I.1.       Definitie

Contractele aleatorii sint contracte cu titlu oneros in care - spre deosebire de cele comutative - intinderea sau chiar existenta obligatiei pentru una din parti sau pentru ambele parti contractante nu se cunoaste in momentul incheierii contractului deoarece depinde de un eveniment viitor si incert, incertitudinea referindu‑se la indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului (conditiei) ori numai la momentul indeplinirii (termen incert). Astfel fiind, in contractele aleatorii exista sanse de cistig-pierdere pentru amindoua (toate) partile contractante; fiecare parte urmareste sa realizeze un cistig si sa evite suportarea unei pierderi. Aceste sanse nu pot fi evaluate la incheierea contractului, ci numai in momentul indeplinirii (neindeplinirii) evenimentului, caci realizarea lui este independenta de vointa partilor.

In contractele aleatorii, intinderea si chiar existenta obligatiei (prestatiei) poate fi incerta pentru una din parti sau pentru ambele parti contractante (incertitudine uni‑ sau bilaterala). "Echivalentul" (in sens de prestatie) depinde fie pentru una din parti, fie pentru toate partile, de un eveniment incert (art. 947 al. 2 Cod civil); de exemplu in contractul de renta viagera obligatia credirentierului (care instraineaza un bun in schimbul unei rente viagere) este certa in momentul incheierii contractului, incertitudinea vizind numai intinderea obligatiei debirentierului, care este dependenta de durata vietii credirentierului; in schimb, in contractul de prinsoare (de exemplu pariul sportiv) chiar si existenta obligatiei este incerta pentru ambele parti (nu se stie care dintre ele va pierde intrecerea sportiva si va fi obligata sa plateasca).

I.2.       Elementul alea

Daca obligatia (prestatia) poate fi incerta numai pentru una dintre parti, sansa de cistig-pierdere (sanse reale si egale pentru parti) exista intotdeauna pentru ambele/ toate partile contractante; nu se poate concepe ca sansa sa fie unilaterala. De aceea, un contract cu titlu gratuit nu poate avea caracter aleatoriu, caci una dintre parti nu poate pierde, iar cealalta nu poate cistiga. In contractele aleatorii sansa (definita in dictionare ca circumstanta favorabila, posibilitate de reusita, de succes, noroc) implica si nesansa (riscul pierderii) in functie de indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului prevazut in contract; eventimentul care profita uneia dintre parti determina o pierdere pentru cealalta parte.

Astfel fiind, este inexacta definitia din art. 1635 Cod civil potrivit careia, in contractele aleatorii, efectele "in privinta beneficiilor si a pierderilor pentru toate partile sau pentru una sau mai multe din ele depinde de un eveniment necert". S‑a confundat incertitudinea privind existenta sau intinderea obligatiilor (care poate fi unilaterala) cu sansa (posibilitatea) de a realiza un beneficiu sau a suporta o pierdere (care poate fi numai bilaterala). Cu alte cuvinte, alea vizeaza nu prestatiile datorate, ci rezultatul final al contractului; de exemplu, in contractul de renta viagera (in care pentru debirentier intinderea obligatiei este incerta), sansa de cistig si riscul pierderii este bilaterala (exista pentru ambele parti): in caz de longevitate a credirentierului, el va fi in cistig, iar debirentierul in pierdere; invers, daca va trai o perioada mai scurta.

In contractele aleatorii sansele de cistig-pierdere nu numai ca trebuie sa existe pentru ambele parti - deci sa fie corelative (contractul neputind fi aleatoriu pentru una dintre parti si comutativ pentru cealalta) - dar aceste sanse trebuie sa fie avute in vedere, urmarite la incheierea contractului; partile contracteaza in cunostinta de cauza, sansa de cistig-pierdere fiind de esenta contractului. Un contract comutativ nu se transforma intr‑unul aleatoriu chiar daca, ulterior, se dovedeste avantajos pentru una dintre parti si nefavorabil sau chiar pagubitor pentru cealalta parte, din motive independente si exterioare cimpului contractual.

I.3.       Consecinte ale caracterului aleatoriu

Intrucit in contractele aleatorii sansa avuta in vedere de catre parti la incheierea contractului reprezinta cauza obligatiilor asumate, in absenta ei contractul va fi lipsit de efecte. Astfel:

Daca renta viagera a fost constituita in favoarea unei persoane decedate la incheierea contractului sau bolnave cu consecinta mortii in 20 de zile, lipsa cauzei determina nulitatea contractului.

In materie de asigurari, lipsa sanselor (inexistenta sau imposibilitatea producerii evenimentului asigurat) se sanctioneaza, potrivit legii, cu rezilierea de drept a contractului.

In materia contractelor de joc si prinsoare, daca una dintre parti a intrebuintat dol, inselaciune sau amagire - inlaturind astfel sansa cistigului pentru cealalta parte - pierzatorul poate repeti plata facuta.

Deoarece partile au contractat in cunostinta sanselor de cistig-pierdere (alea), iar hazardul poate determina o disproportie vadita intre prestatii, nu se pot plinge de leziunea suferita in caz de pierdere; in principiu, actiunea in anulare pentru leziune (actiunea in resciziune) nu este aplicabila in materia contractelor aleatorii, chiar daca partea are numai capacitate de exercitiu restrinsa.

I.4.       Caracterul aleatoriu al unor contracte

In literatura de specialitate s‑au exprimat unele rezerve cu privire la caracterul aleatoriu al unor contracte sau caracterul lor aleatoriu pentru ambele parti.

In ce priveste contractul de asigurare, unii autori contesta caracterul aleatoriu al acestui contract, pe motiv ca asiguratul (care plateste primele de asigurare) primeste de indata o contraprestatie, si anume asigurarea, adica siguranta ca va primi (el sau altul) o suma de bani daca se intimpla evenimentul asigurat; pe de alta parte, si asiguratorul are o certitudine asupra probabilitatilor de a plati indemnizatia de asigurare, deoarece a calculat primele in asa fel incit sa poata acoperi toate aceste posibilitati.

In realitate, contractul de asigurare este un contract aleatoriu intrucit, la incheierea contractului, nu se stie daca se va intimpla evenimentul pagubitor sau, cel putin, data la care se va intimpla. Siguranta de a primi o suma de bani daca se intimpla evenimentul este, in realitate, o eventualitate care nu poate fi asimilata cu contraprestatia de la contractele cu titlu oneros comutative. Contractul de asigurare este aleatoriu chiar si in cazul asigurarilor mixte de persoane (fie in caz de invaliditate, fie in caz de deces, fie la expirarea termenului prevazut in contract), deoarece decesul poate surveni la un moment atit de apropiat de incheierea contractului, incit primele platite nu acopera inca, nici pe departe, indemnizatia ce se plateste de asigurator.

Argumentul ca asiguratorul are o certitudine asupra posibilitatilor de a plati despagubiri pacatuieste prin faptul ca se refera la totalitatea contractelor incheiate de asigurator, iar nu la fiecare contract in parte, cum trebuie privite lucrurile. Daca luam totalitatea contractelor incheiate de asigurator (portofoliul asiguratorului), desigur ca exista o certitudine statistica, stiintifica (rezultata din calculul probabilitatilor), dar aceasta nu se refera la fiecare contract anume.

La unele contracte de joc (loterie) s‑a sustinut ca sint aleatorii numai pentru participantii la joc; pentru organizator nu exista risc (alea) deoarece plateste cistigurile din sumele efectiv incasate, dupa ce in prealabil el isi retine cota de cheltuieli si profitul.

In realitate, contractele de joc sint, prin excelenta, aleatorii pentru ambele parti deoarece raporturile juridice trebuie sa fie analizate in mod izolat, pe fiecare contract in parte, la fel ca si in materie de asigurari. Echivalentul depinde de alea: in caz de realizare a evenimentului, organizatorul plateste cistigatorului o suma cu totul disproportionata fata de suma incasata de el, in caz contrar (de cele mai multe ori) nu plateste nimic. Deci fiecare contract este aleatoriu pentru ambele parti: acelasi eveniment determina cistig sau pierdere pentru oricare parte; sansa este totdeauna aleatorie (deci bilaterala).

In rindul contractelor aleatori, urmeaza a fi analizate: contractul de asigurare, de renta viagera, de intretinere si de joc sau prinsoare[2]. Pot fi incheiate si alte contracte aleatorii, numarul lor nefiind limitat; de exemplu: vinzarea unui lucru viitor (o recolta) daca cumparatorul si‑a asumat riscul nerealizarii; constituirea directa sau indirecta a unui uzufruct sau uz viager; vinzarea nudei proprietati sau a emolumentului uzufructului; vinzarea de drepturi litigioase etc.