Fracturile oaselor tarsiene

FRACTURILE OASELOR TARSIENE

Fracturile astragalului

Etiopatogenie Se produc prin flexia fortata a piciorului in cadere, cu fracturarea colului talusului. De asemenea poate apare strivire intre tibie si calcaneu in cazul caderilor in picioare la inaltime. Traiectul de fractura poate fi la nivelul trohleei sau corpului talic, orientat sagital.

Simptome Manifestarile clinice sunt comune cu ale entorsei de glezna in fracturile fara deplasare. In fracturile cu deplasare apare devierea piciorului in varus ecvin cu proeminarea anterioara a astragalului, durere vie spontana si la mobilizare, crepitatii osoase, impotenta functionala si echimoza locala. Tipul leziunilor osoase este precizat cu ajutorul examenului radiologic efectuat in doua incidente.

Tratamentul fracturilor fara deplasare consta in imobilizare gipsata 3 - 4 saptamani. Cele cu deplasare beneficiaza de reducere ortopedica si imobilizare. In caz de esec se efectueaza reducere sangeranda si osteosinteza cu surub.

Fracturile calcaneului

Fracturile calcaneului sunt mai frecvente decat ale astragalului. Dupa localizare pot fi talice (pre- si retrotalice), tuberozitare sau apofizare.

Simptomele sunt reprezentate de durere vie submaleolara externa, impotenta functionala, crepitatii osoase, tumefactia si deformarea regiunii, cu stergerea reliefului tendonului achilian si maleolelor si turtirea boltii plantare. Tardiv apar echimoze. Radiografia in doua incidente ajuta la precizarea diagnosticului.

Tratamentul consta in imobilizarea fracturilor fara deplasare in cizma gipsata 3 - 4 saptamani. Cele cu deplasare necesita reducere ortopedica, rareori fiind necesara reducerea chirurgicala si osteosinteza.

O fractura specifica copilului de varsta scolara este decolarea epifizara posterioara. Aici punctul posterior de osificare este smuls si ascensionat de catre tendonul achilian. Copilul acuza durere vie si impotenta functionala, tumefactia si deformarea regiunii, fragmentul calcanean facand relief sub piele. Radiografia de profil ajuta la precizarea diagnosticului. Daca nu este deplasare mare poate fi suficienta imobilizarea gipsata cu piciorul in ecvin si genunchiul flectat pentru relaxarea tricepsului sural. In cazul esecului tratamentului ortopedic sau in deplasarile importante este necesara osteosinteza cu surub.