Kinetoterapia in afectiunile pediatrice

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE PEDIATRICE

Obiective:

Intelegerea fenomenelor de crestere normala si dezvoltare fizica armonioasa;

Formarea deprinderilor de cunoastere a disfunctiilor globale si segmentare ale corpului copiilor;

Formarea deprinderilor de asistenta kinetica, profilactica si de recuperare in afectiunile specifice copiilor.

Continut

Bazele generale ale miscarii

Tulburari, disfunctii in dezvoltarea si cresterea copilului

Boli ereditare

Bolile reumatismale ale copilului

Afectiuni respiratorii

Traumatologie infantila

Cuvinte cheie: miscare, disfunctii, normalitate, recuperare.

1. Bazale generale ale miscarii

Taxonomia lui Harow pe 6 nivele in domeniul psiho-motricitatii (miscare umana voluntara observabila care tine de domeniul invatarii):

Miscarile reflexe: reflexe medulare, intersegmentare, suprasegmentare;

Miscarile fundamentale - engrame si scheme motorii innascute: miscari de locomotie, de prehensiune sau manipulare, miscari de dexteritate (primele semne la 6-7 ani);

Aptitudinile perceptive: discriminarea kinestezica (lateralitate, simetrie), discriminarea vizuala, memorie vizuala, persistenta perceptiva, discriminarea auditiva, tactila, coordonare ochi - picior;.

Calitatile fizice = stare de fitness: viteza, indemanare, rezistenta, forta, elasticitate, agilitate, suplete, timp de reactie, schimbare de directie, rezistenta musculara si vasculo-cardiaca;

Miscarea de dexteritate: initial, intermediar, avansat, foarte avansat;

Comunicarea nonverbala: expresia fetei, gesturi, pozitia corpului, formele si posturile de mers, estetica, etc.

Bazele miscarii sunt: actul motric, gestul motric, actiunea, activitatea, motricitatea, miscarea.

Tehnica miscarii se desface in engrama, elemente (momentul, faza, perioada), partile miscarii, geneza miscarii, continutul si formele fiziologice ale miscarii (miscari reflexe, instinctive, ereditere), miscari voluntare.

2. Tulburari, disfunctii in formarea, dezvoltarea si cresterea copilului

a. Tulburari ale osteogenezei: rahitismul carential in perioada de crestere,

acondroplazia = inchiderea precoce a cartilajelor de crestere. E ereditara, dupa mutatii genetice. Mainile si picioarele sunt scurte, de la nastere se confirma nanism, talia la maturitate ajunge la 1,20 la

fete.

Kinetoterapie: Se indica program de exercitii active inainte de consolidarea cartilajelor de crestere.

artogripoza = boala redorilor congenitale, exista redori articulare multiple, bilaterale, mai mult sau mai putin simetrice. Apar leziuni la nivel osos, muscular, atitudini vicioase, redoare articulara (nu aponevrotica ci prin insuficienta cavitatii articulare). Exista forme complete si incomplete.

Kinetoterapie:   se indica tehnici FNP pentru pastrarea tonusului muscular functional, hidrokinetoterapie si inot.

luxatia congenitala de umar, sa nu se confunde cu paralizia obstetricala de plex brahial sau cu luxatia umarului. Este de regula posterioara. Omoplatul supraridicat se gaseste in al II-lea sau al IV-lea spatiu intercostal.

Kinetoterapie:

Stimulare reflexa Vojta; FNP (IL, IR, MARO - pentru valorile musculare 0, +2, telescopari, stretching, hold-relax pentru valorile 3 si peste 3) sau chiar diagonalele complete ale lui Kabat;

Exercitii active in conditii usurate ( cu excluderea gravitatiei, suspensoterapie -Guthrie Smith, Rocher, Baciu-, folosire suprafetelor alunecoase sau a patinelor);

luxatia congenitala de cot, mai mult a capului radial, apare datorita cresterii inegale a oaselor antebratului in perioada intrauterina. Apare subluxatia sau luxatia completa ceea ce da impotenta functionala.

Kinetoterapie: FNP (IL, IR, MARO - pentru valorile musculare 0, +2, decoaptare, stretching, hold­relax pentru valorile 3 si peste 3).

luxatia congenitala de sold apare mai des la fete, lasa sechele functionale, greu de tratat, poate produce invaliditati. Se descopera prin semnul Ortolani (se flecteaza MI si se departeaza genunchii rezultand un 'cracment'capul femural intra in cotil). Prezinta urmatoarele modificari: cotilul e aplazic, nu are profunzime dar marginile articulare superioara si posterosuperioara sunt rotunjite, capsula e destinsa, articulatia e laxa, apare retractia iliopsoasului si rotatorilor externi; colul femural e anteversat, priveste inainte (unghi de 60 °) capul femural e deplasat in sus fiind la distanta de cotil, exista sansa osificarii capului femural;

Kinetoterapie:

Postnatal tratamentul postural al displaziei luxate trebuie sa fie precoce folosind: hamuri - Pawlik, perne- Freika, atele - Rosen.

Precoce se poate aplica terapia reflexa Vojta pentru centrarea capului femural.

Se insista pe antrenarea echilibrului rotatorilor, a lantului musculaturii abductoare si extensoare a membrului inferior, pe insusirea mersul in patru labe. Trebuie sa se realizeze descarcarea membrului inferior si decontracturarea musculaturii adductoare si flexoare prin tehnici de FNP si stretching.

Hidrokinetoterapia in vana - trefla finalizata cu inot.

luxatia congenitala de rotula consta in deplasarea laterala a rotulei care poate sa apara la nastere sau mai tarziu. Se poate asociaza cu luxatia congenitala de sold si picior. Se descopera prin radiografie sau clinic cind apare jena la mers si la palpare se observa deformatii, hipotrofia cvadricepsului. Diagnosticul pozitiv cuprinde 4 elemente de baza: hiperlaxitatea articulatiei femuro-tibiale si patelere, pe radiografie apare marformatie congenitala de rotula, genu valg, hipotonia muschilor extensori ai genunchiului ce da genuflexum.

Kinetoterapie: Program de exercitii active pentru obtinerea zavorarii articulare in lant cinematic inchis mai ales in directie excentrica.

picior stramb congenital este o atitudine vicioasa permanenta a piciorului pe gamba in timp ce planta nu calca pe sol prin punctele sale fiziologice de sprijin.

Exista 4 pozitii vicioase: varus = piciorul se sprijina pe marginea externa, planta executa o miscare de supinatie; valgus= calca pe marginea interna + miscare de eversie; equin = axul piciorului e in prelungirea axului gambei, sprijin pe antepicior; talus = laba flectata pe gamba, sprijin mai mult pe calcai; varus-equin= tricepsul, tibialul posterior si flexorii degetelor sunt hipertoni, muschii extensori, peronierul lung si scurt sunt hipotoni.Calcaneul aluneca inapoi sub astragal. Apar modificari la nivelul articulatiilor mediotarsiene, medioastragaliene, etc. ligamentele sunt retractate in partea interna, alungite in partea convexa, tegumentul din partea externa sunt ingrosate (hipercheratoza).Talus-valgus netratat duce la deformatii.

Kinetoterapie: Se trateaza prin tehnica FNP / stretchingul prelungit intre 35- 60 -90 de secunde, cu ortezare peste zi si daca se poate mai putin prin act chirurgical, dar si aceasta in fazele de retractura sau la copii cu IQ sub nivel de debilitate usoara mintala.

b. Osteocondropatiile. Reprezinta tulburari care intra in cadrul distrofiilor osoase din perioada de crestere pana la adolescenta. Au ca manifestare anatomo-patologica decalcifierea osului, ramurirea si deformarea lui rezultand afectari osteo-articulare. Etiopatogenia nu a fost bine precizata, nu e vorba de procese inflamatorii, ci numai de tulburari de tip distrofic.

Tipuri de osteocondroza

- Osteocondrita extremitatii superioare a femurului = boala Legg - Calve - Perthes include copii intre 3-10 ani, se localizeaza unilateral in 93%.

Semne: durere in repaus si mers; mersul caracteristic prin reducerea perioadei de sprijin pe membrul afectat; atrofia musculaturii proximale a coapsei; spasm muscular; limitarea rotatiei interne si externe a coapsei.Pana la refacerea vascularizarii se indica mersul in orteza cruro-podalica cu sprijin ischatic.

Kinetoterapie: Se indica program kinetic ca si in cazul luxatiei congenitale de sold care prevede exercitii pentru musculatura abductoare, extensoare si rotatorilor interni. Se efectueaza decoaptari, tractiuni in ax, gimnastica Burger. Pozitiile initiale sunt: in DD, patrupedie , in general pozitii care descarca articulatia.

-Epifizita vertebrala sau Boala Scheuermann afecteaza coloana la nivelul inelului cartilaginos vertebral, care apasand vertebra timp indelungat devine cuneiforma.

Apare la varsta de dezvoltare a punctelor epifizare ale corpilor vertebrali adica 11-12 ani la fete, 13-14 la baieti. Clinic: atitudinea cifotica se dezvolta in cursul unui puseu de crestere, apar dureri dorso-lombare, coloana e rigida, cifoza ireductibila dupa puseul inflamator. Pe radiografie se evidentiaza vertebra cuneiforma. In 6-8 luni - 2 ani se poate dezvolta o cifo-scolioza, cifo-lordoza accentuata. Tratament medicamentos antiinflamator si cu antibiotice, anakinezie prin posturare si corsetare corecta si kinetoterapie cu hidrokinetoterapie asociat.

Kinetoterapie: Programe cu exercitii dupa metoda Klapp, Cotrel, Niederhoeffer- Egidi, Vojta , tehnicile prin dinamica spiralei pe mingea mare Bobath. Este recomandat de unii inotul pe spate si bras. Patul sa fie ortopedic, perna mica, scaun ergonomic in timpul zilei.

-Apofizita posterioara a calcaneului = boala Sever survine la baieti de 8-14 ani datorita factorului vascular, e dureroasa cand se sta pe varfurile picioarelor tractionandu-se tendonul Ahilian.

Kinetoterapie: Se protejeaza tendonul cu orteze, se scoate membrul de sub incarcare, se foloseste stretching, gimnastica Burger, se creste forta musculaturii anterioare a gambei, hidrokinetoterapie de 37 °, imersii in apa calda-rece, crioterapie in faza acuta.

-Scafoidita tarsiana = maladia Kohler I debuteaza la 3-8 ani, unilateral si radiografia arata alterarea formei, structurii si a densitatii osoase.

Tratament: Se evita eforturile fizice mari, se imobilizeaza in orteze sau gips 3-4 sapt. se postureaza cu sustinator plantar, incaltaminte moale, modelarea plantei, a boltii plantare ca la tratamentul piciorului plat.

-Osteocondrita capului humeral = boala Hass debuteaza la 5-10 ani se manifesta prin hipotrofia deltoidului, limitarea miscarilor din articulatie, epifiza humerala prezinta o densitate neomogena, contur neregulat, spatiul articular chiar largit, e alterat cartilajul de crestere. La nivelul glenoidei sunt zone de condensare si neurochistice. Se instaleaza osteocondroza disecanta.

Tratament kinetic: Imobilizari in posturi corective sau hipercorective in abductie 30° in diferite dispozitive, hamuri, orteze. Este recomandata tehnica Codman, tehnici FNP, diagonale Kabat, se lucreaza in extensie si abductie peste 90 °, rotatie externa. Recuperarea este incompleta.

-Osteocondroza disecanta a cotului apare la 14-15 ani, intereseaza condilul humeral, si prin soarecele articular provoaca durere.

Terapia: Se recomanda ortezele speciale pentru cot in supinatie si pronatie. Se fac decoaptari in supinatie, pronatie si pozitie neutra cu cotul la 90 °, izometrii pe m. triceps, gimnastica Moberg, hidrokinetoterapie cu membrele bine scufundate in apa.

Alte tipuri de osteocondroza. Osteocondroza capului radial da impotenta functionala, dureri spontane, pumnul e in pozitie functionala, 'in caus'; Epizifita celui de-al II-lea metatarsian = Kohler II; Osteocondrita semilunarului = boala Kieboch; Osteocondroza sau ita cuneiformului intern = boala Buchmann; Apofizita tibiala anterioara = boala Osgood - Shlatter; Apofizita rotuliana = Larzen -Iohansen; Epifizita si epicondilita humerala; Boala condilului humeral.

Obiectivele kinetice generale pentru afectiunile de mai sus se pot grupa astfel: l.educarea si reeducarea posturii si aliniamentului corpului si a segmentelor sale; 2.educarea si refacerea schemei corporale, a lateralitatii, a orientarii in spatiu; 3.cunoasterea partilor schemei corporale; 4.dezvoltarea miscarilor normale in ordinea aparitiei lor si a importantei, stadiului in care se afla copilul; 5. schimbarea si anularea posturilor anormale, reorganizarea posturala corecta; 6. invatarea si educarea deprinderii de a se relaxa in pozitii corecte si comode functionale; 7. educarea balansarii, echilibrarii dupa obtinerea pozitiilor corecte echilibrate si cu controlul posturii corecte pe tot parcursul miscarii; 8. prevenirea formarii diformitatilor la copii mici, ameliorarea permanenta (cu ortezare) la cei mari; 9. prevenirea, amanarea actului chirurgical prin folosirea aparatelor ortopedice pentru antrenarea corecta si la unghiuri functionale, si a intinderii optime a aparatului (NMAK) neuromioartrokinetic; lO.educarea formelor de locomotiei si posibilitatea de deplasare pana la obtinerea mersului independent chiar cu ajutorul aparatelor de mers; ll.educarea corecta sau reeducarea respiratiei; 12.educarea sensibilitatii si proprioceptiei; l3.utilizarea, antrenarea secventiala analitica a grupelor musculare in pozitii functionale, corecte.

Principii metodice:

pozitia corecta a kinetoterapeutului fata de pacient si actiunile sale;

daca miscarea nu poate fi initiata, pacientul poate fi pozitionat astfel incat gravitatia sa ajute declansarea miscarii sau kinetoterapeutul va initia pasivo-activ;

folosirea in orice lectie a strategiei spatiale a stabilizarii capului: geocentric - orientare pe verticala, egocentric - capul in raport cu corpul, exocentric - orientarea capului spre un obiect; secventialitatea normala a miscarilor: cranial - caudal, proximal - distal, asimetric - simetric;

prizele kinetoterapeutului reprezinta indicatorul directiei schemei de miscare;

in caz de hipotonie musculara compresiunea se mentine pe tot parcursul miscarilor active;

in caz de contractura, hipertonie musculo-ligamentara se foloseste tractiunea, strechingul muscular cu pozitionare in zona maxima alungita a muschiului;

excitantii termici faciliteaza stimulii telereceptivi, vizuali sau auditivi, permit obtinerea rapida a schemei de miscare, a coordonarii; auzul reprezinta un factor important, vocea si tonusul se adapteaza comportamentului pacientului;

c. Hidrocefalia. E un sindrom ce apare ca o consecinta a multiplilor factori ce actioneaza prin
mecanisme patogenice asupra copilului. Acumularea de lichid cefalorahidian (LCR) sub presiune, in exces
in cavitatea anatomica a creierului are drept consecinta dilatarea acestei cavitati pe seama substantei
cerebeloase.

Tratamentul primar este chirurgical si medicamentos complectat ulterior cu tratament kinetoterapeutic neuromotor in functie de diagnosticul ulterior stabilit.

Mijloacele kinetoterapeutice sunt alese dintre metodele care se folosesc pe scara larga in sechelaritatea neuromotorie: Castillio Morales, Handle ( hipotoni ), Bobath, V. Vojta, A. Petó, M. Rood, Frenkel, Kong, Katona F., Dévényi-SMG, Klapp, Feldenkrais, Medek, Kozjavkin, tehnicile FNP, conceptul Advanc-ANR Freeman, tehnicile cu mingea prin dinamica spiralei, tehnicile de stretching, tehnica laditei 'Zoli', hidrokinetoterapia in vana si trefla si bazine, metoda Halliwick etc.

d. Sechelaritate dupa encefalopatie infantila (ESI) - hemipareza, diplegia parapareza.

Consta in pierderea mobilitatii voluntare a unei jumatati de corp, sau dizordini la nivelul intregului corp, parti o disabilitate motorie prin lezarea caii piramidale, extrapiramidale. Exista hemiplegie congenitala cauzata de leziuni care apar prenatal in primele 28 zile, reprezinta 70-90% din ESI. Este mai frecventa la baieti, partea afectata e de obicei cea dreapta fiind insotita de afazie si tulburari de vorbire.

Recuperarea si tratamentul kinetic: Abordarea copilului cu ESI incepe cu miscari din zona proximala coborand spre cele mediane (cot, genunchi) si se va finaliza cu cele distale (gatul mainii cu degete si police , glezna si laba in eversie si dorsoflexie).Sunt preferate tehnicile si metodele active globale de stimulare, facilitare sau inhibare prin metoda FNP de actionare cranio-caudal, proximo-distal, asimetrie- simetrie, stabilitate-mobilitate.

Strategiile noastre kinetoterapeutice cuprind strategia axului central cu urmatoarele etape:

strategia controlului capului si gatului;

strategia controlului si a miscarii centurii scapulo-humerale si a membrelor superioare;

strategia redresarii si controlul dorso-lombare legate de cele doua anterioare;

strategia zonei lombo-sacro-fesiere in cadrul relationarii coloana- pelvis -sold;

strategia membrelor inferioare, genunchi si glezna; strategia bazinului si ridicarii din asezat, din patrupedie,din genunchi in ortostatism si unipodalismului ortostatic;

mersul cu toate implicatiile si formele sale ( cu si fara dispozitive sjutatoare)

Se indica anakinezia prin posturari chiar din primele momente pana la finalizarea recuperarii pentru partea afectata (paretica). Mai putin sunt indicate folosirea tehnicilor de masaj (chiar sunt contraindicate) care produc spasticitate fara control voluntar a musculaturii afectate. Se folosesc pe scara larga mijloacele kinetoterapeutice (descrise la hidrocefalie) .

e.Leziunile de plex brahial

Pentru evaluare functiei motorii restante se efectueaza un test privind nivelul leziunii plexului

brahial:

Antepulsie umar = C5 -C6; Ridicarea si adductia scapulei =C4 -C5; Adductie + rotatia laterala a bratului extins = C5 -C6; Abductie +retropulsie + rotatie interna = C5 -C6; Adductie + retropulsie + rotatie interna a bratului = C6 - C8; Abductie brat = C5 - C6; Rotatie externa a bratului = C5 -C6; Fflexie + supinatie antebrat = C5 - C6; Adductie cu flexia antebratului pe brat = C5 - C7; Flexia antebratului = C5 -C6; Pronatie antebrat = C6 -C7; Flexie + abductie mana = C7 - T1;

Flexie falanga mijlocie a degetelor 2-5 = C7 - T1; Flexie falanga police + abductie police + flexie degete 2-3 = C7 - T1; Opozitia primului metacarp + flexia falangelor proximale + extensia celor mijlocii si distale a degetelor 2-3 = C8 - T1; Flexia + adductia mainii = C7 -T1;

aiciamramasFlexie falange distale a degetelor 4-5 = C7 - T1; Adductia primului metacarp = C7 -T1; Opozitia + abductia, flexia degetului 5 = C7 - T1; Rasfirarea degetelor = C8 - T1; Flexie falanga proximala + extensie falanga mijlocie si distala a deg. 4-5=C8 - T1; Flexie antebrat -0 C5 -C6; Extensie antebrat + extensie si abductie mana = C6 - C8; Extensia mainii si a falangelor degetelor 2-5 = C6 - C8; Supinatie antebrat = C5 - C7; Extensie mana + abductie metacarp I = C6 - C8; Extensie mana +extensie police +extensie index = C6 - C8. Tratament kinetic

Obiective : 1.Pastrarea sau recastigarea pozitiilor functionale ale segmentelor membrului superior afectat; 2. Educarea si reeducarea mobilitatii si stabilitatii umarului in toate planurile conform evaluarii anterioare; 3. Educarea si reeducarea mobilitatii si stabilitatii cotului ( mai ales in directia de deflexie); 4.Reechilibrarea tulburarilor musculo-ligamentare la nivelul supino-pronatorilor; 5. Educarea si reeducarea prehensiunii.

Mijloace kinetice:

Posturare precoce si consecventa in vederea obiectivului 1;

Stimulare reflexa Vojta; FNP (IL, IR, MARO - pentru valorile musculare 0, +2, telescopari, stretching, hold-relax pentru valorile 3 si peste 3) sau chiar diagonalele complete ale lui Kabat;

Exercitii active in conditii usurate ( cu excluderea gravitatiei, suspensoterapie -Guthrie Smith, Terapi Masters, Rocher, Baciu, folosire suprafetelor alunecoase sau a patinelorcu rotile);

Gimnastica respiratorie;

Hidrokinetoterapie;

Reeducarea prehensiunii (digito-palmare,in ciocan, pensei police-index, opozitiei policelui, agatarii Hook) cu placa canadiana si cu mijloacele terapiei ocupationale.

3. Boli ereditare

a. Sindromul Lang-Down. Evaluarea nivelului de dezvoltare psihica se face cu ajutorul testului
Portige cu peste 300 de itemi din domenii ca: socializare, cognitie, limbaj, independenta functionala,
motricitate.

Motricitatea se testeaza prin miscari globale: rostogolire de pe o parte pe alta, treceri din decubit in asezat, catarare de pe jos pe un scaun pe care apoi se aseaza, ortostatism, mers independent, ghemuire-ridicare in ortostatism, urcare pe trepte cu fata, coboarat cu spatele si invers, imita miscari, etc.

Obiective kinetice: 1. dobandirea de informatii tactile si kinestezice; 2. manipulare, prehensiune stimularea tehnicilor de locomotie: rostogolire, tarare, ridicare in ortostatism, trecere peste obstacole, aruncare-prindere; 3. dezvoltarea rezistentei; reeducare respiratiei uniforme, sacadate, diafragmatice, echilibru intre inspir-expir, respiratie legata cu vorbirea; 4. antrenarea mimicii.

Kinetoterapie: Se folosesc programe active, globale de reeducare neuromotorie mai sus amintite

(la ESI).

b. Boala Duchen

Tratamentul kinetoterapeutic trebuie sa fie permanent. Atentie la dozarea exercitiilor si pauza intre repetari pentru a evita oboseala musculara si acumulare de metaboliti.

Mijloacekinetice: hidrokinetoterapia , tehnicile FNP , exercitii la valorile de 2 si 3 . exercitii cu usurarea miscarilor, activ- asistate.

c. Boala Beiker-Kiner

Este forma benigna a DMP. Ca particularitati amintim hipertrofii persistente a gambelor. Debuteaza mai tardiv (2-5 ani, exceptie 25), este compatibila cu o viata relativ normala. Oboseala musculara se instaleaza progresiv. Primul semn este deficitul motor predominant proximal la urcatul scarilor, la alergare. Se extinde la ceilalti muschi si da amiotrofii. Se ajunge la hipotrofie generalizata, fara durere si deficit de forta.

Tratamentul este mai ales medicamentos.

Kinetoterapie: Se folosesc mijloacele kinetice care antreneaza marile functii si aparatul locomotor in intregime, dar fara sa obosim copilul.

d. Distrofia musculara progresiva

Are evolutie lenta, atinge mai intai zona centurii scapulare si pelviene. Pacientul poate sa mearga pana la 20 ani, apoi ajunge in carucior, apar retractii, hipotonii, se instaleaza semnul Gowers, oboseala musculara si "scapula late'.

Obiectivele tratamentul in DMP: 1. stabilizarea sau mentinerea starii si a nivelului functional; 2.readaptarea la conditiile noi de locomotie si viata cotidiana; 3. evitarea aparitiei atitudinilor vicioase; 4.evitarea contracturilor musculare; 5. evitarea oboselii in orice program KT, pauze multe, maxim 6-10 repetitii; 6. educarea si reeducare respiratorie; 7. limitarea si prevenirea obezitatii; 8. evitarea degradarii spre atrofiere; 9. limitarea inactivitatii in timpul zilei; 10. antrenarea articulatiilor prin miscari pasive in cazul in care a ajuns in carucior; 11. reechilibrare musculaturii agonist-antagonist,

Mijloacele kinetoterapeutice :

Posturari corecte prin ortezare;

Tehnicile FNP si stretching cu mare atentie si varianta corecta cazului;

Metode: Bobath si tehnicile pe minge, tehnica 'laditei Zoli';

Hidro-termo-balneoterapia in vana-trefla si in bazine, inot terapeutic;

Mijloace complementare si ajutatoare: impachetari cu namol, oxigenoterapie, folosirea caruciorului rulant; tehnici de manevrare a bolnavului, tehnicile de transfer din neurologie, ADL si IADL.

4. Bolile reumatismale ale copilului

a. Bolile reumatismale inflamatorii

Inflamarea unei articulatii poate fi constatata prin cresterea volumului, tumefactie, tesutul periarticular se dilata, creste temperatura locala, tegumentul devine rosiatic, lucios, intins, sensibil la atingere. Peste 24 ore apare durere si mai tarziu impotenta functionala. Leziunea principala este ingrosarea sinovialei. In cavitatea sinoviala se gaseste un lichid limpede, hidartroza sau lichid tulburent, apos spre a fi cu puroi.

Reumatismul articular acut

Mijloace terapeutice:

Profilaxia: igiena, calitatea vietii, fitnessul.

-Tratamentul antiinflamator: crioterapie, Bioptron-lumina polarizata, tratament naturist, foi de varza in locul aspirinei, repaus.

Deformarile articulare se combat cu orteze, corsete.

Kinetoterapia intre pusee: tehnici FNP, exercitii izometrice, exercitii active la valorile musculare existente, folosirea ortezarii, exercitii si tehnici in apa, exercitii pasivo-active, activo-pasive, mobilizari articulare cu crioterapie aplicat anterior.

Terapia adjuvanta: tehnici de masaj (reflexoterapie, auricular, la nivelul mainii, pe coloana). Terapia Bürger, Moberg.

Balneoterapia: namol, parafina dupa trecerea fazelor de inlamatie

Sporturi: tenis, inot, popice, badminton.

Contraindicatii : nu se fac exercitii cu rezistenta, sa nu se provoace durere.

5. Afectiuni respiratorii

Evaluarea: diagnosticul justifica obiectivele recuperarii, descoperirea disfunctiei, quantificarea disfunctiei.

Teste: testul apneei, a televizorului, conversatiei, cititul, lumanarii, a bulelor de aer, masurarea perimetrului toracic.

Kinetoterapia privind abordarea copiilor cu disfunctii respiratorii.

Obiective : 1. stiinta absorbirii aerului (inspir pe nas, expir pe gura); 2. insusirea formelor si tipurilor respiratorii: respiratie diafragmatica, toracica, subclaviculara, respiratie inferioara si superioara, respiratie completa; 3. kinetoterapia corectoare a posturilor respiratorii; 4. reechilibrarea musculara care participa la respiratie.

Hidrokinetoterapia confera rezistenta externa.

Kinetoterapia respiratorie propriu-zisa: tehnica de relaxare Wolpe, curente de relaxare orientale (Yoga, Zen), relaxare fiziologica de tip antigravitationala (Jockobson, Schultz, Macagno), relaxare psihologica (Parow, Anderson).

Programe speciale pentru copii: programul Albert Haas, metoda daneza Hechschemer. Aceasta metoda cuprinde: corectarea curburii patologice a gatului si capului coordonat cu respiratia, corectarea umerilor si a spatelui, corectarea coloanei vertebrale dorsale si lombare, corectarea pozitiei bazinului si a mobilitatii acesteia din patrupedie, reeducarea tipica a diafragmului si a respiratiei de tip abdominala.

6. Traumatologie infantila Obiective generale in kinetoterapia posttraumatica: 1. educarea si reeducarea aliniamentului corpului si a segmentelor sale, corectarea posturii; 2. obtinerea relaxarii generale si locale, a decontracturarii musculare; inhibarea spasticitatii in caz de componenta neurologica periferica sau centrala; 3. obtinerea si mentinerea posturii stato-kinetice (tonus) adecvat activitatilor cotidiene; 4. mentinerea si cresterea progresiva a controlului motor prin mobilizari si cresterea fortei; 5. recastigarea stabilitatii privind amlitudinea articulara; 6. prevenirea posturilor si atitudinilor nefiziologice; 7. educarea si refacerea schemei corporale si a lateralitatii; 8. educarea/reeducarea locomotiei si obtinerea mersului independent; 9. invatarea si reeducarea formelor de prehensiune; 10. refacerea jocului articular. Afectiuni:

a. Leziunile capului si gatului: daca nu sunt modificari EEG se poate urma orice tratament.
Obiective: 1. antrenarea functiei respiratorii: ritm respirator, forme de inspir-expir; 2. egalizarea

lungimii agonistilor-antagonistilor gatului in cazul torticolusului; 3. aliniamentul posturii privind curbura fiziologica cervicala.

Kinetoterapie: Se indica tehnici FNP, mai ales streching si la exercitiile active pozitia initiala mai ales din patrupedie. In timpul educarii respiratiei capul sa nu fie sub orizontala;

b. Leziuni cervico - scapulo - humerale: se separa problemele privind omoplatii; clavicula, sunt
cifoze scurte, lungi, luxatii de umar, traumatisme la nivelul humerusului, fracturi la stiloida etc.

In orice problema de clavicula se are in vedere daca osteosinteza a avut loc sau nu. Se recomanda hidrokinetoterapia.

Testul Mattess pentru tinuta corecta a corpului: din ortostatism se ridica MS 180 °, dupa 10 secunde proemina abdomenul prin lordoza lombara sau cad usor bratele. Clavicula se examineaza de catre KT, se prinde de capete si se misca.

Obiective specifice: 1. reeducare respiratorie toracal superioara; 2. antrenarea musculaturii abdominale, a MS sanatos si de la trenul inferior in jos; 3. relaxarea gatului, centurii scapulare; 4.cresterea treptata a fortei musculare si recastigarea amplitudinilor articulare fiziologice.

Kinetoterapie: La exercitii nu participa intreg membrul superior (MS) (cotul flectat, mainile impreunate), se fac exercitii de inclinare din patrupedie, miscari de inot din DV sau din patrupedie cu un brat, sau de pe genunchi cu trunchiul aplecat peste coapse.

In luxatiile MS nu se fac elongatii ci telescopari, la fel si in fracturi de humerus. Se pot face exercitii multiple cu mingi diferite. Exercitii din decubit dorsal lateral si ventral , din asezat cu MI abduse sau anteduse usor. Exercitii izometrice tehnicile FNP, tehnica Polchen, metoda Klapp si tehnica Moberg. Inotul este recomandat, de asemenea si pedalaj pe bicicleta cu MS.

c. Leziuni ale membrelor inferioare(MI): sunt leziuni innascute sau acute (accidente, traumatisme)
si leziuni dobandite.

Obiective specifice: 1. crestera fortei musculare in special a grupelor musculare ale centurii pelviene si a coapselor; 2. cresterea fortei muschilor fesier mare, mijlociu si tensor fascia lata, cvadriceps, triceps sural.

Kinetoterapie: Este indicat mobilizarea si prelucrarea zilnica de doua ori a membrului inferior si in special, articulatia coxo-femurala in toate directiile si axele de miscare. In cazul picior equin obiectivul principal este echilibrarea musculaturii si ligamentelor din zona tibio-tarsiana.

Mijloace recomandate:

miscarile de tip manipulare Maigne, tractionare, alunecare telescopare si fixare, concomitent cu diferite forme de stretching (tragi de calcaneu apoi faci eversia mentinuta 30 sec.-2 min);

tehnicile FNP;

exercittii active cu si fara rezistenta;

pedalajul inapoi pe tricicleta, impingerea trotinetei cu piciorul afectat, jocuri cu mingea,

purtarea de orteze, pozitia "turceste' sau calare pe cal sau orice alt obiect din sala de gimnastica;

insusirea ADL-urilor, cum sa se imbrace astfel incat sa lucreze psoasul in cazul luxatie de sold congenital cum sa se incalte in cazul piciorului eqvin congenital.(In cazul piciorului equin obligatoriu este purtarea de ghete ortopedice sau orteze corectoare)

familia va fi instruita sa faca zilnic miscari, diferite activitati cu copiii pentru profilaxie secundara. Contraindicatii: exercitiile de mers timp indelungat mai ales la copiii cu luxatie congenitala de

sold, nu este recomandat sa stea in unipodalism.

d. Leziunile coloanei vertebrale si a toracelui:

Obiectiv specific: Tonizarea permanenta in echilibru intrinsec a musculaturii paravertebrale, a musculaturii intregii coloane vertebrale supra si subjacent zonei inflamate deoarece pe parcurs pot sa apara deficiente mai grave ca: cifoze, cifolordoze, cifoscolioze.

Kinetoterapie:

Mijloace: tehnicile Klapp, Schrot, Cotrel, Vojta; inotul, mersul pe bicicleta, tehnici de relaxare (yoga),sporturi care permit mobilitatea coloanei dar nu o forteaza;

Contraidicatii in boala Scheuermann, sariturile, aplecarile bruste, standul in cap sau in maini, rostogolirea inainte-inapoi, cilindrul, ortostatismul prelungit si mersul indelungat, caratul greutatilor in mana.

e.Torace in carena, infundat.

Kinetoterapia: Se recomanda exercitii respiratorii, tehnicile de streching, metoda Klapp, Niderhoffer-Eggidi, se practica inotul, yoga. Se mai poate folosi suspensoterapia, terapia Guthri Smith (arcuri si extensoare), tehnici de masaj (reflexogen, Shiatsu).

Indicatii metodice generale pentru kineoterapia efectuata cu copii :

Kinetoterapeutul trebuie sa urmareasca timpul scurs de la mesele principale de inainte si dupa programul kinetoterapeutic. Acesta sa fie aproximativ la o ora inaintea si cu 1 ora dupa luarea mesei;

Daca copilul este mic, dar fara scutec, se asteapta rezolvarea tuturor problemelor fiziologice;

Parintii nu trebuie sa fie neaparat prezenti la terapie; Sa se castige constientizarea si autocontrolul miscarilor;

Tratamentul sa fie individualizat;

Se va consultapermanent medicii de familie, cei de specialitate si familia despre evolutia si progresele copilului, sau la aparitia eventualelor complicatii.

Bibliografie:

Benga, Ileana, 1994, Introducere in neurologia pediatrica, Cluj-Napoca, Editura Dacia;

Ciofu, Carmen, Ciofu, E., 1982, Semne si simptome in pediatrie, Bucuresti, Editura Stiintifica
Enciclopedica;

Duma E.,1997;Deficientele de dezvoltare fizica , Cluj Napoca , ed. Argonaut;

Jianu M., 2003;Atlas color de ortopedie pediatrica , Bucuresti ed. Tridona;

Jianu M., 2004 Breviar de ortopedie pediatrica; Bucuresti ed. Tridona;

Jianu, M., Zamfir, T. si colab., 1995, Ortopedie si traumatologie pediatrica, Bucuresti, Editura
Traditie;

Lamboley D., 2003;Respira corect si vei fi sanatos, Bucuresti ed. Teora;

Lauteslager P.E.M. 2000,Copiii cu sindrom Down , dezvoltarea motorie si interventie , editura
de Sud Craiova ( teza de doctorat Olanda);

Pasztai Z, 2004, Kinetoterapie in neuropediatrie , Galati , Editura Arionda;

Pasztai, Z., 2001, Kinetoterapia in afectiunile aparatului locomotor, Oradea, Editura
Universitatii din Oradea, pg. 9, 13, 27,185-189;

11.Pasztai, Z., 2003, Psihomotricitatea copilului de 4-6 ani incadrat in activitatile motrice adaptate, lucrare de disertatie, Oradea, Facultatea de Educatie Fizica si Sport;

Pasztai Z. 2001, Tehnici de relaxare si de decontracturarein kinetoterapie si tehnici
complementare, edit. Logos Galati;

Pasztai Z. 2006 Rolul tehnicii de intindere musculara in normalizarea functiei stato-kinetice a aparataului neuro-mio-artro-kinetic la copii cu disfunctii locomotorii, teza doctorat,Universitatea "Alexandru loan Cuza ', Iasi

Radu, H., 1978, Patologia unitatii motorii, Bucuresti, Editura Medicala;

Robanescu, N. si colab., 2001, Reeducarea neuromotorie, Bucuresti, Editura Medicala (vezi editiile din 1976, 1983, 1992);

Rosianu, Walter Annelise, Geormaneanu, M., Boli ereditare in pediatrie, Bucuresti, Editura Medicala;

Vasilescu Dana, Cosma D, Negreanu I., 2003, Ortopedie pediatrica, Cluj Napoca Ed. Med Univ. Iulian Hateganu;

Analele Universitatii Oradea, Tomurile (articolele specifice de pediatrie) 1994,

Revista Romana de Kinetoterapie, numerele. 4, 5, 8, 10; 11 12,13,14,15, 16