Tehnica si tactica handbalului in scoala

TEHNICA SI TACTICA HANDBALULUI IN SCOALA

,,Handbalul de performanta are un repertoriu tehnico-tactic bogat si variat, el cuprinzand numeroase procedee tehnice si actiuni tactice individuale si colective. Cele mai multe dintre acestea au grad mare de dificultate si complexitate si nu pot fi executate decat de adolescenti si adulti al caror potential biologic si motric este deosebit de ridicat. De aceea, jocul de handbal practicat in scoala trebuie sa aiba o structura tehnico-tactica simpla, accesibila elevilor si in stransa corelatie cu particularitatile morfologice, functionale si psihice ale acestora. Intrucat, in timpul scolarizarii, copii parcurg diferite etape de crestere in buna masura corespunzatoare diferitelor trepte de invatamant, fiecare etapa avand anumite particularitati, este necesar sa se stabileasca aria tehnica si tactica pentru fiecare dintre aceste trepte"[1].

,,La clasele I - IV handbalul nu poate fi prevazut in programa scolara, intrucat solicitarile la efortul specific sunt foarte mari, in comparatie cu capacitatea de efort a copiilor de aceasta varsta. Miscarile bruste, cum ar fi alergarea de viteza cu schimbari de directie, opririle, pornirile si, indeosebi, aruncarile zvarlite cu mingea de handbal pot provoca unele accidente la nivelul articulatiilor, ligamentelor sau muschilor. Daca jocul bilateral nu este indicat la acest ciclu de invatamant, in lectiile de educatie fizica la clasele a III-a si a IV-a se recomanda utilizarea unor jocuri dinamice simple, in continutul carora sunt incluse unele elemente tehnico-tactice de baza ale jocului de handbal, ca, de exemplu, prinderea si pasarea mingii, driblingul, unele procedee de miscare in teren etc.  astfel de jocuri obisnuiesc pe elevi cu spiritul de echipa, le dezvolta simtul mingii si dorinta de a se intrece, ii initiaza in tehnica fundamentala a jocului si creeaza o buna premisa pentru invatarea jocului de handbal in ciclul imediat urmator" .

Modelul de joc pentru lectiile de clasa si pentru activitatile din aria curriculara este, asa cum am precizat mai inainte, simplu, accesibil si cuprinde executii tehnico-tactice de o dificultate ce nu depaseste posibilitatile elevilor. Practicarea jocului de handbal dupa modelul preconizat,  va asigura elevilor o dezvoltare fizica armonioasa, o crestere valorica a indicilor de pregatire fizica, o largire a sferei de cunostinte, deprinderi si priceperi motrice, va contribui la intarirea sanatatii si la formarea personalitatii acestora. In acelasi timp, pentru cei inzestrati cu calitati deosebite, acest model reprezinta o prima treapta spre performanta, in cazul in care sunt orientati si selectionati pentru sportul de performanta. Pentru insusirea modelului de joc specific scolii, elevii vor parcurge o suita de etape de pregatire, gradate metodic, pentru fiecare fiind elaborat un model de instruire corespunzatoare.

Modelul de joc elaborat  nu este o reteta general-valabila pentru toate scolile si toate clasele. El are un caracter orientativ, de linie teoretico-metodica. Profesorii au posibilitatea sa aplice modelul in forma in care este prezentat sau sa-l adapteze la caracteristicile si particularitatile unor scoli sau unor clase. In cazul in care se opereaza o adaptare a modelului de joc, nu trebuie sa se ingusteze prea mult continutul tehnico-tactic al jocului, dar nici sa se supradimensioneze numarul procedeelor tehnice si actiunilor tactice.

,,Descrierea modelului de joc.

Potrivit modelului pentru jocul de clasa si orele extracurriculare, jocul de handbal se desfasoara dupa cum urmeaza. O echipa incepe atacul in momentul in care intra in posesia mingii, aflandu-se inca la semicercul propriu. Din acest moment, intreaga echipa va trece din aparare in atac, cat mai repede posibil, transportand mingea prin pase din alergare intre doi, trei sau mai multi jucatori si va cauta o situatie favorabila de aruncare la poarta.

7

Daca aceasta situatie nu se iveste, jucatorii asezati pe posturile lor, vor actiona atent si hotarat prin pase laterale si cu amenintarea succesiva a portii adverse pana la gasirea unei situatii favorabile pentru aruncarea la poarta.

Dupa aruncarea la poarta, sau in cazul pierderii mingii din alte motive (pase gresite sau comiterea unor abateri de la regulament) jucatorii se vor replia rapid la semicercul propriu, pentru ca adversarii sa nu-i surprinde nepregatiti pentru apararea portii .

Cand adversarii au ajuns in apropierea semicercului de la 9 m, prin diferite manevre si actiuni specifice jocului de aparare, jucatorii vor actiona cu multa hotarare, dar in spiritul regulamentului de joc, pentru a impiedica pe vreunul dintre adversari sa arunce la poarta .

Din descrierea modelului de joc rezulta ca o echipa, in desfasurarea jocului, trece prin doua faze de atac si doua de aparare. Fazele jocului in atac sunt: 1. Trecerea rapida din aparare in atac si 2. Atacul organizat, iar fazele jocului in aparare sunt: 1. Replierea la semicercul propriu si 2. Apararea organizata"[3].