Relieful dezvoltat pe loess

Relieful dezvoltat pe loess

Loessul constituie o roca detritica,alcatuita din particule foarte fine,cu dimensiuni de ordinul zecimilor si sutimilor de milimetru,prezentandu-se in stare uscata sub aspectul unei roci prafoase,usor cimentata,cu structura afanata.Datorita culorii sale brun-roscata-galbuie,loessul a primit denumirea si de pamant galben.Termenul de loess sau löss este german (löse), in traducere explicativa insemnand material sfaramicios si afanat,care se desface usor.

Mineralogic este alcatuit din cuart,argila,calcar.In masa lui se afla goluri verticale denumite cornevine,considerate urme ale radacinilor plantelor ierboase.

Este o formatiune specifica pliocenului,cu origine controversata:

eoliana (prin actiunea vantului, care transporta praful fin pana la distante mari)

deluviala (actiunea apelor curgatoare, care au rol important in transportarea si acumularea lui)

pedologica sau eluviala (datorita prefacerilor pe care le sufera o scoarta de alterare de tip eluvial, de pe cumpenele de ape si versantii cu inclinari mici)

fluvio-glaciara (din acumularile fluvio-glaciare de la periferia calotelor de gheata, unde au actionat intens apele provenite din topirea ghetarilor)

Tinand seama de geneza diversificata, loessul se clasifica in urmatoarele tipuri:

eolian, existent in general de-a lungul vailor, pe terase si pe versanti

aluvial situat in cadrul vailor propriu-zise si pe unele terase mai vechi

fluvio-glaciar situat in zonele marilor campii deltaice si fluvio-glaciare

deluvial existent in regiuni de campii piemontane, campii joase, depresiuni, vai mult largite

proluvial intalnit in perimetrul conurilor de dejectie

eluvial pe sectoarele cumpenelor de ape, suprafetele si versantii cu inclinare slaba

Aproape fiecare din tipurile genetice de loess prezinta caractere proprii,care pot fi puse in evidenta pe baza analizelor complexe (mineralogice,granulometrice)aceste trasaturi specifice fiind rezultatul conditiilor distincte in care a avut loc formarea lor, dar si prefacerilor suferite ulterior depunerii. Din acest punct de vedere, se disting:

loessul primar sau propriu-zis

loessul secundar - prezinta aceeasi structura si alcatuire fizico-mecanica ca si loessul tipic, deosebirea constand in gradul de stratificare si in faptul ca este mai putin omogen in privinta alcatuirii litologice; de asemenea contine numeroase forme fosile si in special moluste de apa dulce

loessul remaniat (restratificat)

loessul degradat sau levigat rezulta din alterarea partii lui superioare, datorita proceselor de solificare, si in mod deosebit dizolvarii carbonatilor; are o culoare galben-rosiatica din cauza oxidarii fierului sau negricioasa, datorita humusului provenit din levigarea solului de deasupra; se caracterizeaza prin continut mai ridicat de argila, plasticitate mai mare si porozitate mai redusa;

1. depozitele loessoide nu reprezinta un loess propriu-zis tipic, ci materiale mult asemanatoare acestuia, bogat carbonatate, continand particule fine, prafoase, de elemente argiloase, argila nisipoasa loessoida si nisip loessoid, fosile de apa dulce si resturi de vegetatie;

2. lehmurile sunt depozite care au rezultat prin dizolvarea carbonatului de calciu si imbogatirea in oxizi de fier;

3. luturile loessoide constituie depozite stratificate aluviale sau lacustre, cu un bogat continut de nisipuri;

Din datele prezentate se constata ca loessul trebuie considerat ca o roca a carei transformare se desfasoara continuu si rapid, atat pe cale fizica unde participa intens si procesele de sufoziune si tasare, cat si pe cale chimica, biologica. Porozitatea si structura prafoasa sunt caracteristice pentru aproape toate tipurile de loessuri si depozite loessoide, acestea facandu-l sa fie foarte rezistent in fata eroziunii. Loessul absoarbe apa cu multa usurinta, circulatia acesteia fiind favorizata de marea densitate a canalelor si porilor.

De la cele trei elemente componente de baza ale sale, cuart, argila, calcar, loessul a imprumutat anumite insusiri, care sunt deosebit de importante pentru geneza si evolutia formelor de relief.

Astfel cuartul, prezent sub forma de nisip, contribuie la ridicarea gradului de permeabilitate.

Argila prin absorbtie de apa, mareste volumul rocii, reduce spatiile capilare si permeabilitatea, cimenteaza usor loessul si il face sa reziste la eroziune.

Cel de al treilea element, CO₃Ca ii da loessului o accentuata solubilitate, dizolvarile produse creand spatii libere in roca.

Pentru geneza si evolutia reliefului dezvoltat pe loess, prezinta importanta in mod deosebit doua procese - sufoziunea si tasarea. In Romania loessul si depozitele loessoide se intalnesc in Campia Romana, Dobrogea, Campia de Vest.

Forme de relief pe loess

Relieful dezvoltat pe loess prezinta forme destul de variate, dar de dimensiuni reduse si putin rezistente in timp. Apele curgatoare se adancesc repede, sapand vai stramte si adanci de tipul cheilor, ai caror versanti se prabusesc si se surpa vertical. Asemenea vai se intalnesc frecvent in China, iar la noi in Dobrogea. Desprinderea verticala sub forma de felii a loessului este o caracteristica distincta pentru morfologie, ca de altfel si prabusirea in trepte. Aceste prabusiri apar nu numai in cadrul versantilor vaii, ci si in cadrul interfluviilor si pe fruntea campurilor, acolo unde se deschid rape. Sufoziunea si tasarea sunt cauze principale ale producerii treptelor de prabusire.

Circulatia lesnicioasa a apei in loess, determina levigarea si deplasarea CO3Ca catre baza rocii, mai umeda si mai putin permeabila, favorizand aparitia unor concretiuni calcaroase denumite papusi de loess sau broboane.

Ca rezultat al sufoziunii urmata de tasare, pe loess iau nastere mici excavatii inchise avand contururi circulare sau ovale denumite crovuri sau gavane. Aceste forme sunt frecvente pe interfluviile acoperite cu loess din Campia Romana, Dobrogea si Banat. Largirea si adancirea continua a crovurilor si gavanelor, conduce cu timpul la formarea unor spatii depresionare de dimensiuni mari, denumite padine. In cadrul lor se stabilesc asezari, palcuri de padure si o vegetatie ierboasa mai abundenta, fiind asemanatoare unor mici "oaze" pe intinsul zonelor de stepa.

Procesul de sufoziune creeaza la suprafata o palnie de sufoziune, continuata adanc cu un canal vertical, ingust, care strabate depozitul de loess pe toata grosimea lui. Datorita ingemanarii palniilor se formeaza rape de sufoziune, delimitate de versanti abrupti, inchise la cele doua extremitati. Catre obarsiile lor, rapele de sufoziune au legaturi prin hrube subterane cu alte palnii de sufoziune.

In loess si depozite loessoide, din cauza umectarii intense, se pot produce unele alunecari superficiale, mai ales atunci cand apa de infiltratie se opreste in baza loessului, unde intalneste o roca impermeabila.

Datorita siroirii pe versantii de loess cu o structura mai compacta, se pot forma piramide sau coloane. Aceste forme, fiind destul de fragile, se distrug repede, in special dupa ploile abundente si intense, cat si in urma topirii zapezilor.