Bazele fiziologice ale kinetoterapiei

Bazele fiziologice ale kinetoterapiei

1. Fiziologia generala

1.1. Aparatul cardio-vascular asigura transportul sangelui in organism. Din punct de vedere al sangelui intereseaza: elemente constitutive, proprietatile fizice (culoare, temperatura, densitate, vascozitate, gust, miros), proprietatile chimice (pH-ul, presiunea osmotica, presiunea coloidosmotica), functiile (nutritiva, excretorie, respiratorie, de termoreglare, imunitara, mentinerea echilibrului acido-bazic si mentinerea echilibrului osmotic). Se insista asupra aspectelor de:

>  Coagulare a sangelui - proces biochimic complex in cursul caruia sangele trece din starea lichida intr-o stare semisolida; are 4 faze si se produce doar in cazuri patologice.

>  Hemostaza - proces de oprire al sangerarii, atunci cand arborele vascular a fost lezat; in acest proces participa pe langa sange, vasele sanguine si sistemul nervos.

>  Grupe sanguine - in functie de prezenta aglutininelor sau aglutinogenilor pe membrana hematiei sau in plasma sanguina se disting patru grupe (0, A, B si AB); importanta deosebita in transfuziile de sange.

>  Factor Rh spre deosebire de sistemul AB0 nu este prezent in plasma in mod normal; persoanele care au factorul Rh sunt Rh+ (85%) iar cele care nu au, sunt Rh^- (15%).

>  Circulatie a sangelui - asigurata prin activitatea inimii si sistemul circulator (artere, vene, capilare).

>  Ciclu cardiac - ansamblul fenomenelor mecanice care duc la expulzarea sangelui din cavitatile cardiace.

>  Zgomote cardiace - fenomene mecanice produse de deplasarea sangelui, miscarile peretilor cardiaci si ale valvulelor cardiace; pot fi auzite aplicand urechea pe peretele toracic sau cu ajutorul stetoscopului.

>  Electrocardiograma - inregistrarea grafica a activitatii electrice a inimii; este alcatuita din unde (P, Q, R, S, T), segmente (PQ, ST, TP) si intervale.

>  Presiune sau tensiune arteriala - presiunea cu care este expulzat sangele in artera aorta si ramurile sale;. masurata prin inregistrarea diferentei de presiune a sangelui din artera humerala si aerul introdus in manseta tensiometrului; ea depinde de debitul cardiac, forta de contractie a miocardului, elasticitatea peretelui arterial, rezistenta periferica arteriala; valorile normale ale presiunii arteriale sistolice sunt cuprinse intre 120-150 mm.Hg.) iar cele ale presiunii arteriale diastolice cuprinse intre 60-90 mm.Hg (variaza functie de varsta, conditii meteo, altitudine, pozitie corporala, sex); cresterea constanta a tensiunii peste valorile normale duce la suspiciunea de hipertensiune arteriala.

>  Puls arterial - expansiuni (vibratii) ritmice ale peretilor arterelor cauzate de coloana sanguina, urmare a expulziei sangelui din inima; se considera normal un puls amplu, bine batut si ritmic, de 62-72 batai/min. la barbat si 68-78 batai/min. la femei.

>  Vase limfatice - situate in spatiile libere ale sistemului lacunar (interstitial) isi au originea in capilarele limfatice; circulatia limfatica se desfasoara intr-un singur sens - de la periferie spre centru; ganglionii limfatici sunt interpusi pe caile limfatice si au rolul de a opri invadarea organismului de corpuri straine.

Activitatea inimii si a vaselor sanguine se gaseste sub influenta SNC.

Respiratia - realizeaza schimburile gazoase dintre organism si mediul inconjurator prin 3
procese fiziologice:

>  respiratia externa (pulmonara) alcatuita la randul ei din ventilatia pulmonara (prin care se realizeaza inspiratia si expiratia) si schimburile gazoase la nivelul alveolelor pulmonare (pe baza diferentei de presiune a gazelor din capilarele sangvine si acinii pulmonari);

>  transportul gazelor prin sange se face sub forma legaturilor labile cu hemoglobina: oxihemoglobina (oxigen legat) si carbohemoglobina (dioxid de carbon legat)

>  respiratia interna sau tisulara prin care tesuturile absorb din sange cantitatea de O₂ necesara si cedeaza surplusul de CO cantitatea de O absorbita, respectiv de CO cedata, pe unitatea de timp depind de fluxul sanguin prin tesutul respectiv si de diferenta de presiune partiala a acestor gaze (din sange si tesuturi).

Reglarea respiratiei se realizeaza pe cale nervoasa, reflexa si umorala.

Termoreglarea - functia fiziologica de pastrare constanta a temperaturii corpului; se realizeaza prin termogeneza (producere de caldura) si termoliza (pierdere de caldura prin: conductie, convectie, radiatie si evaporare).

Digestia - realizata la nivelul tubului digestiv, consta in descompunerea substantelor alimentare complexe in unele mai simple (care pot fi metabolizate de organism), prin actiunea mecanica si chimica asupra alimentelor.

Digestia incepe in cavitatea bucala, unde alimentele sunt sfaramate (triturate) si amestecate cu saliva. Aici se formeaza bolul alimentar care este inghitit (deglutitia - cu cele 3 faze: bucala, faringiana si esofagiana) si ajunge in stomac.

La nivelul stomacului se secreta sucul gastric care actioneaza asupra bolului alimentar pe care il descompune in substante usor absorbabile. Prin activitatea mecanica asigurata de muschii netezi ai peretelui stomacului, aceste substante sunt impinse in intestinul subtire - organul prin care se face absorbtia alimentelor in sange. Resturile nedigerate trec in intestinul gros si apoi sunt eliminate prin actul defecatiei.

Glandele anexe ale tubului digestiv, ficatul si pancreasul, secreta bila, respectiv sucul pancreatic, ce contin enzime si fermenti care ajuta la digestie.

Metabolismul - asigura schimbul permanent de materie si energie intre organism si
mediul inconjurator. Are 2 laturi (care in organismul sanatos sunt in echilibru):

>  descompunerea si degradarea substantelor complexe pana la "pietrele de constitutie', simple (dezasimilatie sau catabolism);

>  asimilatia/anabolismul, orientat spre sinteze complexe, care duc la compusi macromoleculari proprii organismului uman.

Metabolismul bazal reprezinta cantitatea minima de energie necesara intretinerii functiilor vitale, valoarea lui fiind de aproximativ 40 Kcal/m²/ora (Ex.: barbat, cu o suprafata corporala medie, in 24 ore = 1600-1700 kcal). Metabolismul bazal sufera variatii in functie de varsta, inaltime, greutate, sex, graviditate, activitate sportiva, conditii de climat si presiune barometrica.

Metabolismul energetic reprezinta cheltuielile energetice proportionale cu activitatea musculara.

Excretia - functia prin care se elimina din organism produsele de dezasimilatie, substantele in exces si cele straine organismului (medicamentele, etc.). Se realizeaza cu ajutorul rinichilor care sunt organele principale de epurare a organismului si mentinere a homeostaziei mediului intern. Unitatea morfologica si functionala a rinichiului este nefronul, alcatuit din glomerulul renal (realizeaza filtrarea) si tubul urinifer (unde au loc secretia si reabsorbtia selectiva a apei, glucozei, clorurii de sodiu). In urma acestor procese se formeaza urina care este depozitata in vezica urinara si eliminata din organism prin procesul mictiunii.

Glandele cu secretie interna - secreta in fluxul sanguin substante cu actiune specifica (hormoni) care accelereaza sau franeaza ritmul activitatii majoritatii organelor corpului.

>   La nivelul hipofizei se secreta:

in adenohipofiza - hormonii de crestere (somatotrop), de stimulare a productiei de hormoni corticosuprarenali (ACTH - adrenocorticotrop), de stimulare a secretiei hormonului tireotrop (TRH), de stimulare a secretiei de hormoni gonadotropi;

in lobul posterior (neurohipofiza) - ocitocina si vasopresina (adiuretina - ADH).

>  Glanda tiroida secreta hormoni care intervin in stimularea proceselor metabolice din organism.

>  Glandele paratiroide secreta parathormonul, cu rol in metabolismul calciului si al vitaminei D.

>  Glandele suprarenale secreta:

in corticosuprarenala: mineralocorticoizi (mentin echilibrul hidromineral), glicocorticoizi (actioneaza asupra metabolismului glucidic), androgeni sau steroizi (confera caracterele sexuale secundare).

in medulosuprarenala: adrenelina (epinefrina), noradrenalina (norepinefrina) si izopropilnoradrenalina, toate actionand asupra muschilor netezi ai peretilor vaselor (produc constrictie), asupra inimii (cresc forta, amplitudinea si frecventa contractiilor), asupra plamanilor (inhiba musculatura bronhiilor si maresc diametrul cailor respiratorii), asupra glicemiei (o cresc), asupra nivelul muschilor scheletici (prelungesc contractia), asupra centrilor vegetativi superiori (maresc tonusul).

>  Pancreasul endocrin secreta insulina (efect hipoglicemiant) si glucagonul (efect hiperglicemiant).

>  Timusul (glanda copilariei) are rol in imunitatea organismului.

Activitatea tuturor glandelor cu secretie interna se afla sub controlul SNC, respectiv al hipotalamusului.

Muschii - din punct de vedere al functiei pot fi clasificati in 3 categorii:

>  scheletici sau striati (asigura configuratia externa a organismului, mentinerea posturii normale si deplasarea lui);

>  netezi (asigura motricitatea organelor interne);

>  miocardul (muschiul inimii) este o forma intermediara, asemanatoare structural cu muschii scheletici si functional cu cei netezi.

Contractia musculara sta la baza miscarii si se realizeaza datorita prezentei in structura fibrei scheletice a proteinelor contractile - actina si miozina., iar in secundar - actomiozina si tropomiozina. Ionii de calciu favorizeaza activitatea ATP (acid adenozintrifosforic), iar ionii de magneziu o inhiba.

In urma aplicarii unui excitant cu valoare prag (liminala) muschiul va raspunde cu o contractie unica numita secusa musculara. Excitarea unui muschi scheletic cu doi sau mai multi stimuli supraliminali poate avea efecte diferite, in functie de intervalul de timp dintre stimuli, producandu-se o contractie tetanica incompleta sau completa.

Bioenergetica contractiei musculare cuprinde principalele transformari metabolice care au loc in timpul contractiei si duc la eliberarea de energie necesara tuturor celulelor.

Contractia musculara are 2 componente:

>  cresterea tensiunii interne a fibrelor musculare (componenta obligatorie) - contractie izometrica;

>  scurtarea fibrei musculare - contractie izotonica.

In urma contractiilor izotonice sau izometrice efectuate sistematic, se dezvolta fibrele musculare atat prin cresterea lor in volum (hipertrofie), cat si prin influentarea raportului dintre fibrele rosii si cele albe (si implicit a caracteristicilor de contractie ale muschiului respectiv).

1.9. Sistemul nervos are doua functii fundamentale: reflexa si de conducere.

Excitatia aparuta la nivelul receptorilor se transforma in influx nervos, care este apoi transmis ca informatie spre centrii nervosi, unde va fi prelucrata si analizata pentru a se reintoarce la organele efectoare sub forma de comanda. Conducerea influxului nervos se desfasoara dupa anumite legi (legea integritatii fiziologice a nervului, legea conducerii izolate, legea conducerii bilaterale, legea actiunii polare a lui Pfluger). Parametrii excitabilitatii sunt: tensiunea prag (intensitatea curentului masurat in miliamperi - reobaza), timpul necesar trecerii curentului prin tesut si bruschetea curentului excitant.

Fenomenele electrice ale activitatii nervoase activitatea nervilor este insotita de modificari ale potentialului electric de la suprafata externa si interna a membranei celulare. Astfel, in timpul repausului exista o diferenta de potential permanenta denumita potential de repaus (PR). Prezenta lui se explica prin faptul ca, la nivelul celulelor, membrana are o permeabilitate selectiva pentru diversi ioni, fiind chiar impermeabila pentru unii dintre ei. In timpul activitatii neuronului, suprafata care se gaseste in stare de excitatie este electronegativa, fata de restul celulei aflate in repaus. In acest caz diferenta de potential intre cele doua suprafete se numeste potential de actiune (PA).

Sinapsele (legaturile intre neuroni), dupa locul de contact, sunt: axosomatice (axon - corp celular), axodendritice (axon - dendrite), axoaxonale (axon - axon).

Reflexul este un raspuns involuntar si stereotip la un stimul particular.

Efectele complexe ale reflexelor polisinaptice produse de stimuli exteroceptivi au fost demonstrate de Fluger si poarta numele de «Legile reflexelor exteroceptive».

Legea unilateralitatii reprezentata de flexia homolaterala;

Legea iradierii reprezentate de: - extensia heterolaterala, flexia homolaterala;

Legea iradierii longitudinale: reactia in oglinda a membrelor superioare la raspunsul celor inferioare prin incrucisare;

Legea generalizarii: contractia tuturor grupelor musculare.

Dupa mai multe repetitii ale reflexului apare fenomenul de oboseala datorat epuizarii neurotransmitatorilor sinaptici. Ca urmare a acestei oboseli apare fenomenul de rebound (revenire) un al doilea reflex determina un raspuns crescut al antagonistului.

2. Fiziologia efortului

Reprezinta o parte a fiziologiei care se ocupa cu modificarile care au loc la nivelul aparatelor si sistemelor in timpul efortului si la distanta.

2.1. Forma sportiva stare fiziologica calitativ si cantitativ superioara caracterizata prin: nivel ridicat al sanogenezei, stare de nutritie corespunzatoare, dezvoltare fizica si a capacitatii de efort foarte buna, capacitate de refacere naturala foarte buna.

Forma sportiva include starea de start cu cele 3 forme ale ei:

"gata de start' - stare pozitiva, in care sportivul este dornic de a incepe competitia, se simte pregatit fizic si psihic, are o dorinta mare de victorie;

"febra de start' - stare negativa, in care sportivul este agitat, pentru el competitia a inceput deja, nu se poate concentra;

"apatia de start' - stare negativa, cu sportiv nepasator, obosit.

Forma sportiva se poate atinge de 2 maximum 3 ori pe an, cu conditia efectuarii unui antrenament stiintific condus si o refacere adecvata.

2.2. Antrenamentul la altitudine medie (1800 - 2400 m) este benefic in special pentru sporturile de anduranta, in conditiile in care durata antrenamentului este cuprins intre 14-28 zile. In conditii de altitudine are loc scaderea presiunii atmosferice (hipobarism), scaderea presiunii partiale a oxigenului (hipoxie), intensificarea fenomenelor electrice si a curentilor de aer, cresterea cantitatii ionilor negativi si in special a cantitatii de ozon din atmosfera, conditii ce duc la urmatoarele modificari adaptative: uscaciunea mucoaselor, senzatia de urechi infundate, tahicardie, cresterea frecventei respiratorii, senzatia de oboseala. Aceste fenomene persista 7-10 zile dupa care intervine adaptarea sau aclimatizarea la noile conditii prin cresterea cantitatii de hemoglobina si a numarului de hematii din sange (rezultand imbunatatirea capacitatii de efort aerobe).