Mijloace ajutatoare kinetoterapiei

MIJLOACE AJUTATOARE KINETOTERAPIEI

1. Termoterapie - Crioterapia

Termoterapia foloseste ca factor terapeutic temperatura cu valori cuprinse intre 40-80 ⁰ C cu medii diferite, apa, aer incalzit, nisip, bai de soare, namol.

Reguli generale de aplicare: obligatoriu se aplica comprese reci pe frunte, ceafa, precordial; se aplica inainte de masa; sunt urmate de o procedura de racire; nu se aplica mai multe proceduri calde pe zi (decat cu foarte multa grija); este foarte importanta supravegherea continua a pacientului.

Proceduri din cadrul termoterapiei

1. Baia cu aburi sau caldura umeda poate fi generala sau partiala. Baia generala se realizeaza intr-o incapere sau dulap special. Se indica bolnavului sa stea pe staun cu corpul in dulapul special. Lasandu-se afara doar capul. Se aplica comprese reci pe frunte, in jurul gatului si precordial. La inceput temperatura cuprinsa intre 38-40⁰C, treptat temperatura creste pana la 50-55⁰C. Pacientul poate fi hidratat cu ceai, apa pentru cresterea sudoratiei. Baia de aburi se aplica pe o perioada de maxim 30 minute in functie de pacient si scop, astfel:

a.durata scurta 3-5 minute se folosesc ca proceduri pregatitoare de incalzire;

b.durata 10-15 minute folosite in cazul tulburarilor de circulatie;

c.peste 15 minute se administreaza celor cu obezitate, diabet zaharat, traumatisme posttraumatice si reumatice.

Contraindicat la copii sub 12 ani, la cei cu debilitate fizica, anemii grave, hemoragii si persoane cu varste de peste 75 ani.

Baia partiala folosita in general la persoanele cu varste de peste 75 ani consta in invelirea corpului sau a diferitelor segmente afectate cu un cearsaf fierbinte.

2.Bai de aer cald sau caldura uscata pot fi generale sau partiale. Se desfasoara in aceleasi conditii ca baia cu aburi. Durata bailor de aer cald este cuprinsa intre 10-20 minute, iar temperatura aerului este cuprinsa intre 60-120⁰C. Are aceleasi indicatii si contraindicatii ca si baia de aburi dar nu elimina transpiratia.

3.Baile de lumina se realizeaza intr-un loc amenajat sub forma de cilindru, semicilindru sau hexagon prevazut cu 40 de becuri de 60 W si un tremometru. Pacientul este asezat pe un pat, taburet in functie de segmentul care va fi supus baii de lumina. Temperatura aerului ajunge pana la 60-80⁰C. Pe langa rolul temperaturii aerului apare si rolul radiatiilor infrarosii emise de becuri.

4.Baile de soare reprezinta expunerea partiala sau totala a corpului la actiunea directa a razelor solare. Atentie, corpul trebuie uns cu solutii sau uleuri speciale. Baia de soare se incepe in prima zi cu 5 -10 minute pe fiecare parte a corpului, dupa care10-15 minute se retrage la umbra. Aceasta se repeta de 3 ori in intervalul orar de 7-11 dimineata si de la 16,30-19 seara. Baia de soare este indicata in toate bolile mai putin T.B.C., HTA, Cardiopatie ischemica sau cancer.

5.Sauna procedura cu aer foarte uscat, umiditate 2-9%, temperatura 80-100⁰C. Sauna se realizeaza intr-o cabina de lemn de brad sau pin cu o suprafata de 10-40 m² , aportul de caldura 5 cal/min si temperatura pielii creste pana la 30-40⁰C. In sauna finlandeza se folosesc pietre incinse care se umezesc cu V litri de apa care se evapora. Aceasta da senzatia de caldura umeda care este mai suportabila. Urmeaza flagelarea tegumentului cu nuiele foarte elastice de mesteacam. Sauna este urmata de un dus rece cu o durata de aproximativ 10 minute. Sauna este indicata la sportivi ca metoda de slabire, la pacienti pentru incalzirea organismului. Ea este contraindicata la obezi cardiaci si obezi cu hipertensiune arteriala.

6.Bai hiperterme de namol. Stratul de namol de 7-10 mm la o temperatura de 47⁰ C, timp de minute. Gradientul termic este mare, conductibilitatea mica, transferul de caldura spre tegument este lent. Socul caloric este intens ceea ce duce la aparitia reflexului termocirculant. Namolurile pot fi folosite si in aplicatii de tampoane vaginale

7.Onctiunea cu namol (ungere). Este o cura naturista folosita pe litoral si foloseste namol prelucrat din lacurile litorale. Se aplica namolul pe tegument si se expune la soare in ortostatism. Se mentine namolul pe tegument pana isi schimba culoarea din negru in cenusiu, aproximativ 30 de minute pana la o ora, dupa care se indeparteaza namolul prin dus sau baie in mare, urmata de inot, alergare sau miscari pe loc. In final pacientul se odihneste la umbra intr-un loc linistit in jur de o ora.

Namolurile sunt utilizate in afectiunile reumatismale; degenerative; ortopedice pre si post operator; sechele ca si afectiuni ginecologice cronice si sub acute (inclusiv sterilitate); leziuni de neuron motor periferic; boli endocrine hipofunctionale, perivisceritele; afectiuni dermatologice.

8.1mpachetari cu parafina Se foloseste parafina alba care se topeste la 65-80 C dupa care se raceste pana la 40⁰C. Exista mai multe metode de aplica si anume:

metoda de pensulare pe regiunea dorita, intr-un strat de 0,5-0,8 cm, cu o durata de 20 minute;

metoda bailor de parafina au o durata de 5-15 minute, membrul afectat se introduce intr-un lichid de parafina;

metoda fesilor parafinate, se aplica ca si fesile gipsate si se mentin cateva minute;

metoda mansoanelor cauciucate (cu tava), parafina din tava se aplica pe regiunea afectate, durata procedurii 20 minute.

Impachetarile cu parafina se aplica in orice afectiune fara faza acuta.

Termoterapia sub forma aplicatiilor scurte de gheata pe tegumentul diferitelor parti se numeste crioterapie.

Aplicatiile pot fi sub forma lichida, solida sau gazoasa. Tehnicile folosite sunt:

a..Comprese reci, actionare prin conductie, temperatura apei fiind de 1⁰C cu bucati de gheata in ea. Durata de mentinere a compresei 2-20 minute.

b.Imersia (scufundarea) unor parti sau intregul corp in apa. Temperatura apei sub 4⁰C. Durata imersiei 20-30 minute.

c.Baia de membre, temperatura apei 2-3⁰ C cu durata de 4-10 minute.

d.Masaj cu gheata in general indicat in refacerea circulatiei, in combaterea durerii si in cazuri de contuzii la sportivi.Durata masajului cu gheata variaza intre 2 si 20 de minute

Flux de aer rece pe tegument sau spray rece (clorura de etil sau Kelen) folosit la sportiv in cazuri de contuzii.

Efectele fiziologice ale recelui:

produce vasoconstrictie; produce o hiperemie reactiva; scade viteza de transmisie a influxului nervos pe nervii motori musculari; produce inhibitie nervoasa periferica; scade metabolismul celular si tisular; creste vascozitatea pe structurile conjunctive de colagen; ceea ce contribuie la relaxare; afecteaza dexteritatea - miscarile de finete.

Indicatiile crioterapiei in functie de efecte:

efectul antispastic - se indica in orice leziune craniana sau cervicala, in contracturi si spasm muscular, in toate traumatismele acute in primele 15-20 minute;

efectul antalgic - este folosit in dureri fasciculare, dureri musculare, in bursite, tendinite, in PSH in faza acuta, in bolile reumatismale adarticulare;

efectul antiinflamator - la infectii locale acute in primele 24 de ore, in combaterea edemului si a durerii sau in orice inflamatie.

Contraindicatii

in cazul persoanelor varstnice; in afectiuni cardio-vasculare; in sindroame de neuron motor periferic

2. Electroterapie

Curentul Galvanic

Curentul electric de frecventa zero sau curentul continuu, poarta numele de curent galvanic. Intensitatea curentului poate varia crescand de la valoarea zero a intensitatii pana la un anumit nivel (curent continuu ascendent) sau descrescand spre zero (curent continuu descendent). Daca aceste cresteri si descresteri au loc ritmic, curentul ia forma unei curbe ondulatorii si se numeste curent variabil.

Mecanism de producere: - prin mai multe metode, cele mai importante fiind:

metodele chimice - elementul clasic de producere a curentului continuu este 'pila lui Volta';

metode mecanice;

metode termoelectrice;

Proprietati ale curentului galvanic: electroliza, ionoforeza, electroforeza, electroosmoza, rezistenta tisulara sau rezistenta ohmica sau rezistivitatea tisulara, valorile rezistentei tisulare variaza in functie de natura tesuturilor.

Efecte fiziologice ale curentului galvanic: A.asupra fibrelor nervoase senzitive:

senzatia inregistrata este in functie de cresterea intensitatii curentului aplicat: furnicaturi - intepaturi - arsura - durere.

la polul (+) se induce fenomenul de analgezie, datorat hiperpolarizarii celulei si scaderii excitabilitatii acesteia.

la polul (-) se induce fenomenul de stimulare prin depolarizare a celulei si cresterea excitabilitatii acesteia.

B. asupra fibrelor nervoase motorii:

la polul (-) se inregistreaza o scadere a pragului de excitatie, inregistrandu-se acelasi fenomen de stimulare neuromotorie cu cresterea excitabilitatii.

C. asupra sistemului nervos central:

efectele instalate sunt in functie de polaritatea aplicata

polul (+) aplicat cranial determina un efect analgezic, descendent,

polul (-) aplicat cranial determina un efect stimulant, ascendent. D.asupra fibrelor vegetative vasomotorii:

vasodilatatie superficiala si profunda,

actiune hiperemizanta, de activare a vascularizatiei (vasodilatatie atat la nivelul vaselor superficiale, cutanate cat si la nivelui celor profunde, din straturile musculare)

eritemul cutanat. E.asupra sistemului nervos vegetative

stimulare simpatica sau parasimpatica

Efecte terapeutice ale curentului galvanic: analgezic, excitant, stimulant, vasodilatator, trofic, rezorbtiv, echilibrant SNV.

Modalitati de aplicare: Galvanizarea simpla; Baia galvanica partiala; Baia galvanica completa; Ionizarea galvanica (iontoforeza).

Indicatii ale galvanizarii:

sistem nervos: nevralgii, nevrite, pareze, paralizii, dezechilibre neurovegetative,

aparat locomotor: mialgii, artroze, reumatism abarticular: tendinite, bursite, epicondilite, periartrite, artrite de faza stabilizata.

aparat cardiovascular: arteriopatii stadiile I - II, boala varicoasa stadiile I - II, HTA stadiile I - II.

dermatologie: acnee, alergie, ulcere atone, degeraturi. Contraindicatii:

leziuni de continuitate tegumentara, alergie, intoleranta la curent galvanic, tumori benigne, maligne, infectii tegumentare, TBC cutanat, bolnavi febrili, boli organice decompensate sau cu risc de decompensare, pacienti purtatori de materiale de osteosinteza.

Curentii in impulsuri

Intreruperea curentului continuu - cu ajutorul unui intrerupator manual (primele aparate) sau prin reglare electronica (aparatele moderne) - realizeaza impulsuri electrice succedate ritmic (singulare sau in serii) cu efect excitator.

Caracteristici: forma, amplitudine, frecventa, durata impulsurilor (t) si a pauzei (tp), modulatia lor.

a.   Terapia prin curentii de joasa frecventa, stimularea contractiei musculaturii striate
normoinervate.

Indicatii: tratamentul musculaturii abdominale hipotone, incontinenta sfincterului vezical si anal, stari dupa traumatisme acute ale aparatului locomotor, grupe musculare disfunctionale din vecinatatea celor denervate.

b. Terapia musculaturii total denervate: forme de curenti utilizati;

curenti progresivi Lapique cu durate de impuls intre 100 - 1000 ms si frecvente cuprinse intre 1 -10 impulsuri pe sec.,

curenti cu impulsuri trapezoidale - cu intensitate stationara,

curenti triunghiulari cu fronturi de crestere liniare.

Modul de aplicare al electrostimularii: - tehnica bipolara; tehnica monopolara.

c. Terapia musculaturii spastice:

Indicatii: spasticitate in pareze, paralizii de origine cerebrala, spasticitati consecutive traumatismelor la nastere, leziuni traumatice cerebrale si medulare (cu exceptia paraliziilor spastice), pareze spastice in scleroza in placi, hemipareze spastice dupa AVC, boala Parkinson.

Contraindicatii: scleroza laterala amiotrofica, scleroza difuza avansata.

d.   Stimularea contractiei musculaturii netede: se realizeaza prin aplicarea de impulsuri
exponentiale (impulsuri unice sau serii de impulsuri) cu durata mare (sute de ms.), pauza mare si frecventa
rara (un impuls la 1 - 4 sec.),

Curentii diadinamici

Efecte fiziologice: analgetice, hiperemiante, trofice, resorbtive, dinamogene. Indicatiile curentilor diadinamici: aparat locomotor:

stari posttraumatice: - contuzii, entorse, luxatii.

intinderi musculare,

redori articulare,

afectiuni reumatice: - artroze reactivate, artrite, mialgii, manifestari abarticulare;

tulburari circulatorii periferice - acrocianoza, boala varicoasa, stari dupa degeraturi sau arsuri, arteriopatii periferice obliterante.

aplicatii segmentare vizand zonele neuro - reflexe in suferinte cu patogenie neurovegetativa ale stomacului, colecistului, colonului, astm bronsic.

Contraindicatii: fracturi certe sau suspecte, nu se aplica pe regiunea precordiala, escoriatii, plagi, leziuni dermatologice, alergii la diferite substante decelate anamnestic, evitarea regiunilor in care sunt incorporate piese metalice de osteosinteza, endoproteze, sterilete, nu se aplica in stari hemoragice locale, tromboze venoase superficiale si profunde, in menstruatie si uter gravid, se evita zonele cu pierderea sensibilitatii termice.

Curentul electric de medie frecventa

Dupa Gildemeister si Weyss, curentii de medie frecventa prezinta frecvente cuprinse intre 1000 -100.000 Hz. Curentul de medie frecventa tip NEMEC utilizeaza doua surse de curenti de medie frecventa, decalati cu 100 Hz. Efectele terapeutice maxime sunt localizate la nivelul de incrucisare a celor doua surse de medie frecventa, de amplitudini constante dar cu frecventa diferita - 100 Hz.

Efectele fiziologice ale curentilor de medie frecventa: excitomotor, vasodilatator, trofic, resorbtiv, decontracturant, analgetic, parasimpaticoton, simpaticolitic.

Modalitati de aplicare: interferenta plana; interferenta spatiala

Tipuri de electrozi: - electrozi placa; electrozi punctiformi cu diametrul de 4 mm, pentru zone mici de tratat; electrozi pentru ochi, tip masca; electrozi inelari, toracici; electrozi palmari pentru suprafete mari; electrozi cu vacuum

Indicatii terapeutice: traumatologie (contuzii, entorse, luxatii, fracturi, hematoame posttraumatice); reumatologie (artrite, artroze, reumatism abarticular: tendinite, bursite, entezite, fibromialgii); neurologie (nevralgii, nevrite, pareze, paralizii); afectiuni vasculare ( arteriopatii periferice stadiul I - II, varice stadiul I-II); ginecologie ( anexite, metroanexite nespecifice); gastroenterologie: - dischinezii biliare, boala ulceroasa, enteropatii functionale);

Contraindicatii: leziuni dermice de continuitate, infectii, procese inflamatorii purulente, stari febrile, implante metalice, tumori benigne, maligne, tuberculoza, aplicatii pe aria precordiala.

Curentul electric de inalta frecventa

Aplicarea terapeutica a campului electric si magnetic de inalta frecventa si a metodelor electromagnetice (unde decimetrice de 69 cm si microunde de 12,25 cm) cu frecvente peste 300 KHz reprezinta terapia cu inalta frecventa. Curentii de inalta frecventa sunt curenti alternativi cu o frecventa medie mai mare de 500.000 oscilatii/ sec.

a. Undele scurte

Curentul de inalta frecventa cu lungimi de unda cuprinse intre 10 si 100 m si frecventa cuprinsa intre 10 MHz - 100 MHz reprezinta undele scurte. Se mai numesc unde decametrice. Proprietati ale curentilor de inalta frecventa.

frecventa foarte mare,

produc importante fenomene capacitive si inductive,

produc energie calorica (utilizata in terapie),

incalzesc puternic corpurile metalice si solutiile electrolitice,

transmit in mediul inconjurator, la distante foarte mari unde electromagnetice de aceeasi frecventa cu a curentului care le-a generat.

Efectele fiziologice ale curentilor de inalta frecventa: nu au actiune electrolitica si electrochimica (nu produc fenomene de polarizare; nu provoaca excitatie neuromusculara; efecte calorice de profunzime fara a produce leziuni cutanate; efecte metabolice: creste necesarul de O2 si de substrat nutritiv tisular, creste catabolismul; efecte asupra circulatiei: hiperemie activa, vasodilatatie generala, scaderea tensiunii arteriale,

efecte asupra sistemului nervos: - SNC - efect sedativ

- SN periferic - excitabilitate crescuta.

efecte musculare: scade tonusul muscular pe musculatura hipertona,

creste capacitatea imunologica a organismului,

efect terapeutic deviat din actiunea caldurii: - hiperemizant, analgetic, miorelaxant - antispastic, activarea metabolismului.

Modalitati de aplicare: metoda in camp condensator si metoda in camp inductor Indicatii generale:

reumatologie: - reumatism degenerativ, reumatism inflamator cronic, reumatism abarticular, sechele posttraumatice

neurologie:   - SN periferic - nevralgii, neuromialgii, unele nevrite, pareze si paralizii,

- SNC - unele cazuri de scleroza in placi, sechele dupa poliomielita, mielite si

meningite.

aparat cardiovascular: - angine pectorale fara forma de afectare miocardica sau insuficienta cardiaca, tulburari ale circulatiei venoase periferice ale membrelor.

aparat respirator: - bronsite cornice, sechelele pleureziilor netuberculoase, pleurite, astm bronsic intre crize.

aparat digestiv: - spasme esofagiene, gastroduodenale, intestinale cu caracter functional, constipatii cronice, diskinezii biliare.

aparat urogenital: - hipertrofii de prostata, colici nefretice, epididinite, unele nefrite acute cu

anurie.

ginecologie: - metroanexite, parametrite cronice, sterilitati secundare, unele mastite.

ORL: - sinuzite, rinite cronice, faringite, laringite, otite externe, catarul oto - tubular.

oftalmologie: - orgelet, iridociclite.

stomatologie: - dureri postextractii dentare, gingivite.

dermatologie: - furuncule, panaritii, abcese ale glandelor sudoripare (hidrosadenite)

endocrinologie: - dereglari ale hipofizei, tiroidei, suprarenalei.

Contraindicatii: procese inflamatorii acute cu supuratii, manifestari acute ale afectiunilor reumatice, afectiuni cu tendinte la hemoragii, procese neoplazice, prezenta pieselor metalice intratisulare, implant de pace-maker cardiac, ciclu menstrual si sarcina.

b.Diapulse

Terapia cu inalta frecventa pulsatila generata de aparatul DIAPULSE furnizeaza curenti de inalta frecventa cu urmatoarele caracteristici: frecventa de 27,12 MHz, lungimea de unda de 11 m, durata unui impuls de 65 s, impulsurile sunt separate de pauze de 25 s, mai mari decat durata impulsului, frecventa impulsurilor este dozata in 6 trepte: l- 6, intensitatea energiei de lucru a aparatului este cuprinsa intre 293 si 975 W.

Efecte biologice importante: - echilibrarea pompelor ionice membranare celulare, echilibrarea si stimularea nivelelor energetice celulare, stimularea metabolismului celular - faza anabolica, stimularea apararii nespecifice, efect antialgic, efect antihemoragic, accelerarea circulatiei capilare, efect antispastic pe musculatura neteda.

Indicatii: aparat locomotor: (fracturi, algoneurodistrofie, reumatism cronic degenerativ, reumatism abarticular, bursite, tendinite, tenosinovite, capsulite, entezite, reumatism inflamator; aparat cardiovascular (arteriopatii periferice, ulcere varicoase); aparat respirator (bronsite acute, faringite acute; aparat digestiv (gastroduodenite acute, ulcere gastroduodenale, colite, rectocolita ulcerohemoragica; aparat urogenital (cistite acute, pielonefrite acute, inflamatii pelvine nespecifice ORL: - sinuzite acute, sinuzite cronuce acutizate); stomatologie (gingivite, stomatite, poiree alveolara); dermatologie (escare, ulcere de decubit, leziuni de continuitate, cicatrice hipertrofica, arsuri, celulite).

Contraindicatii: - purtatorii de stimulator cardiac.

Ultrasunetul

Urechea umana percepe sunetele a caror limita superioara de perceptie este de cca 20000 oscilatii/ secunda. Vibratiile mecanice pendulare - reprezentand sunetul - ce depasesc aceasta limita poarta numele de ultrasunete (au o frecventa apreciata la 50000 Hz - 3000000 Hz). Ultrasunetele furnizate de aparatele folosite in fizioterapie au o frecventa cuprinsa intre 800 - 1000 Hz.

Mecanisme de producere: procedee mecanice, procedee magnetice, procedeul piezoelectric.

Efecte fiziologice ale ultrasunetului:

analgetice - realizate prin intermediul SNC, efect miorelaxant, actiune hiperemianta, activarea circulatiei sangvine, actiune asupra SNV, inhibarea actiunii glandei hipofize, efecte fibrolitice (legate de fenomene de fragmentare si rupere tisulara), efecte antiinflamatorii, actiune vasomotoare si metabolica.

Indicatii generale:

afectiuni reumatismale: - reumatism degenerativ, reumatism inflamator cronic, reumatism abarticular.

traumatologie:- fracturi recente, intarzierea formarii calusului, contuzii, entorse, luxatii, hematoame, posturi vicioase, scolioze, deformari ale piciorului.

dermatologie: - cicatrici cheloide, plagi atone, ulcere trofice ale membrelor.

afectari ale tesutului de colagen: - fibrozite, dermatomiozite, sclerodermie, retractia aponevrozei palmare Dupuytreu.

neurologie: - nevralgii si nevrite, sechele nevralgice dupa herpes Zoster, nevroamele amputatiilor, distrofie musculara progresiva, sindroame spastice si hipertone.

afectiuni circulatorii: - arteriopatii obliterante, boala Raynoud.

afectiuni din cadrul medicinii interne,

ginecopatii.

Contraindicatii:

Contraindicatii generale: modificari tegumentare, diverse afectiuni cutanate, tulburari de sensibilitate cutanata, tulburari de coagulare sangvina, fragilitate capilara, stari generale alterate, casexii, tumori in toate stadiile evolutive (pre/postoperator), tuberculoza activa, stari febrile, fenomene inflamatorii acute, reumatism articular acut, insuficienta cardio - respiratorie, insuficienta coronariana, tulburari de ritm cardiac, suferinte venoase ale membrelor - tromboflebite, tromboze, varice, calcifierea progresiva a peretilor arteriali: ateroscleroza.

Contraindicatii speciale: aplicarea ultrasunetelor pe zone corespunzatoare unor organe si tesuturi precum: creier, maduva spinarii, ficat, splina, uter gravid, glande sexuale, plamani, cord si marile vase, aplicatii pe zonele de crestere ale oaselor la copii si adolescenti.

Fototerapia

Fototerapia sau 'terapia cu lumina' reprezinta utilizarea actiunii asupra organismului a energiei radiante luminoase. Ea poate fi: - naturala (lumina solara), artificiala (furnizata de spectrele de iradiere emise in anumite conditii de corpurile incalzite). Utilizarea luminii in scop terapeutic = helioterapie.

Proprietatile fundamentale ale luminii:

propagarea rectilinie intr-un mediu omogen, reflexia luminii este reintoarcerea ei in mediul din care provine, raza reflectata fiind in acelasi plan cu raza incidenta; unghiul de reflexie egal cu unghiul de incidenta,

refractia este deviatia pe care o sufera raza de lumina la trecerea ei prin suprafata de separare a doua medii cu densitati diferite,

lipsa perturbatiei reciproce (cand fasciculele se intersecteaza, ele se propaga independent), interferenta este fenomenul de 'compunere' a undelor luminoase cu aceeasi directie de propagare (bande luminoase si intunecate),

difractia este fenomenul de curbare a traiectoriei luminii in regiunea umbrei geometrice, polarizarea este dependenta intensitatii razelor luminoase reflectate fata de orientarea planului de incidenta.

Mecanism de producere:

Emisiunea de energie de catre corpuri se face prin:- incandescenta, luminescenta. Cele doua teorii asupra naturii luminii sunt: teoria ondulatorie si teoria corpusculara, fotonica sau cuantica. Radiatiile luminoase propriu - zise, care fac obiectul fototerapiei sunt:

radiatiile infrarosii,

radiatiile vizibile,

radiatiile ultraviolete.

Radiatiile infrarosii (RIR)

Sunt denumite si radiatii calorice, avand lungimi de unda cuprinse intre 0,76 - 50 micrometri . Mecanism de producere: sunt emise de corpuri incandescente, de gaze aduse la luminiscenta prin descarcari electrice in terapeutica se foloseste urmatoarea clasificare:

1. RIR cu lungimi de unda cuprinse intre 0,76 um si 1,5 um - sunt penetrante in functie de pigmentatie, gradul de inhibitie, temperatura si doza,

2.RIR cu lungimi de unda cuprinse intre 1,5 um si 5 um, absorbite de epiderm si derm,

3.RIR cu lungime de unda mai mare de 5 um, absorbite numai la suprafata tegumentului. Efecte fiziologice: actiune calorica (cu cat lungimea de unda este mai scurta, cu atat actiunea calorica este mai profunda), vasodilatatie arteriolara si capilara (eritem caloric), edem usor al stratului mucos, edematierea papilelor dermice, infiltratii leucocitare perivasculare, cresterea debitului sangvin, cresterea metabolismului local si imbunatatirea troficitatii, activarea glandelor sudoripare, influenteaza terminatiile nervoase cu calmarea consecutiva a nevralgiilor.

Mod de aplicare: Bai de lumina generala, aplicatii in spatiu deschis.

Indicatii ale terapiei cu RIR:

In spatiu deschis: afectiuni locale insotite de edeme inflamatorii si staza superficiala, diferite tipuri de nevralgii, mialgii, tendinite, catarele cutanate, subacute, cronice ale mucoaselor, plagi postoperatorii, plagi atone, degeraturi, eczeme, eriteme actinice, radiodermite, cicatrici vicioase, tulburari ale circulatiei periferice, stari spastice ale viscerelor abdominale.

In spatiu inchis: boli cu metabolism scazut: obezitate, hipotiroidie, boli reumatismale degenerative, diverse neuromialgii, intoxicatii cronice cu metale grele, afectiuni inflamatorii cronice si subacute ale organelor genitale, afectiuni cronice ale aparatului respirator.

Contraindicatii: nu se aplica imediat dupa traumatisme, hemoragii recente, risc de hemoragie gastro - intestinala, inflamatii acute, supuratii, boli si stari febrile.

Radiatiile ultraviolete (RUV)

Radiatii cu lungimi de unda cuprinse intre 0,01 - 0,4 um. In terapie se utilizeaza doar cele cuprinse intre 0,18 - 0,4 um.

Efecte fiziologice: vasodilatator (eritem), pigmentatia cutanata, exfoliere cutanata, producerea vitaminei D, efect desensibilizant antialergic, efect antialgic, efect de stimulare a electropoiezei, efect bactericid, virucid, efect psihologic, resorbtia edemelor superficiale, stimularea catabolismului si sudatiei.

Mod de aplicare: Iradieri generale, iradieri locale:

Indicatii generale:

dermatologie: - alopecii, pelada, psoriazis, acnee, cicatrici cheloide - iradieri de 1 - 2 saptamani, eczeme (stadii subacute, cronice), furuncule si furuncul antracoid, degeraturi, eritemul pernio, herpes zoster (Zona), lupus vulgaris, ulcere cutanate, ragade mamelonare, piodermite, prurigouri, micoze cutanate.

pediatrie: - rahitism, spasmofilie, astm bronsic, debilitate fizica, craniotabes.

reumatologie: - artrite reumatoide, artroze, periartrite, nevralgii, sindrom AND. tuberculoza

alte afectiuni: - sindroame neurovegetative, tulburari endocrine, afectiuni ORL, afectiuni obstetrico - ginecologice.

Contraindicatii: tuberculoza pulmonara activa, neoplazii, casexii de orice cauza, inanitia, cardiopatii decompensate, insuficienta cardiaca, insuficiente hepatice si renale, stari hemoragice, hipertiroidia, diabet zaharat, pacienti nervosi si iritabili, sarcina, tulburari de pigmentare, hipertensiune arteriala consecutiva, fotosensibilitati cutanate solare.

Terapia cu laser

LASER reprezinta initialele pentru LIGHT AMPLIFICATION by STIMULATED EMISSION of RADIATION, adica AMPLIFICAREA LUMINII prin EMISIE STIMULATA de RADIATIE.

Lumina laser este complet monocroma, prezinta o singura lungime de unda, complet coerenta, absolut orientata, undele laser fiind perfect identice in timp si spatiu.

Parametrii fizici de baza in laseroterapie: lungimea de unda, puterea, frecventa, densitatea de

putere

Efecte ale terapiei cu laseri atermici: analgetic, miorelaxant, antiinflamator, trofic, resorbtiv, bactericid, virucid.

Indicatii terapeutice ale laserilor atermici: traumatologie ( fracture, rupturi musculare, hematoame musculare constituite, miozita calcara posttraumatica, entorse, luxatii, tendinite posttraumatice, axonotmesis, arsuri; dermatologie (dermitele acneiforme, eczeme, herpes simplex, herpes zoster, psoriazis); O.R.L.( amigdalite, faringite, sinuzite, tinitus); Stomatologie (gingivite, peridontite, nevralgii dentare, stomatite aftoase); Reumatologie (poliartrita reumatoida, spondilita anchilozanta, artroze, tendinite, bursite); Neurologie ( nevralgie trigeminala, pareze, nevrite).

Contraindicatii:

A. Contraindicatii absolute:_iradierea directa a globilor oculari cu risc de inducere a retinopatiei
degenerative, iradierea tumorilor maligne sau potential maligne, stari febrile.

B. Contraindicatii relative: pacienti cu afectiuni psihice - epilepsii, sindroame nevrotice

Pacienti cu mastoza chistica, hipertiroidism, pacienti sub tratament steroidian, sarcina, pacienti cu implanturi cohleare.

Terapia prin campuri magnetice de joasa frecventa

Un camp magnetic este produs de un curent electric sau de un camp electric.Campul magnetic produs de un curent electric prezinta aceiasi parametri fizici caracteristici curentului electric generator.Intensitatea campului magnetic - densitatea liniilor de forta magnerica - se masoara in T (tesla), in subunitati mT (militesla).

Aparatul MAGNETODIAFLUX este un produs romanesc, alcatuit dintr-un generator de camp magnetic de joasa frecventa, trei bobine si cabluri aferente, avand urmatorii parametrii:

frecventa de 50 si 100 Hz,

intensitati fixe:   - 4 mT bobina cervicala,

2 mT bobina lombara,

20- 23 mT bobina localizatoare.

Efectele terapiei cu campuri magnetice de joasa fregventa - MAGNETODIAFLUX -

A. Formele continue nemodulate: efect sedativ, efect simpaticolitic, efect trofotrop.

B. Formele intrerupte: efect excitator, efect simpaticoton, efect ergotrop.

Alegerea formelor de aplicare - continuu, intrerupt, sunt in functie de afectiunea de baza, tipul constitutional si reactivitatea neurovegetativa individuala, bioritmul subiectului. Indicatiile terapiei prin campuri magnetice de joasa frecventa:

A. Afectiuni reumatismale: reumatism cronic degenerativ, reumatism abarticular, inflamator.

B. Sechele posttraumatice: plagi, contuzii, hematoame musculare, entorse, rupturi
musculotendinoase, postfracturi, consolidarea fracturilor.

C. Afectiuni neuropsihice: nevroze, distonii neurovegetative, hemiplegii, paraplegii, boala
Parkinson.

D. Afectiuni cardiovasculare: boli vasculare periferice functionale ( boala Raynaud, sindromul
Raynaud, acrocianoza); boli vasculare periferice organice (trombangeita obliteranta, ateroscleroza
obliteranta a membrelor, arteriopatia diabetica)

E. Afectiuni respiratorii: astm bronsic, bronsita cronica.

F. Afectiuni digestive: gastrite cronice, ulcere gastroduodenale cornice, tulburari de motilitate

biliara.

G. Afectiuni endocrine: diabetul zaharat tip II, hipertiroidia.

H.   Afectiuni ginecologice: dismenoreea, metroanexite cronice nespecifice, cervicite cronice
nespecifice, tulburari de climax si preclimax.

Contraindicatiile terapiei prin campuri magnetice de joasa frecventa: purtatorii de stimulatori cardiaci, sindroame hipotensive, ateroscleroza cerebrala avansata, stari hemoragice, anemii, boli infectioase, stari febrile, insuficiente: renala, hepatica, cardiaca, pulmonara, psihoze, epilepsie, sarcina.

Hidroterapia

Hidroterapia este o metoda fizioterapeutica, care utilizeaza aplicarea, sub diferite forme de administrare, a apei pe piele, in scopul cresterii rezistentei organismului, normalizarii functiilor sale alterate si combaterii anumitor manifestari din patologia umana.

Principalele proceduri hidroterapeutice sunt reprezentate de :

frictiuni si spalari; comprese; cataplasme; impachetari; bai; dusuri, afuziuni.

Toate procedurile din cadrul hidroterapiei este indicat sa fie efectuate inainte de masa fii obligatorie evitarea congestiei capului prin udarea fetei sau folosirea unei comprese reci pe frunte.

Frictiunile sunt proceduri hidroterapeutice care constau in frictiunea unei regiuni ale corpului cu un prosop inmuiat in apa calda sau rece. Se imbina in acest fel actiunea cumulata a excitantilor termici si mecanici, ceea ce da o reactie vasculara rapida si intensa. Dupa terminarea procedurii, zona frictionata se acopera cu un cearceaf. Frictiunile se pot efectua cu apa calda, rece sau calda alternativ cu rece. Dupa suprafata pe care se actioneaza, frictiunile sunt partiale (doar pe anumite suprafete ale corpului) sau complete. In ultima eventualitate, procedura hidroterapeutica se executa succesiv intr-o anumita ordine: picioare, spate, torace, abdomen, maini. Pe masura ce se executa frictiunea pe o anumita regiune, restul corpului este invelit in cearceaf, pentru a se impiedica pierderile de caldura suplimentare. Frictiunile partiale sunt indicate in stari febrile (procedura repetata de 3-6 ori pe zi) insuficienta circulatorie periferica, pareze si paralizii, astenie, surmenaj, convalescenta dupa boli febrile, reumatrism degenerativ (pentru a preveni recidivele), bronsita cronica si staza pulmonara.

Indicatiile acestora rezulta din actiunea lor asupra organismului : intensitatea metabolismului, ameliorarea functiei aparatului cardiovascular, exitarea sistemului nervos. Din astfel de considerente, frictiunile complete se prescriu in tratamentul obezitatii si al unor complicatii ale acesteia.

Spalarile reprezinta proceduri hidroterapeutice prin intermediul carora se realizeaza excitarea pielii, doar prin stimuli termici. Ele constau din inmuierea in apa a unui prosop si spalarea unor regiuni ale corpului. Zonele respective sunt sterse la sfarsitul procedurii si acoperite pana se incalzesc. Au indicatii in starile febrile, psihastenie, surmenaj, pareze si paralizii.

Compresele sunt proceduri hidroterapice care constau in invelirea unei parti sau a intregii suprafete a corpului cu o tesatura umeda, acoperita la randul ei cu alta, rau conducatoare de caldura, in scopul de a mentine cat mai mult timp reactia initiala. Compresele se pot aplica pe cap, pe gat, torace, abdomen, trunchi, picioare, degete, etc. In functie de temperatura apei folosite, compresele sunt reci sau calde.

Cataplasmele sunt procedee hidroterapice care constau in aplicatii locale cu diverse substante umede, ce au temperaturi variabile. Actiunea lor este asemanatoare compreselor, insa, datorita asocierii excitatiei chimice (detinute de substanta aplicata pe piele), efectele sunt mai pronuntate.

In functie de materia intrebuintata cataplasmele sunt de mai multe feluri:

1.cele care folosesc plantele medicinale, se obtin prin fierberea acestora

2.cele cu tarate, taratele se fierb se storc si se introduc intr-un saculet

3.cele cu faina de mustar se obtin prin amestecul acesteia cu apa usor calduta pana de formeaza o pasta, care se introduce intr-un saculet si se aplica pe regiunea bolnava. Se inlatura cand pielea se inroseste sau cand apare senzatia de arsura. Cataplasmele au actiune antispastica, revulsiva si resorbitiva. Principalele lor indicatii terapeutice sunt: durerile musculare si articulare, nevralgiile, inflamatii acute si cronice ale organelor abdonimale si toracale, spasmele musculare.

Impachetarile sunt procedeele care contau in invelirea unei parti a corpului sau a intregului corp intr-un cearceaf umed, peste care se aplica o patura. Initial, in regiunea interesata se produce o exitatie rece urmata de vasoconstrictia vaselor pielii. Dupa un timp apare inrosirea si incalzirea pielii, urmata de o transpiratie abundenta. Durata unei impaghetari este de l-1,5 ore.

Efectul lor terapeutic consta in calmarea bolnavului si reducerea fenomenelor inflamatorii. Prin transpiratiile abundende pe care le produc isi gasesc indicatia in tratarea unor afectiuni febrile.

Baile sunt cele mai raspandite proceduri hidroterapice. Baile se pot face cu apa simpla, fie cu apa imbogatita cu substante chimice, plante medicinale, sau gaze (baile medicinale). Mai exista, de asemenea, baile cu abur.

Baile se impart in complete (generale), cat se afunda tot corpul in apa si locale (partiale) cand este supusa imbaierii numai o parte din corp. Temperatura apei este variabila, putand fi folosita apa rece (pana la 20 C), calda (39-40 C) si fierbinte ( peste 40 C). Baile cu apa simpla sunt practic cele mai frecvent utilizate. Durata lor este de 5-30 minute si pot fi complete sau partiale. Cele complete, din cauza excitatiei pielii intregii suprafete a corpului, induc modificari ale circulatiei sanguine cu pericol de suprasolicitare a sistemului vascular cerebral. Din aceste considerente, inainte de baie, capul si fata se spala cu apa rece, sau se acopera capul cu un servet inmuiat in apa rece.

Baile complet reci, avand efecte stimulatorii asupra respiratiei, circulatiei, metabolismului si sistemului nervos, sunt indicate in scop de fortificare si de stimulare a metabolismului general in obezitate si stari febrile. Sunt contra indicate la bolnavii cu insuficienta cardiaca, arterosleroza, si psihoze cu agitatie.

Baile complet calde se pot face pe o durata de pana la 15 min. Ele duc la cresterea temperaturii organismului, excitarea sistemului nervos central si a aparatului cardio-vascular, cat si la accentuarea metabolismului. Efectele baii calde pot fi completate atunci cand se executa in apa diferite miscari (ale mainilor, picioarelor , coloanei vertebrale) sau cand se asociaza masajul sudacvatic al regiunii bolnave.

Indicatiile acesteia sunt : artritele cronice, spondilita anchilopoietica, anchiloze dupa traumatisme, rigiditate musculara, pareze, paralizii. Uneori, baia se poate face in cazi speciale, in care apa circula in curent continuu si sub presiune. Aceasta imita intr-o oarecare masura, baile efectuate in apele curgatoare al caror efect de vioiciune, vitalitate si reinprospatare a organismului este deja cunoscut.

Durata imbaiere este de 10 min si temperatura apei intre 20 - 30 C. Este indicata in toate starile de scadere a fortei fizice si intelectuale, in neurastenie, constipatii cronice simple, etc. Un alt mijloc de efectuare al baii este reprezentat de cresterea progresiva a temperaturii acesteia. Se incepe de obicei de la 35⁰ C pina la 40-45⁰ C , pe o durata de 15 - 60 minute. Aceasta procedura determina o puternica sudoratie, motiv pentru care este indicata in intocxicatiile cronice. Se recomanda deasemenea in obezitate, artroze, nevralgii, artrite cronice.

Baile cu apa simpla pot fi efectuate si pe portiuni limitate ale corpului. Durata bailor cu apa rece este de l-5 minute si a celor calde de 10-20 minute. Se utilizeaza frecvent bai cu temperatura accendenta.

Baia de maini, efectuata cu apa calda, se indica in angina pectorala, arteroscleroza incipienta, hipertensiunea arteriala si artrite cronice ale membrelor superioare.

Baia de picioare efectuata cu apa rece, se indica in congestiile cerebrale (datorita paralelismului vasomotor intre vasele membrelor inferioare si cele ale creierului) migrene, piciorul plat dureros, pareze ale membrelor inferioare.

Baile calde ascendente la membrele inferioare se recomanda in angina pectorala, arteriopatii obliterante periferice, nevralgie sciatica, spasme musculare si artroze ale picioarelor.

Baile de sezut au o importanta particulara in tratarea diverselor afectiuni din aceasta regiune a corpului. Cele reci (pana la 20 C), se recomanda in constipatii sigmoidiene si hemoroizi iar cele calde in anexite cronice, apendicite cronice, endometrite cronice, cistite, prostatite cronice, colici renale, dismenoree, artroze ale vaselor bazinului,etc.

Baile de sezut alternante, prin proprietatile lor stimulante si tonifiante asupra musculaturii pelviene, se recomanda in prolapsul uterin, atonii uterine, constipatii cronice simple.

Baile medicinale se pot face cu substante chimice anorganice si cu plante medicinale.

Dintre substantele chimice anorganice cele mai intrebuintate sunt sarea, sulful, sarurile de potasiu, sublimatul si sulfatul de fier. Ca plante medicinale se folosesc maltul, florile de fan, plantele aromatice, extractele de brad, coaja de castan si stejar, mustarul,etc. Baile cu extract de brad, plante aromatice si flori de fan, actioneaza prin uleurile eterice pe care le contin si excita terminatiile nervoase din piele. Ele au o actiune linistitoare asupra sistemului nervos. Sunt indicate in durerile si spasmele musculare, artroze, nevralgii si nevrite, neurastenie.

Baile gazoase sunt bai a caror apa este saturata cu substante gazoase. In aceste proceduri, pe langa actiunea excitanta a temperaturii apei si a presiunii sale hidrostatice, intervine excitatia gazului din apa, care aderand la piele, exercita asupra ei un masaj. Exista bai gazoase naturale cu bioxid de carbon, hidrogen sulfurat etc. In hidroterapie se prepara in mod artificial acest fel de bai. Prin actiunile lor, sunt indicate in stari nevrotice, tulburari neurovegetative, afectiuni reumatismale si circulatorii.

Baile de abur sunt deosebit de raspandite in lume. Felul in care baile cu aburi actioneaza asupra organismului este complex. La nivelul pielii se produce o dilatare accentuata a capilarelor pielii, a caror capacitate maxima poate sa inmagazineze o treime din sangele circulant. Acest lucru presupune scoaterea sangelui dintr-o serie de organe ca ficat, splina, plamani,etc. si implicit decongestionarea lor. Se realizeaza totodata o crestere a secretiei sudorale, ceea ce contribuie la eliminarea multor produsi nocivi de metabolism, ce impiedica buna desfasurare a activitatii organismului. In plus, baile cu abur au efecte estetice, sanogenetice, igienice si tonifiante asupra psihicului uman. Acestea sunt obtinute numai daca procedura hidroterapica este practicata judicios si metodic.

Baile cu abur sunt contraindicate in urmatoarele afectiuni: hipertensiune arteriala, afectiuni pulmonare cronice (bronsita cronica, astm bronsic in criza, emfizem pulmonar, pneumoconioze, etc.), insuficienta renala cronica, hepatite cronice si ciroze, cardiopatii, boli psihice, boli de piele, casecsie etc. Este recomandat ca in zilele de epuizare fizica sau psihica ca si dupa ingestia unor mese copioase, baile cu abur sa fie evitate. Se recomanda ca aceste proceduri sa se faca progresiv, pentru a realiza o prealabila adaptare a organismului la suprasolicitarea impusa de baia cu aburi. Dupa iesirea din baie, se face dus la o temperatura potrivita sau chiar rece, ori se prefera efectuarea unor miscari de inot intr-o piscina.

Dusurile sunt proceduri hidroterapeutice in care apa sub forma de jet, la temperaturi si presiuni diferite, este indreptata asupra organismului. Se beneficiaza astfel de combinatia dintre excitantul termic cu cel mecanic, ceea ce mareste eficienta procedurii.

Dusurile generale reci (10 - 15⁰ C), in ploaie, pe durata scurta de 30 -90 secunde, sunt folosite in scopul intaririi organismului, mai ales a sistemului nervos si a musculaturii scheletice. Sunt recomandate in stari de epuizare fizica sau psihica, neurastenii, obezitate (dusurile reci cresc mobilitatea grasimulor din tesutul adipos) cat si prevenirea infectiilor acute ale cailor respiratorii superioare.

Dusurile caldute (25 - 30⁰ C) au un efect calmant si isi gasesc utilitatea in starile de agitatie. Dusurile fierbinti (peste 40⁰ C) de durata scurta, sunt excitante, stimuland sistemul nervos, musculatura scheletica si metabolismul. Dusurile alternative combina efectele de scurta durata ale dusurilor calde si reci. Datorita actiunii lor puternic excitante sunt folosite in astenii fizice si psihice, insomnii, stari de isterie.

Dusul scotian este un procedeu clasic de hidroterapie a carui utilizare a trecut cu succes proba aspra a timpului, contribuind sa ramana un excelent mijloc in tratarea unor afectiuni ca obezitatea, starile depresive, parestezii, constipatia cronica atona, astenia fizica si psihica, lombosciatica cronica. Acest dus consta in proiectarea in jet plin al apei de la o distanta de 3 m, la temperaturi 30-40 C timp de 10-15 sec., apoi 10 sec. la temperatura de 10-15 C. Acest ciclu se repeta de 2-4 ori.

Dusul cu abur reprezenta o varianta hidroterapeutica cu indicatii pe regiuni limitate ale corpului, folosindu-se vapori de apa supra incalziti sub presiune timp de 3-5 minute. Acest procedeu se poate combina cu masajul local care se face in timpul aplicarii dusului. Efectele hiperemiante ale pielii sunt foarte marcante. Dusul cu aburi se intrebuinteaza in dureri musculare, spondiloze si spondilite anchilopoietice, amenoree si oligomenoree.

Dusul subacvatic este o combinatie intre baia completa si efectuarea unui masaj cu un jet de apa subacvatic. Are o actiune deosebit de reconfortanta, creand celui care l-a practicat o stare de buna dispozitie si tonifiere.

Se recomanda in spondiloze si spondilite anchilopoietice, nevralgii, sechele dupa fracturi, lucsatii, entorse, constitatii cronice simple si dureri musculare.

Afuziunile sunt procedee hidroterapeutice care constau in proiectarea unei coloane de apa de obicei rece, fara presiune, asupra unor suprafete mai mult sau mai putin intinse ale organismului. Se influienteaza pe aceasta cale circulatia sangelui, respiratia, tonusul muscular si sistemul nervos. Procedurile se efectueaza repede si nu trebuie sa dureze mai mult de un minut.

Afuziunea piciorelor este indicata in dureri de cap datorate unor tulburari circulatorii cerebrale, pareze si paralizii ale musculaturii picioarelor, picioare plate dureroase, varice, senzatia de amorteala furnicaturi, alternanta de cald cu rece la nivelul picioarelor, sindrom posttrombotic.

Afuziunea bratelor si spatelui se practica in caz de astenie fizica si psihica, atrofii musculare scolioza, constipatie cronica simpla (atona) si tendinta la infectii acute repetate la nivelul cailor respiratorii superioare.

Un procedeu hidroterapeutic aparte il reprezinta cura lui Kneipp. Aceasta metoda terapeutica consta in alergarea cu picioarele goale, pe o pajiste inverzita acoperita de roua diminetii. Aceste alergari se fac gradat in functie de varsta, de temperament fizic si de starea generala a organismului. Se incepe prin sedinte scurte de 10-15 min, care sunt prelungite in mod treptat pana la o ora. Nu trebuie minimalizat si faptul ca prin intermediul curei lui Kneipp se produce o calire a organismului, datorita angrenarii acestuia in practicarea de miscare fizica in mediul natural ambiant.

Dupa cum se cunoaste, efortul fizic are nenumarate efecte benefice asupra imbunatatirii starii de sanatate.

Exercitiul fizic in apa are efecte deosebite asupra organismului respectiv: diminua durerea si spasmul (contractura musculara); relaxare generala si locala; mentin sau cresc amplitudinea miscarii articulare; reeducarea musculaturii deficitare: crestere de forta musculara, de tonus muscular, crestere de rezistenta si coordonare musculara; reeducarea ortostatismului si a mersului; permit activitati recreative particulare si generale; rol biotrofic si de activare a circulatiei; redresare psihica.

Avantajele exercitiului fizic in apa (hidrokinetoterapia) in bazin sau piscina sunt: descarcarea de greutate a corpului; caldura apei; folosirea fortei hidrostatice de impingere de jos in sus a corpului; utilizarea turbulentei apei pentru exercitii cu rezistenta; reeducarea mersului; inotul terapeutic.

4 Terapie ocupationala

Terapia ocupationala poate fi definita ca fiind o activitate mentala sau fizica, prescrisa si dirijata, pentru obiectivul bine determinat de a contribui la refacerea sau grabirea ei, in urma unei boli sau unei leziuni.

Terapia ocupationala, o arta si stiinta care dirijeaza modul de raspuns al omului fata de o activitate selectionata, menita sa promoveze si sa mentina sanatatea, sa impiedice evolutia spre infirmitate, sa evalueze comportamentul si sa trateze sau sa antreneze pacientii cu disfunctii psihice sau psihosociale.

Terapia ocupationala, o metoda de tratament a anumitor tulburari fizice sau mentale, prescrisa de medic si aplicata de specialisti calificati, folosind munca, sau orice alta ocupatie, in vederea vindecarii afectiunii sau sechelelor sale.

Terapia ocupationala, terapie prin munca sau terapie prin ocupatie

Ocupatia este recunoscuta ca fiind unicul proces care implica performanta motorie individuala, functii integrate ale sistemului nervos, atentie mentala, solutionarea problemei si satisfactia emotionala in sarcini diferite si puse in valoare de cultura. Natura ocupatiei, promotoare a unei stari generale fizice si morale, este aceea care o prezinta drept o forma unica de terapie, cu aplicatii foarte diferite.

Efectele recuperarii in cadrul T.O. au un sens mai larg ce impune aplicarea acesteia ca proces medical cu finalitate sociala.

Alexandru Popescu arata ca 'in Terapia ocupationala ocuparea timpului liber are menirea sa destepte interesul bolnavului pentru activitati oarecare, pe acest principiu bazandu-se playterapia, artterapia, cultterapia, kinetoterapia' si ca in T.O. care are la baza semnificatia intrinseca a muncii renumerate in procesul de reinserctie profesionala si sociala a bolnavului aceasta participa la activitati ca: tesutul, confectionarea unor obiecte, activitati agrozootehnice, cultura plantelor si florilor, etc.

T.Sbenghe arata ca T.O se preocupa de integrarea familiala, sociala si profesionala a handicapatilor, care este o metoda speciala a kinetoterapiei, o metoda sintetica, globala, care cere o participare comandata si intretinuta psihic.

Din definitii T.O. poate fi clasificata astfel:

1.T.O. recreativa cuprinzand:

tehnici de exprimare desen, pictura, gravura, manuit marionete, scris, sculptura, etc;

tehnici sportive: diverse jocuri sportive sau parti ale acestora;

tehnici recreative jocuri distractive adaptate handicapatilor (sah cu piese grele, fotbal de masa cu minge de ping-pong mobilizata cu pompite de mana, popice, tintar cu piese care se infig in gauri preformate, jocuri cu figurine de plumb, etc.

2.T.O. functionala reprezinta o forma de ergoterapie dirijata si controlata si care are ca scop executarea unor anumite miscari in cadrul muncii sau ocupatiei respective in care sunt incluse:

tehnici de baza formate din unele activitati practice inca de la inceputurile societatii umane, cand mainile omului prelucrau materia prima de baza (lut, lemn, fibre naturale, fier): impletitul, olaritul, tesutul, tamplaria, feroneria;

tehnici complementare, care reprezenta de fapt totalitatea restului activitatilor lucrative umane dintre care: cartonajul, marochinaria, tipografia, strungaria, dactilografia, etc.

3.T.O. profesionala care se poate aplica in spitale bine dotate, cu centre de recuperare bine utilate, in scoli profesionale specializate sau in ateliere-scoala, de pe langa intreprinderi, cu doua subcategorii:

a.T.O. pregatitoare pentru activitatea scolara si orientarea profesionala a copiilor:

b.T.O de reprofesionalizare sau profesionalizare a adultilor in sensul reintegrarii in munca desfasurata anterior imbolnavirii sau accidentului sau a reorientarii profesionale.

Pe langa tehnicile de baza si cele complementare aceasta foloseste si tehnici de "readaptare', formate din multitudinea si diversitatea activitatilor zilnice casnice, familiale, scolare, recreative, profesionale si sociale, modalitati de deplasare. Aceste tehnici adapteaza mediul ambiant al handicapatilor la propiile lor capacitati functionale.

4.T.O retribuita care poate fi utilizata ca forma economica pentru bolnavii care recupereaza spontan o paralizie sau au suferit un tratament paliativ al sechelelor si si-au recastigat miscarile principale. Aceasta forma de T.O. poate completa lipsurile produse de pensionarea temporara sau definitiva a bolnavului si poate constitui un factor obiectiv de apreciere a reincadrarii bolnavului in circuitul economico-social normal.

Scopul T.O.

stimularea increderii in sine a bolnavilor si dezvoltarea fireasca a personalitatii; organizarea unui program de miscari dirijate in conditii de lucru; constatarea capacitatilor si inclinatiilor restante ale bolnavului; corelarea recuperarii medicale cu cea profesionala; reinserctia cat mai rapid cu putinta in viata sociala economica si profesionala.

Prin ocupatie si munca se realizeaza orice activitate, mai mult sau mai putin utila si cu multiple posibilitati de rezolvare, iar prin selectarea activitatilor se ajunge la atingerea scopului urmarit. Pentru recuperarea gestuala a deficientului, ergoterapia se transforma intr-o gimnastica utila care folosita metodic si progresiv, duce la munca organizata de la cele mai simple la cele mai complexe forme.

Obiectivele si efectele T.O.

A. Principalele obiective ale T.O.sunt: 1. Inlaturarea tulburarilor functionale pasagere simple sau
multiple, prezente intr-o serie de afectiuni sau in variate asociatii morbide, in care este necesara
reeducarea gestuala, deci recuperarea unui deficit motor; 2. Reeducarea mijloacelor de exprimare,
implicand vorbirea, atitudinea, comportamentul; 3. Restabilirea independentei bolnavului, sub aspect
psiho-somatic.

In rezolvarea tuturor acestor obiective va trebui sa se tina seama de cele "10 comandamente' ale existentei integrate a handicapatului propuse de Holander : viata de familie, locuinta, alimentatie, instructie, educatie si formare, petrecerea timpului liber, servicii publice, asociatie, situatie economica, activitati politice.

B. Efectele T.O.: 1.Efectele fizice - constau in mentinerea functiei tuturor grupelor musculare atat
pentru regiunea afectata cat si pentru celelalte regiuni si conservarea unei bune functii a articulatiilor
neimplicate in procesul patologic si intarirea musculaturii deficiente. Prin miscari analitice si globale se
obtin rezultate bune pe linia obtinerii imbunatatirii amplitudinii de miscare a cadentei si a progresiei;
2.Efecte psihice se reflecta in calmarea starii de neliniste a pacientului, dezvoltarea atentiei, disparitia
descurajarii si renasterii sperantei, pastrarea obisnuintei activitatilor zilnice si diminuarea complexelor de
inferioritate; 3.Efectele psiho-sociale se concretizeaza in intretinerea relatiilor cu celelate persoane in
capatarea increderii in sine si in altii si in obtinerea perspectivei de incadrare sociala in viitor.

Reguli de aplicare a T.O.

Reguli principale: avand in vedere studiul handicapului, analiza ocupatiei, confruntarea informatiilor obtinute.

Reguli secundare: 1. Ocupatia trebuie sa fie una obisnuita si la indemana pacientului; 2. Ocupatia trebuie sa fie simpla; 3. Ocupatia trebuie sa fie utila; 4. Ocupatia trebuie sa aiba cat mai multe posibilitati de diversificare; 5. Ocupatia va fi abordata progresiv; 6. Ocupatia trebuie sa fie liber acceptata de pacient (terapeutul trebuie sa aiba cunostinte psihologice si pedagogice); 7. Ocupatia nu trebuie sa aiba ca scop neaparat o prestatie tehnica de calitate; 8. Ocupatia nu trebuie sa fie renumerata; 9. Ocupatia trebuie efectuata in colectivitate pentru reinsertie sociala; 10. Ocupatia trebuie sa poata fi urmarita si controlata -se urmaresc pozitia, gesturile, starea, comportamentul, reactiile pacientului de corectare.

Obiective ale terapiei ocupationale

Obiectivul principal al terapie ocupationale este pregatirea progresiva si rationala pentru activitatile cotidiene cu un grad cat mai mare de independenta, educarea generala a pacientului, cat si a familiei acestuia pentru a sti sa se comporte cu acesta. Acest obiectiv poate fi impartit in alte cateva obiective:

-Castigarea independentei in ceea ce priveste alimentarea, prin adaptarea tacamurilor si prin invatarea modului de a se servi de ele. Interventia T.O. nu va fi continua ci episodica si de scurta durata, deoarece masa nu trebuie transformata in exercitiu de reeducare.

-Castigarea independentei vestimentare, prin invatarea treptata a modului in care pacientul isi poate pune sau scoate unele obiecte de vestimentatie, dar acest lucru numai in cadru real si bine motivat (echiparea pentru sedinta de kinetoterapie, iesirea la plimbare, inainte de baie, etc.).

-Castigarea independentei de miscare - amenajarea locuintei.

-Pregatirea pentru activitatile scolare (invatarea, scrisul, cititul).

-Folosirea dispozitivelor ajutatoare.

Factorii de care trebuie sa se tina seama in alegerea activitatilor de terapie ocupationala sunt:

varsta, sexul, afectiunea, gradul si localizarea leziunii, scopul urmarit, efectele ergoterapiei asupra

functionalitatii, preocuparea pacientului pentru acest gen de terapie.

Formarea autonomiei personale vizeaza autoservirea si autonomia in mediul ambiant A.In cadrul autoservirii sunt vizate urmatoarele componente ale autonomiei personale: a.Corpul

omenesc; b.Igiena personala; c.Imbracamintea; d.Incaltamintea; e.Hrana; f.Bucataria; g.Vesela - tacam;

h.Dormitorul

In procesul de invatare se folosesc diferite activitati si jocuri prin care copilul este familiarizat cu mediul in care se desfasoara activitatea si instrumentele necesare pentru realizarea activitatii si rolul pe care il are acea activitate.

B. In cadrul autonomiei personale in mediul ambiant se urmareste relatiile cu si din familie si pregatirea acestuia pentru viata de familie;

Formarea autonomiei sociale

In acest segment se urmareste obtinerea sau imbunatatirea urmatoarelor segmente:

a. Autonomia in clasa -scoala; b. Autonomia in afara clasei si a scolii; Autonomia in mijloacele de
transport; d.Cunoasterea mediului social; e.Normele de comportare civilizata; f. Autonomia in
manipularea financiara; g.Relatii in micro si macrogrupurile sociale (relatiile cu familia, relatii in grupul
scolar; relatii in macrogrupul social), h. Relatii intre sexe, educatie sexuala; i.Viata de familie.

b. Activitati de socializare

vizite in: parcuri, expozitii, muzee, institutii publice, intreprinderi, magazine;

excursii - pe diverse teme in functie de capacitatile de intelegere a grupului sau cu teme prevazute de programa scolara;

vizionari : filme, teatre, spectacole muzicale, intreceri sportive, programe TV., video, diafilme;

competitii inter-clase, inter-scoli cu continut cultural, artistic, sportiv;

auditii: povesti, muzica, concerte, diverse spectacole;

serbari, sezatori, teatru de papusi, scenete, dramatizari;

participarea la diverse manifestari ocazionate de sarbatori nationale internationale si religioase;

initiative proprii de organizare a timpului liber;

crearea de cluburi (croitorie, bucatarie,muzica, pictura, foto, etc.);

inscrierea individuala a tinerilor la cluburi sportive din localitate;

amenajarea spatiului de joaca si a altor spatii pentru desfasurarea de diverse activitati;

organizarea unor tabere de vara cu scopul de intalnire a copiilor institutionalizati cu alti copii din exterior.

5 Activitati Fizice Adaptate

Prin anii '60 se purtau discutii intense despre tratamentul prin cultura fizica si expansiunea activitatilor de fitness. Jocurile olimpice pentru persoanele cu disabilitati (Paralympics) se extind, incluzand 20-30 de tari participante (Roma '60, Tokio '64, Tel Aviv '68). In Europa in anii '70 incepe nivelul de educatie universitara pentru Activitati Fizice Adaptate, in 1970 luand nastere IFAPA (International Federation of Adapted Physical Actyvities), organizatie care coordoneaza la nivel international activitatile fizice adaptate, ce organizeaza congrese anuale. Miscarea Paralimpica se extinde la peste 40 de tari la Jocurile de Vara - Heidelberg 1972, Toronto 1976. Tot in aceasta perioada se initiaza si jocurile de iarna. In anii '80 miscarea paralimpica se extinde cuprinzand peste 60 de tari (Arnhem, 80, New York '84, Seoul '88). Legislatia se imbunatateste, creste atentia publica iar in '87 Consiliul Europei publica Cartea Europeana a Sportului pentru Toti. In anii '90 miscarea paralimpica se extinde incluzand peste 100 de tari pentru jocurile de vara si 30 pentru jocurile de iarna. In '82 la Simpozionul International al Persoanelor cu Disabilitati, UNESCO definea cei 4 piloni operationali centrali pentru Activitatile Fizice Adaptate: 1. traditia in recuperare ; 2. traditia in educatie fizica; 3. traditia sporturilor competitive; 4. traditia activitatilor de loisir.

Conform acestora statele europene s-au orientat dand o atentie marita aspectelor legate de activitatile fizice adaptate prin urmatoarele masuri :

cresterea numarului kinetoterapeutilor implicati in activitati fizice recuperatorii in cadrul sistemelor de sanatate;

pregatirea profesorilor de educatie fizica pentru recuperarea copiilor cu disabilitati (APE -Adapted Physical Education/Educatie Fizica Adaptata);

cresterea numarului organizatiilor ce au ca preocupare sportul la persoanele cu disabilitati;

angajarea de instructori sportivi la nivel local pentru conducerea programelor recreationale/de fitness pentru grupe speciale.

Ajutorul financiar oferit de stat pentru aceste activitati este necesar, pornindu-se de la urmatoarele premise: acces egal la cultura fizica; automotivare prin activitati fizice; castig economic (reducerea nevoilor de ingrijire institutionalizata); responsabilitate colectiva ca parte a imaginii publice despre recreere si sport; dificultatea de a obtine suport financiar de la sponsori; nevoi exceptionale pentru transport, echipament specific.

Asociatia europeana defineste activitatile fizice adaptate ca fiind un domeniu interdisciplinar, care cauta identificarea si solutionarea diferentelor individuale in activitatea fizica. Aceasta impune o acceptare a diferentelor individuale, militeaza pentru cresterea accesului la o viata activa si sportiva si promoveaza inovarea si cooperarea dintre serviciile care o asigura.

In cadrul activitatilor fizice adaptate intra o serie de activitati majore a caror perturbare pot sa duca la dependenta functionala. Aceste activitati sunt: autoingrijirea, perturbari in desfasurarea unor activitati manuale, mersul, vazul, auzul, vorbitul, respiratia, activitati lucrative. Activitatile fizice adaptate se bazeaza pe adaptarea exercitiilor, activitatilor fizice la conditiile si posibilitatile individului. Se adreseaza: 1. persoanelor cu disabilitati (motorii, senzoriale, intelectuale); 2. persoanelor cu boli cronice (afectiuni cardiovasculare, reumatism, afectiuni respiratorii-astm, epilepsie, afectiuni musculare, etc); 3. pensionari (de varsta, de boala).

Din punct de vedere al activitatilor fizice aceste grupuri sunt unite de doi factori: 1. dificultatea de a participa la activitati fizice prin cluburi si asociatii sportive; 2. componenta automotivanta a activitatii fizice - de o pronuntata importanta pentru viata.

Pentru atingerea scopului final, de crestere a calitatii vietii, prin activitati fizice adaptate se urmareste: cresterea capacitatii fizice, cresterea fitness-ului, cresterea increderii in sine, cresterea placerii pentru activitatea fizica. Prin intermediul acestor activitati persoanele trebuie sa gaseasca un loc unde: sa fie intelesi si respectati; sa se simta in siguranta in timp ce componentele motorii, senzoriale si afective sunt stimulate/activate; comunicarea verbala si nonverbala sa duca la adaptari specifice a sensurilor comunicarii; sa se imbunatateasca capacitatile motorii si intelectuale; activitatile sa aiba drept finalizare socializarea si reducerea dependentei .

Rolul aplicarii activitatilor fizice adaptate vizeaza, fie implicarea in actiuni sociale cat mai diversificate, fie acordarea de asistenta grupurilor sociale, in vederea integrarii celor cu dificultati de adaptare sociala.

Conceptul strategiei de lucru in cadrul activitatilor fizice adaptate pleaca de la urmatoarele 3

nivele:

senzoriu: vaz, auz, sensibilitate kinestezica, tactila;

nivelul abilitatilor motorii:

a. perceptia motorie: echilibru, integrarea corporala, directionarea miscarii;

b. fitness-ul fizic: forta-rezistenta musculara si antrenament la efort (anduranta cardio-
respiratorie);

c. abilitatea motorie, coordonarea.

nivelul indemanarilor:

a. sportive (aruncarea mingii, lovirea unei mingi cu piciorul, cu paleta, etc);

b. functionale (mersul, alergarea, urcarea sau coborarea scarilor sau a unei pante).

In cadrul aplicarii in mod stiintific a activitatilor fizice adaptate, este necesara parcurgerea urmatoarelor faze: evaluarea si interpretarea nevoilor; planificarea interventiei; selectionarea si adaptarea echipamentelor folosite; inregistrarea si aprecierea progreselor realizate.

In stabilirea obiectivelor se va tine seama de o serie de factori: nevoile si dorintele persoanei cu dizabilitati; cunostiintele legate de sistemul de valori al persoanei; informatiile existente, referitoare la maladie sau handicap, cu consecintele lor pe plan fizic si psihic; cunostintele legate de metodele de terapie medicala si ocupationala, existente in momentul respectiv; informatiile disponibile despre mediul pentru care persoana urmeaza sa fie pregatita comunitar; posibilitatea de a se implica intr-o activitate sportiva, de a presta efort in vederea obtinerii unor rezultate; interesul pe care il prezinta persoana in activitatea fizica desfasurata; gradul de cooperare in cadrul unui eventual joc in colectiv; scopurile si cadrul general al programului de recuperare, multidisciplinar, in care persoana urmeaza sa fie integrata.

Obiectivele generale ale activitatilor fizice adaptate sunt: dezvoltarea, mentinerea si recuperarea nivelului de functionare cat mai mult posibil; compensarea deficientelor functionale prin preluarea functiilor afectate de catre componente valide; prevenirea destructurarii anumitor functii ale organismului; inducerea unei stari de incredere in fortele proprii.

Directiile principale de orientare a persoanelor supuse terapiei sunt: stimularea responsabilitatii in diverse situatii de viata; formarea deprinderilor de autoingrijire si igiena personala; cultivarea deprinderilor de munca; organizarea de jocuri si distractii; adaptarea la situatiile de joc in echipa; desfasurarea si implicarea in diverse concursuri si intreceri sportive pentru a dezvolta simtul de colectivitate; stimularea increderii in propria persoana; cultivarea autocontrolului si expresivitatii personale; reeducarea capacitatilor cognitive; reeducarea capacitatii de reactie la diverse situatii de viata; antrenarea functiei neuromusculare; antrenarea integrarii senzoriale; sprijinirea relatiilor interpersonale; educarea capacitatii de actiune, in functie de constrangerile si resursele de mediu.

In procesul de evaluare este necesar sa se urmareasca urmatoarele aspecte:

a) nivelul motricitatii grosiere si fine, care se refera la caracteristicile miscarilor corpului in ansamblu, precum si la caracteristicile miscarilor de prehensiune si manipulare;

b)  nivelul de dezvoltare a perceptiei miscarilor, care se refera, in principal, la receptia si decodificarea stimulilor prin toate categoriile de analizatori: vizual, auditiv, olfactiv, gustativ, kinestezic, proprioceptiv si la coordonarea miscarilor;

c)  nivelul de dezvoltare a aptitudinilor sociale si de comunicare, care se refera la caracteristicile interpersonale ale subiectului in diverse situatii, precum si la modul in care intelege comenzile si interactiunile verbale.

d)  caracteristicile activitatilor de viata cotidiana, care include studierea deprinderilor implicate in igiena personala si autoingrijire (de hranire, imbracare si intretinerea locuintei).

Pentru evaluare in cadrul conceptului AFA se va tine cont de urmatoarele aspecte :

nivelul de dezvoltare motorie (ex. se misca fara sa loveasca pe altii, sare pe loc pe ambele picioare de un numar de ori, arunca-prinde o minge la anumite distante, cade frecvent, merge in panta, pe teren accidentat, urca-coboara scari cu/fara ajutor-balustrada, doar cu un picior sau alternativ, se opreste/se intoarce din alergare);

orientarea posturala si mecanica corpului (compozitia corpului, integritate corporala, deficite neurologice, modificari degenerative ale aparatului locomotor, postura);

dezvoltarea cognitiva (isi aminteste cele discutate anterior sau cu ceva timp in urma, este dependent de altii pentru a realiza o actiune, comunica cu ceilalti in timpul activitatilor comune, atentia);

nivelul senzorial (simte atingerea, simte pozitiile/miscarea segmentelor corpului, se poate orienta dupa stimuli auditivi/vizuali, simte diferentele de temperatura, prezinta sensibilitate dureroasa normala)

dezvoltarea afectiva (are repulsie pentru activitatea fizica, are tendinta la comportament impulsiv, autodistructiv, nu intra in relatii cu altii, este solitar, etc.);

Procesul de recuperare prin activitati fizice adaptate la persoana cu restrictii de participare (handicap) este un proces continuu, in functie de nevoile specifice individului, aparute in diverse etape ale existentei sale.

Este recomandabil ca procesul de terapie, adresat unei persoane cu restrictii de participare (handicap), sa se reia mereu in forme noi, prin folosirea unor metode si procedee cat mai variate. Se va tine seama de faptul ca relatia dintre terapeut si subiect se desfasoara in practica pe parcursul mai multor etape :

etapa afectiva, in care se stimuleaza increderea persoanei cu care se lucreaza si se demonstreaza intelegere si optimism cu privire la sansele de ameliorare ale situatiei sale;

etapa reunirii faptelor si informatiilor cu privire la nevoile persoanei, ce urmeaza a fi rezolvate;

dezvoltarea planului de actiune, in care cele doua parti se inteleg asupra modului de desfasurare a activitatilor si se precizeaza cerintele una fata de cealalta;

aplicarea planului, comunicandu-se subiectului care sunt asteptarile fata de el si se trece la exersarea activitatilor proiectate;

etapa finala, despartirea, care este in functie de profunzimea relatiei terapeut/subiect si performantele obtinute in activitate.

In toata lumea, in ultima perioada in Romania s-a pus accent pe problemele cu care se confrunta persoanele cu handicap. Problemele majore ar fi: integrarea lor in invatamantul normal, profesionalizarea lor si astfel castigarea independentei din punct de vedere social si economic.

Concept european AFA (activitati fizice adaptate) poate fi considerat ca o solutie pentru aceste probleme. Un loc important in acest concept il ocupa terapia ocupationala ca o ramura a kinetoterapiei, care se bazeaza pe folosirea activitatilor practice ocupationale in tratamentul deficientelor functionale pentru a obtine o maxima adaptare a organismului la mediul sau de viata. Conceptul A.F.A. are la baza 4 domenii (vezi fig. nr. 2 ) :

-recuperare; educatie ; recreere ; sport

Cu toate ca cele 4 domenii au autonomie functionala ele se gasesc intr-o relatie de interdependenta permanenta.

Recuperarea are la baza Kinetoterapia si Terapia Ocupationala, care actioneaza prin antrenarea ADL-urilor ajutand copilul sa-si castige independenta prin formarea, insusirea sau compensarea unor cunostinte, priceperi si deprinderi de autointretinere, mobilitate, comunicare, activitati casnice si comunitare.

Educatia are ca obiectiv dezvoltarea calitatilor motrice, invatarea miscarii pentru formarea deprinderilor, ajungand in final la profesionalizare si integrarea in viata sociala. Pentru obtinerea acestor obiective se folosesc exercitii pentru dezvoltarea motricitatii generale, exercitii pentru constientizarea partilor corpului, exercitii pentru dezvoltarea vitezei, indemanarii, rezistentei si fortei.

Recreerea. In perioada de recreere ideea de baza este ca in institutii acesti copii handicapati sa aiba tot programul ocupat cu diverse activitati de grup si individuale. In programul de recreere trebuie sa fie inclusa terapia cognitiva, terapia psihosenzoriala, ludoterapia, meloterapia si artoterapia. Trebuie evidentiat faptul ca fiecare categorie de terapie este un complex de tipuri de actiuni terapeutice.

Terapia cognitiva, cuprinde cerinte care sa nu depaseasca posibilitatile copiilor cu deficiente, aceasta fiind o conditie obligatorie pentru obtinerea rezultatelor, rezultate care sa-i aduca satisfactie deplina copilului.

Ludoterapia. Jocul ramane pentru copiii handicapati forma permanenta a procesului de recuperare pentru ca aceasta modalitate constituie o structura unitara intre stimul, intarire, raspuns si modificare. Jocul reprezinta o forma de cunostere a realitatii si are ca scop captarea atentiei copilului si atragerea lui intr-o activitate care are initial o forma ludica, ajungandu-se la activitati cu raspundere si responsabilitate, iar in final la munca care creeaza cadrul propice unei munci eficiente.

Meloterapia. Reprezinta folosirea mijloacelor de expresie artistica in scopuri terapeutice. Aceste mijloace dovedesc eficienta prin faptul ca fac apel la sunet care este diferit de cuvant pentru a realiza legatura dintre copil si mediul inconjurator. Prin meloterapie se poate ajunge la diferite stari afective, de securitate sau de evadare in diferite lumi in functie de ceea ce reprezinta fragmentul respectiv pentru copil. Meloterapia poate fi folosita cu rezultate benefice atat sub forma de auditie cat si sub forma interpretativa.

Sportul. Prin intermediul sportului cat si a procesului instruirii repetate copii institutionalizati dobandesc o serie de calitati motrice si caracteriale. Sportul aduce un puternic aport educativ prin specificul sau si anume concurenta (coleg si adversar) si spiritul de echipa. Toate aceste calitati se pot obtine prin ramurile de sport adaptate, specifice deficientelor individului. Exista ramuri sportive si regulamente specifice pentru diferite handicapuri : handicap locomotor, handicap mintal, handicap senzorial (surzi, nevazatori, muti,etc.). Si acesti copii handicapati pot sa ajunga sportivi de performanta dovada fiind campionatele de handicapati organizate la nivel national si international ( In anul 2001 la Oradea s-a desfasurat Campionatul European pentru surzi unde echipa Romaniei a ocupat locul al 3 lea). Totodata acesti sportivi pot fi integrati socio-profesional prin obtinerea calitatii de antrenor pentru sporturi pentru handicapati.

Copiii institutionalizati si nu numai beneficiind de cele 4 directii ale conceptului A.F.A. pot obtine independenta din punct de vedere economic si social in functie de rezultatele obtinute in recuperare, in functie de capacitatile dobandite in procesul educativ, calitati care la randul lor pot fi perfectionate in timpul liber si in functie de performantele obtinute in sport.

Activitate Fizica Adaptata

RECUPERARE EDUCATIE RECREERE SPORT

Kinetoterapie T.O. (A.D.L.)

Dezv. calitatilor motrice
Invatarea miscarilor pt.
formarea deprinderilor
Profesionalizare
(T.O.)______________

Timp liber
Terapie cognitiva
Psihoterapie
Ludoterapie
Meloterapie____

Sp. specif. pt. hand. (h. locomotor, mintal senzorial) Antrenori handicapati pt. sporturi pt. hand.

Fig.2 Domeniile conceptului A.F.A.