Patologia M de 6 ani

Patologia M de 6 ani

M de 6 ani este dintele cel mai vulnerabil la carie datorita :

- perioadei in care erupe ;

- aspectului sau morfologic ;

Se stie ca formarea lui se desfasoara pe o perioada lunga de timp, debutul mineralizarii are loc in jurul nasterii si finalizarea mineralizarii are loc cand copilul este expus unor afectiuni digestive, respiratorii.

La eruptie este inca poros, mai permeabil pentru factorii cariogeni, este mai vulnerabil. El coexista cu dinti temporari cu multiple procese carioase si in cavitati orale in care igiena este precara.

De la momentul aparitiei in cavitatea bucala pana cand atinge planul de ocluzie

(timp de 6 luni - 1 an ) pot sa apara carii daca dintele nu este functional. Dentina de reactie se depune cand dintele este functional. In legatura cu morfologia, este una cu santuri si fosete largi, zone de retemtie pentru placa bacteriana.

In legatura cu succesiunea procesului de carie exista loc specific in functie de varsta individului :

aparitia cariei ocluzale imediat dupa eruptie in perioada 6 - 8 luni ;

aparitia cariei aproximale stimulata de vecinatatea M 2 temporar, cu care M de 6 ani are contacte stranse in suprafata => importanta care trebuie data cariei distale a M 2 temp. dupa aparitia M de 6 ani ;

dupa varsta de 12 ani ( eruptia M de 12 ani) atentia trebuie indreptata pe fata M de 6 ani ;

in cadrul gurilor cu igiena defectuoasa leziunea poate sa apara la colet ;

cea mai frecventa ramane caria ocluzala, mai frecventa la M inf. decat la M sup ;

Metode de prvenire

largirea santurilor si impregnarea lor ;

odontotomia profilactica ( crearea unei cavitati clasa I pe un M de 6 ani sanatos pana la jonctiunea sm - dentina, care se va obtura cu amalgam ; se face pentru deretentivizare ) ;

extractia sistematica a M de 6 ani ( recomandata de Hots ) astfel incat spatiul sa fie ocupat de M de 12 ani ;

Atitudine preventiva > tehnicile sigilarii.

Cel mai bun material este glassionomerul autopolimerizabil. Aceasta sigilare se pierde destul de repede deoarece nu este foarte aderenta, dar in schimb substanta dentara este protejata mult timp.

Suprafetele ocluzale cu santuri marmorate  -- NU se face sigilare. Trebuie exploatata zona marmorata;se3 foloseste freza sfera sau para cu care se indeparteaza zona marmorata. Daca aceasta se indeparteaza imediat inseamna ca a fost localizata doar in suprafata. Se va pune material aderent ( este o enameloplastie, sigilare largita )

Daca procesul distructiv continua se va face o obturatie preventiva care se continua cu sigilarea santurilor si fosetelor din jur.

Aceste cavitati minime sunt in afara contactului cu dintele antagonist. Daca se constata extensia procesului carios mult in dentina, atunci se prepara o cavitate clasica. Daca extinderea cavitatii nu expune contactul cu antagonistul, atunci se poate face cu glassionomer. Daca expune contactul cu antagonistul se va prefera amalgamul.

Se poate proteja suprafata ocluzala si cu lacuri fluorurate.

Biologia pulpara

Extractia M de 6 ani

distructii coronare intinse, dar care prezinta complicatii pulpare greu de controlat ;

cei care prezinta defecte de structura importante ;

la pacientii care necesita controale periodice lungi si care nu pot veni la tratament,

Trebuie stabilit apoi momentul propice pentru extractie. Acesta este dupa ce au inceput sa se formeze radacinile M de 12 ani ( dupa varsta de 8 ani si jumatate ). Astfel M de 12 ani se orienteaza in spatiul ocupat de M de 6 ani.

Pentru M de 6 ani sup. , momentul propice este in jurul varstei de 11 ani. Are coroana orientata spre D, apoi revine spre M si erupe spre V.

Pentru stabilirea extractiei in cazul unei anomalii ortodontice hotararea se va lua dupa o consultatie a medicului ortodont.

Daca nu exista anomalii ortodontice trebuie sa fie tratati pana la extractie.

• Consecintele locale ale extractiei M de 6 ani

migrarile generale ;

dintii limitanti bresei migreaza spre bresa ;

dintii distali de bresa migreaza spre mezial ; aceasta mezializare se face cu cat extractia se va face la o varsta mai mica;

structura osului este spongioasa;

Orice extractie determina modificari in sens sagital, dar si in plan vertical (egresie, extruzie )

Pot sa apara traumatisme indirecte, modificari ale unor anomalii de structura, modificari de tip hipomineralizare, modificari de cauza genetica.