Homeopatie si biofotonica: contributii la o viziune integratoare

HOMEOPATIE SI BIOFOTONICA: CONTRIBUTII LA O VIZIUNE INTEGRATOARE

O teorie explicativa unitara si coerenta asupra mecanismelor homeopatice poate fi fornulata din perspectiva biofotonicii.

GENEZA CAPCANELOR DE ENERGIE SI INFORMATIE

ALE ORGANISMULUI UMAN

(1) Rezervele celulare de energie sint realizate, in primul rind, la nivelul "capcanelor" mitocondriale (prin stocuri de electroni si protoni depozitati ca urmare a proceselor macroergice, respectiv a sintezelor de ATP si steroizi). Rezervele de informatie sint realizate la nivelul ADN-ului nuclear, in interiorul caruia sint depozitate mari cantitati de biofotoni, asa cum cercetarile de laborator conduse de F.A. Popp [1989] demonstreaza. Circulatia energiei-informatiei de acest tip se realizeaza:

la nivelul retelei sistemului nervos

la nivelul retelei "nadis"-urilor

(2) La nivelul organelor, capcanele de energie sint reprezentate predominant de rezervele nutritive de tipul polimerilor de glucoza sau de alt tip macroergic, iar resursele informationale se afla predominant stocate la nivelul cimpului celor sapte vortexuri luminoase (chakre), corelate cu tot atitea complexe organice de care organismul dispune. Astfel, circuitul energetic-informational se realizeaza:

la nivelul meridianelor energetice majore, deja amintite;

la nivelul celor doua canale informationale dispuse de-a lungul coloanei vertebrale.

Trebuie sa mai mentionam in acest context ca, in conformitate cu TLB, toate aceste micro- si macro-capcane de energie si informatie sint corelate embriogenetic.

Astfel se explica cum - in virtutea structurarii holografice a organismului - oricare zona a organismului (tesut, organ etc.) are intotdeauna ca rezerva energo-informationala unul sau mai multe depozite ascunse in cu totul alta parte a organismului decit ea insasi se afla.

ELIBERAREA RESURSELOR PROFUNDE DE ENERGIE SI INFORMATIE

atare eliberare presupune doua procese complementare, energetice si informationale. Astfel:

spargerea capcanelor de energie impune o crestere a tensiunii / potentialului sarcinilor electrice acumulate, printr-un proces de supraenergizare;

iesirea din interiorul capcanelor de informatie presupune  un fenomen de supraradianta.

Indiferent de modul in care se realizeaza, mecanismul supraenergizarii / supraradiantei este absolut necesar procesului de eliberare a energiei si informatiei din capcanele ierarhizate ale organismului uman, respectiv procesului de optimizare biofiziologica a fiintei umane. Caci, un atare proces presupune neconditionat prezenta activa, respectiv eliberarea unora dintre  rezervele energo-informationale in mod obisnuit latente ale organismului. Fenomenul eliberarii acestor

rezerve poate apare in urmatoarele doua situatii de stimulare: naturala si artificiala.

STIMULAREA NATURALA presupune eliberarea resurselor latente prin doua categorii de mecanisme si anume: bio-fiziologice si psiho-logice.

(a)    Mecanismele bio-fiziologice activate in timpul unor procese de recuperare naturala, cum ar fi, de exemplu, cele din timpul somnului;

(b) Mecanismele psiho-logice, manifeste in situatiile care caracterizeaza 'stresul vietii', determina - la rindul lor - eliberari imediate sau treptate de energie si informatie, in conditii de tensiune psihica.

Distinctia calitativa intre starile psihice pozitive si cele negative trebuie corelata in acest context cu personalitatea individului :

pozitiv /  constructiva

negativ /  deconstructiv

Aceasta dihotomic-reductionista departajare a tipurilor de personalitate umane (realizata cu intentia de a sublinia efectele gindirii benefice sau malefice) se regaseste si completeaza in nuantarile pe care le propune homeopatia cu privire la categoriile umane.

STIMULAREA ARTIFICIALA utilizeaza urmatoarele tipuri de strategii terapeutice :

conventionale

neconvention­ale

mixte

EXPLICATII POSIBILE :

TFEI : teoria fotonice a energiei-informatiei explica cum este posibil transferul - prin mecanisme holografice - a unei informatii / vibratii conservate in cimp (prin spectre de tip Fourier) pe suportul vibratililor substantiali ai organismului viu (in cazul nostru, al cristalelor lichide membranare) ;

TLB : teoria « laserilor biologici » explic efectul de piezoelectricitate al cristalelor lichide organice (membranare) permite intelegerea modului in care un tip de energie (si implicit informatie) este transformat in alt tip de energie.

CONCLUZIE: putem redefini boala ca o disfunctie a organismului generata de un dezechilibru informational-energetic, manifest la nivelul biocimpului, mai intii, la nivelul substratului biologic substantial, mai apoi. In mod complementar putem defini terapia / vindecarea ca un proces de refacere a echilibrului energo-informational al organismului, prin:

deblocarea pe cale naturala a resurselor energo-informationale ale organismului (de la nivelul capcanelor celulare, organice etc.) sau stimularea eliberarii acestor resurse cu mijloace artificiale (medicatie farmaceutica etc.);

stimularea procesului de refacere a resurselor energo-informationale naturale ale organismului prin diverse mijloace (naturale sau/si artificiale), respectiv suplinirea absentei acestor resurse pe cale medicamentoasa.

Deosebirea dintre cele doua tipuri de practica medicala rezulta din urmatoarele doua aspecte esentiale:

Terapiile alopate pun accentul cu precadere pe componenta biochimica a complexului BEMF.

Terapiile complementare pun accentul pe efectele generate in mod explicit sau implicit de efectele biocimpurilor invizibile (bioelectromagnetice), informational-energetice pe care organismul uman le genereaza si abia apoi pe efectele de ordin biochimic (prin terapiile substantial-naturiste).

FUNDAMENTELE HOMEOPATIEI:

CONTRIBUTIILE EXPLICATIVE ALE BIOFOTONICII

Principiile si legile practicii homeopatice, respectiv de la teoriile stiintifice explicative asociate acestora, pot fi asumate prin contributiile explicative ale biofotonicii.

LEGILE HOMEOPATIEI:

CONSIDERATIILE TEORIEI "LASERILOR BIOLOGICI"

(1) Legea similariilor (legea homeopata de baza) -  "Similia similibus curentur" (insemnind: "ceea ce seamana sa se trateze prin ceea ce seamana") - exprima principiul legic al vindecarii naturale, prin similaritate homeopata;

(2) Legea testarilor (dovezilor) presupune verificarea / experimentarea remediilor homeopatice pe subiecti umani sanatosi, inainte de utilizarea lor in vindecarea propriu-zisa.

(3) Legea remediului unic postuleaza faptul ca exista un singur remediu, aflat in maxima rezonanta cu dereglarea luata in seama.

(4) Legea dozei minime (doza homeopatica) evidentiaza faptul ca unul si acelasi remediu poate actiona diferentiat, la acelasi subiect uman, in raport cu gradul de concentrare aplicat: stimuleaza, paralizeaza (inhiba), ucide.

(5) Legea directiei vindecarii (legea lui Hering) desluseste etapele succesive pe care le parcurge procesul de vindecare: de sus in jos, din interior catre exterior, inapoi, de la important la neimportant.

(6) Doctrina miasmelor explica natura afectiunilor de tip eredo-familial. In esenta, aceasta lege clarifica posibilitatea transmiterii bolilor la nivel de grup.

(7) Principiul fortei vitale (principiul vietii) sustine existenta unei "forte vitale", de tipul "energiei universale"  care a primit in decursul istoriei umane o multime de nume, incepind de la "mana", "chi" sau "prana", pina la "suflet" sau "spirit".

TEORII EXPLICATIVE ALE PROCESELOR HOMEOPATICE:

CONSONANTE CU BIOFOTONICA

Teoria "efectului Placebo" se subordoneaza principiului psihologic conform caruia gradul  de expectanta are efecte reale asupra procesului efector.

Teoria fenomenului de autoaparare justifica faptul ca remediul homeopat este capabil sa stimuleze fenonomene de autoreglare, prin mecanisme de rezonanta

Legea Arndt - Schulz vizeaza relatia deja mentionata cu privire la dozarea remediilor homeopatice (gradul de dilutie) si la raspunsul organismului in functie de dozaj.

Ipoteza solventului reglat incearca sa explice modul in care informatia  curativa (forta terapeutica) inerenta in moleculele medicamentului este transferata moleculelor solventului, capabile sa reproduca cu exactitate datele primite de la remediu.

Ipoteza imunologica realizeaza analogia dintre mecanismele imunizarii prin vaccinare, de exemplu, si cele ale vindecarii homeopatice.

Fiecare dintre aceste teorii insereaza doar o doza partiala de adevar, explicind doar o parte din fenomenologia complexa pe care terapia homeopatica o presupune.

DE CE HOMEOPATIE SI BIOFOTONICA?

In esenta, pentru ca cele doua viziuni - homeopatia si biofotonica - functioneaza intr-o perfecta complementaritate: cea dintii valideaza experimental (terapeutic, medical) postulatele celei din urma si reciproc. Astfel, perspectiva biofotonicii permite o unificare teoretica, explicativ-stiintifica, a doua practici medicale care - desi initial au functional impreuna (sa ne amintim de acel sophrosyne al grecilor de odinioara, vizind vindecarea trupului prin intermediul sufletului, asa cum si dacii procedau utilizind "puterea descintecului") - s-au separat treptat in timp:

"medicina trupului", alopata, actionind predominant la nivelul substantial-energetic (al corpului fizic = organism ), asupra unor semne / simptome evidente, pe care incearca sa le elimine, echivalind aceasta reusita cu vindecarea insusi;

"medicina sufletului / spiritului", complementara, actionind prin excelenta la nivelul informational-energetic (al corpului spriritual, bio-informational = biocimp / aura), respectiv al unor cauze invizibile, substile, dar cu efecte vizibile, manifeste in simptomele trupului fizic.

Prin contributiile TLB, care coreleaza aceste doua niveluri de manifestare se recupereaza, astfel, intr-o viziune unificatoare principiile medicinei integrale: o medicina sinergica si holistica (homeopatica), in masura sa coreleze optim principiile medicinei alopate cu cele ale medicinei complementare.

Viziunea integratoare a biofotonicii (TLB) consta in cel putin doua contributii inedite:

in faptul ca, evidentiind o activitate optica a structurilor biologice, generata de patrunderea in organism a luminii (a radiatiei EM),  permite accesul in intimitatea materiei vii, in interiorul celulei si al nucleului ei, unde se deruleaza activitati energo-informationale insuficient cunoscute si explicate;

in evidentierea corelatiei dintre suportul biofizic si biocimpul aferent structurilor vii, dintre fenomenele BEMF (biochimice, pe de o parte, cu cele electrice si magnetice, fotonice, respectiv fotonice, care caracterizeaza orice manifestare a viului, pe de alta parte.

Se raspunde, astfel, unui imperativ esential al cunoasterii actuale - unificarea discursului stiintific cu cel filosofic si religios - avind sintagma "LUMINII DIN LUMINA" drept tripla paradigma integratoare:

lumina stimulata si amplificata prin chiar interventia ei = principiul laserului;

lumina filtrata prin inteligenta cunoscatoare = principiul iluminarii;

lumina umana desprinsa din lumina divina = principiul hristic.

Concluzia noastra este ca prin instrumente conceptual-explicative pe care le propune si permite, biofotonica reprezinta cadrul stiintific necesar unificarii traditiilor explicative intuitive cu contributiile actuale ale rationalitatii stiintifice. Totodata, prin postulatele sale, biofotonica permite integrarea armonioasa a principiilor medicinei alopate cu cele ale medicinei complementare, pentru care homeopatia reprezinta un "nucleu dur". Ca atare, a dezvolta o "medicina a cimpurilor" (de energie si informatie) specifice fiintei umane, o medicina a "sufletului / spiritului" va fi pentru viitor la fel de importanta ca, pentru prezent, descoperirea marilor necunoscute ale trupului ("corpusculului") fizic. Aceasta, cu atit mai mult cu cit intre cele doua orizonturi se instituie ab initio o similaritate esentiala: aceea de pe care o exprima calitatea noastra de a fi "chip si asemanare" cu insusi Creatorul.