Tactica individuala - baschet

Tactica individuala - baschet

Asemanator tuturor jocurilor sportive, si baschetul consta dintr-o succesiune de actiuni prin care jucatorii fie in atac sau in aparare, cauta sa valorifice in joc elementele pregatirii tehnice si ale capacitatii fizice.

De aceea putem considera ca jocul de baschet consta dintr-o succesiune de actiuni cu caracter individual, subordonate sarcinilor tactice ale echipei, desfasurate in cadrul relatiei atacant-aparator.

1 Actiuni tactice individuale in atac

Demarcajul individual

Reprezinta actiunea tactica individuala, folosita impotriva apararilor om la om, prin care un atacant cauta sa scape de sub marcajul aparatorului direct folosind mijloace personale, in scopul de a primi mingea si intreprinde actiuni ofensive.

Demarcajul individual se realizeaza printr-o utilizare judicioasa si oportuna a elementelor de miscare in teren, prin folosirea tactica a lor.

Demarcajul individual efectuat cu scopul de a primi mingea, in functie de directia pasei si pozitia aparatorului se poate imparti in:

demarcaj in adancime (spre cos);

demarcaj lateral.

Ambele demarcaje urmaresc scurtarea drumului de parcurgere a mingii (traiectoria ei) si limitarea posibilitatilor de interceptie.

In demarcajul individual, atacantul foloseste o gama variata de procedee tehnice: porniri bruste, plecari false, alergari cu schimbari de ritm si de directie, piruete, opririle si fentele.

In continuare vom prezenta din punct de vedere tactic, principalele mijloace individuale ce se folosesc in demarcaj.

Alergarile cu schimbare de ritm

Se realizeaza folosind alergarea intr-un ritm variat. Atacantul prin sprinturi scurte si opriri, prin "tasniri" rapide va incerca sa scape de adversarul direct. Aceasta alergare trebuie folosita numai in anumite momente, in raport de situatia tactica data: intentiile partenerilor, pozitia mingii.

Alergari cu schimbare de directie

Descrise in cadrul tehnici jocului, sunt folosite in circulatiile ofensive ale atacantilor. Ele determina un moment de avantaj fata de aparator, care sesizeaza cu intarziere noua directie de deplasare a atacantului direct.

Pirueta

Reprezinta mijlocul cel mai eficace de demarcaj, care imbina schimbarea de directie cu cea de ritm in alergare.

Tehnica de executie

pirueta incepe printr-o apropiere de adversarul direct;

momentul care ar parea a fi de contact cu aparatorul

direct se va transforma intr-o pirueta efectuata pe piciorul

din fata, in fata adversarului, cu trecere foarte aproape de

el si continuare alergarii pe noua directie;

pirueta este o intoarcere extrem de rapida pe piciorul

din fata, trebuind sa fie executata intr-o pozitie semiflexata;

momentul intoarcerii este precedat de o oprire realizata pe piciorul din fata care se indoaie mult din genunchi, determinand coborarea centrului de greutate si prin aceasta usurarea inscrierii atacantului in miscarea de intoarcere prin pirueta spre inapoi, urmata de continuarea alergarii pe o noua directie.

Iesirea la minge

Reprezinta o actiune tactica individuala de demarcaj lateral cu scop de manevra, prin care atacantul, folosind o succesiune de mijloace ale jocului ofensiv fara minge, scapa pentru un moment de sub supravegherea aparatorului direct, in vederea primirii mingii de la un coechipier.

Este o varianta de demarcaj care a devenit de sine statatoare, dat fiind succesiunea mijloacelor care o compun:

fenta de plecare cu schimbare de directie sau pirueta;

prinderea mingii concomitent cu oprire si pivotare.

Tehnica de executie

Atacantul cauta printr-o fenta de plecare sau printr-o schimbare de directie sau pirueta sa-si fixeze aparatorul direct, dandu-i impresia ca va exercita o patrundere directa.

Stimuland plecarea spre o directie, atacantul printr-o pasire scurta terminata cu o franare puternica pe piciorul din fata (insotind aceasta miscare si cu o fenta de brat, umar sau cap si privire) determina o ghemuire a corpului care sa-i dea posibilitatea de a tasni in sensul opus. In consecinta se va efectua si accentua coborarea centrului de greutate.

Piciorul din fata, in flexie se destinde si propulseaza atacantul spre directia de unde vine mingea.

Pasirea pe celalalt picior determina momentul de desprindere de aparatorul direct, care oricum are un timp de intarziere in reactia lui fata de actiunea atacantului.

Printr-o usoara saritura in intampinarea mingii, pasata, atacantul prinde mingea concomitent cu executia opririi intr-un timp, oprire ce se poate defini ca oprire laterala.

In acest fel atacantul se va gasi lateral fata de cos, trebuind sa pivoteze pe piciorul din planul cel mai departat fata de cos. Aceasta pivotare il va orienta cu fata pe directia cosului, in pozitie fundamentala echilibrata, care va permite sa aprecieze si sa domine situatia fata de aparator. El nu va folosi inca driblingul, potentialul lui ofensiv ii ramane intact, aceasta determinand momentul triplei amenintari.

Pozitia triplei amenintari

Reprezinta un moment tactic important, in care se gaseste atacantul intrat in posesia mingii si al carui potential ofensiv ramane intact, el putand:

sa arunce la cos;

sa plece in dribling;

sau sa paseze,

fapt care pentru aparator reprezinta o amenintare permanenta.

Pozitia triplei amenintari (descrierea pozitiei

Este similara celei prezentate la tehnica de executie

a aruncarii la cos cu o mana din fata, de pe loc) con

stituie fundamentul necesar pe care trebuie sa se

bazeze tehnica si tactica individuala de atac.

Pentru a da eficienta pozitiei triplei amentari

atacantul trebuie:

sa execute rapid si precis aruncarea la cos de pe

loc, de la distanta si semidistanta;

sa-si dezvolte privirea si siguranta executiei spre a fi un pasator abil;

sa-si perfectioneze tehnica unor plecari rapide in dribling, pentru a putea realiza actiuni de depasire.

Patrunderea

Patrunderea , sau demarcajul in adancime, reprezinta actiunea tactica individuala, efectuata de atacantul fara minge, care cauta sa-si depaseasca aparatorul direct si sa strapunga apararea in directia cosului. Patrunderea are un caracter agresiv, atacantul prin actiunea sa favorizeaza primirea mingii, ce trebuie sa-i fie pasata pe pozitie viitoare la intalnire.

Tehnica de executie

Atacantul cauta, ca printr-o fenta de plecare sau pornind brusc, sa-si surprinda aparatorul direct. Patrunzand pe directia cosului, intr-un ,,culoar" determinat de coechipierul cu minge si adversarul direct, cauta un demarcaj pentru surprinderea acestuia in eventualitatea primirii pasei.

Primind mingea, atacantul va avea posibilitatea de a finaliza folosind procedee de aruncare la cos din alergare sau din saritura, sau sa paseze in continuare mingea unui coechipier.

Utilizarea tactica

Fiind o actiune de demarcaj in adancime, este eficienta impotriva tuturor sistemelor de aparare. Trebuie sa fie folosita cand marcajul aparatorului este aproape de atacantul la interceptie, in urma demarcajului cu ajutorul coechipierului (blocaj, incrucisare) in combinatiile de "da si du-te", in atacul in superioritate numerica.

Depasirea

Reprezinta actiunea tactica individuala prin care atacantul cu mingea foloseste un ansamblu de procedee si mijloace cu ajutorul carora se demarca si folosind driblingul ataca cosul, sau paseaza in continuare.

Sarcina principala in realizarea depasirii o constituie obtinerea de catre atacantul posesor a mingii a prioritatii de actiune si imediat dupa aceasta, a prioritatii de plan, fata de adversarul direct.

Plecarea in dribling, care trebuie facuta intr-un ritm cat mai rapid, necesita o tehnica corecta pentru a evita abaterea de ,,pasi" la plecare.

Tehnica de executie

Din pozitia triplei amenintari, atacantul,

in functie de felul in care este marcat, va pre-

ceda intotdeauna plecarea in depasire printr-o

fenta. Astfel , in cazul in care aparatorul se

mentine la o distanta mai indepartata, atacan

tul va trebui sa fenteze o aruncare la cos, prin

care sa-l determine pe aparator sa se apropie

de el.

Daca aparatorul executa un marcaj apro-

piat , eficienta unei fente de plecare spre stanga

cu piciorul de pe aceasta parte, determina depla

sarea aparatorului in aceasta directie, fapt ce-i

usureaza plecarea in depasire pe partea dreapta.

Revenirea din aceasta fenta de pasire deschisa-scurta si plecarea in depasire cu dribling se va face printr-o pasire in crucis-lunga, efectuata cu piciorul stang peste dreptul, protejand mingea inainte de efectuarea primei impulsii in dribling.

De retinut:

lungimea pasului de atac;

protectia corecta a mingii, umerii si piciorul stang constituie paravan in protectia mingii, driblingul cu mana dreapta la o distanta de o latime de corp;

pastrarea permanenta a unui camp vizual la ansamblul de joc.

Utilizarea tactica

Prezinta aceeasi eficienta impotriva oricarei forme de aparare. De asemenea, ori de cate ori se executa un marcaj strict, precum si in combinatiile tactice de 2 si 3 jucatori (blocaj, incrucisare).

Urmarirea si recuperarea mingii in atac

Reprezinta actiunea tactica individuala prin care un atacant incearca sa recastige mingea, in urma unei aruncari la cos nereusite, efectuate de el sau de un coechipier.

Actiunea propriu-zisa incepe din momentul in care mingea a fost aruncata la cos, atacantul care intreprinde aceasta actiune in disputa cu aparatorul sau, urmarind-o prin apropierea si plasarea sa intr-un loc prezumtiv unde va cadea mingea.

Actiunea ofensiva de urmarire si recuperare a mingii la panou se realizeaza de jucatorii care se gasesc cel mai aproape de cos in momentul de finalizare, de obicei jucatorii pivoti sau extreme si care au reusit sa obtina prim planul fata de cos si aparatorul lor direct. In aceasta situatie, ei vor cauta sa realizeze o noua finalizare, folosindu-se de procedee specifice:

voleibolarea, sau

impingerea de sus in jos a mingii din cos.

In cazul in care atacantul nu a obtinut un plasament de prim plan in lupta sa directa cu aparatorul, dar are o saritura mai inalta, pentru a nu comite o greseala personala, va cauta sa ,,scoata" mingea pe care o va voleibola spre fundasii echipei, sau chiar eventuala ei prindere.

In concluzie:

recuperarea ofensiva este mult mai dificisa de realizat comparativ cu cea defensiva;

ea presupune obtinerea primului plan fata de cos, in disputa cu aparatorul care prin pozitia lui defensiva este de la inceput avantajat, gasindu-se intre atacant si cos.

Metodica invatarii actiunilor tactice individuale in atac

Invatarea actiunilor tactice individuale de atac este strans legata de nivelul de insusire a elementelor tehnice ce compun fiecare actiune in parte. Aceasta insusire a tehnicii este materializata si valorificata in joc sub forma actiunilor individuale si colectiev de atac.

Actiunile individuale de atac nu pot fi invatate si consolidate decat paralel cu corespondentele lor din aparare, in cadrul interrelatiei atacant-aparator. In cadrul exersarii acestor actiuni, in raport de tema sau sarcina fixata aparatorului, se creeaza conditiile tactice ale esalonarii metodice a invatarii actiunii respective.

Profesorul-antrenor are obligatia de a determina formatiile de lucru pe posturile din dispozitivul sistemului de atac pe care-l preconizeaza sau l-a adoptat.

Vom prezenta in continuare, ca model metodic de invatare si perfectionare, sectiunea tactica "depasirea".

In cadrul primei etape, a conditiilor izolate de joc, rezolvarea cu succes a insusirii actiunii de depasire, cere din partea jucatorului un control deosebit asupra:

driblingului efectuat atat cu mana indemanateca cat si cu cealalta mana(ambidextrie);

protectia mingii in timpul efectuarii driblingului;

schimbarile de directie din dribling;

opririlor, fentelor si pivotarilor;

aruncarilor la cos din deplasare si din saritura.

Dupa exersarea izolata a elementelor tehnice, care compun actiunea de depasire, se trece la ansamblarea lor in complexe:

Fenta de aruncare, plecare in dribling, oprire Fenta de aruncare, plecare in dribling

Pasa si aruncare la cos. Fenta combinata

Aruncarea mingii in sus si inainte, prindere Iesire la minge, prindere, oprire, fenta de

Oprire, pasa (a) sau plecare in dribling (b)  pasa spre stanga sau aruncare la cos si pa

sa la dreapta.

Pentru ca aceste exercitii complexe sa fie cat mai apropiate de conditiile concrete de joc, se recomanda ca in fata elevilor care executa depasirea sa se plaseze jaloane in dreptul carora sa primeasca mingea si sa efectueze depasirea propriu-zisa.

Apoi jaloanele vor fi inlocuite cu aparatori care vor actiona respectand urmatoarea esalonare metodica a temei pe care o vor primi:

asezare in fata executantului, fara marcaj;

marcaj intarziat;

cu marcaj semiactiv;

cu marcaj activ, fara a stanjeni executiile cu mingea (respectarea plasamentului intre adversar si cos);

cu marcaj activ, joc de relatie atacant-aparator.

In etapa a III-a se incadreaza actiunea de depasire in sistemul de atac preconizat de profesorul-antrenor, dominand atat jocurile de pe teren (2 la 2, 3 la 3, 5 la 5) cat si jocurile bilaterale cu tema si de situatie.

Actiunile tactice individuale in aparare

Principalele actiuni tactice individuale in aparare sunt:

marcajul;

interceptia;

smulgerea mingii;

scoaterea mingii din dribling;

provocarea unei angajari 1x1;

capacul;

blocajul defensiv.

Marcajul

Este actiunea tactica individuala de aparare, princ are un jucator incearca, regulamentar, sa anihileze actiunile atacantului direct.

Marcajul este raportat la relatia dintre aparator - atacant si minge, putandu-se efectua la jucatorul cu minge si fara minge.

Marcajul se clasifica:

normal;

agresiv;

la interceptie;

diferentiat;

specializat.

Marcajul normal

Se foloseste la marcarea jucatorului fara minge. Prin acest marcaj se urmareste:

impiedicarea acestui jucator de a ocupa pe teren un

loc convenabil ( de a primi mingea sau arunca la cos);

interceptarea mingii.

Regulile de baza ale actiunii de marcaj sunt:

sa se plaseze intre atacant, cos si minge;

sa fie in pozitie fundamentala joasa cu bratele desfacute;

privirea spre centura adversarului si pozitia mingii;

deplasarea se face in linie dreapta nu in arc de cerc;

deplasarea se face prin pasi adaugati sau alergare laterala;

in deplasare se continua lucrul de brate;

distanta dintre aparator si cos trebuie sa fie direct proportionala cu distanta dintre atacant si cos.

In acest marcaj al atacantului fara minge , aparatorul are dus inainte piciorul si bratul de pe aceeasi parte cu locul unde se gaseste mingea. Distanta aparatorului fata de atacant trebuie sa fie in raport de distanta acestuia fata de panou.

In concluzie, in acest marcaj, retinem ca pe masura ce atacantul se apropie spre cos, distanta se micsoreaza, pozitia aparatorului de vine mai joasa, iar atentia lui se concentreaza tot mai mult asupra atacantului.

Interceptia

Reprezinta o actiune tactica individuala realizata de catre un aparator, atunci cand mingea este pasata intre doi atacanti, iar aparatorul se gaseste pe traiectoria dintre cei doi.

Aceasta actiune este de mare raspundere pentru aparare deoarece ratarea ei determina demarcarea totala si sigura a atacantului.

Realizarea interceptiei este favorizata de:

distanta mare dintre cel ce paseaza si cel ce primeste mingea;

pozitia ocupata in teren de atacant;

apararile agresive - presingul;

pozitia fundamentala si plasamentul aparatorului.

Smulgerea mingii

Reprezinta actiunea tactica individuala pe care o foloseste aparatorul impotriva atacantului cu minge, cand acesta are priza deficitara si lipsita de protectia mingii.

Procedeele de smulgere folosite sunt:

prin apucare;

prin lovire.

Actiunea se desfasoara foarte rapid si consta in apucarea sau lovirea mingii pe partea ei libera.

Procedeul prin apucare se executa printr-o miscare de jos in sus, mana departata de minge o cuprinde de desubt, cealalta mana apucand-o de partea superioara. Concomitent se trage de minge, adaugand printr-o miscare de pivotare forta corporala in actiunea de smulgere a mingii din mainile adversarului.

Procedeul prin lovire. Lovirea se face printr-o actiune puternica. Se executa cu palma de jos in sus pe portiunea ei libera, numai in momentul in care atacantul o indeparteaza de corp.

Provocarea unei angajari 1x1

Modul de efectuare a acestei actiuni tactice individuale de aparare se incadreaza la capitolul smulgerea mingii. In momentul in care atacantul nu a cedat tinerea mingii, ca urmare a interventiei arbitrului, jocul se va intrerupe, fiind reluat printr-o posezie din lateral a unei dintre echipe (cea care urmeaza ).

Capacul

Reprezinta actiunea tactica individuala prin care un aparator incearca sa impiedice regulamentar aruncarea la cos a atacantului. Este spectaculos, solicita calitati deosebite: detenta, aprecierea corecta a distantei, viteza, un bun echilibru si control a miscarilor.

Tehnica de executie prezinta doua procedee de actionare:

capacul executat din deplasare (aruncarea la cos din alergare);

capacul executat de pe loc ( aruncarea la cos de pe loc).

Capacul executat din deplasare

Aparatorul il insoteste pe atacant, deplasandu-se in paralel (in acelasi timp), momentul deprinderii in saritura trebuie sa coincida cu saritura pentru aruncare sa cos a atacantului. Saritura se va executa cat mai aproape de adversar, evitand contactul cu acesta, cu bratul dinspre adversar ridicat, urmarindu-se printr-o miscare cat mai scurta, din articulatia pumnului, devierea mingii aruncate spre cos, in momentul in care mingea paraseste degetele sau putin dupa aceea.

Capacul executat de pe loc

Aparatorul , gasindu-se cu fata spre atacant, va executa

O saritura cat mai inalta deprinzandu-se in momentul in care

mingea este pe punctul de a parasi mana atacantului. Execu-

tand bataia pe ambele picioare in saritura, care trebuie sa fie

cat mai inalta, aparatorul va intinde in sus bratul dinspre ata-

cant, cu palma catre minge. Momentul de impact cu mingea

va trebui sa se faca printr-o miscare scurta, executata din ar-

ticulatia pumnului (nu din brat gresala personala).

Urmarirea si recuperarea mingii in aparare

Blocajul defensiv

Reprezinta actiunea tactica individuala prin care aparatorul cauta sa intre in posesia mingii, in urma unei aruncari la cos nereusite executate de atacant.

Aceasta actiune tactica este prezenta printr-o succesiune de momente:

controlul atacantului;

ocuparea pozitiei pentru recuperare;

intrarea in posesia mingii.

Controlul atacantului consta din realizarea unui plasament, prin care aparatorul interpunandu-se in prim plan fata de adversarul direct si cos, nu mai urmareste traiectoria mingii ci numai adversarul direct. Pentru aceasta

Aparatorul va face o pasire initiala spre

inapoi, adoptand o pozitie ceva mai

joasa, pentru a preveni orice eventuala

patrundere spre cos a atacantului, pe

care il va controla, atingandu-l usor cu

mana (antena de contact).

Ocuparea pozitiei pentru recuperare. Dupa fixarea plasamentului, aparatorul trebuie sa impiedice adversarul - atacantul - sa se apropie de cos si sa urmareasca mingea. El va executa o pirueta pentru blocaj (prin care se intoarce cu fata la cos), pe piciorul de pe partea pe care atacantul incearca apropierea de cos. In tot acest timp va continua (prin antena de contact) controlul adversarului, celalalt brat fiind intins in sus, oblic inainte, pentru a asigura recuperarea defensiva sau voleibolarea mingii. Dupa executia piruetei, aparatorul va incerca mentinerea pozitiei de blocare defensiva a atacantului adoptand o pozitie solida si masiva, cu baza larga de sprijin, capul ridicat, privirea urmarind mingea, corpul si picioarele flexate. Aceasta pozitie corespunde momentului in care mingea ricoseaza din panou sau inel.

Intrarea in posesia mingii. Aparatorul executa o saritura cat mai inalta pentru prinderea mingii, o desprindere viguroasa

cu bataie pe ambele picioare, inal-

tare catre minge cu corpul drept

fara a intra sub minge. Prinderea

mingii se va face cu doua maini,

cu bratele intinse, printr-o miscare

de smulgere.

In timpul sariturii si dupa prindere, aparatorul va trebui sa protejeze mingea. Aterizarea se va face intr-o pozitie in care aparatorul sa ocupe un spatiu cat mai mare (picioarele departate, pozitie joasa, capul ridicat, coatele departate, si va executa protectia mingii prin pivotare).

Metodica invatarii actiunilor tactice individuale de aparare

Invatarea tacticii individuale in aparare este indisolubil legata de invatarea jocului aparatorului in cadrul relatiei atacant-aparator.

Tacticii individuale va trebui sa i se acorde o atentie deosebita, pentru ca ea reprezinta fundamentul actiunilor colective din cadrul sistemelor de aparare. Cu toate acestea preocuparea pentru aparare este de mai multe ori neglijata, aceasta fiind cauzata de faptul ca:

jocul de aparare este mai sarac in procedee decat cel de atac;

perfectionarea tehnicii si tacticii defensive nu se poate face decat in conditii de mare efort si de joc, ea necesitand multa rabdare si perseverenta;

exercitiile folosite in invatarea si perfectionarea apararii dau mai putina satisfactie personala si, dina cest motiv, sunt mai putin placute, solicitand vointa, constientizarea si participarea cat mai activa a sportivului la pregatire.

Primele notiuni de aparare (marcajul individual) se transmit jucatorilor odata cu abordarea formelor incipiente de joc, urmand ca tehnica defensiva sa fie abordata in paralel cu procedeele tehnice de atac si sa constea din elementele miscarii in teren, a regulilor de marcaj etc.

Pentru a putea actiona tactic in aparare, jucatorii vor trebui sa parcurga elementele ce constituie asa numitul ,,joc fara minge al aparatorului", si anume:

pozitia fundamentala medie si joasa;

deplasarile cu pasi adaugati si alergarea laterala;

schimbarile de directie, opriri - porniri bruste;

fentele, lucrul cu bratele si jocul de picioare.

Consolidarea invatarii acestor elemente se va face in cadrul unor complexe:

colectivul asezat in semicerc, siruri sau linie executa deplasari inainte, inapoi si lateral din pozitie fundamentala, la indicatia profesorului sau la diferite semne vizuale sau auditive;

acelasi exercitiu sub forma de reprize a 20-40 secunde;

sprint inainte (3-4 metri), oprire, retragere cu spatele si joc de brate si picioare;

deplasasare laterala (dreapta-stanga), pirueta inapoi, saritura la panou, deplasare inainte cu pasi adaugati, oprire si joc de brate si picioare;

alergare in zig-zag cu schimbari de directie, retragere cu spatele, alergare laterala dreapta stanga, saritura la panou, pirueta dupa care se reia exercitiul;

stafete cu exercitii desfasurate sub forma de concurs, cu elemente de miscare in teren;

marcaj la jucator imaginar.

In etapa a II-a, a conditiilor apropiate de joc, se trece la exercitii in prezenta atacantului ( la inceput atacantul este fara minge, apoi cu minge):

1 la 1 "joc in oglinda";

1 la 1 "leapsa" peste genunchi;

1 la 1 pe jumatate sau pe tot terenul;

atacantul efectueaza demarcajul;

aparatorul marcaj;

idem 2 la 2 (aparatorii vor impiedica pe atacanti sa ajunga la anumite puncte fixe);

1 la 1 si 2 la 2 cu minge (stabilindu-se sarcini precise pentru atacant si aparator);

joc 2 contra 1 si 3 contra 2 pe suprafata limitata de teren.

In cadrul acestor exercitii se vor obisnui elevii sa respecte unele reguli de baza in efectuarea marcajului:

interpunerea intre cos si adversar;

deplasarea permanenta in pozitie fundamentala, cu joc activ de brate (unul sus celalalt oblic in jos);

privirea indreptata spre atacant, la nivelul centurii acestuia;

deplasarea prin pasi adaugati si alergare laterala (evitarea incrucisarii picioarelor) si pe drumul cel mai scurt - in linie dreapta, nu pe arcul de cerc descris de atacant.

Avand in vedere ca marcajul se face in functie de situatiile de joc, invatarea lui va incepe cu marcajul normal, forma activa, marcajul diferentiat.

joc 5 la 5 pe jumatate de teren, cu tema:

cine tine mingea mai mult;

pase in ordine numerica fara aruncare la cos;

idem, fara drbling;

idem, cu un singur dribling si pasa precedata de pivotare;

pasele si aruncarile la cos precedate de fente si pivotai;

dribling cu schimbarea directiei de deplasare prin pivotare defensiva.

In etapa a III-a se trece la jocul 5 la 5 pe jumatate de teren si pe tot terenul in care jucatorii in aparare aplica, pe langa regulile marcajului mentionate mai sus si regula referitoare la distanta: distanta dntre aparator si atacant trebuie sa fie direct proportionala cu distanta la care se gaseste fata de cos precum si de actiunea pe care o intreprinde atacantul (dribleaza sau a terminat driblingul, este un bun aruncator de la semidistanta sau nu, etc.).

In cadrul acestor jocuri se invata si se perfectioneaza diferitele forme ale marcajului, in functie de tema preconizata: marcaj normal, marcaj diferentiat, sau marcaj special.

Pentr invatarea si perfectionarea marcajului se va folosi cat mai mult jocul pe jumatate de tern cu sau fara aruncari la cos. Aceste genuri de jocuri contribuie mult la dezvoltarea gandirii tactice in paralel cu aceea a perfectionarii mijloacelor tehnice care compun jocul.

Verificati-va cunostintele

Clasificati si descrieti actiunile tactice individuale de atac.

Care sunt principalele aspecte ale metodicii invatarii tacticii individuale.