CRIZA DE MEDIU

Tipuri de MGM

Evolutia rapida a MGM in perioada care a urmat celui de-al doilea razboi mondial, denumita Antropocen, este generata de urmatorii factori: cresterea rapida a populatiei globului (explozia demografica); cresterea volumului de resurse consumate de populatie ; schimbarile de tehnologie si organizare socio-politica (IGBP Science, 1, 1997) in corelare directa cu dezvoltarea si generalizarea procesului de globalizare, proces obiectiv care marcheaza determinant planeta/societatea pe palierele economic, politic, social, cultural si de mediu.

Aceste modificari sunt de fapt transformari ale relatiilor om-natura cu implicatii majore la nivel local, regional si global. In prezent parcurgem o perioada de schimbari rapide in dinamica diferitelor componente ale mediului si societatii cum nu au mai existat in ultimii 1000 de ani. In prezent omul exercita o influenta accentuata asupra Terrei comparabila cu actiunea agentilor naturali. Aceasta influenta se manifesta prin modificarea geosferelor (atmosfera, hidrosfera, litosfera si biosfera) si prin alterarea relatiilor dintre acestea. Semnalul de alarma a fost tras de numerosi oameni de stiinta inca de acum cateva decenii, Clubul dela Roma fiind cel mai pesimist in domeniu, odata cu introducerea sintagmei Criza de Mediu. Au urmat actiuni tot mai frecvente de constientizare a pericolului care planeaza asupra SP, marcate prin realizarea unui consens planetar: Agenda 21 si Dezvoltarea Durabila (DD).

In continuare vom trata cateva repere vizand presiunea omului asupra SP (capitolul prezent), modificarile componentelor SP rezultate (cap III - modificari sistemice: se manifesta direct prin integrare la nivelul SP si cuprind incalzirea climei, reducerea ozonului stratosferic si ridicarea nivelului Oceanului Planetar si cap IV - modificari cumulative: au caracter global prin extindere progresiva sau prin amploarea cumulata a modificarilor - poluarea apelor, reducerea biodiversitatii, modificarile utilizarii terenurilor si ale cuverturii terestre; despaduririle; desertificarea; poluarea industriala cu poluanti toxici; procesele de eroziune si alunecarile de teren; cap V - hazarde si riscuri la scari diferite) si masurile ce se impun, prevenirea si atenuarea efectelor hazardurilor naturale si tehnologice ,cercetarea multidisciplinara a MGM respectiv universalitatea conceptului DD (cap V, VI si VII). Echilibrul SP se va mentine pornind de la dualitatea stringenta a secolului 21: Globalizarea este realitatea mileniului 3, iar DD necesitatea acestei perioade.  

Presiunea omului asupra SP

Relatiile om - mediu

Activitatile umane au un impact din ce in ce mai accentuat asupra SP reusind sa modifice geocomponentele si relatiile dintre acestea. La randul lor aceste modificari influenteaza direct dezvoltarea economica, sociala si politica.

Dintre componentele umane care determina cele mai importante MGM se detaseaza cresterea populatiei (Tabelul II.1.)., cresterea necesitatilor de energie, factorii culturali si istorici si dezvoltarea tehnologica. In stadiul actual al cercetarilor este importanta evaluarea modificarilor datorate omului in raport cu cele care se inscriu in tendintele naturale de evolutie ale SP.

Tabel II.1. Modificari in evolutia populatiei in 30 de ani: 1972 (Stockholm) -

1992 (Rio de Janeiro) - 2002 (Johannesburg).

Interesul fata de posibilitatile multiple ale omului de a influenta global desfasurarea fenomenelor naturale nu este nou in stiinta. Spre exemplu, Simion Mehedinti, care poate fi considerat un ilustru precursor al cercetarilor globale prin evaluarea relatiilor dintre geosfere, a abordat in numeroase lucrari si problema influentei omului asupra naturii. Pe baza unei analize ample a influentei complexe a activitatilor antropice asupra Terrei, Simion Mehedinti sublinia inca din 1909, in cursul sau de Antropogeografie, ca omul poate fi considerat drept unul din agentii cei mai activi in modificarea raportului sferelor pamantului.

Etapele de globalizare ale activitatilor umane

Inca de la aparitia sa, in urma cu 500 000 de ani Homo Sapiens a produs o serie de modificari ale mediului padurilor. In urma cu 10 000 de ani, cand se estimeaza ca existau circa 5 milioane de locuitori ai planetei, oamenii au inceput sa practice agricultura si sa defriseze padurile. Populatia Terrei a atins 1 miliard de locuitori la mijlocul secolului al XIX-lea iar in prezent s-a ajuns intr-un secol si jumatate la 6 miliarde de locuitori (Fig.II.1). Aceasta explozie demografica este dublata de o explozie urbana, marile aglomerari urbane tinzand sa se dezvolte mult mai rapid in tarile in curs de dezvoltare.

Fig. II.1.  Cresterea populatiei, factor important de presiune asupra Sistemului Terestru Global

(IGBP Science, 1, 1997)

Inceputul globalizarii activitatilor umane s-a realizat in jurul anului 1500, odata cu descoperirea Americii si cu extinderea la nivelul intregului Glob a practicilor productive europene.

Biologul american Castri (1989) a identificat patru faze de globalizare a activitatilor umane care produc modificari ale mediului:

- Prima faza a inceput in anul 1500 si a durat pana la revolutia industriala in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Miscarea masiva a europenilor in Lumea Noua a fost insotita de o modificare a structurilor biogeografice, de modificarea utilizarii terenurilor si de o extindere rapida a unor retele de localitati si cai de comunicatie.

- A doua faza s-a desfasurat in legatura cu revolutia industriala cand activitatile industriale si urbanizarea au inceput sa exercite presiuni majore asupra geosistemelor. Procesul de poluare industriala a inceput sa fie insotit de aparitia reliefului antropic in arealele cu exploatari miniere si de poluarea raurilor cu metale grele.

- Cea de a treia faza a inceput in secolul al XX-lea si corespunde extinderii interdependentelor in dezvoltarea economica, accentuarii poluarii si degradarii mediului prin transfer transnational si global al poluantilor (Price, 1990).

- Cea de a patra faza corespunde modificarii globale a sistemului atmosferic datorita activitatilor antropice, rarefierii ozonului stratosferic si intensificarii unor fenomene atmosferice extreme.

Presiunea umana asupra mediului poate fi pusa in evidenta printr-o relatie (Fig.II.2.) in care cei trei factori determinati sunt: a) rata cresterii populatiei, densitatea si structura; b) nivelul si structura consumului pentru un anumit grup al populatie; si c) impactul productiei asupra mediului (Moss, 1992).

functie

Fig. II.2. Evaluarea presiunii umane asupra mediului (Moss, 1992)

Perioada Antropocena

Perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial este caracterizata printr-o crestere a intensitatii si a complexitatii presiunii antropice asupra mediului, fiind considerata ca o etapa noua, de generalizare a impactului global al societatii asupra Terrei.

Denumirea de "Antropocen" a fost propusa de climatologii Paul Crutzen si Eugene Stoermer pentru a pune in evidenta perioada actuala inceputa odata cu sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial, caracterizata prin transformari fara precedent in dinamica SP (IGBP Science, 4, 2001).

Activitatile umane sunt in prezent comparabile sau depasesc ca intensitate mecanismele naturale care modifica global SP. Impactul acestor activitati a crescut exponential si s-a diversificat incepand cu cea de-a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Argumentele aduse in favoarea acestei afirmatii cuprind o paleta larga de aspecte (IGBP Science, 4, 2001):

• In numai cateva generatii vor fi epuizate rezervele de combustibili fosili acumulate in milioane de ani, cantitatea corespunzatoare de CO₂ fiind incorporata, in cea mai mare parte, in atmosfera.
• Peste 50% din suprafata terestra a fost transformata de om fiind modificat albedoul, structura solului si climatul cu efecte directe asupra reducerii biodiversitatii.
• In prezent este fixat sintetic mai mult azot (aplicat sub forma de ingrasaminte) decat reusesc sa il fixeze natural ecosistemele terestre, in ansamblu.
• O mare parte a resurselor de apa dulce din rauri si panze subterane este in curs de epuizare in numeroase regiuni. Poluarea acestor surse a atins cote alarmante.
• A crescut ingrijorator concentratia de CO₂, CH₄ si de alte gaze cu efect de sera care au modificat compozitia chimica a atmosferei.
• Tendintele actuale de crestere a nivelului Oceanului Planetar si poluarea au determinat o modificare dramatica a habitatelor din zonele litorale. Astfel, s-au redus la jumatate teritoriile umede (wetlands) si mangrovele, iar in lungul coastelor se produc procese intense de distrugere a peisajelor.
• Sunt in curs de epuizare resursele de peste din oceane, 44% dintre acestea fiind la limita de exploatare.
• Se inregistreaza o reducere drastica a biodiversitatii.

Diferentieri spatiale ale modificarilor mediului

Pentru evaluarea globala a impactului activitatilor umane asupra SP este necesara corelarea investigatiilor locale intreprinse intr-un context spatio-temporal determinat cu studiile regionale si globale care impun utilizarea selectiva a unor variabile care nu sunt semnificative sau raman neobservate la nivel local. Cercetatorul american B.L. Turner II (1990) a identificat trei tipuri de modificari spatiale ale mediului datorate activitatilor umane: intraregionale, inter- sau transregionale si regional-globale.

Modificarile intraregionale se produc in interiorul unei regiuni fara a influenta direct regiunile vecine. Semnificatia lor globala rezulta prin cumulare in cadrul mai multor regiuni. Modificarile interregionale se produc intr-una sau mai multe regiuni prin activitati umane desfasurate in afara lor. Este cazul, spre exemplu, al ploilor acide sau al poluarii unor fluvii. Modificarile regional-globale sunt cele care au un impact de ansamblu asupra geosferei si a biosferei, cum sunt emisiile de gaze cu efect de sera sau de gaze care produc distrugerea stratului de ozon.

Prin activitatile industriale si dezvoltarea tehnologica omul genereaza transformari de amploare in desfasurarea circuitelor naturale din geosfera si biosfera. Industria energetica, industria chimica, industria de prelucrare a unor minerale si industriile cu grad inalt de utilizare a energiei (industria aluminiului) au efectele environmentale cele mai puternice.

Spre exemplu, productia de energie din combustibili fosili, care reprezinta 85% din necesitatile energetice ale omenirii, este considerata o cauza principala a modificarii antropice a climatului prin eliberarea in atmosfera a gazelor cu efect de sera. Combustibilii obisnuiti din biomasa, desi reprezinta numai 4% din balanta energetica globala, au si ei o influenta mare asupra mediului datorita modului ineficient in care sunt utilizati in tarile in curs de dezvoltare din Africa, Asia si America Latina, unde ajung sa aiba o pondere de peste 66% din totalul energiei utilizate.

Evaluarea impactului global al industriei asupra mediului se poate realiza prin studiul metabolismului industrial, concept care pune in evidenta modul in care are loc redistribuirea energiei si materialelor incepand cu extragerea, prelucrarea si consumul lor si ajungand la faza finala de patrundere a acestora in mediu (prin emisii de gaze si pulberi in atmosfera, prin poluarea apelor, depozitarea deseurilor etc.).

Strategiile pentru dezvoltarea durabila a industriei prevad conturarea in viitor a unor ecosisteme industriale cu functii analoage ecosistemelor naturale. Un ecosistem industrial are avantajul unei eficiente marite a consumului de energie si materiale si asigura reciclarea deseurilor care devin materie prima pentru noi activitati industriale.

Modificarea utilizarii terenurilor reprezinta un alt element major pentru evolutia globala a mediului prin efectele sale cumulative. Utilizarea terenurilor are o influenta directa asupra climatului, asupra ciclului hidrologic si asupra ciclurilor biogeografice. Extinderea agrosistemelor si despaduririle determina si reducerea biodiversitatii prin disparitia unor specii si micsorarea diversitatii genetice. Ratele de extinctie a speciilor sunt apreciate a fi de 1 000 pana la 10 000 de ori mai mari decat inaintea interventiei umane. Transformarea terenurilor cu vegetatie naturala in agrosisteme, in ultimii 150 de ani, a determinat un flux net de dioxid de carbon in atmosfera aproximativ egal cu cantitatea neta eliberata in aceeasi perioada prin arderea combustibililor fosili. In acelasi timp, oxidul de azot, rezultat in urma inlocuirii vegetatiei naturale prin culturi, a reprezentat sursa umana cea mai importanta care a contribuit la accentuarea efectului de sera.

Prin extinderea culturii orezului in Asia de Sud-Est se inregistreaza o cresterte semnificativa a cantitatii de gaz metan eliberate in atmosfera. Intensificarea eroziunii solului ca urmare a activitatilor antropice distruge anual productivitatea a 60 000 -   70 000 km² si are drept consecinta extinderea terenurilor agricole pe versanti in detrimentul padurilor si al pajistilor.

Fenomenele de defrisare sunt intensificate prin pasunat, destelenirea terenurilor si prin distrugerea vegetatiei lemnoase in regiunile semidesertice cu ecosisteme extrem de fragile.