Kinetoterapia in afectiunile cardiovasculare

KINETOTERAPIA IN AFECTIUNILE CARDIOVASCULARE

Obiective:

Cunoasterea notiunilor aprofundate de anatomie, fiziologie, patologie a aparatului cardio­vascular, a protocolului testelor de efort care stau la baza evaluarii si orientarii kinetoterapiei afectiunilor cardiovaculare, cunoasterea temeinica si aplicarea metodelor, tehnicilor si mijloacelor kinetoterapiei, care fac posibila efectuarea cu succes a programenlor de profilaxie, recuperare, reeducare, in afectiunile cardio-vasculare.

Sa prezinte capacitati de selectie a celor mai eficiente metode de recuperare, tinand cont de: diagnosticul prezent, afectiunile asociate, particularitatile pacientului (varsta, sex etc.), alte cerinte legate de stadiul bolii sau gravitate, in vederea scurtarii perioadei de spitalizare si recuperare

Folosirea metodelor de refacere a capacitatii functionale in vederea reintegrarii sociale si profesionale a pacientului.

S a aplice si in unele situatii sa prezinte abilitati de modificare a programelor alese, in functie de evaluarile intermediare pe care le efectueaza, evaluari care indica directia de evolutie a terapiei si involutie a bolii.

Continut

Kinetoterapia in cardiopatia ischemica (CI)

Recuperarea in infarctul miocardic acut (IMA)

Kinetoterapia in angina pectorala stabila de efort

Kinetoterapia bolnavilor cu disritmii

Kinetoterapia in cardiopatia ischemica silentioasa

Kinetoterapia in insuficienta cardiaca

Kinetoterapia in hipertensiunea arteriala (HTA)

Kinetoterapia in hipotensiunea arteriala

Kinetoterapia bolnavilor valvulari

Kinetoterapia in arteriopatiile periferice

Kinetoterapia in afectiunile venoase

Kinetoterapia posttransplant cardiac

Cuvinte cheie: test de efort, cardiopatie ischemica, infarct miocardic acut, arteriopatii, afectiuni venoase, kinetoterapie

1. Kinetoterapia in cardiopatia ischemica (CI)

Cardiopatia ischemica este o boala care afecteaza arterele ce hranesc inima - arterele coronare -care isi micsoreaza calibrul, avand drept consecinta scaderea cantitatii de sange ce iriga muschiul inimii -miocardul - pus astfel, in imposibilitatea de a-si satisface necesarul de oxigen, acizi grasi, glucoza. Fenomenul de reducere a fluxului de sange prin arterele coronare a fost numit in limbaj medical cu termenul de ischemie. Modificarile cardiace produse de ischemie sunt desemnate de termenul cardiopatie. Ischemia se exprima clinic prin durere la nivelul pieptului, zona precordiala, durere ce imbraca mai multe caracteristici - angina pectorala

Obiective: 1. Educarea bolnavului in vederea respectarii unui regim alimentar care sa tinda la normalizarea greutatii corporale; 2. Diminuarea prin autoeducare a efectelor nocive ale stresului cotidian; 3. Intensificarea dozata a schimburilor metabolice; 4. Intensificarea activitatii sistemului de transport a O₂ in vederea solicitarii dozate a cordului; 5. Marirea fortei si rezistentei grupelor musculare ale membrelor si trunchiului; 6. Imbunatatirea coordonarii in executarea diferitelor acte motrice.

Mijloace: gimnastica medicala, mers, bicicleta de camera sau de exterior, alergare, urcat pe scari, elemente din sport fara caracter competitiv.

2. Recuperarea in infarctul miocardic acut (IMA)

Infarctul micardic acut (IMA) reprezinta evolutia grava a cardiopatiei ischemice. Aceasta evolutie poate fi schimbata favorabil de o serie de factori ce tin de pacient sau doctor. Este o necroza miocardica produsa prin scaderea severa a fluxului coronarian intr-o regiune miocardica (suprafata sa fie de minin cm² pentru a putea fi identificata cu un IMA). Este un sindrom clinic, ECG si biologic caracterizat prin scaderea brusca a fluxului sanguin miocardic cu necroza miocardica consecutiva. Fara semne clinice si ECG obligatorii, dar cu dovezi enzimatice prezente.

Faza a I-a a infarctului miocardic debuteaza in unitatea de terapie coronariana intensiva, coronariana intermediara si se termina la nivelul saloanelor obisnuite de spital. Treapta I incepe deja la cateva ore de la internarea bolnavului, in momentul in care durerea toracica a disparut, bolnavul este stabilizat hemodinamic si fara tulburari severe de ritm. Inaintea mobilizarii trebuie sa ne asiguram de fiecare data ca frecventa cardiaca de repaus nu depaseste 120 batai/ minut (de preferat sub 100 batai/ minut) si ca tensiunea arteriala sistolica depaseste 90 mmHg.

Obiective: 1. Sa se asigure bolnavului capacitatea de autoingrijire; 2. Obtinerea independentei in sensul deplasarii, in spital si inafara acestuia, fara ajutor din partea altor persoane; 3. Limitarea efectelor generale ale decubitului; 4. Combaterea repercusiunilor psihologice ale imobilizarii; 5. Pregatirea functionala a aparatului cardiovascular pentru trecerea la urmatoarea etapa.

Mijloace: - mobilizari pasive; mobilizari active analitice ale membrelor; mers; ADL-uri; exercitii de stretching

Perioada de trecere dintre faza I si faza a-II-a de recuperare (aproximativ l-2 saptamani) Obiective: 1. Conservarea rezultatelor si nivelul de efort atins in timpul fazei intraspitalicesti a recuperarii; 2. Instruirea familiei cu privire la atitudinea ce trebuie adoptata fata de bolnav; 3. Instruirea bolnavului in vederea monitorizarii efortului prin Frecventa Cardiaca (FC), intensitatea efortului (Scala Borg); 4. Obtinerea efectelor psihice benefice; 5. Instruirea privind reluarea activitatii sexuale.

Mijloace: - exercitiile fizice pe care bolnavul le-a efectuat in spital, de 2x/zi, 10-20 minute; prestatii casnice, gospodaresti: aspirat, calcat, activitati de bucatarie, spalat cu masina; mersul nesupravegheat.

Faza a II-a de recuperare. Perioada de convalescenta incepe dupa 3-6 saptamani de la debutul infarctului si corespunde capacitatii bolnavului de a urca un etaj fara semne de intoleranta la efort. Dureaza 8-10 saptamani, interval dupa care, daca evolutia este favorabila, bolnavul isi poate relua activitatea profesionala. Aceasta perioada este cea mai importanta in recuperarea fizica, deoarece urmareste sa redea bolnavului maximul posibil din capacitatea sa fizica, compatibila cu starea functionala a cordului.

Obiective: 1. Reducerea travaliului cardiac pentru un nivel dat de efort, prin ameliorarea utilizarii periferice a O₂; 2. Cresterea capacitatii de efort maximal (VO₂Mx) prin aceeasi ameliorare a utilizarii periferice a O 3. Ameliorarea performantei cardiace maxime apreciate prin debitul cardiac maximal (optionala); 4. Dezvoltarea circulatiei coronariene colaterale; 5. Obtinerea unor efecte psihologice favorabile, care sa contribuie la recastigarea increderii in sine, alungarea ingrijorarii si anxietatii legate de reluarea activitatii profesionale si de rezolvarea problemelor complexe ale vietii.

Mijloace: exercitii izometrice; exercitii de rezistenta care angajeaza grupe musculare mari: alergarea pe loc, urcat pe scarita, bicicleta ergometrica sau de exterior; jocuri recreative; exercitii analitice libere; contractii intermediare; plimbari; activitati zilnice curente.

Faza a IlI-a de recuperare (faza de intretinere), denumita si faza de mentinere a recuperarii fizice, are ca scop mentinerea si eventual ameliorarea conditiei fizice si a parametrilor functionali caracteristici obtinuti in faza a II-a. Se desfasoara in paralel cu terapia medicamentoasa cronica si masurile de profilaxie secundara a cardiopatiei ischemice, concurand impreuna cu acestea la incetinirea progresiei arterosclerozei sau la regresia acesteia.

Obiective: 1. Mentinerea si chiar, cresterea capacitatii de efort maxima in raport cu severitatea afectarii; 2. Reorientarea profesionala in raport cu capacitatea maxima de efort castigata.

Mijloace: mobilizari active; exercitii de rezistenta la cicloergometru; elemente din jocuri sportive si jocuri sportive dar fara caracter competitional

3. Kinetoterapia in angina pectorala stabila de efort.

Angina pectorala este o tulburare de irigare a miocardului; are ca semne: durerea retrosternala sau in regiunea precordiala care iradiaza inspre gat, umeri si in lungul membrului superior stang. Aceasta durere apare indeosebi in timpul unui efort fizic sau intelectual scazut.

Obiective: 1. Reducerea cat mai mare din diferenta procentuala dintre Deficitul Aerobic Miocardic (DAM) si Deficitul Aerobic Functional (DAF), in sensul ideal al suprapunerii acestora, prin reducerea DAF pana la valoarea DAM; 2. In cazul bolnavilor cu DAM sever, nu se urmareste decat mentinerea capacitatii de efort existente.

Mijloace: adaptarea antrenamentului fizic la nivelul capacitatii functionale a pacientilor se face identic cu adaptarea post IMA; gimnastica igienica zilnica, care consta din complexe de exercitii fizice sub forma miscarilor de trunchi si membre, de intensitate mica si medie, a exercitiilor de respiratie si de tonifiere a abdomenului (exercitii se pot executa din decubit, sezand sau stand; ritmul lor va fi lent si coordonat cu respiratia); antrenament de rezistenta; masaj al toracelui, in special al regiunii precordiale; activitati de agrement, plimbari.

4. Kinetoterapia bolnavilor cu disritmii.

Un procent semnificativ al subiectilor cu cardiopatie ischemica si indicatie de includere in programe de recuperare fizica prezinta si tulburari de ritm supraventriculare sau, indeosebi, ventriculare. Acest procent crescut al bolnavilor cu IMA si extrasistole ventriculare obliga, din ratiuni practice, economice si financiare, ca acestia sa depuna un efort fizic semnificativ in timpul activitatii cotidiene, indiferent daca este vorba de subiecti ce desfasoara activitate profesionala sau de pensionari (de varsta sau de boala). S-a dovedit ca programele de recuperare fizica cresc nivelul efortului la care apare ischemia miocardica severa sau disfunctia ventriculara stanga clinic manifesta. Antrenamentul fizic este benefic,

Obiective: 1. Reducerea incidentei tulburarilor ventriculare de ritm in cursul efortului moderat; 2. Cresterea efortului maxim la care pot apare tulburari de ritm cu potential letal; 3. Cresterea capacitatii de efort prestate fara simptome; 4. Verificarea absentei tulburarilor de ritm (puls, auscultatie, monitorizare EKG intermitenta dar periodica si TE); 5. Ameliorarea ischemiei miocardice de efort, respectiv intarzierea aparitiei subdenivelarii ST si scaderea amplitudinii acesteia, reducandu-se astfel sansa aparitiei tulburarilor ventriculare de ritm in efort.

Mijloace: modalitatea de antrenament este identica cu cea din faza a II-a de recuperare IMA, cu un ritm de desfasurare obisnuit, zilnic, intraspitalicesc.

5. Kinetoterapia in cardiopatia ischemica silentioasa.

Ischemia miocardica silentioasa se refera la 3 categorii de subiecti: I. Bolnavi cu infarct miocardic in antecedente, care in prezent sunt asimptomatici; II. Bolnavi cu angina pectorala, la care episoadele de ischemie dureroasa alterneaza cu episoade de ischemie (depistata EKG sau prin alte metode) neacompaniata de durere; III. Bolnavi total asimptomatici (clinic sanatosi), la care, prin diverse metode si mijloace de diagnostic, se depisteaza ischemie miocardica sau stenoze coronariene severe.

Intrarea in programele de recuperare fizica va fi precedata un test de stress, in urma acestuia delimitandu-se aceleasi trei categorii de subiecti ca si in cazul anginei pectorale de efort. Metodologia practica este si ea superpozabila cu cea din angina pectorala de efort stabila, fiind indeosebi vorba de recuperarea ambulatorie.

Spre deosebire de bolnavii cu angina pectorala, nivelul efortului care poate fi prestat poate fi mai mare iar durata recuperarii propriu-zise, mai scurta. Avand in vedere ca bolnavii sunt, de cele mai multe ori "bolnavi' care se simt sanatosi, se va pune accentul, de la inceput pe adaugarea la antrenamentul propriu-zis, a unor activitati recreative, care sa atraga bolnavul si sa creasca aderenta la tratament. De asemenea, antrenamentul propriu-zis va fi variat, evitandu-se monotonia. In momentul atingerii capacitatii maxime de efort sau a capacitatii de efort dorite, fara ischemie, se va trece in faza de mentinere, in care accentul va fi pus pe activitatea de drumetie si jocuri colective. Se considera ca bolnavii cu cardiopatie ischemica silentioasa au un beneficiu net de pe urma efortului fizic nu numai prin cresterea pragului de efort la care apare ischemia miocardica, ci si prin reducerea numarului episoadelor de ischemie silentioasa pe parcursul activitatii cotidiene.

6. Kinetoterapia in insuficienta cardiaca

Insuficienta cardiaca reprezinta dezechilibrul care apare intre nevoile de sange oxigenat ale organelor si tesuturilor si eficienta cordului de a-l furniza, precum si imposibilitatea cordului de a face fata hemodinamic, volumului de sange venos care se intoarce la inima. In forma acuta domina tulburarile proceselor biochimice de producere a energiei de contractie fara modificarea proprietatilor contractile ale miocardului. In forma cronica, procesele biochimice sunt normale, insa puterea de contractie a cordului este scazuta, kinetoterapia avand scopul usurarii muncii miocardului.

Tratamentul insuficientei cardiace este profilactic (urmarindu-se combaterea infectiilor reumatice, pulmonare, tratamentul hipertensiunii si al aterosclerozei); curativ (masuri igienico-dietetice, repaus in pozitiile asezat sau semiasezat, in functie de dispnee), regim alimentar hiposodat sau desodat, cu cantitatea de lichid strict limitata, bogat in vitamina C si complex B.

Obiective: 1. Ameliorarea si augmentarea mecanismelor periferice de adaptare la efort; 2. Cresterea extractiei arterio-venoase a O 3. Ameliorarea vasodilatatiei arteriale; 4. Cresterea capacitatii de efort prin: a) eliberarea, in cursul efortului fizic, a unui factor relaxant din endoteliul vascular, care contracareaza efectul vasoconstrictor simpatic, determinand vasodilatatia si cresterea debitului muscular; b) intrarea intarziata in functiune a mecanismelor centrale de adaptare la efort, cresterea presiunii in capilarul pulmonar va fi intarziata si va apare la niveluri mai mari ale efortului, c) cresterea tardiva a nivelului sangvin al lactatului; 5. Impiedicarea deconditionarii fizice a bolnavului peste limita impusa de suferinta cardiaca; 6. Cresterea capacitatii de efort, chiar intr-o mica masura

Mijloace: antrenament de rezistenta: mersul pe jos, jogging-ul; exercitii izometrice

In faza acuta: Obiective: 1. Evitarea stazei venoase in extremitati; 2. Preintampinarea formarii de flebotromboze de la care pornesc frecvent emboliile la cardiaci; 3. Evitarea edemului pulmonar, solidarizarea diafragmuluio si a peretelui abdominal in mecanismul general al respiratiei.

Mijloace: pozitii de repaus in pat sub forma de decubit, cu capul ridicat peste nivelul extremitatilor (decubit dorsal, decubit cu capul ridicat, decubit sprijinit si asezat) => hipertensiune periferica, determinand o usurare a muncii ventricolului stang, exercitii ale membrelor inferioare, in pat, exercitii de membre superioare corelate cu miscarile de respiratie.

In faza cronica: - mijloacele kinetoterapiei se aplica diferentiat in stadiul compensat si in cel decompensat.

a. Stadiul compensat: se instituie un regim activ, in care obiectivul principal este reducerea capacitatii functionale a miocardului

Mijloace: exercitii de incalzire: programul contine 4-8 exercitii simple de trunchi si membre, legate de miscarile de respiratie, executate succesiv din decubit, asezat si stand; masajul membrelor superioare si inferioare; exercitii analitice cu efect circulator sub forma miscarilor de membre superioare si inferioare, executate sub forma de pendulare si balansare, alternativ cu circumductii si flexii; exercitii de respiratie legate de miscarile membrelor superioare, inferioare si ale trunchiului, exercitii de respiratie diafragmatica; exercitii de abdomen in special izotonice dar executate lent; exercitii cu obiecte portative usoare; exercitii aplicative sub forma de mers ritmic sau alte variante, terapie ocupationala sub forma de activitati potrivite preferintelor si sexului, practicarea unor sporturi fara urmarirea realizarii performantelor: ciclism de agrement, mers pe schiuri, vaslit si unele jocuri sportive. b. Stadiul decompensat - se instituie un regim pasiv - relativ sau semiactiv,

Obiective: 1. Usurarea si ajutarea muncii miocadrului; 2. Prevenirea stazelor venoase periferice, a flebotrombozelor si a cordului pulmonar acut si cronic; 3. Imbunatatirea ventilatiei pulmonare prin restabilirea activitatii diafragmului si a musculaturii toracice.

Mijloace: pozitii de repaus cu accent pe odihna: decubit dorsal cu capul ridicat, decubit lateral drept, asezat rezemat, asezat si decubit dorsal cu membrele inferioare putin peste nivelul orizontal; exercitii de membre inferioare efectuate in pat sub forma pasivo-activa cu amplitudine redusa si fara incordare musculara; exercitii de respiratie active usoare; exercitii de respiratie diafragmatica din decubit sprijinit si asezat sprijinit; exercitii de relaxare a trunchiului si membrelor inferioare; masajul extremitatilor, masajul spatelui in special al toracelui, in care predomina manevrele cu caracter relaxant (efleuraj, frictiuni, vibratii).

7. Kinetoterapia in hipertensiunea arteriala (HTA).

Hipertensiunea arteriala se poate considera presiunea sanguina, in clinostatism, ca avand valoarea sistolica peste 140 mmHg si cea diastolica peste 90 mmHg. Ca simptome caracteristice se considera: cefalee sub forma unei presiuni in regiunea occipitala; ameteli, vajiieli in urechi, senzatii nedefinite in regiunea precordiala. In perioadele initiale HTA poate fi asimtomatica.

Obiective: 1. Echilibrarea sistemului nervos si influentarea pozitiva a centrilor vasomotori; 2. Favorizarea vasodilatatiei periferice si a decongestionarii unor segmente ale corpului; 3. Atingerea si mentinerea unei greutati corporale optime; 4. Prevenirea fenomenelor de ateroscleroza; 5. Obtinerea vasodilatatiei locale si scaderea rezistentei periferice; 6. Relaxare musculara si neuro-psihica;

Mijloace: exercitii de membre inferioare din decubit cu capul ridicat, exercitii de trunchi sub forma de circumductii, exercitii de respiratie cu accent pe expiratie, exercitii de membre superioare pentru derivarea circulatiei toracice, exercitii de mobilizare analitica a tuturor segmentelor, contractii musculare analitice izometrice sau "intermediare', exercitii de relaxare: balansari ale membrelor, scuturari de membre executate de pacient sau scuturari pasive executate de catre kinetoterapeut, rasucirile de trunchi sau unele pozitii cu rasucirea trunchiului, exercitii de relaxare neuro-psihica - metoda autotraining-ului a lui Schultz si a lui Edmund Jacobson, gimnastica colectiva relaxanta recomandata de E. Gindler si N Stoltze, metoda I. Parow, metoda A. Macagno, antrenamentul de rezistenta: mersul, alergarea (jogging), urcatul scarilor si pantelor, bicicleta ergometrica sau covorul rulant, inotul in piscina in apa calda (termala sau mezotermala), sportul terapeutic.

8. Kinetoterapia in hipotensiunea arteriala.

Hipotensiunea arteriala este starea in care presiunea sistolica este in permanenta sub 100 mm Hg iar cea diastolica sub 60 mm Hg, fiind de doua feluri: forma esentiala si ortostatica. Hipotensiunea arteriala esentiala (constitutionala) este frecvent intalnita la tipul constitutional astenic. Semne: tahicardie, leucopenie, hipoglicemie.

Mijloace: fizioterapie (hidroterapie stimulanta), masaj general, exercitii libere (active, analitice si sintetice), exercitii cu obiecte usoare portative, exercitii aplicative, exercitii de respiratie si de abdomen, plimbari de durata mai lunga (60 - 90 min.), turism, inot, schi.

Hipotensiunea arteriala ortostatica (scaderea presiunii sanguine la ridicarea in ortostatism) are ca semne: bradicardie, leucopenie, hipoglicemie si lipotimie la schimbarea pozitiei corpului, mai ales dimineata la ridicarea din pat sau la statul prelungit in picioare.

Mijloace: gimnastica vasculara, gimnastica abdominala, mobilizari active ale membrelor inferioare, efectuate din decubit si asezat, masajul general si al membrelor inferioare, forma stimulanta.

9. Kinetoterapia bolnavilor valvulari.

Valvulopatiile realizeaza un real impact medico-social, pe de o parte prin limitarea functionala indusa de insuficienta cardiaca generata de viciul valvular ± angorul asociat iar pe de alta parte, prin directiile evolutive ale bolii: sincope, aritmii grave, embolii periferice, accidente survenite in cursul tratamentului anticoagulant.

a. Recuperarea valvularilor neoperati. In recuperarea bolnavilor valvulari pentru selectionarea
cazurilor ce pot beneficia de rezultatele unui program de antrenament fizic, se recurge la un test de efort
deliberat submaximal, definit ca un criteriu limitativ al probei: 80% din FCMxt (frecventa cardiaca
maxima teoretica), TAS (tensiunea arteriala sistolica) de 200 mmHg.

Obiective: Recuperarea valvularului poate antrena corectia unei conditii fizice precare, ea insasi capabila sa amplifice dispneea, prin deficitul de utilizare periferica a oxigenului. Prin: 1. Ameliorarea conditiilor efortului muscular in periferie - se poate spera la o economie de travaliu cardiac si deci la restrangerea tahicardiei de efort; 2. Antrenamentul fizic pe termen scurt - se urmareste mentinerea unei bune ventilatii si, prin aceasta, conservarea functiei pulmonare; 3. Ameliorarea capacitatii vitale si a VEMS-ului; 4. Determinrea capacitatii fizice a bolnavului valvular si/sau precizarea programului de intoleranta functionala (utilizarea testului de efort); 5. Evitarea efectelor nocive ale sedentarismului, in ceea ce priveste deconditionarea aparatului cardio-vascular si locomotor; 6. Imbunatatirea activitatii motrice, asa incat ea sa se desfasoare intr-un mod economic, fara contractii musculare inutile, excesive, fara a impune cordului un efort prea mare; 7. Realizarea unei activitati economice a cordului, circulatiei periferice si metabolismului muscular, pentru a putea executa eforturile fizice cu o solicitare cat mai mica a cordului; 8. Dezvoltarea mobilitatii articulare, a fortei musculare segmentare si a coordonarii motrice.

Mijloace: - kinetoterapia respiratorie; exercitii fizice globale, exercitii analitice a tuturor segmenelor corpului; elemente din diferite sporturi si jocuri sportive; masaj; tehnici de relaxare; antrenament de rezistenta realizat prin efort prelungit sau "cu intervale', pe bicicleta ergometrica, alergare sau elemente din sporturi.

b. Recuperarea valvularilor operati

Pregatirea preoperatorie. Obiective: 1. Elementul "recuperator' esential in aceasta etapa il reprezinta kinetoterapia respiratorie; 2. Asigurarea nu numai a unui drenaj bronsic eficient ci si "invatarea' respiratiei diafragmatice; 3. Corectarea respiratiei prin exercitii respiratorii; 4. Furnizarea de informatii generale privind interventia chirurgicala si modalitatile de recuperare postoperatorie.

Mijloace: - gimnastica respiratorie, drenaj, gimnastica medicala

Postoperator. Obiective: 1. Asigurarea unei ventilatii corecte; 2. Prevenirea complicatiilor decubitului; 3. Readaptarea progresiva la efort; 4. Obtinerea rapida a autonomiei functionale.

Mijloace: - exercitiile fizice de mobilizare a centurilor si a membrelor, exercitii pentru mobilizarea musculaturii respiratorii.

Faza I - intraspitaliceasca

Obiective: 1. Profilaxia complicatiilor de decubit; 2. Asigurarea permeabilitatii cailor respiratorii.

Mijloace: - mobilizare pasiva a membrelor inferioare; mobilizare activa a membrelor inferioare; exercitii respiratorii; mobilizari active ale centurilor; mers.

Faza a II - a - convalescenta - marcheaza trecerea de la perioada acuta postoperatorie la revenirea la viata socio-profesionala.

Obiective: 1. Cresterea capacitatii de efort - precizarea programului de antrenament: intensitatea, frecventa, durata si tipul efortului muscular, in functie de particularitatile evolutive si modalitatile de repaus la recuperarea initiala, in perioada anterioara; 2. Invatarea masurilor de profilaxie si tratament (atentie la riscul carditei reumatice evolutive); 3. Deprinderea, pe cat posibil, a tehnicilor de relaxare.

Mijloace: - exercitii respiratorii; exercitii fizice globale; mobilizari analitice; antrenament de rezistenta: cicloergometru, elemente si metode de relaxare

Faza a III - a sau de intretinere. Intensitatea programului de antrenament ales va trebui sa evite o tahicardie marcata sau o ejectie sistolica importanta. De aceea, se apreciaza ca o frecventa cardiaca de antrenament de din FC, calculata potrivit raspunsului la testul de efort, este optima. Exercitiile fizice nu difera de cele prevazute in programul de recuperare al coronarianului. Pornind de la o pregatire fizica globala se va continua cu gimnastica respiratorie si se va insista asupra grupelor musculare ce urmeaza a fi preferential solicitate prin profesie.

10. Kinetoterapia in arteriopatiile periferice.

Ateroscleroza oblizeranta reprezinta 90% din arteriopatiile periferice. Trunchiurile arteriale cele mai frecvent interesate sunt aorta abdominala, iliaca, femurala si poplitee. Ateroscleroza obliteranta a membrelor inferioare se caracterizeaza prin leziuni aterosclerotice difuze in peretele trunchiurilor arteriale mari si mijlocii. Leziunile stenozante sau obstructive cu repercusiuni hemodinamice sunt segmentare. De obicei, stenozarea sau obstruarea unei artere periferice produce simptome ischemice subiective numai in timpul efortului fizic. Durerea apare dupa o anumita cantitate de efort si dispare la repaus.

Obiective: 1. Prelungirea considerabila a duratei efortului pana la producerea claudicatiei; 2. Dezvoltarea circulatiei colaterale in teritoriile cu circulatie deficitara; 3. Cresterea presiunii de perfuzie in timpul exercitiilor fizice; 4. Marirea dozata a hipoxiei in musculatura ischemiata; 5. Imbunatatirea economiei actului motor; 6. Prevenirea agresiunilor cutanate, mecanice, fenomenele de maceratie si infectiile de la nivelul piciorului; 7. Cresterea fluxului sanguine in musculatura scheletica; 8. Corectarea tulburarilor de mers

Mijloace: - contractii musculare de intensitate si durata corespunzatoare; mobilizari active; exercitii musculare globale; exercitii cu rezistenta dozata (gantere, halteer, extensor, mingi medicinale) ale membrelor superioare si trunchiului; masuri de protectie cutanata; masajul in sensul circulatiei arteriale sau venoase: (efleurajul superficial reflex, presiuni alunecatoare profunde, petrisaj); contractiile 'analitice de tip intermediar'; gimnastica respiratorie - comporta miscari abdominale si diafragmatice; gimnastica de postura Burger; posturare pe patul oscilant 2-5 min; termoterapia; mecanoterapia; hidroterapia la 30°C; mersul; bicicleta ergometrica, jocul cu mingea etc.

11. Kinetoterapia in afectiunile venoase Obiective: 1. Reducerea stazei venoase si a consecintelor sale; 2. Ameliorarea circulatiei de intoarcere si a schimburilor gazoase la nivel pulmonar; 3. Prevenirea si tratamentul insuficientei venoase cronice si a sindromului posttrombotic; 4. Stimularea circulatiei de intoarcere prin punerea in functie a pompelor musculare.

Mijloace: - masajul membrelor inferioare, evitand traiectele venoase, in sens centripet; mobilizarea pasiva a membrelor inferioare si ridicarea acestora deasupra planului, mobilizarile active (sunt insa de preferat), gimnastica respiratorie, gimnastica de postura, masaj usor cu scop hiperemiant, mersul, stimulari galvanice, compresiuni pneumatice externe intermitente, in ritm de 5s/contractie, cu aparatul angiomat.

a. Tromboflebitele. Prin tromboflebita se intelege stanjenirea circulatiei prin vene determinata de inflamarea peretelui venos. Semne: - durere pe traiectul venei, accentuata in punct fix si la palparea venei; - vena varicoasa cu eritem inflamator pe traiect, vizibil pe piele, edem si caldura locala.

Obiective: 1. Aplicarea masurilor profilactice in scopul activarii circulatiei periferice; 2. Prevenirea edemului; 3. Activarea circulatiei venoase; 4. Tonifierea musculaturii extremitatilor inferioare.

Mijloace: - pozitionarea membrului inferior in plan procliv, mobilizari pasive, pasivo-active si active analitice a membrelor inferioare, exercitii respiratori, masaj cu scop hiperemiant la nivelul circulatiei superficiale a extremitatii bolnave, mers

In convalescenta: masaj usor, progresiv, initial superficial apoi profund sub forma de glisari cu presiune si periaj de activare a stazei si edemului veno-limfatic; contractii statice si mobilizari pasive ca in stadiul anterior, mobilizari active cu rezistenta in decubit dorsal si ventral sau in pozitia asezat, pentru extensia gambei pe coapsa, prin aplicarea de greutati; exercitii respiratorii; aplicarea bandajului elastic, instituindu-se mersul ca mijloc terapeutic de stimulare a circulatiei de intoarcere, prin punerea in functiune a pompelor musculare.

b. Insuficienta venoasa cronica. Rezultat al obstruarii venoase si al distrugerii valvelor. In cazul in
care aceasta insuficienta venoasa cronica se manifesta prin edeme, se folosesc urmatoarele mijloace ale
kinetoterapiei: repaus la pat cu membrele inferioare ridicate in sprijin pe un suport mai sus decat restul
corpului de 2-3x/zi. Aceasta pozitie trebuie sa fie obligatorie in timpul noptii; masajul membrului inferior,
manevre cu caracter circulator, executate bland deasupra regiunii bolnave pentru a usura circulatia de
intoarcere. Membrul care se maseaza se va mentine in pozitie decliva; se evita ortostatismul, fara miscare
o perioada lunga de timp; aplicarea de fese elastice sau ciorapi elastici dimineata, care se mentin toata
ziua; practicarea inotului.

In cazul in care insuficienta venoasa cronica nu se manifesta prin edeme, se folosesc urmatoarele mijloace: exercitii active ale membrelor inferioare din pozitii in care acestea se gasesc peste nivelul trunchiului, in asa fel incat sa favorizeze circulatia de intoarcere (decubit, patrupedie, asezat sprijinit); contractii si relaxari ritmice ale grupelor musculare mari la nivelul membrelor inferioare; masajul membrelor inferioare - manevre cu efect circulator.

c. Varicele. Varicele sau ectazia venoasa consta din dilatarea venelor determinata de insuficienta
valvulelor venoase. Semne: desen venos accentuat; oboseala sau dureri difuze in membre; crampe
musculare, in special nocturne.

Obiective: 1. Depistarea precoce a dilatatiilor; 2. Limitarea ortostatismului; 3. Instituirea unui regim de repaus cu membrele inferioare deasupra planului orizontal; 4. Favorizarea circulatiei de intoarcere.

Mijloace: exercitii de gimnastica vasculara (gimnastica Burger), mobilizarea analitica a membrelor inferioare, mobilizari active ale membrelor inferioare din pozitii peste nivelul orizontalei, masaj

12. Kinetoterapia posttransplant cardiac

Particularitati ale pacientului cu transplant cardiac: FC de repaus la cordul denervat este, in general, mai crescuta decat la cordul sanatos; FC se adapteaza mai lent la efort, ea nu mai reflecta la fel de fidel intensitatea efortului fizic iar revenirea la - FC de repaus este mai lenta (pana la 20 de minute); la sfarsitul efortului maximal, transplantul are o FC inferioara celei maximale teoretice; instalarea metabolismului anaerob este mai precoce; randamentul ventilator este scazut; rejetul moderat impune reducerea intensitatii antrenamentului iar rejetul sever implica oprirea antrenamentului.

Faza a I-a -Preoperator. Obiective: Furnizarea de informatii privind interventia chirurgicala; 2. Reducerea anxietatii.

Postoperator. Obiective: 1. Limitarea la maxim a efectelor nefaste unui decubit prelungit; 2. Realizarea unei toalete bronsice satisfacatoare; 3. Inceperea treptata a antrenamentului fizic.

Mijloace: - mobilizari pasive si active, drenaj bronhic, educarea si utilizarea unei tuse eficiente, exercitii de respiratie, bicicleta ergometrica, mers prin salon, pe coridor

Faza a II-a. Obiective: 1. Ameliorarea capacitatii aerobe; 2. Adaptarea mai buna a debitului sanguin muscular la cererea muschilor activi; 3. Revenirea la o capacitate vasodilatatoare arteriolara normala; 4. Limitarea atrofiei musculare si a demineralizarii osoase; 5. Cresterea capacitatii de efort; 6. Cresterea capacitatii aerobe; 7. Scaderea tensiunii arteriale diastolice si a frecventei cardiace la acelasi prag de efort.

Mijloace: - exercitii izotonice, exercitii cu greutati mici, mersul pe jos, jogging-ul Bibliografie

1.Branea, Ioan.; Mancas, S. (1989) - Exercitiile fizice si rolul lor in programul complex de recuperare al bolnavilor coronarieni, Timisoara Medicala, Timisoara, , XXXIV, 4

Dennis, A. Rehabilitation of patients with coronary artery disease In: Braunwald, E. Heart Disease, W.B. Saunders Company Fourth Ed.

Gherasim, L.; Bruckner, I. Cardiopatia ischemica nedureroasa. In: Paun, R. - Tratat de medicina interna - Bolile cardio-vasculare, vol.III, Editura Medicala, Bucuresti.

Goble, A.J.; Hare, D.L.; Macdonald, P.S.; s.a. (1995) - Effect of early programmes after transmural myocardial infarction, Br. Heart J.

Marcu, Vasile Bazele teoretice ale exercitiilor fizice in kinetoterapie, Editura Universitatii Oradea, Oradea

Mogos, V. (1990) - Infarctul miocardic si efortul fizic. Editura Militara, Bucuresti

Vlaicu, R.; Olinic, N. (1983) - Reabilitarea precoce in infarctul miocardic acut, Editura Dacia, Cluj-Napoca

Zdrenghea, Dumitru (1990) - Testul de efort unic ajustat in depistarea cardiopatiei ischemice, Timisoara Medicala, Timisoara