Gingia

Gingia

Reprezinta portiunea vizibila a parodontiului marginal si este portiunea mucoasei masticatorii care acopera extremitatea coronara a osului alveolar(limbusul alveolar). Gingia se imparte in trei zone:

Marginea gingivala libera este portiunea cea mai coronara intre papilele interdentare ale gingiei si corespunde peretelui extern al santului gingival. Grosimea marginii gingivale libere variaza intre 0,5 si 2 mm. In mod normal conturul marginal este ascutit, neted, fara neregularitati sau depresiuni. Limita dintre marginea gingivala libera si gingia fixa este marcata de santul marginii gingivale libere, care, uneori, poate fi sters sau lipseste. Santul marginii gingivale libere corespunde in general, cu portiunea cea mai decliva a santului gingival.

Papila interdentara ocupa spatial interdentar fiind situate imediat sub punctul de contact; cand acesta lipseste papila interdentara prezinta forma de platou sau chiar de sa, ca o depresiune concava. Forma normala in regiunea frontala este piramidala. Forma spatiala a papilei interdentare la dintii laterali posteriori a fost comparata cu aspectul unnui cort, cu o depresiune pe muchia superioara. Intre dintii laterali posteriori are varful deprimat, de aspect concav, corespunzator zonei de contact sub care se situeaza. In sens vestibulo-oral prezinta un varf vestibular si unul oral. Papilele interdentare prezinta pe fetele vestibulare o depresiune verticala, de la baza spre varf, ca un sant linear vertical, mai evident la copii.

Gingia fixa adera ferm de dinte si osul alveolar subiacent si se intinde de la baza marginii gingivale libere pana la mucoasa alveolara. Are o inaltime verticala cuprinsa intre 1 si 9 mm, in functie de dintele investigat, de localizarea frenurilor, bridelor si fasciculelor musculare  subiacente si creste cu varsta si dezvoltarea verticala a procesului alveolar. Gingia fixa are, in general, o inaltime mai mare la maxilare decat la mandibula. Gingia fixa constituie o forma de rezistenta impotriva tendintelor de retractie si deplasare ale marginii gingivale libere, rezultate prin periaj sau prin tractiunile exercitate de mucoasa alevolara si formatiunile subiacente acesteia. Limita dintre gingia fixa si mucoasa alveolara este jonctiunea muco-gingivala.

Culoarea normala a gingiei este roz deschis, dar variaza in raport cu grosimea stratului epitelial, gradul de keratinizare, gradul de vascularizatie din corionul gingival, prezenta si numarul celulelor melaninoformatoare - melanoblasti - din stratul bazal al epiteliului. La unele persoane sau la populatiile de culoare, orientale, mediteraneene, culoarea gingiei poate fi, in mod normal, de la maro inchis sau albastru inchis pana la negru si este o urmare a melaninei in exces din epiteliul gingival. Aceasta pigmentare poate fi distribuita uniform sau neregulat pe suprafetele intinse ale gingiei si nu reprezinta, in nici un caz, un semn de imbolnavire gingivala.

Aspectul suprafetei gingivale in zona fixa, nu si pe marginea gingivala libera, este de "gravura punctata" sau in "coaja de portocala", presarata cu orificii corespunzatoare unor zone de penetratie adanca in corion a digitatiilor epiteliale. Aspectul este mai evident dupa varsta de 5 ani si se remarca mai mult la dintii frontali, diminueaza in zonele laterale anterioare(premolari) si dispare la nivelul molarilor. Aspectul descris este mai clar evidentiat pe versantii vestibulari, se accentueaza la adult si dispare la batrani. La unele persoane, acest aspect lipseste in tot cursul vietii.

Prezenta aspectului de desen punctuat este un semn de sanatate gingivala. Absenta lui indica, de regula, imbolnavirea gingivala, iar reaparitia dupa un tratament reprezinta un indicator clinic al efectului benefic al acestuia si semnaleaza insanatosirea. Consistenta gingiei este ferma in special in zona gingiei fixe; in raport cu aceasta, marginea gingivala libera si varful papilelor prezinta o consistenta mai laxa, usor depresibila la comprimare cu sonda. Nivelul la care gingia se fixeaza pe dinte este, in mod obisnuit, situat in jurul coletului anatomic al dintelui, astfel incat marginea gingivala libera se proiecteaza pe smalt in portiunea cea mai decliva a acestuia.