Fenomenul imbatanirii

Universitatea Al.I.Cuza, Facultatea de Educatie Fizica si Sport

Specializarea kinetoterapie si motricitate speciala

Fenomenul imbatanirii

Evolutia demografica actuala a adus in prim plan fenomenul imbatranirii demografice delimitat de cresterea numarului persoanelor varstnice in structura generala a populatiei. Desi persoanele varstnice au constituit totdeauna o parte importanta a populatiei numai in cursul ultimilor 2 decenii natiunile si comunitatea mondiala si-au indreptat atentia asupra problemelor de ordin social, economic, stiintific ridicate de fenomenul imbatranirii si al caracterului sau universal.

Prognozele demografice apreciaza ca in continuare populatia virstnica va creste mai rapid decat cea tanara, astfel populatia activa (de la 15 la 59 de ani) va creste cu 83%, in timp ce populatia de peste 60 de ani va creste cu 89%.

Cauzele care explica ascensiunea fenomenului imbatranire privesc scaderea natalitatii, progresele medicinei in corelatie cu cresterea nivelului de trai.

Persoanele varstnice sunt cele care se afla in cea de-a treia sau a patra perioada a existentei in care pierderile si declinul fiziologic, psihologic, economic si social sunt cele mai grave, aceste pierderi nefiind totdeauna datorate unei evolutii biologice fiind implicati concomitent factorii sociali, culturali si economici.

Prin imbatranirea individului este desemnat procesul fiziologic care incepe din momentul conceptiei si care antreneaza modificari caracteristice speciei de-a lungul vietii. In cursul ultimilor ani ai vietii aceste modificari detemina o scadere a adaptabilitatii individului la nivelul inconjurator. Diferitele functiuni nu declina in mod egal la acelasi nivel si o aceeasi functie poate imbatrani cu viteze inegale la subiecti diferiti.

Persoana in varsta este confruntata cu o etapa de viata noua si prin urmare, cu o noua experienta, de aceea si efortul de adaptare la propriile transformari, la noul statut si rol, este crescut.
Structura personalitatii, educatia, cultura, mediul, anturajul, disparitia unor persoane dragi din viata, sentimentul disparitiei din constiinta altora, bolile somatice, trairea sentimentului de inutilitate, sunt doar o parte din factorii ce au ca impact egoismul, anxietatea sociala, depresia, irascibilitatea, conflictualitatea, agresivitatea, labilitatea emotionala. Investigarea si suportul medico-psihologic vizeaza in egala masura particularitatile involutiei psihice, dar mentin in acelasi timp o atitudine plina de respect pentru resursele bio-psihice ale varstnicului si increderea in ameliorarea suferintelor prin propria mobilizare si medicatia specifica. Miscarea fizica in spatiul social si participarea activa la viata sociala vin sa completeze mentinerea sau recupearea bio- psiho- sociala. Fiecare fiinta umana este unica si aceasta face ca si atitudinea psihoterapeutica sa fie individualizata. Pentru aceasta se are in vedere nu doar boala, ci OMUL ca intreg. Omul si contextul formeaza o unitate indistructibila, existenta umana se consuma in stransa si permanenta relatie cu mediul de viata natural si social. Intre om si context se stabilesc relatii reciproce, interinfluentandu-se.

Conceptul de imbatranie diferentiala este relevant, un rol important jucandu-l in acest sens si atitudinile de viata ale fiecarei persoane in parte. Prin urmare, determinismul imbatranirii este bio- psiho- social ceea ce reclama diversificarea paletei de asistenta medico- psiho- sociala.

Modul de imbatranire este influentat si de stilul interactional al persoanei bazat pe interrelationari nestresante, de nivelul economic si de conceptia de viata in mediul psihosocial cu privire la conditia imbatranirii; toate acestea sunt variabile importante ce au un impact deosebit asupra personalitatii persoanei in varsta.

Atunci cand avem un batran in propria familie, este de dorit sa-i acordam in masura psibilitatilor, iubire, atentie si ingrijiri de calitate, climatul socio- familial fiind de neanlocuit. Astfel, aportul familiei, este cel mai important factor pe linia ingrijirii persoanei in varsta.Imbatranirea unei populatii este un fenomen mai complex , a carui definitie mai larg acceptata se refera la cresterea proportiei persoanelor varstnice intr-o populatie data. Spre deosebire de imbatranire (proces dinamic indiferent de varsta cronologica) senescenta corespunde de fapt ultimei perioade de viata; dar, in cadrul acesteia, unii autori delimiteaza senilitatea cu perioada finala deteriorativa.

Pe de alta parte, astazi este stabilit faptul ca senescenta nu este o boala, fiind vorba de doua procese diferite, imbatranirea si imbolnavirile zise de varsta, care, de regula, dar nu obligatoriu, se asociaza.

Imbatranirea este un proces de diferentiere in interiorul unui organism, ca si de la un individ la altul. Diversele schimbari fiziologice par sa fie in raport direct cu imbatranirea, dar, multe persoane varstnice conserva capacitatile lor functionale in pofida unei degenerescente organice aparente.

Astfel, imbatranirea fiziologica armonioasa, in care asa-zisa varsta cronologica se identifica cu cea biologica, se cheama ortogerie sau eugerie. In opozitie cu aceasta, exista imbatraniri nefiziologice, ca imbatranirea prematura, cand varsta biologica corespunde unei varste calendaristice mai mari decat cea reala si imbatranirea accelerata, cand ritmul de imbatranire se accelereaza de la un moment dat, asa cum se intampla de pilda la unele persoane dupa pensionare. Aceste tipuri de imbatranire interfereaza cu imbolnavirile, ceea ce determina sa fie incluse si in ceea ce se numeste imbatranire patologica; aceasta nu inseamna ca batranetea este o boala.

Aspectele psiho-sociale ale imbatranirii trebuie si ele mai bine si mai larg cunoscute, aceasta contribuind la o eficacitate mai mare in asistenta, pe toate planurile, a varstnicului. De altfel, o perspectiva exclusiv medicala nu este favorabila nici intelegerii problemelor varstnicului, nici abordarii acestuia.

Mutatiile in raporturile persoanei varstnice cu societatea au importante efecte psihologice, ca si asupra starii sale de sanatate.

Prin incetarea activitatii profesionale (incetare, de cele mai multe ori brusca, fara o pregatire in perioada preretragerii) are loc o nivelare sociala si psihologica; varstnicul isi  pierde sentimentul de utilitate sociala, pierde rolul social activ, pierdere ce se constituie intr-un stres care actioneaza ca un veritabil agent patogen, determinand in multe cazuri asa-zisa patologie de retragere. Demisia din viata activa impusa de societate, fireasca, dar aplicata fara o pregatire corespunzatoare, este echivalenta pentru unele persoane (in special barbati) cu o drama, cu o moarte sociala.

La pierderea rolului social productiv se adauga pierderea prestigiului social, a responsabilitatii, castigate cu truda de-a lungul anilor, pierderea de roluri si statuturi in familie, prin urmare alti factori psiho-sociali cu efect stresant  si senectogen.

Scaderea capacitatilor de adaptare a varstnicilor se face puternic simtita indeosebi legata de schimbarea mediului in care traieste. Cu cat varsta este mai inaintata cu atat stresul mutarii este mai puternic si consecintele acestuia mai dezastruoase. Este ca si cum batranul, cu cat inainteaza in varsta se leaga mai strans de mediul lui de locuit asemenea unui copac care-si implanteaza radacinile puternic in pamantul in care a crescut. Pe masura inaintarii in varsta, a restrangerii mobilitatii, locuinta devine principalul loc de desfasurare a vietii varstnicului, singurul sau univers. Tot ce este legat de mediul sau locuibil, cadrul intim, obiecte, amintiri, membrii familiei ii ofera un sentiment de siguranta, de liniste; tot ce se afla in afara acestui mediu il nelinisteste, ii strecoara indoieli si teama.

Tulburarile determinate de schimbarea de domiciliu au fost descrise sub diverse denumiri: nevrozele de dezradacinare, criza de adaptare, sindrom de inadaptare. Tulburarile cele mai importante sunt declansate de internarea varstnicului in spital, camin pe termen lung, acesta identificand schimbarea ca o izolare definitiva de restul lumii, ca o ruptura totala de locuinta si familia sa, ca un abandon, ca o adevarata condamnare la moarte. In multe cazuri, protestul poate lua forma amenintarii cu sinuciderea. O data criza trecuta, pacientul poate sa intre intr-un proces lent de adaptare si integrare fara nici un fel de suferinte.  

Ca urmare, in cazul varstnicului, intr-o conceptie cuprinzatoare mai aproape de realitate, suferintele acestuia, pentru care el si medicul sau curant cauta mai ales remedii medicale, trebuie analizate in context social si psiho-social, ceea ce va face ca solutiile  terapeutice sa fie mai eficace, incluzand si elemente de terapie sociala.

In multe cazuri suferinta cea mai importanta a varstnicului trecuta adesea cu vederea pentru ca e neintegrabila unui cadru medical, este izolarea. Si aceasta conditie psiho-sociala are un efect precipitant senectogen.

In timp ce vechile civilizatii apreciau si utilizau intelepciunea batranilor pe care-i venerau, societatea moderna priveste cu neancredere utilitatea lor; ea pretuieste si promoveaza valorile pozitive, sanatatea, tineretea, adica de fapt, premisele firesti ale evolutiei, progresului, dezvoltarii. In mediile urbane industrializate se dezvolta o cultura a tineretei si adolescentei, in care batranul isi gaseste din ce in ce mai greu locul. Cu alte cuvinte societatea moderna genereaza batranete, dar tinde sa o respinga si o izoleaza. Intre abandonurile care prolifereaza si devotamentul fara limite, care devine mai rar, exista solutii mai umane, spunea Catherine Pierre.

Combaterea izolarii si conservarea demnitatii varstnicului presupune schimbarea unei mentalitati care prolifereaza, presupune crearea unei opinii favorabile fata de problemele varstnicului, in fond problemele de maine ale fiecaruia din noi. Si una din caile de atingere a acestui deziderat, cea mai importanta, cea mai firesc umana, necostisitoare, fara efecte secundare este educatia, inteleasa in sens larg, formativ, care sa includa notiunile importante de cunoastere a procesului de imbatranire normala, schimbarile firesti, intr-o interpretare corecta ( adesea aspecte de imbatranire normala sunt judecate prin raportare la celelalte varste si decretate cu usurinta si datorita necunoasterii ca anormale). Sa includa apoi aspectele imbatanirii patologice, tehnica ingrijirilor fizice, dar si psihologice, factorii de risc, solutiile de prevenire, in sfarsit, educatia etica in spiritul  respectului fata de varstnic, a pastrarii legaturilor afective, educatia adresata familiei, membrilor ei nevarstnici. Intr-o asemenea intelegere factorul educational devine un factor de influenta, in sensul ameliorarii conditiei varsticului in societatea moderna, in interesul acestuia, ca si al societatii.

Patologia batranului se distinge de cea a adultului prin urmatoarele caractere: polipatologia sau polidiagnosticul, tablouri clinice atipice cu simptomatologie neconforma, frecventa ridicata a complicatiilor, diagnostic diferential utilizand alte criterii, convalescenta prelungita, disreactivitate farmacologica.

In tratatele medicale clasice, cea mai mare parte a bolilor sunt descrise urmand schema obisnuita observata la bolnavul tanar sau de varsta medie. La cei in varsta boala ia adesea un curs clinic-evolutiv atipic: simptoamele clasice lipsesc frecvent, reactiiile organismului pot fi diferite.

Am vazut cum alterarea perceptiei durerii poate modifica tabloul clinic al unor imbolnaviri in care durerea este un semn pretios pentru diagnostic.

Alte simptome pot lipsi din alte ratiuni, specifice varstnicului: restangerea activitatii fizice poate masca un angor, claudicatie intermitenta, o dispnee. Pe de alta parte, batranul depresiv, dintr-o perspectiva fatalista omite sa mentioneze un simptom sau altul, caruia nu-i acorda importanta si semnificatia cuvenite.

In practica geriatrica modificari psihice ca apatia, depresia, teama de spitalizare, chiar confuzia sunt obisnuite. Semnificatia lor tine de un substrat psihiatric, alteori pot sa insoteasca sau sa mascheze stari acute somatice.

Un astfel de exemplu il constituie o stare confuzionala acuta, de multe ori mascand o suferinta somatica, derutand si indreptand atentia spre psihiatrie, situatie care apare in special la pacientii foarte varstnici.

In afara confuziei mintale, caderi frecvente, incontinenta urinara si mai rar si de materii fecale pot sa insoteasca unele   boli acute sau boli iatrogene (medicamentoase).

Printre bolile rar intalnite la varstnic, sau chiar neobisnuite, se poate nota: hepatita acuta, hernia discala cu sindrom sciatic,din domeniul bolilor cardiace si circulatorii hipertensiunea arteriala, tulburarile de ritm si de conducere; din patologia digestiva hernia hiatala si otoxicoza; din domeniul neurologiei alteroscleroza cerebrala, boala Parkinson, dementele; din domeniul bolilor psihice, depresiile, starile confuzionale; din domeniul patologiei aparatului locomotor,artrozele, osteoporoza si gutele.

In practica medicinii geriatrice, cunoasterea unor notiuni generale de psihologie a imbatranirii se impune ca un instrument indispensabil, ratiunile acestei cerinte fiind cel putin urmatoarele:

● Necesitatea abordarii accesibile a pacientului varstnic, prin facilitarea unui dialog pacient - medic, care sa aiba la baza o cat mai completa intelegere.

● Necesitatea angajarii anturajului familial in actiunile terapeutice, familia trebuind sa fie informata corect si stiintific asupra modificarilor psihologice ale varstnicului care nu sunt de natura patologica si nici intentionate, fiind obiective si independente de vointa subiectului.

Imbatranirea psihologica este rezultanta modificarilor induse de varsta in planul biostructurilor, care constituie suportul material al vietii psihice si in acela al desfasurarii propriu - zise al functiillor psihice. La baza acestor modificari stau factori interni (ereditatea, uzura sistemului vietii psihice) si factori externi, ai mediului ambiant (ecologici, sociali, culturali). Evenimente din mediul social care intervin in mod particular in existenta varstnicului, au rasunat in psihismul acestuia aflandu-se la baza unor modificari psihologice sau imbolnaviri psihice caracteristice involutiei, intre acestea: retragerea din activitate; renuntarea la unele activitati, scaderea potentialului psihologic, imbolnaviri somatice, invalidari si regresiunea senzoriala care consta in diminuarea progresiva a auzului, vazului cu efectul scaderii influxului informational, a restrangerii relationale provoaca si adanceste modificari psihologice si suferinte psihice - senzatia de neputinta, izolarea, ideile de prejudiciu.

Un alt factor important care participa la determinismul modificarilor psihologice si tulburarilor psihice este constientizarea imbatranirii, cu incertitudinile pe care le genereaza privind perspectivele de viitor.

Ca urmare, batranetea integreaza in primul rand ca nivel de constiinta o criza adaptativa la noile conditii bio-psiho-sociale pe care le impune perspectiva imbatranirii. In ceea ce privesc procesele psihice, atentia voluntara si capacitatea de concentrare au ca suport scaderile la nivelul sistemului nervos central si ale receptorilor senzoriali, iar consecintele se fac prezente la toate procesele si fenomenele psihice dar mai cu seama la capacitatile cognitive.

Semnificative si caracteristice sunt scaderea memoriei de scurta durata si conservarea memoriei de lunga durata, ceea ce stimuleaza frecvente intoarceri in trecut sau detalieri din experinta de mult timp dobandita.

Limbajul reflecta dificultatile gandirii varstnicului si evidentiaza de asemenea, o scadere a fluxului verbal, o lentoare a ritmului si frecvent a vocabularului.

Modificarile morfo - si psiho - fiziologice care caracterizeaza procesul de imbatranire conduc direct sau prin consecintele lor si la modificari adanci ale relatiilor sociale ale individului varstnic, atat in relatiile intra familiale, cat si in relatiile lui sociale generale; acestea la randul lor precipita progresiunea modificarilor psiho - fiziologice si favorizeaza instalarea si agravarea imbolnavirilor cronice.

Pe masura ce se reduc relatiile si contactele sociale, cele familiale capata o pozitie dominanta si centrala contributia lor in mentinerea echilibrului psihic al varstnicului devenind decisiva. La batranete, in familie incep sa intervina unele modificari de statut si de relatii care perturba si submineaza echilibrul psihic al batranului cum ar fi: plecarea copiilor din casa parinteasca spre a-si intemeia propria familie si necesitatea readaptarii la viata in doi tinand cont ca totdeauna capacitatea de adaptare si readaptare a varstnicului este progresiv afectata; stari conflictuale intre cei doi parteneri conjugali; decesul unui dintre cei doi parteneri si adaptarea la singuratate.

Familia este integrata in abordarea majoritatii problemelor varstnicului si cu atat mai mult in cazul dementei, simptomatologia acestor bolnavi este in functie de afectiunea cauzala, de stadiul bolii, de personalitate si de anturaj. Dementa varstnicilor nu este doar rezultatul modificarilor organice ci si al influentelor psiho - sociologici care se precipita intr-o anumita perioada in viata varstnicului: constientizarea imbatranirilor si pierderea prietenilor.

Utilizarea exercitiilor fizice la subiectii varstnici

Recuperarea prin exercitii fizice, tinand seama de rezervele cardiace mult diminuate ale acestora, trebuie prescrisa si supravegheata cu grija datorita riscurilor pe care le au acestia la solicitare fizica si efort. Notiunea de toleranta la exercitiul fizic trebuie avuta in vedere de medic si echipa de recuperare, fiindca se stie capacitatea de raspuns fizic al varstnicului este redusa si se reduce pe masura inaintarii in varsta. Investigand unii parametrii fiziologici, Hollman, in 1980 a demonstrat limitele capacitatii de antrenare fizica. Aceasta ar fi permisa pana la varsta de 80 de ani, in schimb capacitatea de antrenament mintal, mentinerea capacitatii de invatare, este posibila pana la varste foarte inaintate cand s-a constatat ca poate fi chiar imbunatatita. O regula importanta a utilizarii exercitiilor fizice priveste eliminarea celor care solicita eforturi musculare maximale si submaximale pe perioade lungi, acestea fiind imposibile la varste inaintate.

Un alt aspect priveste fortarea cardiaca, tahicardia si deficitul de oxigen, care pot determina instalarea unui accident ischemic de tipul infarctului acut, si poate sa treaca neobservat ca urmare a atipiei simptomatologice si expune consecutiv la risc vital. In ceea ce priveste utilizarea exercitiilor fizice  cea mai potrivita abordare a subiectului varstnic se face prin folosirea unei secvente de miscari armonioase, ritmice care sa fie apropiate de modul natural de miscare si care sa mentina capacitatea fizica a indivizilor cu handicap. Cu cat vor fi antrenati mai usor muschii in exercitiile impuse cu atat tratamentul va fi mai eficient.

Inotul cu apa incalzita constituie o forma potrivita de exercitiu fizic, si toate programele de exercitii vor fi in asa fel alcatuite incat sa fie usor de inteles si executat. Programul va cuprinde exercitii musculare active, moderate, compatibile cu o incarcare de 75% a capacitatilor sistemului cardiovascular.

O alta caracteristica a procesului de imbatanire sunt modificarile care apar la nivelul aparatului locomotor. Involutia fiziologica de natura conjuctiva din conponenta aparatului locomotor este accentuata prin solicitarile functionale ale acestui aparat. Procesul de imbatranire se exprima cel mai bine la 2 dintre componentele acestui aparat: oasele si articulatiile.

Imbatranirea osoasa include modificari cantitative constand din diminuarea volumului osos (osteopenie) si calitative (osteoporoza), aceste modificari sunt accentuate la femei. Osteoporoza, ca o boala este caracterizata prin aparitia unor fracturi spontane, traumatisme minime intr-un context de fragilizare osoasa anormala purtata de o densitate osoasa diminuata. Masa osoasa creste pana la varsta adulta si apoi ramane la o valoare constanta un numar mai mare de ani, dupa care, in jurul varstei de 45 de ani la femei si 55 de ani la barbati incepe sa se diminue progresiv. Cauzele care duc la aparitia osteoporozei sunt: scaderea nivelului estrogenilor in post menopauza la femei iar la barbati, diminuarea functiei testiculare cu atat mai importanta cu cat se instaleaza mai precoce. Un alt factor este restrangerea activitatii fizice, progresiv in multe cazuri pana la imobilizare. In esenta osteoporoza este o atrofie osoasa caracterizata printr-o afectare egala a celor doua parti componente ale osului, substanta organica fundamentala si substanta minerala, atrofie care porneste de la alterarile fiziologice, adica cele senile considerate procese normale pana la foma patologica.  

Articulatia sufera si ea un proces de imbatranire care afecteaza toate structurile lichid si membrane sinoviale, discuri intervertebrale, tendoane.

Imbatranirea osteo- articulara este accentuata la varstnici si la unele conditii in care exista la acestia cu o mai mare frecventa: imobilizarea prelungita, tulburari circulatorii, unele tratamente (corticoterapia). Aceste modificari determina aspecte osteo- articulare particulare varstnicului in cadrul involutiei senile normale: tendinta la cifoza dorsala si hiperlordoza cervicala si lombara, hipomobilitate a segmentelor cervical si lombar ale coloanei vertebrale, tendinta la picior plat si halux valgus.

Organismele vii ca si obiectele lipsite de viata sunt supuse legii universale a indisolubilei legaturi intre inceput si sfarsit a caracterului temporar, al tutuor formelor de existenta. Imbatranirea sistemelor biologice nu provine numai din uzura si deteriorari exogene ci din epuizarea in timp a capacitatii de compensare a actiunii factorilor de uzura. Durata existentei vietuitoarelor este reglata de sensul esential al existentei biologice, reproducerea, viata neputand subzista decat prin aceasta proprietate esentiala a fiintelor vii, autoreproductibilitatea conditie inerenta pentru continuitatea vietii.

Bibliografie

Bogdan, C., Elemente de geriatrie practica, Ed. Medicala, Bucuresti, 1992;

Gusic, I., Biologia varstelor si lupta impotriva batranetii, Ed. Stiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1984;

Schiopu, U., Psihologia varstelor, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1981