Patologia nasului si a sinusurilor paranazale

PATOLOGIA NASULUI SI A SINUSURILOR PARANAZALE

MALFORMATIILE PIRAMIDEI NAZALE

Malformatiile piramidei nazale sunt grupate in malformatii congenitale si malformatii dobandite , care la randul lor sunt impartite din punct de vedere patogenic in:

- traumatice ( obstetricale si accidentale )

- morfogenetice ( vegetatiile adenoide ), ce produc deformari accentuate prin obstructie nazala  prelungita

- infectioase, boli distructive: lues, tuberculoza, lepra

- tumorale

MALFORMATIILE FOSELOR NAZALE

Malformatiile foselor nazale pot fi impartite in malformatii congenitale si dobandite.

1. Aplazia nazala

Reprezinta lipsa bilaterala a foselor nazale, rar intalnita , in cadrul unor multiple malformatii congenitale, incompatibile cu viata.

2. Agenezia nazala unilaterala

Este mai frecvent intalnita decat precedenta, si este compatibila cu viata. Se pot incerca operatii estetice insa cu rezultate indoielnice.

3. Schizorinia ( despicatura mediana a fetii )

Ea poate fi : - totala ( majora )

- minora . In ambele situatii tratamentul este numai chirurgical.

4. Proboscis lateralis

Pacientul are piramida nazala, insa , concomitent prezinta un rudiment narinar in unghiul intern al orbitei. Tratamentul este chirurgical.

5. Chisturi congenitale

- ale planseului narinar

- ale septului nazal

Pentru ambele tratamentul este numai chirurgical.

6. Atreziile ( stenozele ) foselor nazale

Dupa sediul diafragmului stenozant, ele se impart in : - anterioare (narinare )

- mijlocii

- posterioare (coanale )

Din punct de vedere etiopatogenic, ele pot fi congenitale si dobandite.

Tesutul care obstructioneaza fosa nazala este de cele mai multe ori un tesut dermic, apoi membranos, cartilaginos si extrem de rar osos.

Atreziile narinare pot fi unilaterale sau bilaterale.

In cadrul atreziilor mijlocii sunt incluse:

- deviatiile septului nazal, una din cele mai frecvente malformatii ale foselor nazale ( se considera ca septul nazal nedeviat se intalneste la 6-8% din totalul populatiei ).

- sinechia septoturbinara

- sinostoza osteocartilaginoasa

7. Imperforatia ( ocluzia ) coanala

Poate fi unilaterala sau bilaterala, partiala sau totala. Imperforatia coanala totala bilaterala determina asfixie la nastere si viata nou- nascutului poate fi salvata prin introducerea unei 'pipe' anesteziologice in cavitatea bucala. Tratamentul atreziilor este chirurgical, iar al imperforatiei coanale este recomandabil sa fie facut cat mai repede posibil si pentru ambele coane in acceasi sedinta.

MALFORMATIILE SINUSURILOR PARANAZALE

1. Aplazii sinuzale

2. Anomalii de pneumatizare ( inegalitati in dezvoltarea sinusurilor )

3. Compartimentari ( diafragme ) sinuzale

4. Meningoencefalocelul fronto-nazal. Este o herniere a substantei cerebrale, o remaniere a continutului cerebral, la nivelul lamei ciuruite a etmoidului, prin dehiscente osoase congenitale.Tratamentul este neurochirurgical , si se poate efectua dupa varsta de trei ani.

TRAUMATISMELE RINO-SINUZALE

Situatia anatomica, proeminenta in cadrul masivului facial, expune nasul la frecvente traumatisme: accidente de circulatie, de munca ( caderi ), sportive. Din punct de vedere al tipurilor de traumatisme acestea pot fi: taieri, zdrobiri, muscaturi, arsuri, etc.

1. Contuzia este leziunea tisulara la care tegumentul ramane integru, indiferent de gradul de afectare a tesuturilor profunde.

Anatomo-patologic contuzia poate fi: - superficiala ( intereseaza numai partile moi )

- profunda ( intereseaza scheletul osteocartilaginos )

Simptomatologia locala consta in durere spontana, tumefactie, echimoza, epistaxis, lipotimie.

Examenul radiologic este indispensabil.

2. Plagile rino-sinuzale comporta urmatoarea clasificare:

- plagi fara pierdere de substanta

- plagi cu pierdere de substanta

- plagi superficiale

- plagi profunde

Diagnosticul pozitiv este lesnicios, iar examenul radiologic este obligatoriu.

Tratamentul local vizeaza categoria de plaga si nu trebuie omisa profilaxia antitetanica si protectia cu antibiotice.

3. Fracturile nasului

In clinica , la 100 de traumatisme nazale, 51 au prezentat fracturi de oase proprii.

Clasificarea fracturiilor : - fracturi fara deplasare

- fracturi cu deplasare

Simptomatologia este polimorfa si complexa constand in :

- comotie sau contuzie cerebrala

- lipotimie

- durere

- epistaxis

- obstructie nazala ( prin deplasarea oaselor fracturate sau hematom septal )

- edematierea partilor moi

- echimoza palpebrala si conjunctivala

- deformarea si/sau deplasarea piramidei nazale

- rinoree cerebro-spinala

La palpare se deceleaza : - emfizem subcutanat

- crepitatii osoase

- mobilitate anormala a piramidei nazale. Fig.nr20

La rinoscopia anterioara obiectivizam : epistaxis, cheaguri, deformari osoase, hematom septal.

Examenul clinic trebuie obligatoriu completat cu cel radiologic.

Tratamentul consta in redresarea piramidei nazale, care trebuie facuta la cateva ore de la accident, sau la 4-6 saptamani, urmata de contentia fragmentelor osoase repozitionate atat interna ( tamponament anterior ) cat si externa (atela metalica ).

4. Hematomul septal este o colectie sangvinolenta submucoasa intre pericondru-periost si scheletul osteocartilaginos.Fig.nr21

Simptomatologia este reprezentata de obstructia nazala bilaterala.

La rinoscopia anterioara se deceleaza tumefactie bilaterala a septului nazal, in tensiune, de culoare rosu-inchis. Hematomul septal poate evolua catre abces in 2-3 zile.

Tratamentul este exclusiv chirurgical. Este un tratament de urgenta si consta in incizia , evacuarea si drenajul colectiei bilateral.

5. Traumatismele sinuzale de sine statatoare, sunt mai rar intalnite, decat cele in relatie cu traumatisme ale piramidei nazale. Rezolvarea chirurgicala de urgenta ale acestora , necesita colaborarea intre O.R.L.-ist, neurochirurg, oftalmolog si chirurgul buco-maxilo-facial.

CORPII STRAINI NAZALI

Provenienta corpilor straini, ii clasifica in endogeni si exogeni, iar ponderea , aproape exclusiva este la copiii mici.

a) corpii straini endogeni: dinti ectopici, ascarizi, vomismente

b) corpii straini exogeni, la randul lor, pot fi: - animati: insecte, gandaci, larve

- neanimati: organici (porumb, usturoi, fasole)

anorganici (pietricele, margele, nasturi )

Sediul corpilor straini patrunsi in nas, este de obicei narinar, in meatul inferior sau pe planseul fosei si pot fi unilaterali sau bilaterali ( extrem de rar ).

Simptomatologie: stranut, hidroree, obstructie nazala, senzatie de gadilitura in fosa nazala, epistaxis. Rinoscopia anterioara precizeaza diagnosticul si sediul corpului strain. In cazul unui corp strain ignorat, simptomatologia este dominata de rinoree mucopurulenta ( este important de retinut

ca aceasta este unilaterala ), cefalee , epistaxis, obstructie nazala, cacosmie subiectiva.

La rinoscopia anterioara se constata: edematierea pituitarei, aparitia unor muguri granulomatosi sau a unor granulatii polipoide, secretie purulenta, iar dupa toaleta fosei nazale se pune in evidenta corpul strain.

Tratamentul consta in extragerea corpului strain cu instrumente adecvate (pense, chiurete, carlige speciale, stilet butonat, ansa de polipectomie).

Rinolitiaza este considerata tot corp strain al cavitatii nazale si consta in formarea calculului in cavitatea nazala. Etiopatogenia este controversata,si consta in aglutinarea de concretiuni calcare in jurul unui corp strain nazal sau formarea de calculi intranazali (mai ales in meatul inferior) din sarurile de calciu continute de secretia lacrimala. Simptomatologia si tratamentul sunt identice ca cele descrise anterior .