Relieful dezvoltat pe roci cristaline, relieful carstic

Romania, mai ales in unitatile de orogen, are o mare varietate petrografica. In mod normal, aceasta varietate se rasfrange si in relief, eroziunea realizand adevarate peissaje morfopetrografice. Este destul sa amintim relieful carstic din Apuseni, Muntii Banatului sau din Podisul Mehedinti, multitudinea alunecarilor de teren de pe flisul carpatic, din Subcarpati sau podisurile Moldovei si Transilvaniei, densitatea mare de crovuri de pe unele portiuni ale Campiei Romane.

Conditiile de formare si evolutie ale reliefurilor petrografice depend de roca, de agent, dar si de climat, de etajele morfoclimatice, de anotimp, adica de tot ceea ce poate schimba, pe timp scurt sau indelungat, procesul geomorfologic care modeleaza roca. Din aceasta cauza formele realizate intr-o aceeasi roca pot suferi modificari periodice in functie de procesul dominant sau intensitatea acestuia intr-un anumit timp, dar si in functie de stadiul de evolutie. Exista insa si forme tipice fiecarui peisaj morfopetrografic care se perpetueaza timp indelungat chiar atunci cand evolutia formei in sine este rapida, dai in locul celei disparute apare una noua, identica.

Varietatea cea mai mare a reliefurilor petrografice o dau rocile sedimentare, care in plus ocupa si circa 85% din teritoriul tarii. Celelalte tipuri de roci se extind pe suprafete mai reduse : 10% cele metamorfice si 5% rocile eruptive (Geografia Romaniei, vol1, 1983)

Studile asupra reliefurilor petrografice sunt foarte multe, fie sub forma de articole speciale, mai ales locale si regionale, fie in cazul majoritatii tezelor de doctorat in geomorfologie, sau in lucrari de alt tip. Sinteze generale se gasesc in Relieful Romaniei volI (1983).

In mod obisnuit sunt retinute urmatoarele tipuri de reliefuri petrografice : pe roci cristaline, carstic, pe conglomerate si gresii, in argile si in marne, pe nisipuri si in loess.

Relieful dezvoltat pe roci cristaline

Aceste roci includ di pe ce metamorfice si vulcanice vechi. Relieful corespunzator este specific masivelor cristaline din Carpati, in primul rand in Meriodionali, apoi in magurile din nordul Dealurilor de Vest, in Muntii Macinului si Dobrogea Centrala, sau in Podisul Mehedinti.

Fiind vorba de roci dure, cristalizate, forma de relief principala rezultata este aceea de masiv si/sau culmi netede . Masivele au aspect de cupola ( exemplu Poiana Ruscai, Gilau- Muntele Mare, Bihor) uneori modelate in trepte. Culmile montane se desprind adesea dintr-un nod central al masivului ( ca cele din Meridionali, Rodna, Semenic s.a.) dar pot avea forma si de obcina (Obcina Mestecanis, Muntii Persani). Vaile au un profil transversal in V ascutit, cu versanti foarte inclinati dar uniformi ca panta. Ele formeaza obisnuit defilee (Lapus, Jiu, Olt, Portile de Fier) sau chei (Morlaca- Huiedin). Un specific aparte il dau si abrupturile marginale, initial de falie, in special cele de la contactul cu reliefurile mai joase (depresiuni, dealuri, podisuri).

O alta caracteristica a masivelor si culmilor cristaline este aceea ca pastreaza reliefuri vechi provenite de la perioade sau etape succesive ale evolutiei, cum sunt peneplenele, umerii de eroziune, pedimentele si inselbegurile. Astfel, toate masivele cristaline din Carpati, dar mai ales cele inalte din Meridionali, Rodna sau Bihor, se remarca prin treptele lasate de mai multe suprafete de nivelare. In mod deosebit toate masivele sunt retezate pe pediplena carpatica, iar in Dobrogea Centrala si in muntii Macinului de altele si mai vechi.

Masivele si culmilede peste 1800m conserva de asemenea relieful glaciar din wurm si relieful periglaciar, care insa coboara mult mai jos, la circa 800m (grohotisuri fosile si abrupturi, grohotisuri active in etajul alpin).

Cat priveste formele minore, ele sunt legate de un proces de alterare si/sau de dezagregare dirijat pe pliurile sisturilor cristaline sau de fisurile rocilor vulcanice vechi. Rezultatul este o scoarta de alterare pe locurile mai netede, grohotisuri la poala versantilor, nise nivale si chiar arena granitica si blocuri sferoidale (la poala Macinului)

Peisaje aparte impun rocile cristalino-granitice din Macin si magurile cristaline din nordul Dealuril ;or de Vest (magurele Simleului, Ticaului sau Prisaca, Faget). Pe sisturile verzi din Dobrogea Centrala se remarca o suprafata ondulata de eroziune si cupole de inselbeguri.

Relieful carstic

Se dezvolta in roci solubile, in primul rand pe calcare, apoi pe sare si ghips si alte roci cu continut calcaros cum sunt gresiile calcaroase si conglomerate cu ciment calcaros. Datorita spectaculozitatii formelor este foarte cautat de turisti, dar i s-a acordat si o mare atentie stiintifica. Exista chiar un Institut de Speologie, care poarta numele lui E. Racovita. Intre geografii care s-au ocupat mai mult cu relieful carstic citam pe M.Bleahu, V.Sencu, I.Ilie, Cr. Goran, I. Povara

La noi in tara calcarele, care reprezinta roca tipic carsificabila, ocupa cam 2% din teritoriu. Nu apar insa sub forma unor unitati teritoriale mari, ci fragmentat. Datorita acestui fapt, si conditiile locale de carstificare, in special modul de circulatie al apei, sunt foarte diferite de la un loc la altul ; ca urmare, s-a diversificat mult si relieful carstic din Romania. Acesta este localizat cu precadere in Carpati si in unele podisuri. Cea mai mare suprefata este intalnita in Banat, peste 780 km patrati. Pentru a exemplifica varietatea acestui relief amintim ca exista peste 10.000 de pesteri care depasesc lungimea de 10m, cu peste 800 km de galerii.

Sunt mai multe categorii de calcare. Cele mai raspandite si cu grosimi foarte mari sunt cele mezozoice. La acestea se adauga si calcarele cristaline, dolomitele, calcarele eocene si cele sarmatiene. Ultimele doua categorii sunt subtiri. Calcarele mezozoie, in afara de Carpati, se gasesc si in Podisul Mehedinti si Dobrogea, inclusiv la adancime in Dobrogea Sudica unde au si multe goluri Ca structura, toate sunt monocline, uneori aproape de orizontala sau verticale si mai apar usor ondulate.

Ca forme mai mari de relief, calcarele constituie culmi, masive, creste si podisuri (obisnuit restranse) sau formeaza martori izolati de tipul clipelor.

Formele de relief rezultate prin carstificare sunt cele exogene si endogene. Exogenele se remarca prin campuri de lapiezuri si/sau doline, uvalii, polii, chei,etc. Golurile endogene se refera la pesteri si avene, cu sau fara concretiuni. Pesterile sunt obisnuit etajate pe 2-3 nivele care corespund unor terase din exterior. Alteori, atat pesterile cat si celelte forme se etajeaza pe nivele de carstoplene echivalente unor pesteri sau suprafete de eroziune.

Cea mai mare varietate a carstului se afla in Muntii Apuseni, unde se intalneste si numarul ceal mai mare de pesteri si cea mai lunga pestera de la noi- Pestera Vantului, 32 km. Se citeaza, in paralel, si pestera Izvorul Tausoarelor , din sudul Rodnei, cu cea mai mare diferenta de nivel, 350m. Tot in Apuseni exista si cinci ghetari de pestera ( in Retezat se mai afla avenul cu gheata din Albele). Pesterile sunt inactive, semiactive sau active cand pe patul lor curge apa sau stagneaza.

In lucrarea « Relieful Romaniei » au fost deosebite patru tipuri de peisaje carstice :culmi calcaroase alpine, situate la peste 1700 si dominate de relief glaciar si periglaciar ; masive si podisuri medii (600-1700 m), cu cel mai dezvoltat carst actual si mostenit uneori din mezozoic, cu multe pesteri ; platouri calcaroase joase (sub 600m) si peisajul dobrogean (carst fosil si la zi pe roci mezozoice si carst pe calcare sarmatiene acoperit cu loess).

T.Orghidan (1984)¹ separa trei tipuri principale de carst :

de creasta, in general la peste 1700m, pe calcare ramase suspendate pe alte roci sau pe calcare cristaline, ca in Fagaras, Buila- Vanturarita ( Muntii Capatanii), Creasta Retezat, Trascau, Hasmas ; domina dezagregarea dar apar si forme de dizolvare, inclusiv pesteri ca cele din Fagaras, la 2400 m cele mai

inalte din Romania. In Retezat sunt si avenuri dintre cele mai verticale (Stana Tomii, de 114m si Albelele cu gheata).

de platou, cu cele mai tipice forme carstice, caci mentin apa, care circula lent ; se formeaza pesteri lungi, intortochiate ; prezinta mai multe etaje de carstificare, iar acolo unde intre calcare se intercaleaza si roci impermeabile deranajul se complica foarte mult ; sunt specifice si captari carstice. La poala

abrupturilor apar izvoare carstice, chiar izbucuri. Se da ca tipic carstul din Padurea Craiului, studiat de Th. Rusu (1988), sau din Banat (V. Sencu) unde exista alternante si succesiuni de roci impermeabile cu calcare, ca in zona pesterilor Comarnic sau Ponicova ; in general insa, la acest tip exista multe variante, inclusiv cele dobrogene si din Podisul Mehedinti.

carstul barelor calcaroase se remarca prin aliniamente de calcare ca obstacole mari in fata unor ape curgatoare ce vin de pe alte tipuri de roci si le strabat prin defilee, chei si/sau cursuri subterane. Apar si pesteri polietajate, deschise in versantii defileelor. Intre cele mai tipice se citeaza bara Polovragi -Cernadia, peste care trec Oltetul, Galbenul si unii afluenti ai acestuia si unde sunt si cunoscutele si pesteri Polovragi si Muierii, ambele cu cate trei etaje, din care activ este numai cel de jos de la Polovragi. Aici apar si cursuri subterane, in paralel cu cele de la zi, care la ape mari se infunda cu aluviuni si apoi revin.

Regiuni carstice

Muntii Apuseni au carstul cel mai dezvoltat si se gaseste in urmatoarele unitati : Bihor si imprejurimi, Padurea Craiului, Codru- Moma, Trascau-Metaliferi. Prezinta mai multe nivele de carstificare echivalente suprafetelor medii carpatice si nivelelor mai noi. Are cele mai multe pesteri si avene din tara, campuri mari de lapiezuri si doline, polii, vai oarbe, trepte antitetice si 5 ghetari subterani : Scarisoare (50.000 m³ gheata, in bazinul Garda), Vartop (bazinul Garda Seaca), Focul Viu si Barsa (in bazinul Crisul Pietros) si ghetarul di avenul Bortig.

In cadrul Apusenilor se detaseaza Muntii Bihorul si Padurea Craiului, cu cel mai diversificat si dezvoltat carst. Mozaicu tectonic si petrografic din Bihor si-a spus cuvantul in puternica fragmentare a retelei de pesteri si de scurgeri subterane din Padis , Poiana Ponor, Cetatile Ponorului si Cheile Galbenii. In cele doua masive sunt bine evidentiate trei nivele de carstificare ( doua fosile), doline foarte mari cu puturi de legatura catre golurile subterane, ghetari de pestera. Pot fi citate campurile carstice din Podisul Padis, Scarisoara, Lumea Pierduta, Zece Hotare, bazinul Rosia, bazinul Garda s.a. importante depresiuni carstice apar la : Ponor, Poiana Mare, Padis, Albioara, Danis, Cetatile Ponorului. Exista aici peste 200 de pesteri, intre care Pestera Vantului (32km, sub Padurea Craiului), Meziad, Cetatile Ponorului, Scarisoara, s.a. In Piatra Craiului avenul Stanu Foncii are 320m. Apar si chei impresionante pe vaile : Rosia, Lazu, Galbena, Somesul Cald, Garda, Sighistelu s.a.

Muntii Banatului stau pe primul loc ca suprafata ocupata de calcare, dar pe doi in ce priveste varietatea formelor. Aici se remarca un aliniamnet foarte lat, alungit intre Resita si Moldova Noua si un areal mai redus, Svinita-Svinecea Mare (in Almaj). Primul aliniament este un sinclinoriu care prezinta platouri carstice complexe, cum sunt : Iabalcea, Colonovat, Carbunari ; chei : Caras, Minis , Nera ; pesteri in general mici- Comarnic, Popovat, Buhui, Gura Chindiei ; isbucuri : Carasului, Bigar. Fasia din Muntii Almajului este cea care a impus Cazanele Dunarii si in care se gasesc trepte antitetice pe valea Ponicova si cele trei nivele de pestera de la Ponicova, racordabile cu terasele 5,4,3, ale Dunarii (N. Schmidt si colab, 1968)

De asemenea regiuni carstice mai importante : Carstul din Carpatii Meridionali, Carstul din Carpatii Curburii, Carstul din Carpatii Orientali, Carstul din Podisul Somesan, Carstul din Podisul Mahedinti, Carstul din Dobrogea.