Medicamentele homeopatice

MEDICAMENTELE HOMEOPATICE

Materialele de baza

(Materiile prime homeopatice)

Materiile prime utilizate in homeopatie deriva, in afara de cele trei regnuri naturale (vegetal, mineral si animal), si din compusi chimici de sinteza, si din material microbiologic.

Materiile prime de origine vegetala

Sunt in general obtinute din plante in stare proaspata (in foarte rare exceptii din plante uscate), recoltate din habitatul lor natural.

Se utilizeaza de obicei:

plante integre, in perioada infloririi;

frunzele, dupa dezvoltarea lor completa;

florile, imediat inainte de deschiderea completa;

tulpinile, dupa dezvoltare si inainte de inflorire;

coaja speciilor rasinoase, in momentul ascensiunii limfei;

coaja altor specii, la plantele tinere in momentul ascensiunii limfei;

lemnul speciilor tinere in momentul ascensiunii limfei;

radacinile plantelor anuale si bianuale, la sfarsitul perioadei vegetative;

cele ale plantelor tinere, inainte de a se forma lemnul;

fructele si semintele, la maturitate;

mugurii, imediat inainte de germinare;

germenii, imediat dupa incoltirea lor.

Materiile prime de origine animala

Sunt obtinute din animale in stare sanatoasa. Se utilizeaza:

animalele intregi;

parti sau organele lor;

secretiile lor.

Materiile prime de origine minerala si chimica

Sunt folosite substante ca:

a)       Produse chimice bine definite (metale, compusi in stare de maxima puritate). Ex.: aur, argint, mercur, carbonat de calciu etc.

b)   Produsi si complecsi de origine minerala. Ex.: sare marina, calcarea carbonica ostrearum (cochilie de scoica) etc.

c)   Amestecuri originale. Ex.: Hepar sulphur (amestec inventat de Hahnemann constituit din parti egale de Calcarea carbonica ostrearum si flori de sulf, obtinute dupa incalzirea la caldura rosie), Causticum (amestec de var stins cu sulfat hidratat de potasiu).

Materii prime de origine microbiologica (remedii bioterapice)

Sunt constituite din:

culturi de tulpini microbiene pure (ex: staphylococcinum);

secretii patologice (ex: morbillinum).

Este de la sine inteles ca aceste preparate sunt eliberate de catre institute specializate, care le garanteaza caracterul inofensiv.

Vehicole si suporturi inerte

Vehicolele sunt produsi utilizati pentru prepararea unor materiale de baza homeopatice si dilutii. Ele pot sa fie lichide (apa, alcool etilic, glicerina) sau solide (lactoza, zaharoza, sucroza etc.). Prin definitie ele sunt numite inerte in comparatie cu materialul de baza (materia prima homeopatica) pe care il cuprind.

Tulpinile homeopatice (susele) (souches)

"Tulpina homeopatica" (trunchiul, substanta de baza, baza homeopatica) este materialul (substanta, produsul sau compozitia) care serveste ca punct de plecare pentru dilutii.

Tulpinile sunt constituite in general:

Pentru materiile prime de origine vegetala:

din tinctura mama;

din maceratul gliceric.

Pentru materiile prime de origine animala:

din tinctura mama;

din exact acelasi material (secretii animale, pulberi, extracte sau liofilizate de organe);

din produse de origine biologica nedefinite din punct de vedere chimic (secretii, excretii patologice si unele produse de origine microbiana). Aceste produse vor fi desemnate in general cu numele de "Tulpini pentru bioterapice".

Pentru produsele chimice:

din exact acelasi produs.

Tinctura-Mama

Tincturile mama (TM) sunt preparate lichide care rezulta din extractia cu alcool a materiei prime de origine vegetala sau animala.

Prepararea (metoda dupa Farmacopeea Oficiala Franceza)

Prepararea TM se efectueaza in recipiente din materiale inchise (otel inoxidabil sau sticla).

Tincturile mama de origine vegetala (de 10%)

Sunt obtinute prin macerarea in alcool cu titru corespunzator a plantelor sau a partilor de plante proaspete sau, in mod exceptional uscate.

Greutatea TM obtinute trebuie sa fie egala cu de 10 ori greutatea plantei uscate (10%) care a fost tratata. Se lasa la macerat pentru cel putin trei saptamani, agitand din cand in cand; se lasa sa se decanteze si se stoarce reziduul cu o presiune de circa 10⁷ Pascal. Se reunesc lichidele obtinute, se lasa in repaus pentru 48 de ore si se filtreaza.

Pentru tincturile mama ale caror continut in principiul activ trebuie precizat, vor fi efectuate, daca este necesar, ajustari cu adaos de alcool cu titru identic cu cel al preparatului.

Dupa F.O.Franceza singura exceptie este TM a CALENDULA OFFICINALIS care este de 5%.

Tincturile mama de origine animala (de 5%)

Tincturile mama de origine animala sunt obtinute prin macerarea in alcool, de titru corespunzator, a animalelor intregi sau a partilor de animale, in aceea cantitate care sa determine un raport constant (1:20) intre cantitatea de material utilizata si tinctura mama finala. Se lasa la mecrat pentru cel putin trei saptamani, se filtreaza si se lasa sa se decanteze pentru 48 de ore. Se filtreaza din nou.

Conservare si termen de valabilitate

In recipiente bine inchise, ferite de lumina.

Tincturile mama trebuiesc utilizate in decurs de 5 ani de la preparare, exceptie facand cazurile in care este prevazuta o perioada de valabilitate mai scurta.

Maceratele glicerice sau Gemoderivatele (MG)

Maceratele glicerice sunt preparate lichide care rezulta din extractia anumitor materii prime de origine vegetala (muguri, germeni, mai rar radacini tinere, seminte sau coji) cu un amestec constituit din alcool cu titru corespunzator si glicerina, luate in parti egale.

Ele sunt desemnate de abrevierea MG si sunt folosite in unica dilutie a primei decimale (1DH), cu exceptia Viscum Album (1CH).

Prepararea

Prepararea MG este efectuata in recipiente din otel inoxidabil sau sticla, introducand planta in stare proaspata in recipientul ce contine un amestec de alcool si glicerina, in acea cantitate care sa determine un raport constant de 1:20 intre cantitatea echivalenta a materialului uscat si maceratul gliceric obtinut.

Se decanteaza si se comprima reziduul cu o presiune de circa 10⁷ Pascal.

Dupa  ce s-au reunit lichidele obtinute, se lasa in repaus pentru 48 de ore si se filtreaza.

Conservare si perioada de valabilitate:

In recipiente bine inchise, ferite de lumina.

Trebuiesc folosite in maxim 5 ani de la data prepararii.

Dilutiile homeopatice

Sunt diversele proceduri folosite pentru a deconcentra substanta de baza homeopatica, dupa metodologia si tipul de deconcentrare luand nume diferite; pe toate produsele homeopatice, alaturi de nume si de gradul de dilutie, apare simbolul relativ al tipului metodei de dilutie folosite.

a) Dilutiile dupa metoda hahnemanniana

Deconcentrarea unei tulpini homeopatice, efectuata dupa metoda "hahnemanniana" este realizata prin intermediul operatiilor succesive de diluare a acesteia intr-un vehicol determinat, in raport de 1/10 (decimale) sau 1/100 (centezimale). Numarul de operatii astfel efectuate defineste gradul dilutiei.

Deconcentrarea conduce la obtinerea preparatelor lichide (dilutii, mai exact spus) sau solide (trituratii).

Pentru a defini astfel de preparate sunt utilizate urmatoarele abrevieri, precedate de un numar corespunzator gradului de dilutie:

D, DH, X sau XH pentru dilutiile sau trituratiile decimale;

C sau CH pentru dilutiile sau trituratiile centezimale.

v    Dilutiile lichide (centezimale)

Vehicolul folosit este alcoolul de 70% (V/V). In unele cazuri, pentru prima dilutie obtinuta plecand de la un material de baza solid, de la o trituratie, sau pentru ultima dilutie, pot fi utilizate alte vehicole cum ar fi: apa, o solutie in parti egale de apa si alcool de 60% (V/V), alcoolul pur.

Prepararea dilutiilor va fi efectuata in urmatorul mod:

Se pregateste o serie de flacoane de sticla si de dopuri din materiale inerte, spalate si uscate bine, in cantitate corespunzatoare gradului de dilutie dorit.

Se introduc in primul flacon 99 parti, in volum, de vehicol si se adauga o parte, in masa (gr.) de substanta de baza homeopatica. Se agita apoi puternic flaconul de cel putin 100 de ori (Dinamizare).

Dilutia astfel obtinuta este prima centezimala (1 CH).

Operand in acelasi mod se adauga, intr-un al doilea flacon, o parte in volum din aceasta prima dilutie in cele 99 parti prevazute de vehicol. Se va obtine astfel a doua centezimala (2 CH).

Se procedeaza in mod analog, pana cand se ajunge la gradul de dilutie prevazut.

v    Dilutiile solide (triturari)

Intr-un mojar se pulverizeaza fin o parte in masa din substanta de baza homeopatica solida. Se tritureaza, pentru mult timp si cu grija, cu o portie mica de lactoza. Se adauga lactoza in proportii mici pana cand se folosesc 99 parti in masa. Trituratia obtinuta este prima centezimala (1 CH).

Operand in mod analog cu o parte in masa din aceasta trituratie, se obtine a doua trituratie centezimala (2 CH).

Se procedeaza in mod analog pana cand se ajunge la trituratia de gradul dorit.

In fiecare caz este posibil sa se treaca in mediu lichid dupa a treia trituratie centezimala (3 CH).

v    Dilutii lichide si solide (trituratii) decimale

Se opereaza in aceeasi maniera ca si pentru centezimale, insa dupa seria decimala.

Si in acest caz este posibil sa se treaca in mediu lichid dupa a saptea trituratie decimala (7 DH).

Caracteristici ale dilutiilor Hahnemanniene

Avantaje: Sunt tehnicile cele mai ortodoxe si cele mai putin experimentate, fiind propuse de acelasi Hahnemann.

Permit prepararea dilutiilor precise si crescatoare in mod liniar.

Fiecare flacon contine o dilutie homeopatica pura, adica la puterea univoca, si nu "contaminata" de alte puteri. Aproape intreaga literatura se refera la acest tip de dilutii.

Limite: nu permit prepararea altor puteri homeopatice, tinand cont de timpul necesar pentru prepararea lor si de cantitatea crescuta de recipient si de alcool care sunt necesare.

b) Dilutiile Korsakoviene (sau metoda flaconului unic)

Dilutia unei tulpini homeopatice efectuata dupa metoda "korsakoviana" este realizata cu operatii succesive intr-un vehicol lichid (apa), operand intr-un flacon unic. Numarul de operatii efectuate defineste gradul dilutiei.

Prin aceasta metoda se obtin preparate lichide numite dilutii korsakoviene. Ele sunt desemnate cu prescurtarea K, precedata de un numar care corespunde gradului de dilutie.

Modalitate de operare

Se ia un flacon de sticla de 15 ml, cu inchizatoare de material inert, spalat cu apa si uscat in etuva. Se introduc in acest flacon 5 mililitri de tinctura mama. Se agita de cel putin 100 de ori, apoi se goleste flaconul pana la ultima picatura prin aspirare sau intoarcere cu capul in jos.

Se introduc in flacon 5 mililitri de apa distilata (aceasta cantitate reprezinta de circa 99 de ori volumul de tinctura mama initiala ramasa fixata pe peretii flaconului). Se agita de cel putin 100 de ori.

Dilutia obtinuta este prima dilutie korsakoviana.

Se goleste din nou flaconul pana la ultima picatura prin aspirare sau intoarcere cu capul in jos. Se introduc in flacon 5 mililitri de apa distilata, si se agita de cel putin 100 de ori.

Dilutia obtinuta este a doua dilutie korsakoviana (2 K).

Se opereaza in acelasi mod pana la obtinerea dilutiei de gradul dorit.

Pentru materiile de baza homeopatice insolubile in apa sau alcool, se efectueaza trei triturari succesive in lactoza, apoi se trece in mediu lichid si se opereaza asa cum a fost descris mai sus.

Avantaje: Se permite prepararea puterilor inalte homeopatice multumita usoarei automatizari a operatiei de diluare prevazuta de aceasta metoda.

Chiar si utilizarea de materiale si de solventi este in mod special redusa si practic deloc costisitoare (apa distilata).

Limite: Dat fiind faptul ca se foloseste un singur flacon, nu este posibila prepararea unei puteri unice, in fiecare dilutie fiind prezenta energia tuturor dilutiilor care au precedat-o.

Aproximatia cu care se desfasoara diluarea, impreuna cu subiectivitatea metodei, depinde mult de tipul, de forma, de timpul si de modalitatea golirii flaconului.

Chiar si intrebuintarea apei distilate ca inlocuitor al alcoolului face ca pentru aceste dilutii sa nu fie posibil in nici un fel sa se elaboreze o scala de comparatie cu cele hahnemanniene.

c) Dolutiile cinzeci-milezimale (LM)

Acest mod de deconcentrare a materiilor de baza homeopatice a fost descris de Hahnemann in a VI-a editie a Organonului, si asadar a fost enumerat printre metodele de dilutie "hahnemanniene".

Pentru prepararea acestor dilutii vor fi utilizate 500 de globule de zahar, in greutate totala de 2,5 grame.

Aceste 500 globule sunt impregnate cu o picatura din dilutia dorita, astfel ca fiecare globula contine 1/500 din picatura. Daca apoi se dizolva una dintre aceste globule intr-o picatura de apa, si aceasta se dilueaza in 100 picaturi de alcool pentru dilutia urmatoare, in aceasta proportia intre globula si solvent devine:

1/500 x 1/100 = 1/50000

Este vorba, in practica, de a executa dilutiile homeopatice nu dupa scala centezimala (1/100), ci dupa o scala cincizeci-milezimala (1/50000), urmarind tehnica descrisa aici.

Dilutiile relative vor fi numite "cincizeci-milezimale" si vor fi identificate prin numarul dilutiei obtinute, dupa urmatoarea simbolistica:

0/6 LM, 0/12 LM, si 0/30 LM respectiv, de exemplu, pentru o sesime, o doisprezecime sau o treizecime cincizeci-milezimala.

Indicatia "0" care precede gradul de dilutie vrea sa simbolizeze caracteristica particulara a tehnicii cincizeci-milezimale: globula dizolvata intr-o picatura de apa!

Modalitate de operare

Se prepara trei trituratii centezimale succesive, plecand de la 0,05 gr. din substanta de diluat, daca este vorba de un produs solid, sau de la o picatura daca e vorba de un produs lichid. Se topeste 0,05 din aceasta trituratie 3 CH in 500 picaturi dintr-o solutie hidro-alcoolica (preparata cu o parte alcool de 90% si patru parti apa). Se ia o picatura din aceasta solutie si se varsa intr-un flacon ce contine 100 picaturi de alcool 95% v/v. Se agita de cel putin 100 de ori.

Dilutia obtinuta este prima 50 milezimala (01 LM). Cu o picatura din aceasta dilutie se impregneaza 500 de globule care preiau denumirea de 0/1 LM. Pentru a obtine dilutia urmatoare se varsa intr-un al doilea flacon o picatura de apa si una dintre cele 500 de globule de mai sus.

Se obtine, in acest fel, a doua dilutie 50 milezimala (0/2 LM).

Aceasta dilutie serveste pentru a impregna din nou 500 de globule asa cum a fost descris mai inainte.

Se continua cu aceeasi serie de operatii pana cand se ajunge la dilutia dorita.

Avantaje: Viteza mare de executie a acestei metode faciliteaza in mod incredibil prepararea celor mai inalte puteri homeopatice, in mod sigur mai inalte decat cele care pot fi obtinute prin celelalte metode.

Intr-o perioada scurta de timp pot fi preparate dilutii numite o suta de mii-lezimale (centomilezimale) (CM) si milionezimale (MM).

Si in acest caz, consumul de materiale si solventi este aproape nesemnificativ (apa).

Limite: Dilutia materialelor de la care s-a pornit, mai mult decat la cele korsakoviene, este imprecisa si cu totul aproximativa, luand in considerare arbitrarietatea metodei.

Si in acest caz dilutiile obtinute nu pot sa fie catusi de putin raportate la cele centezimale hahnemanniene sau la cele korsakoviene, nici nu este ingaduit sa se redacteze vreo scala de comparatie intre acestea.

d) Dilutiile in flux continuu

Aceasta metoda poate fi utilizata pentru dilutii foarte inalte, reducandu-se cu mult timp perioada necesara pentru prepararea lor. Se pune diluantul intr-un continator potrivit de volum "V", prevazut cu un agitator mecanic, in care mai inainte s-a introdus solutia de deconcentrare.

Volumul "V" de lichid care intra (apa), iese in aceeasi cantitate, dintr-un "prea plin".

In linie de principiu, raportul intre volumul total (V) de apa trecut prin aparat, si volumul (v) al aceluiasi aparat, reprezinta gradul de dilutie realizat. Un astfel de grad de dilutie, spre deosebire de ceea ce s-a vazut la celelalte metode descrise precedent, este indicat cu un numar simplu, fara nici un alt simbol literal specific.

Evident, aceasta metoda, chiar daca practic este in totalitate automatizata, furnizeaza dilutii care nu pot sa fie corelate, in mod sigur, nici cu vele korsakoviene, nici, cu atat mai putin, cu cele de tip hahnemannian. Ea isi gaseste astfel aplicatii limitate.

DINAMIZAREA

Un medicament homeopatic, dupa cea mai comuna acceptiune, pentru a fi considerat astfel, trebuie sa fie derivat dintr-o substanta deconcentrata (diluata) si dinamizata.

Dinamizarea din timpul prepararii produsului homeopatic este una dintre cerintele fundamentale, intrucat chiar si acestui procedeu i se atribuie capacitatea de actiune a aceluiasi medicament.

In toate textele de Tehnica Homeopatica se relateaza ca un medicament homeopatic, preparat cu diluari succesive ale substantei de plecare, fara a i se fi efectuat dinamizarea intre o dilutie si alta, rezulta lipsit de orice eficienta terapeutica.

Necesitatea de efectuare a dinamizarii, asa cum a fost deja spus, isi are originea in acelasi fondator al homeopatiei, Hahnemann.

De fapt, constatand ca o aceeasi substanta putea avea, in functie de doza, o actiune care varia de la toxic la curativ, pentru a se garanta reproductibilitatea preparatelor sale, el a codificat metoda dilutiilor succesive alternate de o faza de sucusiuni violente.

Ghidat de faptul cp puterea "curativa" a substantei crestea treptat, odata cu diminuarea concentratiei, Hahnemann a emis ipoteza ca, caracteristicile terapeutice ale preparatelor sale mai erau influentate si de numarul si de forta scuturatorilor imprimate diferitelor flacoane, intrucat procedeul de diluare este urmat de o modalitate viguroasa de agitare.

Hahnemann, se citeaza in diferite texte, in intentia de a obtine solutii care se rezulte diluate cat mai omogen posibil, si cu acelasi "continut energetic", a stabilit ca erau necesare cel putin 100 de scuturaturi sau agitari ale flaconului intre o dilutie si alta.

Neavand la dispozitie nici o tehnologie moderna capabila de a-i furniza acelasi numar de scuturaturi, el hotari ca metoda repetitiva cea mai sigura era aceea de a izbi flaconul de coperta de piela a Bibliei pe care o tinea pe biroul sau de lucru.

Dezvoltarea acestui concept, datorita unei experimentari directe a aceluiasi Hahnemann, a dus la nasterea conceptului de dinamizare.

In definitiv, putem spune ca dinamizarea nu este altceva decat un tip de agitare codificat cu ajutorul numarului de scuturaturi si suprafata pe care se izbeste flaconul; cititorii pot zambi la ideea ca forta bratului intre primul gest de izbire si al 100-lea nu este in mod sigur aceeasi; insa asa cum s-a mai spus si inainte, in lipsa cunoasterii tehnicilor actuale, este laudabila tentativa lui Hahnemann de a se asigura ca are intotdeauna solutii in mod sigur omogene.

De altfel, numarul de 100 agitari, sau mai bine zis scuturaturi, este un numar suficient de inalt pentru a garanta omogenitatea perfecta a solutiei rezultate.

De fapt agitarea, scuturarea sau dinamizarea, pentru a folosi terminologia lui Hahnemann, nu este altceva decat o transformare a energiei din energie mecanica in energie cinetica; si in acest caz termenul de "dinamizare" ales de Hahnemann este unul foarte bine nimerit, intrucat "Dynamos" in limba greaca inseamna Energie.

Tehnologia actuala permite sa avem masini in stare sa asigure flacoanelor de dilutii homeopatice "dinamizarile" perfecte, constante si reproductibile.

IMPREGNAREA

Impregnarea este un proces necesar pentru a prepara formulele farmaceutice cele mai des folosite in homeopatie, mai exact granulele, dozele unice, comprimatele si trituratiile.

Ea consta in a face sa se absoarba pe un suport neutru (granule, globule, comprimate sau lactoza pulbere) dilutia homeopatica in functie de raporturi.

1% V/P pentru granule, globule si pulberea de lactoza

2% V/P pentru comprimate

Produsele homeopatice astfel preparate imprumuta numele substantei si acelasi grad de dilutie al solutiei cu care au fost impregnate.

Ex: din dilutia Arnica 5 CH impregnata ci 1% P/V se prepara granulele de Arnica 5 CH.

In particular in ceea ce priveste impregnarea, unul din punctele importante ale productiei homeopatice, se folosesc aparate computerizate care permit impregnatia corecta si uniforma.

La baza normelor de buna fabricatie farmaceutica, e important sa se aminteasca ca nu este atat de important numarul impregnarilor, ci faptul ca pulverizarea solutiilor homeopatice pe suportul de lactoza trebuie sa aiba loc in modul in care sa realizeze, intre o pulverizare si alta, timpii corecti necesari unei uscari perfecte.

De fapt, pentru a permite o absorbtie perfecta, chiar si in profunzimea granulei sau globulei de lactoza, a cantitatii de dilutie corespunzatoare (1/10 sau 1/100, in functie de cazuri) s-a demonstrat ca pulverizarea trebuie alternata cu faze de uscare.

Folosirea impregnatoarelor electronice este, in aces caz, solutia cea mai buna pentru a garanta un proces reproductibil din punct de vedere tehnic si constant in timp.