Durata si densitatea efortului - antrenament

Durata si densitatea efortului - antrenament

Abordarea concomitenta a celor doi indicatori se explica prin faptul ca, practic, nu pot fi separati in programarea antrenamentului. Din punct de vedere metodologic, densitatea reprezinta raportul dintre timpul util pentru epuizarea sarcinilor lectiei de antrenament si durata ei integrala. Deci, in esenta, densitatea este un raport intre timpul util, timpul dinamic si timpul "mort", neinvestit in nici o actiune didactica, indeosebi motrica. Conceptul sintetic de timp util contine o suita de momente, de timpi indispensabili desfasurarii lectiei: explicatia, demonstratia, corectarea, organizarea, rezolvarea problemelor educative si executia, ca si pauzele prevazute in proiectul ei. Din insumarea timpilor afectati fiecaruia din aceste momente rezulta timpul util, care, scazut din durata integrala a lectiei de antrenament, evidentiaza partea ei activa, iar procentul respectiv (din 100% dat de durata ei integrala) arata valoarea densitatii. Inregistrarea ei grafica permite o citire rapida si exacta a fractiunilor de timp consumate cu toate aceste momente indispensabile desfasurarii unei lectii, cotate cu o anumita eficienta. Si, mai cu seama, ingaduie o analiza critica a relatiilor temporale dintre toate aceste componente ale timpului util in perspectiva stabilirii eficientei lectiei. Din acest punct de vedere, momentul executiei actiunilor sau procedeelor tehnice este prioritar. Cu cat rata timpului afectat acestui moment este mai mare, comparativ cu cea destinata celorlalte, cu atat creste densitatea si, implicit, eficienta lectiei. Ii urmeaza ca importanta explicatia, demonstratia, organizarea, cercetarea, numarul, locul si durata pauzelor. In practica, antrenorul trebuie sa actioneze astfel incat sa consume minimum de timp pentru fiecare dintre aceste momente ale lectiei. Iata de ce intereseaza, in mod selectiv, densitatea motrica a lectiei, cea care evidentiaza durata efortului inclusa in durata integrala a lectiei de antrenament. Fara indoiala ca, la nivelul sportului de inalta performanta, durata de timp afectata solicitarilor este mult mai mare in raport cu cea destinata explicatiilor, demostratiilor etc.

Discutia despre densitatea lectiei nu se poate delimita insa la aspectele prezentate anterior. Pentru ca cel mai important efect al calculului ei ramane totusi calitatea actiunilor concrete incluse in momentul executiei, cea care imprima valoare densitatii motrice. Iar calitatea executiei rezulta din intensitatea efortului. Or, indicatorul cel mai elocvent privind intensitatea efortului este frecventa cardiaca. Ea pleaca de la o cifra usor ridicata fata de valorile inregistrate in repaus de catre juniorul de 16 ani (90 p/min) si urca continuu pana in momentul solicitarii maxime in finalul circuitului de forta (190 p/min), dupa care coboara la 172 p/min in decurs de 3 min. Ca atare, cea mai revelatoare densitate a lectiei este cea functionala, determinata de raportul dintre structura exercitiilor, volumul, durata si intensitatea efortului si pusa in evidenta prin puls.

Densitatea lectiei de antrenament are o insemnatate hotaratoare pentru eficienta programarii intrucat sta la originea procesului, la nivelul lectiei de antrenament, reprezentand cadrul care pune in evidenta volumele mari de efort tratate cu intensitati maximale si submaximale, pe durate eficiente pentru a determina modificari in substratul biologic in privinta capacitatii de efort. Acesti indicatori se intrepatrund pe parcursul lectiei, densitatea ei optima impunand dozari compatibile cu complexitatea efortului si transferuri pozitive intre actiunile si efectele produse in fiecare moment in parte, dar nu izolat, ci in ansamblul lectiei de antrenament. Valorile densitatii lectiei exprimate in cifre (ore, minute, secunde) sau procentual difera de la o ramura de sport la alta. In tipul de efort ciclic bazat pe rezistenta (canotaj, caiac-canoe, alergari semifond si fond, ciclism de sosea), densitatea etalon a lectiilor este foarte ridicata procentual, efortul acoperind pana la 80-85% din total. In lectia de antrenament la jocurile sportive, densitatea coboara sub 65%, astfel ca se impune stabilirea unei relatii direct proportionale intre durata efectiva a efortului din concurs si cea proprie pregatirii. Realitatile concursurilor de gimnastica, scrima, lupte, imprima si lectiilor o durata si o anumita relatie intre efort si repaus. Dar chiar in cazul aceleiasi ramuri de sport, densitatea lectiilor difera uneori spectaculos. Astfel, densitatea lectiilor pe apa (vaslit din canotaj), care au o durata de doua ore, este aproape 100%, putin mai ridicata decat a celor de alergare pe uscat (fartlek) cu o durata de 45 min., reprezentand un procent de 90% si incomparabil mai mare decat a lectiilor de dezvoltarea fortei. Acestea din urma, ca si cele din antrenamentul boberilor au probabil cea mai mica densitate in raport cu celelalte tipuri de lectii. De asemenea, si la cele din haltere se inregistreaza valori extrem de scazute ale densitatii.