Amprenta dentara

AMPRENTA DENTARA

Definitie: amprenta reprezinta copia fidela, negativa a cimpului protetic, care inregistreaza toate detaliile morfologice ale acestuia.Este o etapa clinica in realizarea RPFU. Permite obtinerea modelului.

Clasificare

Amprentele pot fi clasificate dupa :

1. intinderea amprentei ,

2. materialul de amprentare;

3. tehnica de amprentare,

4. utilizarea amprentelor;

5. starea materialului la scoaterea amprentei din cavitatea bucala.

(1)   Dupa intindere sau elementele cuprinse , amprentele pot fi :

- segmentare, cind aria de cuprindere este foarte redusa si se rezuma la un segment al arcadei; cel mult o hemiarcada. *fig.38

- globale sau de arcada cuprind dintii unei intregi arcade, maxilare sau mandibulare. Este de dorit sa se lucreze cu amprentele de arcada si amprentarea sa fie realizata in trei timpi. Cea mai buna amprentare a intregii arcade se poate realiza folosind lingura individuala confectionata din rasini acrilice, compozite sau din polistiren. Lingurile sunt confectionate cu stopuri ocluzale care limiteaza la 2-3 mm spatiul dintre cimpul protetic si fata mucozala a lingurii individuale reducind astfel cantitatea materialului de amprentare si deci costul acestuia. Grosimea redusa a materialului de amprentare impiedica aparitia modificarilor volumetrice ale acestuia favorizind o amprenta de calitate. *fig.39

(2)   Dupa materialul folosit amprentele pot fi :

- simple - cind se utilizeaza un material unic de amprentare,

- compuse sau compozite cind sunt folosite succesiv materiale cu consistente diferite: initial un material mai vascos si ulterior un material mai fluid. Sunt amprentele de "spalare" in care materialul fluid indeplineste rolul de perfectare al amprentarii initiale luate cu materialul mai viscos.

Folosirea materialelor de amprentare de cosistenta diferita se poate face si printr-o aplicare concomitenta pe cimpul protetic rezultatul fiind tot o amprenta compozita.

(3) Dupa tehnica utilizata amprentele sunt :

- amprentele conventionale, cu materiale de amprenta speciale care in faza de plasticitate se pot deforma sub actiunea fortei de impingere a materialului de amprentare peste cimpul protetic. La incetarea fortei (in faza de "priza") materialul de amprentare pastreaza in "negative" toate detaliile cimpului protetic.Este tehnica clasica, indirecta, cea mai frecvent utilizata dupa care urmeaza obtinerea modelului si respective a machetei. Presupune pentru sustinerea si transportul materialului de amprentare a unei portamprente. Ele se pot realiza dupa elementele ce vor fi cuprinse in amprenta: intr-un timp, in doi timpi si in trei timpi.

Amprenta intr-un singur timp este unitara, cuprinde toate elementele cimpului protetic intr-un singur bloc: dintele stilp cu parodontiul marginal, dintii vecini, dintii antagonisti, relatia de ocluzie. Acest gen de amprentare se poate folosi ca supraamprenta in cazul amprentarii preparatiei cu ajutorul inelului de cupru. Inelul de cupru va trebui scurtat si adaptat in ocluzie pentru a permite inchiderea gurii, in ocluzie centrica. *fig.41

Amprenta in doi timpi cuprinde preparatia dintelui stilp si dintii vecini care se inregistreaza intr-o amprenta. Dintii antagonisti si relatia de ocluzie se inregistreaza intr-o a doua amprenta. *fig.42

Cind intr-o amprenta este inregistrat dintele cu preparatia si dintii vecini; in a doua amprenta dintii antagonisti si intr-o a treia amprenta relatia de ocluzie vorbim de amprenta in trei timpi.

*fig. 43

Metoda directa de amprentare este luata direct, in cavitatea bucala, cu ceara sau acrilat; amprenta constituind de fapt macheta viitoarei piese protetice. Nu mai presupune faza de model. *fig.44

- amprentele neconventionale cind sunt folosite dispozitive speciale mecano-electronice sau opto-electronice.

Pentru incrustatii - in mod special - sunt indicate tehnicile de "spalare" folosind ca materiale de amprentare siliconii cu reactie de aditie sau polieterii, materiale de mare precizie si stabilitate pentru a caror transport si sustinetre se vor folosi lingurile individuale (portamprentele individuale).Ca tehnica este de preferat amprentarea in trei timpi.

(4) Dupa utilizarea lor amprentele pot fi :

pentru obtinerea modelelor de studiu

pentru obtinerea modelelor de lucru

pentru obtinerea modelelor document

pentru obtinerea modelelor duplicate.

Succesul sau insuccesul in realizare RPFU este legat in cea mai mare parte de adaptarea corecta sau incorecta la nivelul marginii preparatiei pe dintii stilpi; in mod special la nivelul coletului. Cauza principala a unei adaptari marginale incorecte o reprezinta imprecizia amprentarii acestei zone (marginale). O amprenta corecta depinde de indepartarea salivei si/sau singelui din sulcusul gingival cu crearea unui spatiu largit, uscat in care sa patrunda perfect materialul de amprentare.

Largirea temporara a santului gingival se poate face prin metode mecanice cum este utilizarea inelului de cupru ca portamprenta sau aplicarea inaintea amprentarii a unui snur de bumbac neimpregnat. Actiunii mecanice a snurului de bumbac i se poate adauga actiunea de largire chimica prin impregnarea snurului cu : clorura de aluminiu, sulfat dublu de potasiu si aluminiu, sulfat de aluminiu, sulfat feric.*fig.45,46

Datorita efectelor nedorite s-a renuntat la agentii caustici cum ar fi acidul sulfuric, acidul tricolor-acetic si clorura de zinc.Rezultate foarte bune poate da folosirea succesiva sau concomitenta a doua snururi de retractie de grosimi diferite. Primul snur subtire (nr.1) si neimpregnat produce o deplasare mecanica, in sens apical al gingiei. Al doilea fir, mai gros (nr.2) de obicei impregnate, aplicat deasupra primului realizeaza o deplasare orizontala a gingiei libere. Tot cu bune rezultate se pot folosi benzile de Merocel (extras chimic dintr-un polimer biocompatibil - hidrohilat polivinil acetate) care vor fi impinse si mentinute in santul gingival cu ajutorul coroanelor provizorii, timp de 10-15 minute sub presiune ocluzala.

Firma Cadco Dental Products recomanda folosirea unui hidrocoloid reversibil (Astringiloid), livrat sub forma de carpule pentru seringa unijet, care se aplica in santul gingival uscat si izolat.

Laboratoarele Pierre Roland recomanda folosirea preparatului Expasyl, pe baza de clorura de aluminiu si caolin care nu mai necesita aplicarea snurului de retractie.

POGGIOLI clasifica materialele de amprentare dupa starea materialului la scoatera din cavitatea bucala in amprente : rigide, semirigide si elastice.

In 1993, D. MUNTEANU si D. BRATU impart materialele de amprenta in :

- rigide si semirigde ireversibile (gipsuri, polimeri acrilici, pasta ZOE-Zinc, Oxid-Eugenol),

- rigide reversibile (termoplastice);

- elastice reversibile (hidrocoloizi reversibili agar-agar)

- elastice ireversibile (hidrocoloizi ireversibili; alginate; elastomeri de sinteza: polisulfuri, siliconi polieteri, poliuretano-dimetilmetacrilati).

Tehnici conventionale de amprentare

1. Amprenta cu masa termoplastica in inel (tub, cilindru) de cupru.

Amprenta cu masa termoplastica in inel de cupru foarte raspandita in trecut si-a redus mult utilizarea dupa aparitia elastomerilor. Avantajele acestei metode de amprentare deriva din faptul ca inelul de cupru poate fi riguros controlat in ce priveste adaptarea axiaaa si transversala pe dintele slefuit. Inelul de cupru nu necesita o pregatire prealabila a sulcusului gingival fiind el insusi un mijloc de largire temporara mecanica a santului gingival. El realizeaza o ghidare a masei termoplastice de amprentat. Permite inregistrari subgingivale perfecte ale structurilor dentare pentru fiecare dinte in parte. Amprenta insasi este o metoda de controlare a modului de preparare a bontului.

Inelul de cupru se realizeaza din tabla de 0,18-0,20 mm avind duritate medie. Dimensiunile inelului se aleg sau se confectioneaza folosind masurarea la colet a perimetrului bontului cu ajutorul unei sirme moi de perimetrie, groasa de 0,2-0,3 mm. *fig.47

Daca inelul de cupru se confectioneaza in laboratorul de tehnica dentara, atunci cu o sarma subtire de 0,2-0,3 mm grosime se ia perimetrul cervical al dintelui ce urmeaza a fi amprentat. Se face o bucla din sarma care este prinsa in varful unei pense "Pean". Prin rasucire se strange bucla in jurul dintelui pana se obtine adaptarea intima a sarmei pe dintele stal. Portiunea impletita a sirmei va face un unghi drept pe planul buclei si va reprezenta inaltimea inelului. *fig.48,49

Cind se folosesc inele prefabricate cu ajutorul buclei asezata pe un con gradat stabilim diametrul inelului pe care il vom cauta in cutie la dimensiunea respectiva. *fig.50

Daca inelul se confectioneaza in laborator, atunci bucla se sectioneaza si prin intinderea celor doua brate stabilim lungimea benzii (diametrul tubului). Portiunea rasucita a sirmei reprezinta lungimea tubului de cupru (inelului).Marginile benzii de cupru se bizoteaza. Banda de cupru se ruleaza dandi-i-se forma de cilindru si cele doua margini bizotate se aduc in contact. Tinuta intr-o pensa, banda astfel modelata, se introduce in flacara unui bec Bunsen si se aduce la rosu. Se aplica decapantul (solutie de borax) dupa care se pune aliajul de lipire (lotul). Prin capilaritate, intre cele doua margini bizotate ale benzii de cupru lotul curge si realizeaza lipirea dind astfel nastere tubului de cupru. *fig.51,52

Largirea inelului in cursul adaptarii se face cu un clestele Pesso a carui falca mare este in exterior si a carui falca mica se afla in interiorul inelului. Cu acelasi cleste se pot realiza pe inel santurile inter-radiculare orientarea falcilor inversindu-se ; ce mica fiind in exterior. *fig.53,54

Reducerea diametrului interior al inelului se face cu un cleste crampon orientat convergent in raport cu axul lung al inelului.*fig.55 Conturul marginii cervicale se realizeaza prin rascroire cu o foarfeca cu falci curbe. *fig.56

Aplicarea pe dinte se face numai dupa bizotarea cu o pila sau cu o piatra a marginii cervicale rascorite. *fig.57

Adaptarea axiala este apreciata prin disparitia subgingivala a bizoului sau cu ajutorul unui creion de contur. Se verifica daca inelul este prea lung sau prea scurt. * fig.58

Adaptarea transversala se controleaza prin incercarea introducerii unui ac Miller intre inel si dinte. Normal trebuie sa se opreasca la nivel cervical in bont; nu trebuie sa ajunga la gingie. Se verifica daca inelul este prea larg sau prea ingust. Daca este larg marginea cervicala a materialului de amprenta va fi groasa incepind cu marginea inelului.Inelul ingust arata un contact intim (fara masa de amprentare) intre bont si fata interna a inelului de cupru. *fig. 59

Dupa verificarea adaptarii inelului pe bont, acesta se umple cu material termplastic dinspre cervical. Lipitura inelului de cupru fiind orientate vestibular se aplica pe bont prin obstrurea partiala a extremitatii ocluzale dindu-se posibilitatea surplusului de material de amprenta sa iasa din inel. * fig.60.61

Scoaterea amprentei de pe bont se face cu ajutorul unui cleste crampon; tragand-o in axul dintelui, dupa ce falca incalzita a clestelui se aplica vestibular. Acesta lasa in materialul termoplastic o impresiune care alturi de lipitura inelului ajuta la repozitionarea amprentei in supraamprenta. *fig.62,63

Folosirea materialelor termoplastice permite controlul preparatiei; retentivitatea acesteia determinind fracturarea materialului de amprentare devenit rigid la scoaterea amprentei.Daca amprenta se ia in ocluzie atunci portamprenta (inelul) se va scurta la 2 mm deasupra suprafetei ocluzale. *fig. 64

Pentru amprentarea celorlate elemente ale cimpului protetic (dinti vecini, parodontiu marginal, dinti antagonisti, dinte omolog) se va lua cu ghips sau silicon o supraamprenta. *fig.65

Daca amprentrea se face in trei timpi dintii antagonisti se amprenteaza cu alginat intr-o lingura standard, iar relatia de ocluzie se inregistreaza in RC cu ceara de ocluzie, pasta ZOE sau cu un material siliconic fluid. *fig.66

Folosirea materialului siliconic fluid in inelul de cupru face tehnica mai usoara dar necesita aplicarea pe inel a unui lac adeziv care sa favorizeze stabilitatea siliconului in portamprenta-inel. Cu aceleasi rezultate se pot folosi perforatii ale inelului. Siliconul fluid este un material elastic care nu ofera posibilitatea de a controla calitatea preparatiei - prezenta sau absenta retentivitatilor.

2. Amprentarea cu material siliconic fluid in portamprenta individuala. In acest caz este obligatorie confectionarea portamprentei individuale ca suport al materialului fluid.

a- Lingura individuala din acrilat autopolimerizabil se realizeaza pe modelul din ghips al intregii arcade intr-o amprenta luata cu alginate. Arcada dentara a modelului se acopera cu o folie de ceara, cu grosime uniforma de 2 mm, depasindu-se cu 2-3 mm limita cervicala a dintilor. In zona frontala si in cele doua zone laterale ale arcadei se fac mici decupari in ceara loc in care acrilatul va intra in contact nemijlocit cu modelul realizind ceea ce se numeste distantator ocluzal. *fig.67,68

Intr-un godeu se amesteca pulberea (polimer) si lichidul (monomer) ale acrilatului autopolimerizabil, se pregateste o pasta care va trece prin fazele de:" zahar umezit, tras in fire si coca nelipicioasa". Produsele utilizate sunt : DURACROL (SPOFA), PALAVIT (KULTZER), DURACRYL (SPOFA). In faza de "coca nelipicioasa" pasta de acrilat se aseaza intre doua placute de sticla care au fost umezite cu apa. Presata intre placutale de sticla, pasta se subtiaza capatind aspectul de foaie a carei grosime se poate dirija prin interpunerea intrele cele doua placute a doua bete de chibrit sau a doua benzi de ceara. *fig. 69

Folia din acrilat astfel obtinuaa se aplica intim pe modelul arcadei acoperit cu ceara prin usoare apasari cu degetul pentru a nu-i reduce grosimea ce va trebui sa ramina uniforma de 2 mm. Surplusul de acrilat care depaseste cervical arcada dentara se sectioneaaa cu o spatula. Un fragment de pasta caruia i se va da forma biconcava se va pozitiona medio-sagital pe baza lingurii anterior confectionat constituind minerul lingurii folosit la transportul acesteia in timpul amprentarii. Prin reactia exoterma a acrilatului ceara de sub folia de acrilat se va inmuia permitind indepartarea cu usurinta a lingurii individuale de pe modelul de lucru.

Marginile lingurii se netezesc prin slefuire cu o piatra sau freza de prelucrat acrilatul. Pot fi executate mici perforatii in baza lingurii in scopul fixarii siliconului fluid care penetrind lingura realizeaza mici butoni in timpul amprentarii. * fig. 70

b- Lingura individuala din material fotopolimerizabil. Presupune existenta materialului care sa poata suferi procesul de intarire prin fotopolimerizare dupa aplicarea lui pe modelul arcadei.* fig.71 Presupune existenta unui cuptor special, generator de ultraviolete, in care sa se introduca modelul pentru realizarea fotopolimerizarii. *fig.72 Metoda este rapida si mai usoara de executat. Pretul materialului dar mai ales cel al investitiei prin achizitionarea cuptorului o limiteaza pentru moment.

c- Lingura individuala din folii termoplastice. Chimic foliile termoplastice pot fi alcatuite din acetate de celuloza sau polipropilena. Au forma speciala pentru arcada maxilara si pentru cea mandibulara. * fig.73 Adaptarea mai usoara si mai precisa pe model, rezistenta crescuta la uzura au determinat o frecventa de utilizare mai mare pentru foliile de polipropilena (ERKOFLEX).

Datorita temperaturii de plastifiere relative ridicate, dar mai ales pentru ca in faza de plasticitate au tendinta de revenire la forma initiala foliile de polipropilensa se adapteaza pe model sub vid, cu ajutorul unor aparate speciale ERKOFORM sau ERKOPRESS produse ale firmei ERKODENT. * fig.74 Marginile ce depasesc zona cervicala a arcadei se reduce prin taiere cu un bisturiu foarte ascutit sau prin frezare. Fixarea materialului siliconic de amprentare in aceste portamprente individuale se realizeaza facindu-se perforatii cu virful incalzit al unei sonde sau cu o freza sferica avind diametrul redus.

3.Amprentarea cu materiale elastice in dublu amestec ; intr-un singur timp ,

in portamprenta standard

Se alege marimea lingurii standard prin proba acesteia pe cimpul protetic. Lingura va fi de preferinta metalica, pentru a nu se deforma sub presiunile dezvoltate de folosirea materialelor viscoase de amprentare. Va avea perforatii care impiedica desprinderea materialului de amprentare in conditiile unor dinti naturali neslefuti - retentivi.

Materialul siliconic viscos (chitos) se prepara concomitant cu cel fluid. Se pune in lingura standard materialul chitos care se acopera cu materialul fluid. * fig.75 Se aplica lingura continind materialele de amprentare pe cimpul protetic uscat cu un jet de aer. Prin presarea de catre portamprenta materialul viscus traverseaza perforatiile lingurii si se "nituieste"fixindu-se de lingura standard. Materialul fluid sustinut de materialul viscos amprenteaza cimpul protetic realizind o amprenta de mare precizie.

4. Amprentarea cu materiale elastice viscos si fluid ; in doi timpi, in portamprenta standard. Este posibila si o folosire succesiva a materialelor elastice de amprentare : initial materialul viscos (ZETAPLUS, OPTOSIL) si apoi materialul fluid (ORANWASH, XANTOPREN) pentru o amprenta de corectare ("spalare").

Dupa amprentarea cu material chitos este obligatorie realizarea in aceasta a unor santuri de decompresie prin care materialul fluid sa poata refula in afara amprentei initiale de orientare, grosiera, luata cu materialul viscos. *fig.76 Absenta santurilor de refulare duce la aparitia unor forte de compresie si deci de deformare elastica a materialului viscos folosit la amprenta initiala. La scoaterea amprentei de pe cimpul protetic aceste forte se elibereaza modificind amprenta finala si ducind la subdimensionarea modelului.

5. Amprentarea cu materiale fluide elastomerice in portamprenta din material termoplastic

Materialul termoplastic este utilizat intr-o prima etapa pentru realizarea unei amprente grosiere ce va constitui portamprenta pentru materialul siliconic fluid.

Se plastifica materialul termoplastic prin incalzire (preferabil intr-o baie termostata de apa). Suprafata materialului termplastic plastifiat se acopera cu un tifon dupa care se amprenteaza arcada sau segmentul de arcada ce cuprinde preparatia in functie de tehnica de amprentare abordata. Amprenta intr-un singur timp va cuprinde toate elementele cimpului protetic intr-o singura amprenta.

Dupa intarirea materialului termoplastic se scoate amprenta din cavitatea bucala. La indepartarea tifonului pe suprafata materialului termoplastic ramine o retea de santuri ce vor retentiona mecanic materialul siliconic fluid. * fig. 77

O atentie deosebita trebuie acordata plasticitatii materialului termoplastic in faza aplicarii pe arcada. Consistenta ridicata a acestuia poate modifica relatiile ocluzale interarcadice in cazul amprentarii intr-un singur timp, avind ca rezultat o piesa protetica in supraocluzie. Indepartarea de pe cimpul protetic a amprentei se face numai dupa intarirea materialului termoplastic pentru a nu modifica forma acestuia.Modificata amprenta din material termoplastic nu-si va mai gasi locul pe cimpul protetic trebuind a fi repetata.

Materialul siliconic se fixeaza mecanic in portamprenta motiv pentru care retentiile trebuie sa fie eficiente.Indepartarea tifonului in faza plastica a materialului portamprentei genereaza retentii ineficiente siliconului fluid. Uscarea portamprentei contribuie esential la stabilitatea siliconului fluid pe materialul termoplastic. O portamprenta umeda favorizeaza desprinderea siliconului din portamprenta si obliga la reluarea amprentei.* fig.78

6. Amprenta segmentara cu materiale siliconice : viscos si fluid

Aceasta tehnica de amprentare va folosi obligatoriu o lingura metalica Ketenbach care permite pozitionarea materialului intre cele doua arcade asigurindu-i un suport rigid materialului chitos siliconic de amprentare folosit intr-o prima etapa.

In siliconul vascos obligatoriu se vor face prin taiere canale de refulare a siliconului fluid. Absenta acestor canale de refulare a siliconului fluid determina acumularea (inmagazinarea) de presiuni in masa siliconului viscos (lichidele fiind necompresibile). La indepartarea amprentei de pe cimpul protetic apar modificari ale volumul amprentei prin eliberarea tensiunilor din materialul siliconic viscos de amprentare folosit in faza initiala a amprentarii. Consecinta imediata este subdimensionarea modelului. Consecinta tardiva este subdimensionarea piesei protetice si deci imposibilitatea aplicarii ei pe cimpul protetic desi pe model piesa protetica este perfect adaptata.

Avantajul acestei metode segmentare de amprentare este dat de natura chimica comuna a celor doua materiale de amprentare (viscos si fluid) care permite o legatura chimica eficienta intre cele doua materiale componente ale amprentei finale.

7. Amprenta cu materiale fotopolimerizabile

Necesita un material fotopolimerizabil de consistenta fluida care se aplica cu seringa in jurul dintilor preparati si in santul subgingival. Cu ajutorul unei linguri transparente se aplica peste materialul fluid un material chitos; ambele materiale polimerizandu-se sub actiunea unei lumini vizibile cu lungimea de unda in jur de 480 mm, timp de 3 minute, eliberata de un generator special conceput pentru acesta operatie. Duritatea materialului obliga la deretentivizarea dintilor adiacenti preparatiei. Numeroasele inconveniente au dus la abandonarea metodei.

Controlul amprentei

Indiferent de tehnica si materialul de amprentare folosit aceasta etapa nu va fi considerata ca incheiata daca nu s-a efectuat verificarea amprentei.

Scoasa din cavitatea bucala amprenta trebuie spalata, uscata dupa care se examineaza de catre medic inainte de a fi trimisa laboratorului. Se controleaza atit integritatea amprentei cit si corecta reproducere in cele mai mici detalii a cimpului protetic, detalii pe care medical le cunoaste atit din examinarea pacientului cit mai ales din pregatirea cimpului protetic.

O atentie deosebita se va acorda :

- stabilitatii materialului de amprenta in lingura,

- perfectei legaturi intre diferitele materiale componente ale amprentei,

- integritatii amprentei,

- cuprinderii in totalitate si a tuturor elementelor cimpului protetic

- respectarii cu strictete metodele de dezinfectie pentru fiecare tip de material de amprentare,

- turnarea intr-un timp optim a modelului pentru a evita modificarile volumetrice.

Tehnici neconventionale de amprentare

Au ca principala caracteristica renuntarea la materialele clasice de amprentare care prin calitatile lor plastice etrau capabile sa inregistreze cele mai fine detalii ale campului protetic.

Amprentarea mecanica sau mecano-electronica. Se realizeaza printr-o copiere mecanica sau electronica a reliefului campului protetic. Copia este transmisa unui calculator ce comanda si controleaza un system de frezare prin care se realizeaza direct opia pozitiva a campului protetic, modelul.

Amprentarea opto-electronica. In forma ei actuala face parte integranta din sistemul CAM/CAD (Computer Aided Design/Computer Aided Manufacturing). Cele trei metode optice de culegere a informatiilor sunt : fotogrametria (stereoviziunea) holografia (interferenta intre undele care se reflecta de pe suprafata unui corp si cele de referinta) si efectul de moaraj (obtinerea unei structuri macroscopice prin suprapunerea a doua structuri microscopice neutre; interferometrie)

Consecutiv amprentei optice, calculatorul memoreaza pozitia fiecarui punct de pe suprafata campului protetic,fiind astfel capabil sa reproduca imaginea acestuia. Datele stocate pot fi transmise unui model de frezare capabil astfel de a configure modelul.