Deficientele structurii clasice

DEFICIENTELE STRUCTURII CLASICE

Organizarea clasica (ale carei principii de baza au fost prezentate in capitolul 2) este cunoscuta si sub denumirea de structura birocratica, nume dat de Max Weber unui anumit tip de structura, avand urmatoarele caracteristici:

statutul si rolul fiecarui angajat sunt bine delimitate si precizate prin documente oficiale;

functiile si posturile sunt ordonate intr-o ierarhie stricta;

intreaga activitate este reglementata prin reguli, proceduri, functionarea de ansamblu cerand disciplina, ordine;

Structura birocratica este o structura ideala intr-un mediu stabil, predictibil, dar necorespunzatoare in conditiile actuale.

Accelerarea schimbarii a scos la iveala deficientele structurii clasice, mai importante fiind urmatoarele:

lipsa de spirit inovator, initiativa, cautarea alternativelor de actiune nu sunt incurajate, ceea ce conteaza este respectarea regulilor;

birocratia, decurgand din volumul mare de activitati neproductive ce apar la rezolvarea problemelor complexe, transfunctionale. Este vorba de legaturile dintre persoanele si compartimentele ce participa la proces, legaturi orizontale, dar mai ales comunicari pe verticala, pe linia ierarhica;

durata mare a proceselor, numarul mare de posturi, eficienta scazuta;

rigiditatea, adaptarea acestor organizatii la conditiile noi de mediu fiind dificila.

Cu mai bine de un sfert de veac in urma, D.R.Daniel, de la vestita firma de consultanta in management Mc Kinsey Co, afirma: Pe baza propriilor mele observatii, in calitate de consultant, pot spune ca o restructurare cuprinzatoare la fiecare doi ani reprezinta probabil o estimatie modesta a ritmului curent de schimbare organizationala in randul marilor corporatii industriale. De remarcat, adauga el, acest curent nu pare sa se incetineasca, dimpotriva, frecventa rasturnarilor organizationale este in crestere [Socul viitorului, Toffler, A., pag.138].

Evolutia din ultimele decenii a eforturilor de reorganizare a confirmat previziunea lui D.R.Daniel, accelerarea schimbarilor din mediu impunand reorganizari repetate ale intreprinderilor. In general insa efectele acestor actiuni sunt de scurta durata, iar eficienta lor scazuta. Cu putine exceptii, intreprinderile continua sa ramana supradimensionate, necreative, rigide, birocratice, prea putin interesate de client.

Aceasta situatie nu este conjuncturala: cauza ei o constituie perpetuarea unor structuri economice traditionale, care nu mai corespund ritmurilor actuale. Problema lumii de afaceri este ca ea intra in secolul XXI cu intreprinderi proiectate in secolul XIX pentru a lucra bine in secolul XX, afirma Michael Hammer referindu-se la firmele americane, care, cu putine exceptii, au o organizare clasica. [Reengineering-ul intreprinderii, Hammer, M., Chumpy, J., pag.55].

Neajunsurile organizarii clasice nu sunt noi, au existat intotdeauna. Dar pana acum nu erau ingrijoratoare. Ascutirea concurentei, agresivitatea clientilor si accelerarea schimbarilor - caracteristici ale ultimelor decenii, sunt factorii ce impun forme noi de organizare: inlocuirea structurilor birocratice prin structuri flexibile.

Fiecare epoca da nastere la structuri adaptate ritmului ei.