Examenul ecografic general al abdomenului. Modificari ecografice la examenul general al abdomenului

Examenul ecografic general al abdomenului. Modificari ecografice la examenul general al abdomenului

Examenul general al abdomenului, premergator investigarii diferitelor organe abdominale, se realizeaza pentru obtinerea unei imagini de ansamblu a peretelui abdominal si a topografiei organelor abdominale.

Peretele abdominal poate fi investigat ecografic, dar constituie extrem de rar obiectivul principal al examenului ecografic. Totusi prin examinarea ecografica a peretelui abdominal se pot pune in evidenta hernii cu variate localizari si de intensitati diferite, putandu-se de asemenea stabili cu certitudine existenta acestora. La nivelul inelului herniar se pot evidentia formatiunile migrate la acest nivel, cum ar fi anse intestinale, gaze sau depuneri minerale.

De asemenea, prin examen ecografic se poate identifica prezenta corpilor straini cum ar fi lemn, sticla, plastic, ce au o structura densa si nu pot fi pusi in evidenta prin examen radiografic, care apar in imaginea ecografica ca structuri hiperecogene (ce pot genera con de umbra caracteristic structurilor ecodense).

Modificarile limfonodulilor abdominali pot fi puse in evidenta cu usurinta. Astfel, in cazul afectarii ganglionilor ingvinali, acestia apar mariti in volum, de obicei au forma ovoida si aspect hipoecogen

Si limfonodulii mezenterici in cazul modificarilor de volum pot fi cu usurinta evidentiabili. Granuloamele sau formatiunile de la nivel peritoneal pot fi evidentiate prin examen ecografic, aparand sub forma unor structuri heteroecogene, aderente peritoneului parietal - atasat peretelui abdominal sau a celui visceral (la suprafata viscerelor).

Epansamentele abdominale pot fi evidentiate, de asemenea, cu usurinta prin tehnica ecografica. Prezenta in cantitate redusa a lichidelor in cavitatea abdominala, in general faciliteaza vizualizarea organelor abdominale, in schimb prezenta in cantitate mare a fluidelor, reduce in primul rand, posibilitatea abordarii acestor organe.

In acest scop, in cazul acumularilor masive de lichid la nivelul cavitatii peritoneale se recomanda evacuarea acestuia prin punctie atat pentru a usura miscarile respiratorii si a reduce disconfortul animalelor, cat si pentru a reduce distanta dintre sonda ecografica si organele abdominale de interes (pentru reluarea compresibilitatii peretelui abdominal).

Tehnica ecografica este mai precisa in evidentierea fluidelor peritoneale, comparativ cu tehnica radiografica. Astfel, dupa injectarea intraperitoneala a unei cantitati de lichid in doza de 4 ml/kg, detectarea epansamentului este posibila prin examen ecografic, in timp ce prin examen radiografic aceasta devine posibila numai dupa administrarea unei cantitati de ser fiziologic, de aproximativ 9 ml/kg.

Natura acumularilor abdominale nu poate fi precizata folosind uftrasunetele, in schimb celularitatea crescuta sj acumularile de fibrina pot fi identificate si apreciate.

Tehnica ecografica este extrem de utila in realizarea punctiilor abdominale. De altfel se recomanda ca inainte de a se realiza aceasta interventie sa se efectueze un examen ecografic, in special pentru stabilirea omogenitatii lichidului peritoneal, cat si pentru evitarea penetrarii unor eventuale structuri aderente peretelui abdominal intern sau in imediata vecinatate a acestuia, in regiunea propusa pentru realizarea centezei.

Pneumoperitoneul poate fi pus in evidenta, insa hiperecogenitatea caracteristica colectiilor aeriene apare intre ansele intestinale si se deplaseaza o data cu schimbarea pozitiei corpului.

Abcesele de la nivel abdominal pot fi identificate ecografic, aparand sub forma unor structuri neomogene hipoecogene de dimensiuni variabile, dar fara stabilirea naturii lor cu certitudine.

Examenul ecografic permite, de asemenea, diagnosticul peritonitelor (atat a celor localizate, cat si a celor generalizate), dia­gnostic definitiv care poate inlocui laparotomia in scop de diagnostic.

Aderentele gastro-abdominale si cele entero-abdominale pot fi detectate ecografic dupa inducerea pneumoperitoneuluil.

Limfadenopatia se caracterizeaza prin modificari de volum, asociate de obicei cu o ecostructura omogena si este frecvent intalnita in cazul limfosarcoamelor (sau al altor tipuri neoplazice) si in unele enteropatii .

Prezenta lichidului ascitic permite evaluarea conturului orga­nelor/ formatiunilor abdominale, precum si conturului organelor cavitare atat la caine, cat si la pisica.

Acumularea de lichid ascitic permite, de asemenea, evidentierea anselor intestinale si a mezourilor la nivelul cavitatii abdominale.