Kinetoterapia in scleroza multipla

KINETOTERAPIA IN SCLEROZA MULTIPLA

Incepem prin a preciza faptul ca acest articol despre kinetoterapie, care se vrea a fi cel dintai dintr-o serie care speram sa fie deosebit de utila, se adreseaza in primul rand persoanelor care sufera de scleroza multipla si familiilor lor, nu specialistilor. De aceea vom incerca evitarea unor termeni care ar putea fi mai greu de inteles si folosit de catre cei care nu au o pregatire medicala.

Orice persoana cu SM poate beneficia de exercitii fizice, in functie de gradul de dizabilitate. De fapt, in aceasta era a "fitness-ului pentru toti", exercitiul fizic este acum recunoscut ca fiind cel mai important mijloc al programelor de recuperare. In literatura de specialitate americana cu privire la scleroza multipla sunt descrise doua tipuri de simptome, cele primare si cele secundare. Simptomele primare sunt urmarea afectarii tecii de mielina, fiind in principal reprezentate de tulburarile de coordonare, aparitia rapida a oboselii, miscarile involuntare, spasticitatea si durerea. Durerea musculara, forta musculara scazuta, spasticitatea si mobilitatea articulara redusa sunt numite simptome secundare. Kinetoterapia nu poate vindeca simptomele primare al sclerozei multiple, dar va poate ajuta sa compensati schimbarile impuse de aceasta afectiune. Aceste tratamente "compensatorii" includ invatarea unor miscari, tehnici si strategii noi. Scopul final al kinetoterapiei este de a va spori gradul de independenta si calitatea vietii prin imbunatatirea mobilitatii generale si ameliorarea durerilor.

Sistematizand, se poate spune ca un program de exercitii executat sub indrumarea unui kinetoterapeut va poate oferi urmatoarele avantaje:

Imbunatatirea sau chiar cresterea fortei musculare;

Mentinerea sau cresterea rezistentei generale;

Mentinerea sau imbunatatirea mobilitatii articulare;

Reducerea spasticitatii;

Imbunatatirea functiilor sistemului cardio-respirator;

Prevenirea escarelor;

Prevenirea simptomelor secundare sclerozei multiple, cum ar fi atrofiile sau contracturile musculare;

Controlul greutatii corporale;

Combaterea constipatiei;

Ofera senzatia unei impliniri si ne face sa ne simtim mai bine.

Conform unei publicatii editate de Centrul National SM Melsbroek, din Belgia, exista patru tipuri de exercitii:

Exercitii pasive, care necesita asistenta unei alte persoane;

Exercitii active si active cu rezistenta (pot fi executate activ sau impotriva unei rezistente aplicate de kinetoterapeut sau furnizate de o greutate ori un cablu elastic);

Exercitii pentru echilibru si coordonare (pentru a ajuta persoanele cu asemenea probleme);

Exercitii si posturi pentru combaterea spasticitatii.

CATEVA SFATURI INAINTE DE A INCEPE

Este intotdeauna recomandabil sa discutati cu medicul si kinetoterapeutul inainte de a incepe programul de exercitii. Solicitati sfaturi si intrebati care exercitii sunt mai potrivite in situatia dumneavoastra actuala.

Nu incepeti un program de exercitii in perioada unui puseu daca nu ati fost sfatuit de doctor in acest sens.

Cresterea temperaturii corpului datorita exercitiilor fizice poate creste spasticitatea si/sau oboseala. Exercitiile active cu rezistenta usoara si executate intr-un ritm lent produc o crestere mai mica a temperaturii decat exercitiile cu rezistenta mare. Pauzele prea scurte pot duce la extenuare. Invatati sa va relaxati si sa adoptati un ritm lent de executie.

Cand faceti exercitii nu purtati haine care v-ar putea stanjeni miscarile.

5) Faceti exercitiile la diferite ore ale zilei pentru a afla care este cea mai potrivita perioada de desfasurare a lor. Unele persoane prefera sa-si imparta programul de exercitii in doua sectiuni, executand una dimineata si cealalta dupa-amiaza sau seara.

Daca simtiti durere sau disconfort, in timpul efectuarii unui exercitiu, opriti-va imediat. Intrebati medicul sau kinetoterapeutul care a fost cauza, inainte de a relua exercitiul respectiv

Cand incepeti un program de exercitii, nu va grabiti! Nu va fortati nicio parte a corpului si nu treceti peste limita de confort.

Din cauza ca scleroza multipla afecteaza oamenii in mod diferit, este imposibil sa gasim un program care sa se potriveasca pentru fiecare persoana. De aceea inainte de inceperea unui program, kinetoterapeutul trebuie sa efectueze o evaluare complexa a pacientului, in functie de recomandarile medicului neurolog. Pentru fiecare pacient, efectele sclerozei multiple se modifica din timp in timp si din aceasta cauza este posibil ca exercitiile care au fost indicate intr-o perioada sa fie inadecvate in alta perioada. Astfel un program de exercitii pentru SM trebuie individualizat si necesita schimbari in functie de evolutia bolii.

TERMENI DE SPECIALITATE

Inainte de orice trecere in revista a unor exercitii, consideram necesara explicarea unor termeni de specialitate, in vederea mai bunei intelegeri a descrierii exercitiilor si implicit a sporirii eficientei lor. In alcatuirea unui program de exercitii pentru dumneavoastra, medicul si kinetoterapeutul pot folosi urmatorii termeni specifici profesiei lor:

Amplitudine de miscare: toata excursia de miscare ce se poate face dintr-o articulatie.

Miscare pasiva: miscarea este asistata de kinetoterapeut.

Miscare activa: miscarea este executata fara nici un fel de asistenta.

Spasticitate: o incordare sau intepenire a muschiului datorita tonusului crescut si raspunsului exagerat la intinderea sa.

Retractura musculara: limitare a mobilitatii de natura musculara, care afecteaza functia unei articulatii.

Atrofie musculara datorita lipsei de miscare: fibrele musculare care nu au fost contractate pentru o perioada de timp pierd forta si volum.

Pozitii:

a) culcat dorsal - culcat pe spate

b) culcat ventral - culcat pe burta

c) papusa joasa - culcat pe burta si sprijinit pe coate

d) papusa inalta - culcat pe burta si sprijinit pe palme

e) culcat lateral - culcat pe o parte

f)  pe genunchi

g) patrupedie - pe maini si genunchi

h) cavaler - cu sprijin pe un genunchi si pe talpa piciorului opus

i)  sezand - asezat

j)  ortostatism - in picioare

k)

Miscari. Descriem in continuare simplificat cele mai importante miscari care se pot face din articulatii:

a) Flexia cotului este miscarea de indoire a antebratului pe brat.

b) Extensia cotului este miscarea care intinde bratul.

c) Abductia umarului este miscarea de indepartare laterala a bratului de corp.

d) Adductia umarului este miscarea de apropiere a bratului de corp.

e) Flexia coapsei pe trunchi inseamna apropierea coapsei de abdomen.

f) Extensia coapsei este miscarea inversa flexiei.

g) Flexia genunchiului este miscarea de apropiere a partii posterioare a gambei de partea posterioara a coapsei.

h) Extensia genunchiului este miscarea de departare a partii posterioare a gambei de cea posterioara a coapsei.

i)  Rotatia interna a coapsei este miscarea care duce partea interna a acesteia spre inauntru, iar gamba si piciorul spre in afara (cand miscarea se face din picioare).

j)  Rotatia externa a coapsei este miscarea care duce partea externa a acesteia spre in afara, iar gamba si piciorul spre inauntru (cand miscarea se face din picioare).

k) Flexia dorsala a piciorului este miscarea de deplasare a degetelor si talpii spre partea anterioara a gambei.

l)  Flexia plantara a piciorului este miscarea de deplasare a degetelor si plantei (talpii) in directie opusa (ca la ridicarea pe varfuri).

m) Inversia piciorului este o miscare realizata din glezna, in care talpa este inclinata spre interior.

n) Eversia piciorului este miscarea opusa, in care talpa este inclinata spre exterior.

o) Circumductia piciorului este trecerea succesiva prin toate miscarile descrise anterior.

EXERCITII DE STRETCHING PASIV (INTINDERE A MUSCHILOR)

Aceste exercitii sunt indicate pentru persoanele care nu-si pot misca mainile sau picioarele pe toata amplitudinea din cauza spasticitatii, a lipsei de mobilitate articulara si lipsei de forta musculara, datorate sclerozei multiple sau inactivitatii prelungite. Exercitiile pasive in general va vor ajuta sa va pastrati mobilitatea articulara si se adreseaza in principal celor care datorita unui puseu sau a stadiului afectiunii de care sufera nu pot urma un program de exercitii active.

Nu va fortati nicio parte a corpului. Toate miscarile pasive trebuie efectuate IN RITM LENT, astfel incat in intindere usoara, muschiul sa poata raspunde relaxandu-se. Miscarile rapide pot creste spasticitatea. Daca apare durere, ea va fi evitata, lucrandu-se numai pe amplitudinea de miscare confortabila. Oricum, incet-incet se va lucra pentru cresterea amplitudinii de miscare fara durere. Este important sa faceti distinctie intre situatiile in care simtiti durere si cele in care simtiti intinderea musculara, aceasta din urma putand da o senzatie doar temporara de disconfort. Cand simtiti intinderea, este in regula. Cand simtiti durere intensa, nu este bine. Nu uitati! Daca sunteti afectati numai pe o parte, va puteti folosi membrele sanatoase pentru a le misca sau pozitiona pe cele afectate. Cereti medicului sau kinetoterapeutului sa adapteze aceste exercitii nevoilor dumneavoastra specifice.

Stretchingul se adreseaza in principal grupelor musculare extensoare ale membrelor, care pot fi spastice.

Pentru membrele inferioare se incepe cu musculatura partii posterioare a gambei (tricepsul sural). Pacientul este culcat pe spate, iar terapeutul apuca partea anterioara a piciorului cu o mana si glezna cu cealalta. Apoi deplaseaza incet talpa in directia genunchiului (flexie dorsala a piciorului) si dupa ce ajunge la amplitudinea maxima a miscarii pastreaza pozitia timp de 30 de secunde. Se trece apoi la efectuarea aceleiasi intinderi la membrul de partea opusa. Acest ciclu se poate repeta de trei ori.

In continuare ne adresam extensorului gambei pe coapsa, care se numeste cvadriceps, fiind format din patru muschi. Pacientul se afla tot in pozitia culcat dorsal. Pentru a intinde acest grup muscular, kinetoterapeutul sau cel care ajuta trebuie sa faca o priza la nivelul gleznei si una la nivelul genunchiului si sa apropie treptat gamba de coapsa. Dupa obtinerea amplitudinii maxime (care nu trebuie neaparat sa insemne "lipirea" gambei de coapsa), pozitia este pastrata circa 30 de secunde. Se trece apoi la efectuarea aceleiasi intinderi la membrul de partea opusa. Intinderea se face de trei ori.

Un alt grup muscular afectat de spasticitate in aceasta afectiune este cel al adductorilor. Pacientul este in decubit dorsal cu genunchii indoiti si talpile pe pat, iar terapeutul sau ajutorul ii fixeaza talpile si apoi ii departeaza genunchii la amplitudinea maxima fara a produce durere. Mentionam ca pentru a spori eficienta acestor intinderi pacientii trebuie sa suporte o durere usoara, datorata intinderii musculare.

La membrele inferioare, grupele musculare cel mai des afectate sunt cele flexoare, ale degetelor, pumnului si cotului.

Acestea pot fi intinse printr-o singura posturare. Pacientul este in culcat dorsal, kinetoterapeutul ii desface degetele, le intinde, apoi face extensia pumnului, a cotului si abduce (departeaza) orizontal membrul superior de corp. Pozitia trebuie mentinuta cel putin 30 de secunde si intinderea poate fi repetata de trei ori.