Bacilii acido-rezistenti

BACILII ACIDO-REZISTENTI

Aceste organisme sunt fini bacili ramificati, drepti sau usor incurbati, imobili, nesporulati, necapsulati. Continutul mare in lipide si ceruri al pere­telui le confera trei proprietati importante:

● mare rezistenta in mediul extern, mai ales fata de agentii chimici;

necesita metode speciale de colorare in care agentul de diferentiere este o solutie acida si alcoolul, de ex. coloratia Ziehl-Neelsen in care bacilii acido-rezistenti apar rosii in contrast cu bacteriile neacido-rezistente albastre;

● determina infectii cronice.

Bacilii tuberculozei

Mycobacterium tuberculosis infecteaza omul, iar M. bovis bovinele si ocazional omul.

Sunt bacili acido-rezistenti izolati sau grupati sub forma literelor V, Y, K ori mici gramezi (fig. 12-1). Strict aerobi, cultiva numai pe medii speciale si foarte lent. M. tuberculosis formeaza colonii rugoase, conopidiforme, nepigmentate (fig. 12-2) dupa 2-4 saptamani de incubare, iar M. bovis formeaza o cultura saraca cu colonii netede abia dupa 4-8 saptamani.

Fig. 12-1. Mycobacterium tuberculosis in sputa (X 1 000).

Fig. 12-2. Colonii de Mycobacterium tuberculosis pe mediul Löwenstein - Jensen. Markerul = l mm

In stare uscata supravietuiesc cateva luni sub lumina difuza, cca 30 ore sub radiatia solara directa. In lapte supravietuiesc cca o ora la 56^oC si cca 1 minut la 70°C. In sputa fenolul concentrat 2% ii omoara abia dupa 24 ore.

In peste 90% din cazuri infectia tuberculoasa este contractata pe cale respiratorie. Primoinfectia tuberculoasa evolueaza inaparent la cca 85% din persoanele normoreactive Leziunea pulmonara este minima si se vindeca cu o cicatrice fibroasa discreta, fara a se si steriliza in mod necesar. Bacilii care dormiteaza in focarul infectios latent intretin, pe de o parte, o imunitate relativa antituberculoasa si, pe de alta parte, o stare de sensibilizare la tuberculina care face dovada infectiei tuberculoase. Focarele

minimale de primoinfectie tuberculoasa se pot vindeca si microbiologic. In acest caz imunitatea anti-tuberculoasa si sensibilizarea la tuberculina dispar.

Cand primoinfectia tuberculoasa survine la persoane cu reactivitate deficitara (copii pana la varsta de 6 ani, pubertari, convalescenti dupa boli anergizante, subnutriti, gravide etc.) sau cand doza infectanta este mare, evolutia este manifesta clinic si pot aparea complicatii prin extinderea leziuni­lor Volumul leziunilor pulmonare devine suficient de mare pentru a fi obser­vate radiologie. Bolnavii pot avea dureri locale, febra, transpiratii nocturne, inapetenta, pierdere in greutate. Prin depasirea ganglionilor mediastinali bacilii patrund in curentul sangvin si se localizeaza in numeroase tesuturi (meninge, maduva oaselor, articulatii, rinichi s.a.) unde determina leziuni cu potential evolutiv. Uneori leziunile primare se deschid in bronhii sau intr-un vas sangvin cu evacuarea continutului bacilifer, care lasa in loc ca­verna tuberculoasa Cand continutul bacilifer al leziunii se descarca in curen­tul sangvin, apare tuberculoza miliara, forma diseminata, rapid mortala a bolii.

Necomplicate, leziunile tuberculoase primare se pot vindeca spontan lasand tot atatea focare de infectie tuberculoasa latenta calcificate. Depre­sia imunitatii celulare (subnutriti, alcoolici, boli anergizante, sarcina, tra­tament imunodepresiv sau supresiv, infectia cu virusul imunodeficientei umane) determina reactivarea focarelor latente cu aparitia tuberculozei secun­dare ale carei leziuni nu se vindeca spontan In tuberculoza secundara se reac­tiveaza focare cu cele mai variate localizari: pulmonare, meningiene, osteo-articulare, renale, oculare s.a.

Diagnostic. Se cauta microscopic si prin cultivare bacilii din prelevate care dreneaza leziunile tuberculoase deschise spontan (sputa, urina, puroi) sau obtinute prin punctie ori biopsii din leziuni inchise (lichid cefalorahidian, exsudat pleural, articular etc). Bacilii se pot elimina intermitent din leziuni. De aceea se vor examina de la fiecare pacient trei probe prelevate in zile dife­rite.

Sputa se prefera probele matinale, mai bogate in bacili. La pacientii care nu expectoreaza se preleva spalatura gastrica. Urina: sunt indicate probe simple din jet mijlociu.

Probele cu flora de contaminare (sputa, urina) trebuie transportate la laborator cat mai repede sau refrigerate (daca examinarea intarzie) pentru a preveni inmultirea contaminantilor. Cum bacilii tuberculozei cultiva lent, bacteriile de contaminare, cu crestere rapida, ar invada si degrada mediul de cultura facand imposibila cresterea bacililor urmariti. De aceea, inaintea insamantarii, probele sunt decontaminate chimic prin tratare cu solutie 4% de hidroxid de sodiu. Contaminarea masiva a probelor impune o decon­taminare drastica (prelungirea timpului de contact cu agentul decontaminant), ceea ce afecteaza si viabilitatea bacililor tuberculozei, deci reduce sensibili­tatea examenului.

Bacilii izolati sunt identificati pe baza caracterelor de cultura, a acti­vitatii biochimice si li se testeaza sensibilitatea la chimioterapicele anti-tuberculoase.

Tratament: rifampicina, HIN, pirazinamida si etambutol se adminis­treaza asociate pentru a preveni selectarea de tulpini rezistente in cursul tratamentului, care dureaza mai multe luni.

Profilaxie. Depistarea activa a cazurilor de tuberculoza contagioasa (pacienti cu leziuni deschise, care elimina bacili; cei mai periculosi asemenea bolnavi sunt cei cu tuberculoza pulmonara). Tratament anti-tuberculos in conditii de izolare, cat sunt contagiosi, dublat de educatie sanitara privind colectarea sputei, igiena personala si respectarea tratamentului prescris. Vaccinarea BCG generalizata la nastere, cu revaccinari selective. Ameliorarea conditiilor de viata si alimentare in tarile subdezvoltate. Pasteurizarea laptelui.

Microbacterii conditionat patogene

Mai multe micobacterii, unele patogene pentru pasari (Mycobacterium avium altele saprofite din sol, ape de suprafata M. marinum, M. ulcerans, M. scrofulaceum s.a.), determina la om, in conditii de scadere a rezistentei antiinfectioase, infectii asemanatoare tuberculozei cu variate localizari: pulmonare (mai ales la pacientii cu silicoza), limfadenite cervicale cronice la copii, leziuni cutanate cronice.

Se diferentiaza de bacilii tuberculozei prin caracterele de cultura (viteza de crestere, aspectul coloniilor, pigmentogeneza), biochimice si sensibilitatea la chimioterapice.

Micobacteriile conditionat patogene depistate in prelevate patologice contaminate au semnificatie clinica numai cand, in lipsa bacililor tuberculozei, izolarea lor este repetata si coincide cu evolutia bolii.

Bacilul leprei

Mycobacterium leprae este un bacil acido-rezistent asemanator bacililor tuberculozei. Pe frotiuri din produse patologice apare in mici gramezi sau, caracteristic, in aglomerari globulare compacte de bacili alineati paralel si cap la cap, numite "globi', cel mai frecvent situate intracelular in macrofage. Nu a putut fi cultivat.

Lepra debuteaza dupa o incubatie de 2-4 ani si evolueaza cronic, foarte lent. Majoritatea infectiilor sunt contractate in copilarie dupa contact apropiat cu un bolnav contagios. Leziunile leproase se dezvolta cu precadere in regiuni ale corpului cu temperatura mai scazuta (fata, extremitati, mucoasa pituitara), niciodata in axila sau perineu. Sunt afectate predominant tegu­mentul, nervii si ganglionii limfatici.

In raport cu reactivitatea pacientilor se cunosc doua forme principale de lepra: lepra tuberculoida si lepra lepromatoasa.

Lepra tuberculoida sau anestezica este o forma benigna Leziunile, mai discrete, nu se ulcereaza si, ca atare, sunt putin contagioase. Bolnavii prezinta uneori placi cutanate mari, eritematoase, anestezice, bine delimitate de margini reliefate. Alteori apar numai macule eritematoase sau hipopigmentate. Sunt afectati numai 1-2 nervi periferici care apar tumefiati sub forma unor cordoane subcutanate.

● Lepra lepromatoasa este forma maligna, distructiva, contagioasa a bolii. Evolueaza bacteriemic. Leziunile produc modificari ale fetei (facies leonin), vocii (prin afectarea laringelui), orbire, edemul extremitatilor (prin afectarea ganglionilor limfatici). Sunt afectate glandele genitale, viscerele. Alterarea nervilor este mai difuza, dar mai putin severa ca in forma tuberculoida.

Diagnosticul leprei se bazeaza pe depistarea microscopica a bacililor acido-rezistenti necultivabili in secretiile nazale, in raclatul mucoasei nazale sau in biopsii din leziunile cutanate. Un test de sensibilizare intarziata, intradermoreactia cu lepromin (extract antigenic din leziuni lepromatoase) este pozitiv la pacientii cu lepra tuberculoida, dar negativ la cei cu forma lepro­matoasa a bolii.

Tratament. Sulfone, rifampicina sau clofazimina.

Profilaxie. Izolarea bolnavilor cu lepra. Ameliorarea conditiilor de viata. Vaccinarea BCG a redus frecventa leprei in zone endemice aflate sub obser­vatia O.M.S.