Tipologia deciziilor

TIPOLOGIA DECIZIILOR

In activitatea de adoptare a deciziilor, sistematizarea acestora in functie de anumite criterii sau elemente, prezinta o importanta deosebita, pentru ca in functie de masura deciziilor se stabilesc: volumul si structura informatiilor; sistemul de indicatori pentru evaluarea consecintelor fiecarei alternative; metodologie de prelucrare a informatiilor etc.

Cele mai importante criterii si elemente ce se iau in considerare la gruparea deciziilor sunt: sfera de cuprindere, nivelul ierarhic al decidentului, natura problemelor ce urmeaza a fi rezolvate, gradul de fundamentare, posibilitatea cunoasterii aparitiei anumitor evenimente, numarul decidentilor.

1). -- Din punct de vedere al sferei de cuprindere si a perioadei de referinta, deciziile se grupeaza in: strategice, tactice si curente.

Deciziile strategice se refera la activitatea de ansamblu a intreprinderii si privesc directiile in care aceasta trebuie sa se dezvolte intr-o perioada data.

Aceasta grupa de decizii trebuie sa fie cuprinzatoare in sensul de a prevedea actiunile ce se vor desfasura intr-o anumita perioada. Dat fiind faptul ca privesc activitatea de viitor a intreprinderii cu toate implicatiile sale, la elaborarea deciziilor strategice trebuie sa se acorde un plus de atentie, atat in ceea ce priveste volumul si structura informatiilor folosite la elaborarea variantelor, cat si la evaluarea consecintelor acestora. Aceasta grupa de decizii, in general, angajeaza un volum mare de resurse cu efecte pe o perioada indelungata, de aceea, orice eroare ce poate interveni va conduce la nerealizarea obiectivului propus.

Deciziile strategice din unitatile economice, in general, se materializeaza in planuri sau prognoze pe termen lung sau mediu.

Deciziile tactice se refera la o perioada de cel mult un an. Aceasta grupa de decizii au menirea de a transpune in practica strategia adoptata de agentul economic, se integreaza in planul annual, si lunar. Avand in vedere efectele acestor decizii asupra activitatii de ansamblu, este necesar ca elaborarea lor sa se infaptuiasca in exclusivitate de organele de conducere colectiva. Cu toate ca aceasta grupa de decizii cuprind un numar mai restrans de activitati, de modul cum sunt fundamentele depinde in mare masura realizarea obiectivelor din perioada de referinta.

Deciziile curente rezolva problemele zilnice ce apar in activitatea unitatilor economice. Asemenea decizii se adopta de catre persoanele investite cu acest drept sau de catre organele de conducere colectiva aflate la nivelurile ierarhice inferioare.

Deciziile pot fi grupate si in functie de nivelul ierarhic la care se afla decidentul. Dupa acest criteriu, deciziile se grupeaza in: decizii adoptate de esalonul superior, de cel mediu si de cel inferior. Esalonul superior al conducerii adopta decizii strategice si tactice; esalonul mediu adopta decizii tactice si curente; esalonul inferior adopta, de regula, decizii curente.

2). -O alta grupare a deciziilor se poate realiza in functie de natura problemelor ce urmeaza a fi rezolvate. Din acest punct de vedere sunt: cu caracter economic, tehnic, organizatoric si social.

Deciziile economice cuprind probleme referitoare la folosirea resurselor din intreprindere, cum ar fi: folosirea fortei de munca si asigurarea cresterii productivitatii muncii, rationalizarea cheltuielilor, nivelul costurilor de productie, sporirea calitatii productiei, nivelul beneficiului, a ratei rentabilitatii etc.

Deciziile tehnice privesc masurile cu privire la introducerea unor tehnologii moderne de productie, introducerea de noi linii tehnologice etc.

Deciziile cu caracter organizatoric cuprind probleme privind: organizarea fortei de munca, repartizarea mijloacelor de munca pe subdiviziuni organizatorice, organizarea propriu-zisa a conducerii etc.

Deciziile cu caracter social includ in sfera lor problemele referitoare la: recrutarea fortei de munca, acordarea de locuinte si ajutoare banesti etc.

3). -Gruparea deciziilor se poate realiza si in functie de specificul activitatii la care se refera. Din acest punct de vedere, deciziile pot fi: operationale, de conceptie si prospective.

Deciziile operationale privesc activitatea concreta de realizare a obiectivelor programate, au o frecventa mare, se refera, de regula, la o perioada mai mica de un an si sunt adoptate la toate nivelurile ierarhice ale conducerii.

Deciziile de conceptie si deciziile prospective cuprind activitatea de orientare a dezvoltarii unitatii economice.

4). -In functie de frecventa adoptarii, deciziile pot fi: decizii unice si decizii repetitive.

Deciziile unice cuprind activitati ce apar in mod accidental. Elaborarea si adoptarea acestor decizii ridica o serie de dificultati in fata decidentilor referitoare la suportul informational, experienta dobandita in astfel de situatii, evaluarea consecintelor etc.

Deciziile repetitive privesc probleme cu o frecventa aproape ciclica. Avand o frecventa ritmica, aceasta presupune si o anumita repetare a fenomenelor, fie pe acelasi plan si la acelasi interval fie pe un plan superior sau la un interval de timp mai mare. Totusi, prin adoptarea acestor decizii se poate dobandi o anumita experienta, intrucat informatiile sunt, de regula, mai complete ridicand mai putine probleme cu privire la evaluarea consecintelor.

5). -In functie de numarul persoanelor care participa la elaborarea deciziilor se disting: decizii individuale si decizii adoptate in conditii de grup.

Deciziile individuale decurg din deciziile de grup si asigura operativitatea sporita a activitatii de conducere.

Deciziile de grup sunt adoptate de decidentul colectiv si se refera la rezultatul unor opinii a membrelor colectivului; au un caracter complex, determinand, de regula, o suita de decizii individuale, indreptate spre punerea lor in aplicare, putand fi obtinut prin anchete individuale sau discutii colective.

6). -In functie de cunoasterea aparitiei diferitelor evenimente in realizarea obiectivelor propuse se deosebesc: decizii adoptate in conditii de certitudine, in conditii de risc si in conditii de incertitudine.

7). -La nivelul unitatii economice mai putem intalni si alte tipuri de decizii.

Decizia normativa, care stabileste un mod de a proceda, introducand anumite reguli si impunand unele restrictii. Asemenea decizii normative au o durata de mentinere nelimitata, care dupa criteriul superioritatii pot fi ordonate ierarhic in ordinea urmatoare: hotarari si ordine guvernamentale, regulamente, standarde etc. la nivel de stat (national); ordine, instructiuni, normative globale si specifice etc., la nivel de departament; regulamente, instructiuni, normative si norme interne, caiete de sarcini etc., la nivelul unitatilor economice.

Deciziile in situatii de urgenta se refera la situatiile in care decedentul nu este de gasit in timp util, decizia fiind luata de un decident care nu are o competenta decizionala sau nu este in sfera de activitate implicata. La nivelul unitatii economice sunt semnalate si astfel de decizii - considerate decizii tactice - in care oricat de prevazator ar fi decidentul nu va putea sa preintampine unele desfasurari practic imprevizibile, starea devenind de urgenta.

Deciziile interpretative si de interpretare sunt legate de indeplinirea, aplicarea in practica a directivelor trasate de forurile superioare. Practic este vorba de stabilirea cadrului de reglementari care permite persoanelor ce au competente referitoare la deciziile curente, de rutina, sa ia decizii aplicative. In aceste cazuri este necesara o anumita forma de rationament, intrucat in functie de regulile stabilite in urma actiunilor - prin transpunerea in practica a deciziei - pot rezulta consecinte diferite.

Deciziile de conducere pot fi grupate si din alte puncte de vedere, motiv pentru care una si aceeasi decizie poate fi incadrata in grupe diferite, in functie de criteriul considerat.

O decizie luata la un moment dat trebuie sa fie corelata cu deciziile initiale care privesc aceeasi problema. In acelasi timp, deciziile initiale pot genera noi decizii interpretative (pentru corectia sau accelerarea schimbarilor), adica reactii de lant, pentru a mentine orientarea procesului de productie pe linia obiectivelor stabilite. Cunoasterea si precizarea urgentelor, a ordinii de prioritate in adoptarea deciziilor referitoare la multitudinea de probleme cu care se confrunta firesc un conducator intr-un moment al activitatii sale reprezinta forme concrete prin care se respecta acest principiu, constituind o modelare a fluxului decizional.