Analiza mijloacelor de antrenament

Analiza mijloacelor de antrenament.

Operatia de obiectivizare la loturile asistate de brigazile multidisciplinare a permis inventarierea mijloacelor (exercitiilor) care intra in componenta antrenamentelor. Ceea ce a frapat a fost numarul mare de mijloace, care corespundea orientarii metodice a timpului trecut, cand se elogia bogatia continutului ca conditie a reusitei si eficientei sale sportive. Sursele de alcatuire si stratificare a continutului antrenamentului erau si raman multiple: mjloacele folosite de antrenor in situatia in care el le-a practicat ca sportiv; cele dobandite in propria scoala, parcurgand programele didactice ale catedrelor cu profil aplicativ; cele gasite in monografiile editate pe ramuri de sport; cele imaginate de el in procesul devenirii sale ca antrenor; cele elaborate de cercetarea stiintifica; cele intalnite in experienta antrenorilor de marca sau constatate in practica loturilor nationale si evident insusite; cele vazute in contactul cu antrenorii straini si experienta lor. Era necesara o asemenea aglomerare de mijloae ? Se dovedea indubitabil ca toate sunt necesare obtinerii performantei de certa valoare ? Aceste nedumeriri au fost spulberate de statistica matematica, care a sugerat ca este necesar sa se selectioneze continuu si mai ales sa se foloseasca, in antrenamente, din multitudinea de mijloace (exercitii) posibile ori acumulate prin experienta, doar acelea care au un grad ridicat de eficienta in determinarea performantei sportive. Supunand initial masuratorilor obiective diferiti parametri ai pregatirii si in mod deosebit valorile cantitative ale mijloacelor de antrenament, care determina in final performanta sportiva, vom efectua o selectie statistico-matematica a acestora prin aplicarea indicelui de corelatie. Pentru aceasta este necesar sa se organizeze structural mijloacele de antrenament, astfel incat toate componentele lor sa aiba valori constante, cu exceptia uneia singure, care sa evolueze in timp. Pentru aceasta, initial, trebuie sa se traca la standardizarea mijloacelor de antrenament, pentru a putea surprinde statistico-matematic corelatia fiecarui mijloc de antrenament cu o alta variabila, care este chiar scopul pregatirii, adica performanta sportiva.

Solutia data de calculul statistico-matematic privind selectia mijloacelor care au corelatie probabilistica cu performanta planificata este interesanta, inedita, dar limitata. Ea poate fi aplicata ramurilor si probelor sportive ale caror mijloace se preteaza, in exprimarea lor, la o expresie matematica temporala (s., min, h.), spatiala (cm., m., km.) sau ponderala (g., kg., t.). In aceasta categorie intra probele din atletism, inot, canotaj, caiac-canoe, ciclism, haltere si probele combinate din atletism (pentatlon, heptatlon, decatlon). Dar pentru ramurile si probele aciclice (gimnastica) sau bazate pe "adversitate" directa (box, lupte, judo, scrima, jocuri sportive), analiza statistica este relativ limitata in calculul coeficientului de corelatie din pricina dificultatii obiectivizarii matematice a valorii temporale, spatiale sau ponderale a mijloacelor (exercitiilor) de antrenament. Dar statistica ne ajuta sa calcula si alti coeficienti, pe cei de solicitare si utilitate, imaginati de v. Neumann si J. Morgenstern in lucrarea lor "Teoria jocurilor si comportamentului economic" (1953). Modalitatea este identica cu cea utilizata in primul tip de analiza. O refolosim si in calculul celor doi coeficienti cu care se opereaza in economie, dar care au un camp larg si posibilitati de generalizare si in domeniul sportului de performanta. Coeficientul ce da finalitate actiunii este cel global de eficienta si este produsul dintre cei doi coeficienti amintiti mai sus.

Tipurile de analiza redate se bazeaza pe mijloacele (exercitiile) antrenamentului supus obiectivizarii si inventarierii, cale unica de standardizare si rationalizare a acestuia. Dar nu numai antrenamentul reprezinta izvorul sporirii eficientei, al simplificarii si, totodata, al optimizarii sale. Concursul, la randul sau, contine elemente esentiale ale valorilor pe care le poate conferi antrenamentului. Structurile continute, predominanta celor fizice sau tehnice ori echilibrul repartizarii lor, sursele energetice si ponderea acestora in desfasurarea concursului si in substanta performantei impun continuarea analizelor, inversand directiile de data aceasta de la efect la cauza (adica de la concurs la pregatire), dar ajungand la aceeasi intrebare fundamentala: care sunt mijloacele cele mai eficiente pentru obtinerea performantei inalte, stabile si cat mai putin costisitoare ?