
|
TACTICA IN JOCUL DE APARARE - HANDBAL
Handbalul modern, prin dezvoltarea lui permanenta, a atins un nivel foarte ridicat, cu procedee noi de finalizare, viteza in executie si o dexteritate excelenta in manuirea mingii. Multe din schimbarile in regulament si in joc au fost aduse in cazul atacului, apararea fiind neglijata cu toate ca ca cantareste mult mai greu in economia jocului fiind mult mai usor sa distrugi decat sa construesti in atac. Este recunoscut faptul ca o aparare care functioneaza bine are o puternica influenta psihologica asupra jocului. Aparatorul trebuie sa posede calitati deosebite ca:
viteza si rezistenta pentru a interveni prompt la toate actiunile ofensive;
forta fizica generala dar mai ales la membrele inferioare, antrenate pentru miscari de pornire, schimbari de directie si opriri;
stapanirea procedeelor specifice in aparare, viteza de reactie si de executie
Tactica individuala in aparare
Tactica individuala in aparare cuprinde totalitatea principiilor si procedeelor specifice jocului de aparare, dupa care aparatorul actioneaza cu scopul opririi actiunilor atacantului prin mijloace regulamentare.
Tactica colectiva in aparare consta in regulile si principiile dupa care se desfasoara actiunile de colaborare dintre doi sau mai multi aparatori, in vederea opririi actiunilor de atac ale adversarilor.
Aplicarea unei tactici colective presupune pe langa o buna pregatire individuala, o omogenizare a aparatorilor prin cunoasterea perfecta a posibilitatilor fiecaruia de catre ceilalti jucatori.
1. PRINCIPII TACTICE IN JOCUL DE APARARE
Mai putin numeroase ca la jocul in atac, principiile jocului in aparare isi au importanta lor in rezolvarea logica a diferitelor situatii.
Asigurarea echilibrului defensiv
Acest principiu impune jucatorilor sa ia din timp masuri de prevedere pentru a nu fi surprinsi descoperiti in cazul pierderii mingii in atac. Aplicarea echilibrului defensiv revine pe rand tuturor jucatorilor din linia de 9 metri si extremelor.
Presupunand ca atacantii adversi incearca o actiune de finalizare pe aripa stanga, atunci interul drept si extrema dreapta se retrag spre propria poarta, urmarind evolutia fazei de joc. in acest fel, daca se pierde mingea, cei doi jucatori retrasi pot ajunge la propriul semicerc inaintea adversarilor.
Replierea in timp util
Asupra acestui principiu se va reveni la descrierea fazei a II-a a apararii.
Repartizarea adversarilor
Acest principiu este valabil in toate fazele apararii, fiind necesar ca toti jucatorii, din moment ce au trecut in aparare, sa-si gaseasca adversarul pe care sa-1 marcheze, impiedicandu-1 prin mijloace regulamentare sa actioneze in teren.
Atacarea permanenta a jucatorului aflat in posesia mingii
Atacantul care ameninta poarta, trebuie imediat intampinat si oprit sa desfasoare actiuni de atac.
2. FAZELE APARARII
Prin analogic cu fazele atacului, si in jocul apararii deosebim patru faze:
faza I - replierea;
faza a II-a - zona temporara;
faza a III-a - organizarea;
faza a IV-a -jocul de aparare in sistem
Impartirea jocului de aparare pe faze constituie o modalitate noua de intelegere a sarcinilor jucatorilor in toate actiunile pe care le intreprind in disputa cu atacantii adversi.
Problemele tehnico-tactice difera de la o faza la alta si sunt conditionate de sistemul de aparare utilizat. Studierea handbalului pe faze de joc conduce la accelerarea procesului de crestere valorica a echipelor si jucatorilor.
2.1. FAZA I A APARARII - REPLIEREA
Replierea incepe in momentul in care jucatorii echipei aflata in atac au pirdut mingea. in situatia in care mingea a fost pierduta datorita aruncarilor la poarta nereusite si se constata ca repunerea acesteia in joc de catre portar dureaza un timp oarecare, replierea in aparare se face cu o viteza adecvata situatiei.
in cazul in care dupa pierderea mingii se constata ca exista conditiile declansarii unui contraatac, jucatorii se repliaza in aparare in cea mai mare viteza.
Nu se recomanda strabaterea terenului pe diagonala in timpul replierii sau ramanerea unuia sau a mai multor jucatori in terenul advers. Replierea se face cu fata spre propria poarta pana la mijlocul terenului, iar in continuare cu spatele, urmarindu-se miscarile adversarului.
Replierea se bazeaza pe doua reguli importante care pot sa asigure echilibru defensiv astfel:
jucatorii liniei de 9 m (interii si centrul) se vor replia primii cu varfurile de contraatac fiind cei mai apropiati de propria poarta;
jucatorul care a finalizat va incerca sa opreasca prin mijloace regulamentare contraatacul advers inca din prima faza si se va orienta spre intermediarul care urmeaza sa declanseze faza a II-a.
Mijloace tehnico-tactice pentru realizarea replierii:
. Oprirea lansarii contraatacului
Retragerea spre poarta in alergare de viteza
Retragerea spre poarta in alergare cu spatele
Marcajul adversarului( la supraveghere,' om la om', la interceptie)
Atacarea posesorului mingii
Scoaterea mingii din dribling (din spate, lateral, din fata)
Interceptia mingii
2.2. FAZA A II-A A APARARII - ZONA TEMPORARA
Jucatorii nu se pot replia intotdeauna in formatie completa sau nu pot reveni pe posturile proprii din dispozitivul de aparare, din cauza crizei de timp provocata de viteza cu care adversarii au declansat contraatacul. De aceea, primii jucatori repliati in aparare se aseaza in zona centrala a apararii, pentru a acoperi zonele cele mai vulnerabile, iar jucatorii urmatori, de o parte si de alta a dispozitivului astfel format.
Pentru ca jucatorii sa poata actiona eficient in cadrul zonei temporare este necesar sa cunoasca toate procedeele tehnice, actiunile tactice individuale si colective, specifice fazei a IV-a a apararii.
2.3. FAZA A III-A A APARARII - ORGANIZAREA
In faza de organizare a apararii, jucatorii aflati pe alte posturi sunt obligati sa revina cat mai repede la pozitiile lor de baza. Randamentul sistemului de aparare este mai mare daca jucatorii sunt dispusi fiecare in pozitia in care se apara.
Acest lucru se realizeaza in doua feluri:
in timpul actiunilor de aparare;
la intreruperea jocului de catre arbitru.
Organizarea apararii, atunci cand adversarul actioneaza in atac pozitional, se face cu multa prudenta si numai intre doi aparatori invecinati.
Acestia schimba locurile numai atunci cand mingea se afla pe partea opusa zonei in care sunt, cu atentie la o eventuala pasa lunga spre zona in care se face permutarea. Celelalte momente oportune sunt cele in care se fac schimbari intre jucatorii din teren si cei de pe banca, sau, cand unul dintre aparatori a reusit sa stopeze atacul prin fault.
La intreruperea jocului de catre arbitru, apararea se reorganizeaza, in momentul in care nu este posibila o aruncare la poarta prin surprindere.
2.4. FAZA A IV-A A APARARII - JOCUL DE APARARE IN SISTEM
Apararea impotriva sistemelor de atac, implica utilizarea cunostintelor tehnico-tactice, a calitatilor fizice si psihice ale tuturor jucatorilor si, valorificarea acestora in cadrul unui sistem defensiv bine organizat.
in aparare, jocul trebuie sa se desfasoare fara greseala cu sincronizarea perfecta a tuturor aparatorilor.
Procedee tehnice cu ajutorul carora se actioneaza in aceasta faza a apararii:
. Pozitia fundamentala pentru jocul de aparare
. Deplasarea in aparare
Atacarea adversarului cu corpul
Blocarea aruncarilor la poarta
. Scoaterea mingii de la adversar
3. TACTICA INDIVIDUALA IN FAZA AIV-A A APARARII
Jocul de aparare in sistem pretinde din partea fiecarui aparator cunostinte tactice referitoare la modalitatile optime de folosire a diferitelor procedee tehnice specifice. Acestea trebuie aplicate de fiecare data in mod constient, cu siguranta si convingere.
Iesirea la adversarul cu mingea
Iesirea aparatorului spre adversarul cu mingea se face cu pasi adaugati inainte, sau oblic inainte, fara sarituri, pentru a avea o cat mai buna stabilitate si a evita depasirea.
Retragerea pe semicerc
Dupa ce a atacat adversarul cu mingea, aparatorul, prin pasi adaugati inapoi sau oblic inapoi, reintra in dispozitivul de aparare.
Atacarea adversarului care ameninta poarta
Sunt situatii in care apararea este surprinsa in inferioritate numerica. in astfel de situatii se recomanda ca finalizarea sa fie facuta de un jucator aflat pe o pozitie laterala. Astfel, se ataca adversarul care detine o pozitie centrala, pentru a-1 determina sa paseze in lateral.
Miscarea de translatie a aparatorului
Sistemelor de aparare pe zona si combinata le este specifica miscarea de translatie a aparatorului. Aceasta se efectueaza in functie de circulatia mingii, dar si de plasamentul si deplasarea in teren a adversarului direct si a coechipierilor acestuia.
Miscarea de translatie se face in apropierea semicercului de 6 metri prin pasi adaugati laterali, cat si atacarea adversarului cu mingea si retragerea spre semicerc.
Inchiderea patrunderii
Patrunderea spre poarta a unui atacant poate fi oprita de catre un jucator din zona care se plaseaza pe directia de deplasare a adversarului, sau, prin colaborarea aparatorilor invecinati culoarului de patrundere.
Marcajul adversarului
Este o actiune tactica individuala prin care aparatorul supravegheaza miscarile atacantului. Prin aceasta il impiedica prin mijloace regulamentare sa manevreze si sa se deplaseze cu mingea in teren si sa finalizeze.
in functie de modul cum se efectueaza, marcajul adversarului poate fi:
la supraveghere;
strans;
la interceptie.
Interceptarea mingii
Actiunea premeditata sau intamplatoare a aparatorului prin care acesta reuseste sa prinda, sa respinga spre un coechipier, sau sa culeaga o minge pasata ori jucata de atacanti - adica interceptarea mingii - nu trebuie sa fie confundata cu actiunea tactica individuala de aparare mai sus amintita.
Preluarea-predarea adversarului
In momentul in care un atacant a pasat mingea si porneste in circulatie pe semicerc, aparatorul direct il preia si il conduce spre directia coechipierului cel mai apropiat, unde il va preda acestuia.
Acoperirea bratului de aruncare
4. TACTICA COLECTIVA IN FAZA AIV-A A APARARII
In aceasta faza, tactica colectiva este extrem de bogata in principii, reguli si mijloace tactice, cu ajutorul carora se valorifica potentialul individual tehnico-tactic, fizic si psihic al aparatorilor, dand forta sistemului de aparare intrebuintat de echipa. Actiunile tactice colective pentru realizarea fazei a IV-a a apararii sunt:
Repartizarea adversarilor
Pentru a inlatura plasarea defectuoasa in teren a aparatorilor trebuie realizata o instruire tactica corespunzatoare cu privire la repartizarea adversarilor si la stabilirea exacta a responsabilitatilor pentru fiecare j ucator in parte.
Repartizarea se face, de regula, incepand cu aparatorii laterali si se continua cu cei intermediari, centrali si cu zburatorul.
Astfel, aparatorii laterali marcheaza extremele, intermediarii marcheaza interii, zburatorul va marca centrul, iar aparatorul central va marca pivotul. Aceasta repartizare poate suferi modificari, in functie de sistemul de atac folosit de adversar.
Preluarea, predarea si schimbul de oameni in aparare
Atacantul intrat in circulatie pe semicerc este preluat de jucatorul din zona de aparare, condus si predat coechipierului din zona invecinata.
Schimbul de oameni in aparare se face de catre aparatorii care marcheaza simultan doi atacanti aflati in acelasi timp in circulatie.
Alunecarea
Aceasta actiune tactica colectiva de aparare este facuta cu scopul evitarii blocajelor si se aplica mai ales in apararea om la om, precum si in unele faze ale apararii pe zona si combinate.
Asezarea aparatorilor la aruncarile libere de la 9 metri
Aruncarile libere care se executa din apropierea semicercului de la 9 metri obliga aparatorii sa constituie un zid de aparare a portii, dupa care se orienteaza portarul Zidul este format din 2-3 aparatori inalti care se interpun intre aruncator si propria poarta. Zidul trebuie plasat in asa fel incat sa acopere coltul din partea bratului de aruncare al adversarului.
Asezarea aparatorilor la aruncarile de la 7metri
Echipa in aparare trebuie sa-si ia toate masurile de prevedere pentru a recupera mingea revenita in teren dupa executarea aruncarilor de la 7 metri. Patru aparatori, stau in apropierea semicercului de la 9 metri, pentru a putea recupera mingile respinse de portar sau din bara. Doi jucatori se plaseaza spre centrul terenului pentru a se transforma, eventual, in varfuri de contraatac.
5. FORME SI SISTEME DE JOC IN APARARE
In handbalul modem se intalnesc mai multe forme de actionare in aparare:
. in zona;
om la om;
combinata;
in situatii speciale.
Fiecare forma de aparare prezinta caracteristici specifice si se desfasoara dupa principii si reguli tactice proprii. Alegerea formei de aparare este determinata de particularitatile formatiei adverse si de gradul de pregatire si de nivelul de cunostinte caracteristic jucatorilor proprii.
in etapa actuala de evolutie a jocului se folosesc toate cele trei forme. Fiecare forma prezinta avantaje si dezavantaje.
La apararea pe zona fiecare aparator raspunde de o anumita portiune de teren, in care isi marcheaza adversarul, impiedicandu-1 sa patrunda sau sa arunce la poarta.
Cand adversarul a trecut intr-o alta zona de actionare il preia alt aparator care raspunde in continuare de el. Predarea si preluarea adversarului se face prin fata aparatorilor.
Caracteristice pentru apararea in zona sunt:
miscarea de translatie;
iesirea la adversarul cu mingea.
Miscarea de translatie, determinata de locul si directia de atac a adversarilor, se executa in fata semicercului de catre toti aparatorii, cu scopul aglomerarii portiunii de teren unde actioneaza adversarii.
Este insotita si de iesirea succesiva a aparatorilor in fata cu scopul de a-1 ataca pe adversarul cu mingea cand se gaseste intr-o pozitie periculoasa pentru poarta. Locul ramas liber in urma acestor iesiri este acoperit prin miscarea de translatie a celor doi aparatori invecinati.
In cadrul apararii pe zona intalnim urmatoarele sisteme de joc:
Sistemul de aparare in zona (6+0)
In cazul acestui sistem de aparare, jucatorii se plaseaza pe semicercul de la 6 m sau putin mai in fata, intr-o singura linie, la intervale de 2-3 m departare unul de altul. Prin aceasta asezare se urmareste acoperirea unei portiuni cat mai mari din lungimea semicercului. Aparatorii 2 si 7 se numesc aparatori laterali, cei cu numerele 3 si 6 se numesc aparatori intermediari, iar 4 si 5 se numesc aparatori centrali.
Fiecare aparator raspunde pentru un anumit spatiu, care nu este constant. El se muta de partea mingii pentru a crea un centru de greutate in locurile periculoase.
Jucatorii in patrundere vor fi preluati in propriul spatiu de aparare, condusi si predati aparatorilor alaturati, dar sunt si anumite situatii in care conducerea este necesara si in spatiile mai indepartate.
impotriva atacantilor aflati in posesia mingii care intra in spatiul propriu de aparare, se va iesi in functie de periculozitatea aruncarii, iar aparatorul alaturat va asigura spatiul liber de pe semicerc.
Sistemul de aparare in zona (5+1)
In cadrul acestui sistem de aparare, cinci jucatori sunt plasati pe semicercul de 6 m si anume: 2 aparatori laterali, 2 intermediari, unul central, iar in fata acestei linii de aparatori, pe semicercul de 9 m se afla zburatorul.
Aparatorii de pe semicerc respecta aceleasi reguli si principii ca la sistemul 6+0, cu exceptia aparatorului central, care avandu-l in fata pe zburator, nu iese decat arareori. Zburatorul prin plasamentul sau, impiedica adversarii sa arunce la poarta din zona centrala, sa patrunda la semicerc sau sa angajeze pivotul.
Sistemul de aparare in zona (4+2)
In cadrul sistemului de aparare pe zona 4+2, patru jucatori sunt plasati pe semicercul de 6 m, iar ceilalti doi sunt avansati pe semicercul de 9 m, in apropierea caruia actioneaza. La sistemul de aparare 4 + 2, deosebim doi aparatori laterali, doi centrali si doi zburatori.
Sarcina zburatorilor este de a impiedica atacantii sa arunce la poarta de la distanta sau sa patrunda prin zona centrala a terenului. Pentru inchiderea patrunderilor, cei doi zburatori se dubleaza reciproc. in miscarea lor de translatie, ei nu trebuie sa depaseasca zona interilor adversi.
Sistemul de aparare in zona (3+2+1)
In cadrul acestui sistem de aparare jucatorii sunt plasati in trei planuri: la semicercul de 6 m se afla trei aparatori, doi laterali (2 si6) si unul central (4), la jumatatea distantei dintre cele doua semicercuri, in intervalul dintre aparatorii laterali si aparatorul central, sunt cei doi aparatori intermediari (3 si 5), iar in fata aparatorului central, pe semicercul de la 9 m, aparatorul central avansat (7).
Aparatorii laterali sunt de obicei jucatorii care ocupa posturile de interi in atac, aparatorul central este ales din randul pivotilor, aparatorii intermediari sunt de obicei extremele, iar aparatorul central avansat trebuie sa fie ales dintre jucatorii cu o buna pregatire fizica, viteza de deplasare, mobilitate, vointa, etc.
Cei doi aparatori intermediari au de facut miscari rapide, in vederea marcarii interilor si colaborarii cu coechipierii invecinati. in unele situatii ei se retrag pe semicerc si preiau marcajul pivotului daca acesta se gaseste in zona lor.
Aparatorul central avansat are rolul de a acoperi zona centrala pentru ca adversarii sa nu arunce la poarta de la distanta, sa inchida patrunderile interilor sau centrului si sa acorde ajutor aparatorilor intermediari.
Se mai foloseste impotriva unei echipe care au o linie de atac puternica, fortandu-le sa joace la o distanta cat mai mare de poarta.
in aplicarea sistemelor de aparare om la om, fiecare aparator raspunde de un anumit atacant, folosind toate mijloacele permise de regulament. Repartizarea adversarilor pentru a fi marcati se poate face nominal sau pe posturi.
Regula de baza a apararii om la om este aceea ca atentia aparatorului sa fie indreptata spre adversarul repartizat. Pentru aplicarea cu succes a apararii om la om este necesara o buna cunoastere a marcajului strans, a alunecarilor si a schimbului de oameni in aparare.
Apararea om la om poate fi folosita in urmatoarele sisteme:
pe tot terenul;
in propria jumatate de teren;
cu aglomerare.
Sistem ui de aparare om la om pe tot terenul
Aparatorii sunt obligati sa gaseasca repede adversarii, sa-i marcheze strans, urmarindu-i pe tot terenul, indiferent de partea de teren, locul sau zona in care acestia actioneaza.
Prin aplicarea marcajului strans pe tot terenul sau a 'presingului', adversarii sunt stanjeniti in activitatea lor si in mod deosebit in pasarea mingii si in aruncarea la poarta. Aparatorii nu au voie sa cedeze lupta nici o clipa, trebuie sa fie toti in acelasi timp in apropierea adversarilor si sa-i marcheze strans.
Daca un singur aparator este neatent, tot sistemul devine vulnerabil. in schimb, daca atacantii se gasesc tot timpul sub un marcaj sever si, ca urmare, nu pot pasa mingea in voie, apararea este in avantaj.
Sistemul de aparare om la om in propria jumatate de teren
Acest sistem de aparare om la om nu difera prea mult de cel descris anterior, impartirea oamenilor se face prin aceleasi metode. Marcajul adversarilor este foarte strans atunci cand acestia sunt mai aproape de poarta si ceva mai lejer cand se retrag spre centrul terenului. Sistemul de aparare om la om in propria jumatate de, teren este mai putin obositor pentru aparatori dar si mai putin eficient in ceea ce priveste deposedarea adversarilor de minge.
Sistemul de aparare om la om cu aglomerare
Aparatorii nu se deplaseaza prea mult fata de semicercul de la 9 metri pentru a nu se izola unii de altii. Dupa impartirea adversarilor, unii aparatori marcheaza ceva mai sever pe conducatorul de joc si pe unul sau doi dintre cei mai buni adversari. Ceilalti adversari sunt marcati mai mult la supraveghere, dar si strans, cand se apropie de semicercul de la 9 metri. Prin acest mod de actionare, echipa in aparare obtine avantajul scoaterii din joc a celor mai buni atacanti si diminuarea fortei de joc in atac a echipei adverse. Plasamentul ceva mai retras al aparatorilor face posibila inchiderea patrunderilor, inlesneste acordarea ajutorului reciproc si permite uneori interventia de ultim moment a unui aparator in calea unui atacant scapat de sub marcajul aparatorului direct.
Caracteristic apararii combinate este faptul ca un jucator aplica principiile si regulile apararii om la om, iar ceilalti cinci, pe cele ale apararii pe zona. Prin marcajul strans facut celui mai periculos aruncator la poarta se reduce din eficacitatea acestuia, ceea ce constituie, desigur, un avantaj pentru echipa in aparare, in cazul in care este marcat conducatorul de joc, se reduce din capacitatea combinata a echipei, ceea ce are ca urmare diminuarea posibilitatilor de a crea faze clare de gol si de a inscrie.
Acest sistem de joc este foarte eficient atunci cand echipa adversa nu are inca un jucator la fel de bun care, introdus in joc in acelasi timp cu cel marcat om la om, sa preia sarcina acestuia de a marca goluri prin aruncari la poarta de la distanta.
Exista unele momente in joc cand apararea se gaseste in superioritate numerica fata de adversar si altele cand situatia se prezinta invers. in ambele cazuri, trebuie sa se actioneze cu atentie pentru a nu se primi goluri.
Apararea in superioritate numerica
Atunci cand echipa adversa are un om in minus, datorita unei eliminari dictate de arbitru, echipa in aparare trebuie sa actioneze foarte precis, caci in astfel de momente ale jocului se decide, uneori, rezultatul final.
Apararea poate actiona in mai multe feluri:
cinci aparatori ii preiau pe cei cinci atacanti adversi si ii marcheaza om la om pe tot terenul, iar al saselea aparator se plaseaza pe semicercul de la 6 metri, unde actioneaza ca jucator de siguranta, intervenind in calea unui eventual adversar scapat de sub marcajul aparatorului direct;
daca echipa in aparare conduce cu un numar mare de goluri, ca poate juca normal, folosind sistemul de aparare pe zona specific;
se poate folosi si sistemul de aparare combinata 5+1, in care zburatorul marcheaza pe cel mai periculos atacant.
Apararea in inferioritate numerica
Daca arbitrul a eliminat din teren un jucator al echipei in aparare, se recurge la folosirea unei aparari pe zona cu cinci jucatori intr-o linie, retrasi pe semicercul de la 6 metri.
Aparatorii actioneaza pe baza regulilor descrise la sistemul de aparare pe zona dar mult mai mobil, pentru a suplini lipsa coechipierului lor din formatie. Aparatorii aflati in inferioritate numerica trebuie sa se abtina sa atace adversarii la o distanta prea mare de semicerc si nu au voie sa iasa la interceptie.
6. TACTICA PORTARULUI
Apararea portii reprezinta o activitate constienta a portarului, bazata pe reguli tactice stabilite prin indelungi observatii, analize si procese de gandire.
Plasamentul portarului
Pozitia mingii in teren, pozitia corpului aruncatorului si plasamentul aparatorilor in teren determina plasamentul portarului. in functie de locul in care se gaseste mingea, portarul se deplaseaza, incercand sa se afle mereu pe bisectoarca unghiului format de bratul de aruncare al adversarului care are mingea si cele doua bare verticale ale portii.
Bazat pe aceasta regula tactica portarul se va plasa in mijlocul portii in situatia in care adversarul se afla pe centru, sau, se va apropia de barele verticale pe masura ce mingea se deplaseaza spre marginile terenului.
Plasamentul se realizeaza prin miscarea de translatie cu ajutorul pasilor adaugati. Portarii defensivi, care sunt prudenti, se deplaseaza de la o bara la alta pe o linie imaginara dreapta, cu putin in fata portii. Ceilalti, caracterizati prin stilul ofensiv, se deplaseaza pe un arc de cerc care masoara, in fata portii 1-l,5 m.
Apararea mingilor aruncate de la distanta
Portarul trebuie sa anticipeze si sa observe traiectoria mingii in zbor, dar mai cu seama sa se orienteze dupa bratul jucatorului. Daca portarul nu vede mingea sau bratul de aruncare al adversarului, atunci el nu poate interveni in timp util pentru a opri marcarea golului. Aruncarile de la distanta se apara si cu ajutorul coechipierilor.
Portarul bine instruit stie dinainte ce vor face aparatorii si ce posibilitati de aruncare ii raman atacantului. Astfel, in functie de plasamentul si activitatea aparatorilor, deduce la timp directia din care poate veni mingea si se deplaseaza corespunzator. Alteori lasa intentionat un colt ceva mai liber pentru a-1 obliga pe atacant sa arunce acolo, si, pregatit fiind, reactioneaza rapid si retine mingea, chiar daca aruncarea este foarte puternica.
In handbalul modern nu i se admite portarului sa neglijeze complet partea de poarta acoperita de aparatori. Raspunderea pentru apararea portii revine in intregime portarului, indiferent de conditiile in care se arunca la poarta.
Apararea mingilor aruncate din apropierea semicercului
Cel mai greu se apara mingile aruncate de pe mijlocul semicercului de catre un adversar scapat liber, nemarcat si neatacat de nimeni. In astfel de situatii, portarul este obligat sa iasa in intampinarea aruncatorului, sa-i micsoreze prin aceasta deplasare tactica unghiul de aruncare si bazat pe reflexele sale. sa incerce sa respinga mingea cu bratele, cu picioarele sau cu corpul.
Daca adversarul aflat in zona centrala a semicercului este atacat de un aparator, plasamentul portarului se modifica, fireste, in functie de aceasta situatie.
in cazul in care aparatorul poate interveni pe partea bratului de aruncare al adversarului, atunci portarul anticipeaza trimiterea mingii in coltul ramas liber si intervine.
La aruncarile de pe extreme care se executa din unghiuri mai mici de 30 grade, portarul se plaseaza langa bara. El trebuie sa stea langa bara, in coltul scurt, sa nu se deplaseze cu anticipatie, fortandu-1 pe adversar sa arunce la coltul lung.
Portarul va reactiona numai dupa ce mingea a fost aruncata. La eforturile de aparare a portii, portarul este ajutat insa si de aparatorul din partea respectiva, care trebuie sa incerce sa blocheze aruncarea cu bratele.
in toate cazurile, indiferent de bratul de aruncare al atacantului sau de partea, de teren de unde se arunca, aparatorul lateral acopera coltul lung al portii, iar portarul ramane responsabil in principal pentru coltul scurt.
Pentru portar, aruncarea de la 7 metri este un moment de mare solicitare psihica, dar si fizica, in care el trebuie sa faca dovada unui bun control psiho-motric si de maiestrie tehnico-tactica. Nici un portar nu are dreptul sa considere ca la aruncarea de la 7 metri nu mai este nimic de facut.
Este indicat ca la aruncarile de la 7 metri portarul sa stea in fata liniei de poarta la o distanta de 2-4 metri. in momentul aruncarii, portarul trebuie sa se gaseasca intr-o pozitie fundamentala stabila, sa fie bine echilibrat, pentru a putea reactiona in orice directie, in cel mai scurt timp.
Avand in vedere faptul ca intr-o partida numarul aruncarilor de la 7 metri a crescut, ca fructificarea aruncarilor de la 7 metri sau apararea lor pot influenta considerabil bilantul final al jocului, se recomanda ca, la fiecare antrenament, in diferite momente, sa se execute mai multe aruncari de la 7 metri de catre jucatori care folosesc procedee tehnice diferite, portarul aflandu-se in conditii de oboseala fizica si psihica.
Pregatirea tactica a portarului se realizeaza individual si concomitent cu pregatirea tactica a echipei.
Pentru pregatirea teoretica a portarului se folosesc expuneri, explicatii si analize, vizionari de jocuri, care pot avea teme diferite. Latura practica a pregatirii tactice se realizeaza in antrenamente de individualizare, precum si in antrenamente colective.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |