Titlurile comerciale de valoare

TITLURILE COMERCIALE DE VALOARE

1. Notiuni generale, cambia

Titlurile de valoare sau de credit sunt acele inscrisuri care incorporeaza anumite valori patrimoniale si constata existenta unei obligatii comerciale sau drept de creanta pe care posesorul acestuia il poate executa dupa trecerea unui anumit interval de timp. Circulatia acestor titluri care incorporeaza valori patrimoniale nu este conditionata de efectuarea unor formalitati, cum ar fi cele prevazute de legislatia civila pentru cesiunea de creanta, ci, prin incorporarea drepturilor in titlu, se simplifica circulatia acestora, iar exceptiile personale ale debitorului fata de titularul initial nu mai pot fi ridicate.

Conform prevederilor art. 3 din Codul Comercial, emiterea si circulatia titlurilor de valoare sau a titlurilor de credit, reprezinta fapte de comert obiective

Caracteristici comune ale titlurilor de valoare

Titlurile de valoare prezinta urmatoarele caractere comune:

- caracter constitutiv - dreptul de creanta este incorporat direct in titlul de valoare respectiv si poate fi exercitat numai in temeiul inscrisului respectiv;

- caracter formal - inscrisul care constata dreptul respectiv trebuie sa imbrace o anumita forma si sa contina toate mentiunile prevazute cu caracter obligatoriu de lege;

- caracter literal - intinderea si natura dreptului continut in titlu se pot determina numai in masura si in conditiile mentionate in inscrisul respectiv. Astfel, nu pot fi admise nici un fel de alte mijloace de proba in vederea determinarii cuprinsului sau intinderii obligatiilor/drepturilor respective in afara titlului insusi. Titlul confera posesorului legitim certitudinea dreptului sau in conditiile mentionate in acesta;

- titlul confera un caracter autonom creantei respective - dupa emiterea titlului, emitentul acestuia nu este obligat in virtutea raportului juridic originar (fundamental), ci exclusiv in virtutea semnarii titlului. Mai mult, in circulatia titlului, fiecare nou posesor este considerat a avea un drept nou, originar propriu, autonom si nu un drept cedat. Astfel, dobanditorul are un drept autonom (adica un drept care este independent fata de dreptul transmitatorului). Ca o consecinta a acestui fapt, dobanditorului titlului nu se pot opune exceptiile care puteau fi opuse transmitatorului.

Utilitatea comerciala a titlurilor de valoare

Titlurile comerciale au urmatoarea utilitate comerciala:

- instrumente de plata - pot servi la stingerea unei obligatii banesti;

- instrumente de credit - pot fi cedate inainte de scadenta fie in proprietate, fie in garantie, pentru a se obtine un credit, mobilizand o creanta baneasca;

- instrumente de garantie - avand in vedere caracterul constitutiv si autonom al titlurilor de valoare, acestea pot fi folosite ca mijloace alternative de garantare a executarii unor obligatii comerciale, fiind functia cea mai des intalnita in practica pentru titlurile de valoare.

Clasificarea titlurilor de valoare

Titlurile de valoare se clasifica dupa urmatoarele criterii:

a)Dupa continutul acestora: titluri de valoare care dau dreptul la plata unei sume de bani - efecte de comert, negociabile, care reprezinta si titluri de credit: cambia, biletul la ordin si cecul; titluri care confera drepturi complexe patrimoniale si nepatrimoniale - valorile mobiliare, in principal actiunile si obligatiunile emise de societatile comerciale detinute public; titluri de valoare care confera dreptul la anumite cantitati de marfuri - titluri reprezentative ale marfurilor: conosamentul, recipisa de depozit, garantul. Conosamentul este inscrisul eliberat de comandantul sau armatorul navei cu care se transporta marfurile, care atesta incarcarea marfurilor pentru a fi transportate.

Posesorul legitim al inscrisului este considerat proprietarul marfurilor. Recipisa de depozit este un inscris care confera titularului dreptul de proprietate asupra marfurilor depozitate in magazii specializate (docuri, antrepozite etc.). Garantul este inscrisul care confera calitatea de titular al unui drept de garantie reala mobiliara asupra marfurilor depozitate.

b) Dupa modul de circulatie al acestora: titluri nominative, in cuprinsul carora este mentionat numele posesorului legitim. Potrivit legii, titlul nominativ se poate transmite prin cesiune. Cesiunea  consta in inscrierea in titlu a numelui cesionarului si predarea titlului; titlurile la ordin - titlurile care cuprind drepturi ce pot fi exercitate numai de catre o anumita persoana si care se transmit prin gir - cambia si biletul la ordin.

Operatiunea girului, prin care se realizeaza transmiterea titlului, consta dintr-o mentiune translativa de drepturi facuta de posesorul titlului, chiar in titlu, cu precizarea numelui dobanditorului; titlurile la purtator, care nu determina persoana titularului drepturilor si care se transmit prin simpla traditiune a titlului respectiv (transmiterea materiala a inscrisurilor).

c) Dupa cauza: titlurile cauzale, care mentioneaza cauza obligatiei - actiunile, conosamentul; titlurile abstracte, care incorporeaza dreptul respectiv, fara a mentiona cauza obligatiei, avand valoare juridica prin ele insele - cambia, biletul la ordin, cecul.

In activitatea comerciala sunt folosite unele inscrisuri care imprumuta anumite caracteristici ale titlurilor de valoare, fara a fi veritabile titluri comerciale de valoare. De aceea, ele sunt denumite titluri de valoare improprii. Sunt avute in vedere: biletele de calatorie cu mijloacele de transport (metrou, tramvai, troleibuz, autobuz, tren etc.), biletele de loterie, biletele pentru statiunea de odihna, biletele de intrare la teatru etc.

CAMBIA

Consideratii generale

Cambia este unul dintre titlurile de credit cu mare aplicabilitate in activitatea comerciala. Cambia este un titlu de valoare in baza caruia o persoana, numita tragator, da ordin unei alte persoane, numita tras, sa plateasca la scadenta o anumita suma de bani unei terte persoane - beneficiar - sau la ordinul acesteia. Asa cum rezulta din definitie, cambia implica participarea a trei persoane: tragatorul (emitentul), trasul si beneficiarul. Tragatorul (emitentul) este persoana care emite titlul; el da dispozitia sa se plateasca o suma de bani.

Prin semnatura sa, tragatorul isi asuma obligatia de a face sa se plateasca suma de bani beneficiarului de catre tras. Emitentul inscrisului poarta denumirea de tragator, deoarece ,,trage" titlul asupra debitorului care este obligat sa efectueze plata. Trasul este persoana careia i se adreseaza dispozitia (ordinul) de a plati o suma de bani. Beneficiarul este persoana careia sau la ordinul careia urmeaza sa se faca plata catre tras.

Cambia este emisa sau transmisa in principal in scopul stingerii unui raport juridic fundamental izvorat dintr-un contract comercial. In cadrul mecanismului cambial, un rol important este jucat nu numai de catre raportul fundamental in baza caruia cambia a fost emisa initial, dar si de functia acesteia de titlu de valoare formal si complet.

Astfel, in baza raportului fundamental, debitorul urmarit poate opune creditorului o exceptie specifica raporturilor lor personale, dar fiecare semnatar ulterior al cambiei, in virtutea titlului insusi, este tinut raspunzator de plata acestuia fata de posesorul legitim al cambiei. Pe de alta parte, raportul juridic fundamental in baza caruia cambia a fost emisa este exterior si de regula, preexistent fata de raportul juridic cambial. Prin emiterea cambiei catre beneficiar se sting de fapt, doua obligatii: obligatia trasului fata de tragator, ca si obligatia tragatorului fata de beneficiar. Beneficiarul poate stinge mai departe alte obligatii ale sale prin transmiterea cambiei prin gir in favoarea creditorului sau, inscriind pe spatele acesteia ordinul de a se plati acea suma de bani creditorului sau.

Noul raport juridic de drept cambial nu antreneaza desfiintarea raportului fundamental, astfel ca posesorul cambiei accepta un instrument de plata simplificat, dar nu renunta la garantiile suplimentare ce pot fi atasate raportului fundamental. In acest fel se poate explica faptul ca obligatia cambiala, desi este o obligatie abstracta, este nula daca este semnata fara cauza sau daca se bazeaza pe o cauza ilicita.

Legislatia aplicabila in materie este Legea nr. 58/1934, care corespunde principiilor fundamentale mentionate in Conventia Internationala referitoare la legea uniforma a cambiei si biletului la ordin din 1930, semnata la Geneva,cuprinzand legea uniforma asupra cambiei si biletului la ordin, modificata si completata de catre Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 impreuna cu reglementarile specifice emise de catre Banca Nationala a Romaniei.

Caracterele juridice

Pe langa caracterele generale ale titlurilor de valoare, cambia are si urmatoarele caractere proprii:

a) titlu de credit utilizat ca efect de comert sau efect financiar datorita caracterului abstract si literal al inscrisului;

b) are ca obiect intotdeauna plata unei sume de bani;

c) este un titlu complet - in sensul ca va trebui sa cuprinda toate mentiunile necesare pentru identificarea obligatilor cambiali sau a sumelor de bani ce vor fi platite; lipsa unor astfel de mentiuni nu poate fi suplinita cu alte documente, iar calitatea obligatului cambial mentionata pe titlu nu poate fi contestata;

d) titlu la ordin , transmisibil prin gir. Dreptul cuprins in cambie poate fi exercitat de beneficiar sau de persoana careia acesta i-a transmis cambia prin gir. Clauza ,,la ordin" este subanteleasa in orice cambie. Deci, emitentul cambiei autorizeaza pe posesorul ei sa o transmita altei persoane oricand doreste si la infinit. Legea permite transmiterea cambiei si pe calea dreptului comun a cesiunii de creanta. In acest scop, in cambie trebuie sa se faca mentiunea ,,nu la ordin";

e) titlu abstract - in sensul ca, odata emisa cambia, drepturile si obligatiile decurgand din aceasta devin independente de raportul juridic fundamental in baza caruia cambia a fost emisa;

f) creeaza obligatii autonome, in sensul ca obligatiile create in baza raportului juridic cambial sunt independente, fiecare semnatura pusa pe cambie fiind sursa unui nou raport juridic distinct;

g) creeaza obligatii neconditionale, in sensul ca obligatiile create in baza raportului juridic cambial nu pot fi afectate de nici un fel de conditie;

h) creeaza obligatii juridice solidare - in sensul ca, prin transmiterea cambiei pe calea girului, ultimul posesor legitim al acesteia poate cere plata sumei de bani prevazute in cambie de la oricare dintre semnatarii acesteia, fara a exista o ordine prestabilita.

Functiile cambiei sunt urmatoarele:

a) instrument de schimb valutar. Cambia a aparut ca o necesitate impusa de nevoile existentei unui instrument juridic prin care sa se realizeze schimbul valutar. Notiunea de cambie este preluata din dreptul italian si are la baza cuvantul ,,cambio", care inseamna schimb. Deci, cambia era menita sa realizeze un schimb. La origine era vorba de un schimb de moneda. Functia cambiei de instrument de schimb valutar are, in prezent, o valoare istorica. Ea ar mai putea prezenta interes in raporturile comerciale internationale.

b) instrument de credit-principala functie a cambiei. Intr-adevar, deoarece suma de bani prevazuta in cambie nu trebuie achitata imediat, ci la un anumit termen, prin intermediul cambiei se acorda debitorului un credit pe intervalul de timp determinat de acesta.

c) instrument de plata - aceasta functie este asemanatoare functiei pe care o indeplineste moneda. Cambia prezinta insa avantajul ca evita folosirea de numerar.

Conditiile de validitate ale cambiei

Conditiile emiterii cambiei sunt atat conditii de fond si conditii de forma.

Cambiile sunt supuse legilor comerciale, cambia fiind, in baza art. 3 din Codul Comercial, o fapta de comert. Trebuie indeplinite conditiile prevazute de Codul civil pentru validitatea actelor juridice: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza (art. 948 C.civ.).

Conditiile de fond ale cambiei sunt: consimtamantul si cauza, capacitatea si obiectul.

a) Consimtamantul si cauza cambiei prezinta o particularitate. In aprecierea lor trebuie avut in vedere caracterul general si abstract al obligatiilor cambiale. Orice obligatie cambiala se desprinde de cauza care i-a dat nastere si se manifesta ca o obligatie de sine-statatoare.

b) Capacitatea ceruta pentru asumarea unor obligatii cambiale este cea prevazuta de dispozitiile Decretului nr. 31/1954 pentru incheierea actelor juridice. Intr-adevar, Codul comercial contine dispozitii speciale pentru capacitatea ceruta persoanei fizice pentru a fi comerciant, dar nu reglementeaza nici o conditie de capacitate pentru incheierea actelor juridice comerciale.

c) Obiectul cambiei il constituie prestatiile la care se obliga persoanele implicate in raporturile cambiale. Fiecare obligatie cambiala are un obiect concret, care este determinat de natura obligatiei asumate (tragator, tras, avalist etc.).

Nerespectarea conditiilor pentru validitatea cambiei atrage dupa sine sanctiunea nulitatii, in conditiile reglementate in dreptul comun.

Conditii de forma

A. Forma scrisa

Legea nr. 58/1934 nu prevede in mod expres conditia formei scrise. Aceasta conditie este subanteleasa de vreme ce art. 1 din lege se refera la ,,textul inscrisului", iar cambia trebuie semnata si poate fi transmisa prin gir tot prin semnatura. Cambia poate fi scrisa in limba romana ori intr-o limba straina, indiferent daca persoanele implicate cunosc ori nu aceasta limba.

O cambie trebuie scrisa doar intr-o singura limba (romana sau straina) pentru a nu crea confuzii. O cambie poate fi scrisa de mana, batuta la masina ori tiparita. Se admit si formularele tipizate, care se completeaza in spatiile libere. In toate cazurile insa, semnatura  sa apartina persoanei care semneaza.

B. Mentiunile obligatorii:

a) denumirea de cambie

Intrucat legea impune ca in inscris sa fie inclusa mentiunea de cambie, inseamna ca nu sunt admise expresii echivalente. In consecinta, nu ar putea fi folosite notiuni ca cea de ,,polita", care era folosita de reglementarile anterioare, chiar daca in trecut era larg cunoscut ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani determinate. Ordinul de plata trebuie exprimat sub forma unui ordin propriu-zis (,,platiti", ,,veti plati" etc.) sau in alta forma ,,mai politicoasa", ,,va autorizez sa platiti" etc. Daca suma de bani a fost aratata in cifre si litere, in caz de neconcordanta intre ele prevaleaza suma aratata in litere (art. 6 din lege).

b) numele trasului

Legea cere ca inscrisul sa prevada numele persoanei care trebuie sa execute plata, adica numele trasului. Se are in vedere numele si prenumele persoanei fizice sau, dupa caz, denumirea persoanei juridice(firma). In cazul neindicarii trasului, cambia este lovita de nulitate. In calitate de tras poate fi indicata orice persoana fizica sau juridica. Potrivit legii, in calitate de tras poate fi indicat insusi tragatorul (art. 3).

Legea permite si posibilitatea indicarii mai multor persoane in calitate de tras, dar in mod cumulativ, adica numai daca fiecare din aceste persoane accepta plata intregii sume (obligatie solidara); indicarea scadentei. Potrivit legii, inscrisul trebuie sa indice scadenta, adica data la care obligatia cambiala devine exigibila si posesorul cambiei poate cere plata sumei de bani mentionata in inscris. Scadenta trebuie sa fie unica. Legea interzice cambia cu plata in rate. O cambie cu scadente succesive este lovita de nulitate (art. 36 din lege).

c) potrivit Legii nr. 58/1934 scadenta poate fi formulata in patru moduri diferite:

- scadenta la vedere (la prezentare, la cerere)

Aceasta formula il indreptateste pe beneficiar sa pretinda plata la data la care are interesul sa o obtina. El o poate cere, in principiu, chiar in ziua emiterii titlului, dar in maximum un an de la aceasta data.

- scadenta la un anumit timp de la vedere

Il obliga pe posesor sa prezinte cambia debitorului oricand ii convine, urmand ca de la acea data inainte sa curga termenul de exigibilitate.

- scadenta la un anumit timp de la data emiterii

Daca tara de emisiune si cea de plata au calendare diferite, scadenta se stabileste socotindu-se din ziua care corespunde celei de emisiune potrivit calendarului locului de plata.

- scadenta la o zi fixa

Si in acest caz data exigibilitatii se considera fixata dupa calendarul locului de plata, daca difera de cel al tarii de emisiune. Indiferent de modalitatea utilizata, scadenta cambiei trebuie sa fie precisa si neconditionata, nu cu termene cumulative, alternative sau succesive, ci una singura pentru toata suma. Cambia care nu cuprinde o astfel de scadenta este nula.

d) indicarea locului unde trebuie facuta plata.

Inscrisul trebuie sa prevada locul unde debitorul (trasul) va face plata. Intrucat legea cere sa se indice locul platii, se considera ca trebuie sa se arate numai localitatea, iar nu domiciliul ori sediul debitorului. Deci, in cambie trebuie precizata localitatea unde se va face plata si nu adresa completa a debitorului (strada, nr. etc.).

Legea permite indicarea mai multor locuri de plata. In acest caz, posesorul cambiei o poate prezenta pentru acceptare sau plata la oricare intre aceste locuri (art. 2 alin. 5 din lege). In lipsa unei mentiuni privind locul unde trebuie facuta plata, legea prezuma ca loc al platii, locul aratat langa numele trasului, care este considerat si loc al domiciliului trasului (art. 2 alin. 5 din lege).

e) numele celui caruia sau la ordinul caruia se va face plata

Potrivit legii, in cambie trebuie sa se arate persoana careia i se va face plata sau la ordinul careia plata trebuie facuta. In cambie pot fi indicati mai multi beneficiari, in mod cumulativ ori alternativ. De asemenea, tragatorul este indreptatit sa se indice pe sine in calitate de beneficiar (art. 3 din lege).

f) data si locul emiterii

Inscrisul trebuie sa cuprinda data si locul emiterii cambiei de catre tragator. Data se indica prin ziua, luna si anul emiterii cambiei. In cazul cand in titlu nu figureaza data de emisiune, cambia este lovita de nulitate. Totodata, precizarea datei emiterii cambiei permite stabilirea capacitatii tragatorului in momentul tragerii cambiei. In cambie trebuie sa se mentioneze locul emisiunii. Deci, inscrisul nu trebuie sa cuprinda localitatea in care a fost emisa cambia. Mentionarea locului emiterii cambiei prezinta interes pentru determinarea legii aplicabile pentru formarea cambiei .

g) semnatura tragatorului

Faptul ca vointa exprimata in cambie apartine tragatorului este atestat de semnatura acestuia pe inscrisul in cauza. De aceea, pentru a produce efecte, cambia trebuie semnata de tragator. In absenta semnaturii tragatorului, cambia este lovita de nulitate. Semnatura trebuie sa fie autografa. Ea se compune din numele si prenumele ori numele si initiala prenumelui, respectiv firma tragatorului (art. 8 din legea nr. 58/1934).

C. Mentiunile facultative

1) clauze care influenteaza obligatia cambiala. Legea permite mentionarea unor clauze care influenteaza obligatia cambiala.

- clauza ,,nu la ordin". O atare clauza are ca efect interzicerea transmiterii cambiei prin gir. In acest caz, cambia este transmisibila numai in forma si cu efectele unei cesiuni din dreptul comun (art. 13 alin. 2 din lege).

- clauza ,,fara cheltuieli" sau ,,fara protest". Aceasta clauza inscrisa in cambie scuteste pe beneficiarul cambiei de obligatia de a arata protestul de neacceptare sau neplata, care este cerut pentru exercitarea actiunii in regres (art. 51 din lege).

2) Clauze care nu influenteaza obligatia cambiala.

- clauza ,,fara procura". Aceasta clauza confirma ca posesorul cambiei pretinde suma mentionata in titlu in virtutea unui drept propriu.

-clauza ,,valoare data in garantie". O asemenea mentiune atesta faptul ca titlul a fost dat in scopul garantarii executarii altei obligatii. Deci, clauza arata cauza transmiterii titlului, dar nu are nici un efect asupra obligatiei cambiale.

3) Clauze considerate nescrise. Legea interzice includerea in cambie a unor mentiuni, dar, intrucat aceste mentiuni nu sunt in contradictie cu obligatiunile cambiale, aceste mentiuni sunt considerate nescrise.

Clauza de descarcare a tragatorului de obligatia de plata. Potrivit legii, tragatorul raspunde de acceptarea si plata cambiei. El se poate descarca de raspunderea pentru acceptarea cambiei de catre tras, nu insa si de raspunderea pentru plata cambiei. Orice clauza prin care tragatorul se descarca de raspunderea de plata a cambiei se socoteste nescrisa (art. 11 din lege).

4) Clauze care atrag nulitatea obligatiei cambiale. Unele clauze altereaza natura obligatiilor cambiale si, in consecinta, ele conduc la nulitatea cambiei. Fac parte din aceasta categorie: clauza prin care se stipuleaza o conditie a obligatiei cambiale; clauza privind plata cambiei printr-o alta prestatie in locul sumei de bani; clauza privind completarea elementelor esentiale ale cambiei prin alte inscrisuri etc.

Cambia in alb

Cambia poate fi emisa de tragator in mod deliberat, fara a cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de lege, urmand ca acestea sa fie completate ulterior cu excluderea interventiei tragatorului de catre primitorul cambiei sau de un posesor succesiv al acesteia (art. 12 din lege). Din dispozitiile legii, rezulta ca poate fi lasata in alb oricare dintre mentiunile obligatorii, cu exceptia semnaturii tragatorului. Fara semnatura tragatorului nu poate exista o obligatie cambiala. Cambia in alb este completata fie de primitorul ei, fie de posesorul succesiv al cambiei. Temeiul juridic al completarii este dreptul de completare care se transmite dobanditorului odata cu remiterea titlului. Acest drept poate fi exercitat in limitele intelegerii dintre tragator si primitorul cambiei (contract de completare). Intelegerea de completare poate fi expresa ori tacita, in acest din urma caz intelegerea poate rezulta din celelalte mentiuni ale cambiei ori din cuprinsul raportului fundamental care a determinat emiterea cambiei. Cambia in alb poate fi completata oricand, insa inainte de prezentarea ei la plata. Dreptul de completare trebuie exercitat in termen de 3 ani de la data emiterii titlului (art. 12 din lege). Dupa expirarea acestui termen, posesorul cambiei decade din dreptul de completare.

2.Transmiterea, acceptarea, avalul, plata si neplata cambiei (girul)

Girul este actul juridic prin care posesorul cambiei - girant - transmite altei persoane - giratar - printr-o declaratie scrisa si semnata pe cambie si prin predarea titlului, toate drepturile izvorand din titlul respectiv. Girantul este persoana titulara a dreptului, legitimata in conditiile legii si care este posesoarea titlului. Giratarul poate fi orice persoana, indiferent daca este o persoana straina sau care este implicata in raportul cambial (tragator, tras etc.).

La fel cum emiterea cambiei se justifica prin existenta prealabila a unor raporturi juridice intre persoanele implicate in raportul cambial (raporturi juridice fundamentale), tot astfel si girul are la baza un raport juridic preexistent intre girant si giratar. Prin gir, beneficiarul ordona trasului sa plateasca suma de bani inscrisa pe titlu giratarului sau altei persoane desemnate la ordinul acestuia.

Prin gir se creeaza un nou raport juridic distinct prin care se garanteaza si plata de catre obligatul principal catre giratar a sumei de bani inscrise pe cambie. Intre gir si cesiune exista importante deosebiri. Astfel, prin gir, giratarul dobandeste un drept propriu si autonom, fara sa i se poata opune exceptiile care puteau fi opuse girantului; in cazul cesiunii, cesionarul dobandeste drepturile pe care le-a avut cedentul si deci exceptiile pe care debitorul le putea invoca cedentului pot fi opuse si cesionarului.

Pentru a fi valabil, girul trebuie sa indeplineasca anumite conditii de forma, si anume, trebuie scris pe cambie sub forma unui ordin de plata a sumei de bani adresat debitorului principal.

Efectele girului sunt urmatoarele:

a) efectul translativ - ca efect al legii, prin gir se transmit toate drepturile izvorate din cambie, inclusiv eventualele drepturi accesorii acesteia;

b) efectul de garantie - in baza girului, girantul isi asuma obligatia de a garanta acceptarea la plata a cambiei de catre tras astfel fiind tinut personal pentru plata sumei de bani in cazul in care trasul refuza acceptarea la plata;

c) efectul de legitimare - ca efect al girului, giratarul este legitimat in calitate de creditor al sumelor mentionate in cambie si este socotit ca un posesor legitim al acesteia.

Acceptarea cambiei

Acceptarea la plata a cambiei reprezinta manifestarea de vointa a trasului in sensul asumarii si executarii la scadenta a obligatiei de a plati suma de bani mentionata in cambie. Prezentarea cambiei la acceptare este o obligatie facultativa a posesorului cambiei, astfel incat cambia poate fi prezentata de catre posesorul ei legitim la plata fara o acceptare prealabila a acesteia. In cazul in care scadenta cambiei este precizata ca fiind la un anumit timp de la vedere, prezentarea cambiei spre acceptare este obligatorie.

De asemenea, aceasta formalitate este obligatorie in cazul in care tragatorul sau girantul au inserat in titlu o clauza speciala in acest sens. Cambia se prezinta spre acceptare de catre posesorul acesteia catre tras pana la data scadentei, cu exceptia cazurilor in care acceptarea este obligatorie. Prezentarea cambiei spre acceptare se face la domiciliul trasului. Acceptarea se va inscrie pe cambie prin cuvantul "acceptat" sau orice alta expresie echivalenta. Simpla semnatura a trasului poate echivala cu acceptare. Acceptarea cambiei la plata trebuie sa fie neconditionata.

Avalul cambiei

Avalul poate fi definit ca un act juridic prin care o persoana, numita avalist, se obliga sa garanteze obligatia asumata de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat. Plata unei cambii poate fi garantata de catre un tert, pentru intreaga suma prevazuta in cambie sau pentru o parte din ea. Avalul este deci o garantie inscrisa pe cambie, asumata de un semnatar al cambiei sau de o terta persoana de a plati integral sau partial suma mentionata pe cambie, in aceleasi conditii ca si cel garantat.

Avalul reprezinta o garantie pentru plata sumei de bani, si nu pentru persoana debitorului. Spre deosebire de gir, al carui scop principal este transmiterea cambiei si numai in subsidiar garantarea acceptarii la plata, unicul scop al avalului il reprezinta constituirea unei garantii. Prin aval se creeaza un nou raport juridic independent, de garantare a platii cambiei.

Avalul se inscrie pe cambie si se semneaza de catre persoana care-l da, folosindu-se mentiunea "Pentru aval" pusa pe fata titlului.

Avalul se poate da pentru garantarea executarii obligatiei fie de catre tras, fie de catre tragator sau chiar pentru alt avalist.

Avalul prezinta urmatoarele particularitati:

- nu poate fi dat sub conditii;

- poate garanta numai o parte a obligatiei;

- daca nu se precizeaza persoana avalizata, se presupune ca avalul este dat pentru garantarea obligatiilor tragatorului.

Efectele avalului sunt:

- desi se aseamana cu fidejusorul, avalistul nu dispune de beneficiul de discutiune (ci doar de cel in diviziune), chiar in cazul nulitatii obligatiei avalizatului, avalistul ramane tinut la plata.

- avalistul poate opune posesorului titlului exceptiile pe care debitorul avalizat le avea contra lui.

- prin plata cambiei avalistul se subroga in drepturile posesorului-platit putandu-si exercita actiunea directa contra trasului (sau avalistilor lui) sau actiunea de regres contra: tragatorului, girantilor (si avalistii lor).

Plata cambiei si consecintele neplatii acesteia

Cambia trebuie prezentata la plata in mod obligatoriu de catre posesorul legitim al titlului catre tras, chiar in cazul in care acesta a refuzat acceptarea cambiei, sau avalistului, trasului sau altor debitori in regres daca s-au indeplinit formalitatile legale. Plata cambiei se poate cere la scadenta, care este determinata de la emiterea titlului sau determinabila ulterior de catre posesorul acesteia. Cambia trebuie prezentata la plata in ziua scadentei sau in maximum doua zile lucratoare dupa expirarea scadentei acesteia. In cazul scadentei la vedere, cambia trebuie platita la prezentare. Locul si adresa platii sunt cele indicate in titlu, iar in lipsa acestora, plata se face la locul si adresa indicate langa numele trasului.

Pentru a fi valabila, plata trebuie sa fie facuta de o persoana capabila si care nu a fost declarata in faliment. Plata la scadenta, in conditiile legii, facuta de catre trasul acceptant duce la stingerea obligatiei cambiale a trasului, ca si a celor ale tuturor debitorilor cambiali. Posesorul cambiei care nu a primit suma de bani prevazuta in cambie poate obtine satisfacerea dreptului sau prin mijloace cambiale - actiunile cambiale sau prin mijloace extra cambiale, care sunt de fapt actiuni in justitie reglementate de dreptul comun (imbogatirea fara justa cauza, actiunea cauzala formulata in baza raportului juridic fundamental).

Exceptiile cambiale

Debitorul cambial se poate opune pretentiilor posesorului prin invocarea anumitor exceptii, limitate insa de caracterul autonom al cambiei ca titlu de valoare. Exceptiile cambiale sunt de doua tipuri: a) exceptii cambiale obiective: absolute - cele pe care le poate invoca orice debitor impotriva oricarui creditor (prescriptia, nevalabilitatea formala a cambiei etc.) - sau relative - cele pe care numai anumiti debitori le pot invoca impotriva oricaror posesori ai cambiei (falsificarea semnaturilor, nevalabilitatea obligatiei cambiale etc.); b) exceptii cambiale subiective: absolute - pe care orice debitor cambial le poate opune anumitor posesori ai cambiei (lipsa de legitimare, incapacitatea posesorului cambiei etc.) - sau relative - care privesc un anumit raport cambial si pot fi invocate de un anumit debitor si de un anumit posesor al cambiei (vicii de consimtamant sau exceptii privind raportul juridic fundamental).

Prescriptia

Actiunile cambiale directe se prescriu in termen de 3 ani de la data scadentei cambiei. Actiunile de regres se prescriu in termen de un an de la data protestului de neacceptare a platii. Actiunile exercitate de debitorii de regres contra altor debitori de regres se prescriu in termen de 6 luni de la data platii cambiei sau de la data actiunii in regres impotriva respectivului debitor.

3. BILETUL LA ORDIN

Consideratii generale - biletul la ordin este inscrisul prin care emitentul (debitorul) se obliga sa plateasca beneficiarului sau la ordinul beneficiarului o suma de bani la locul si scadenta aratata in titlu. Acesta este un titlu de valoare asemanator cambiei. De aceea, biletul la ordin este reglementat, ca si cambia, de Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, modificata si completata de catre Ordonanta Guvernului nr. 11/1993, impreuna cu reglementarile specifice emise de catre Banca Nationala a Romaniei, printr-un numar restrans de articole - art. 104-107. In art. 106 se precizeaza in mod expres ca, in masura in care nu sunt incompatibile, toate dispozitiile relative la cambie sunt aplicabile si biletului la ordin.

Conditii de forma si de executare - reprezinta  conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca biletul la ordin, fiind aceleasi ca si cele prevazute pentru cambie cu exceptia faptului ca intr-un bilet la ordin nu va figura numele trasului si biletul la ordin nu poate fi acceptat la plata.

Mentiunile obligatorii ale biletului la ordin - biletul la ordin trebuie sa cuprinda mentiunile prevazute de art. 104 din lege. Aceste mentiuni sunt urmatoarele:

- denumirea biletului la ordin

- promisiunea neconditionata de a plati o suma de bani determinata

- indicarea scadentei

- locul unde trebuie facuta plata

- numele aceluia caruia sau la ordinul caruia trebuie facuta plata, altfel spus numele beneficiarului

- data si locul emiterii biletului la ordin

- semnatura emitentului. Inscrisul trebuie sa poarte semnatura personala a emitentului .

Deosebirile dintre cambie si biletul la ordin

Principalele trasaturi ce deosebesc cambia de biletul la ordin sunt:

. din punctul de vedere al numarului de conditii de valabilitate, cambia contine mai multe (8) fata de biletul la ordin (7), la acesta din urma lipsind indicarea numelui trasului, pentru ca, la biletul la ordin tragatorul si trasul se identifica;

. biletul la ordin presupune doar doi participanti: emitentul (tragator) si beneficiarul, fata de cambie care presupune trei participanti;

. la biletul de ordin, cel ce se angajeaza sa plateasca este chiar emitentul;

. biletul la ordin nu se prezinta la acceptare; nici chiar in cazul biletului la ordin cu scadenta la un anumit timp de la vedere care trebuie prezentat in termen de 1 an de la emitere, aceasta prezentare nu are valoarea unei acceptari a titlului, ci serveste doar la determinarea momentului exigibilitatii;

. in lipsa precizarii in titlu a locului emiterii se subintelege ca acesta este cel mentionat ca loc de plata (pentru ca emitentul este si cel care plateste).

4. CECUL

Consideratii generale

Cecul, ca titlu de credit, este folosit de catre titularii de conturi bancare. Prin intermediul acestora, tragatorul (titularul de cont) da ordin bancii la care are un disponibil banesc sa plateasca la prezentarea titlului o anumita suma de bani. In vederea emiterii unui cec, tragatorul acestuia trebuie sa aiba disponibil in contul bancar (acoperire). Suma de bani trebuie sa fie certa, lichida si exigibila si asupra acesteia tragatorul (emitentul) sa aiba dreptul de a dispune prin cec. Emiterea unui cec fara acoperire reprezinta infractiune. Mai mult, intre tragator si banca trebuie sa existe o conventie cu privire la dreptul acestuia de a emite cecuri pe formularele special puse la dispozitia sa de catre banca. Regimul juridic al cecului este reglementat de Legea nr. 59/1934 asupra cecului, modificata si completata prin Ordonanta Guvernului nr. 11/1993 si normele speciale emise in acest sens de catre Banca Nationala a Romaniei.

Conditii de valabilitate si executare

Cecul trebuie sa fie emis in forma scrisa, eventual pe formularele special emise de catre banci in acest sens si trebuie sa cuprinda urmatoarele mentiuni obligatorii: denumirea de cec, ordinul neconditionat de plata a unei sume de bani, numele celui care trebuie sa plateasca, locul platii, data si locul emiterii, semnatura emitentului.

Cecul este transmisibil prin gir, care trebuie scris pe cec si semnat de catre giratar. Daca titlul contine clauza "nu la ordin", atunci acesta poate fi transmis prin cesiune pe calea dreptului comun. Cecul la purtator se transmite prin simpla traditiune a titlului.

Plata cecului nu este supusa nici unei formalitati de acceptare la plata, cecul fiind un instrument de plata la vedere. Prezentarea cecului la plata se face la banca, in termenele stabilite de lege: 8 zile de la emitere daca este platibil in localitatea in care a fost emis, si 15 zile in cazul in care cecul este platibil in alta localitate decat cea in care a fost emis. Termenele se calculeaza de la data mentionata pe cec ca si data a emiterii cecului. In cazul in care cecul nu este platit la prezentare, beneficiarul acestuia nu are actiune directa impotriva trasului, adica a bancii la care tragatorul isi are deschise conturile.

Refuzul la plata da dreptul beneficiarului platii la formularea actiunilor in regres impotriva girantilor, tragatorilor si celorlalti obligati de regres. Pentru exercitarea acestor actiuni, cecul trebuie sa fi fost prezentat la plata in termenele prevazute de lege si refuzul de plata al trasului (bancii) sa fie constatat printr-o declaratie oficiala a bancii semnata si datata pe cec. Aceste formalitati trebuie indeplinite inainte de expirarea termenului de prezentare. Beneficiarul cecului refuzat la plata are la dispozitie aceleasi mijloace ca si in materie cambiala pentru a solicita executarea obligatiilor asumate de catre obligati in baza titlului.

Cecul reprezinta titlu executoriu pentru suma inscrisa pe acesta si pentru accesorii. Competenta pentru investirea cu formula executorie este judecatoria de la locul platii. Conform Legii nr. 59/1934, privind cecul, pentru valabilitatea acestuia trebuie sa contina urmatoarele mentiuni obligatorii:

. denumirea de cec;

. mandatul (ordinul) neconditionat dat bancii de a plati o anumita suma de bani;

. numele trasului (banca);

. locul de plata;

. data si locul emiterii;

. semnatura tragatorului.

Deosebirile dintre cec si cambie

Cecul, la fel ca si cambia, are acelasi regim juridic, se deosebeste de aceasta prin:

- raportul juridic existent intre tras si tragator, numit fundamental la cambie, poarta denumirea de provizion sau disponibil la cec si este esential pentru existenta acestuia, constand intr-un contract incheiat intre tragator si banca unde se constituie acest disponibil, fie sub forma unui depozit banesc, fie ca urmare a unei deschideri de credit;

- cecul nu poate fi emis decat in limita sumei constituita ca provizion;

- la cec trasul nu poate fi decat o banca;

- numarul de conditii obligatorii este mai redus la cec, lipsind: numele beneficiarului (pentru ca aceasta mentiune este facultativa la cec, pe cand pentru cambie legea nu permite cambia la purtator, admitand ca numele beneficiarului sa nu fie indicat la emitere, ci doar ulterior, doar la cambia in alb), dar si scadenta (pentru ca cecul este platibil, fara exceptie "la vedere", motiv pentru care este considerat doar un instrument de plata, nu si de credit);

- cecul nu poate fi tras asupra tragatorului insusi, spre deosebire de cambie;

- in timp ce cambia in mod normal urmeaza a fi acceptata de tras (exceptie cambia "la vedere"), cecul nu poate fi acceptat, chiar daca ar exista o mentiune de acceptare inscrisa pe titlu, aceasta se considera nescrisa;

- pe cand posesorul cambiei poate actiona la alegerea sa, fie impotriva

acceptantului si avalistilor sai, fie impotriva debitorilor de regres, beneficiarul cecului are la dispozitie doar actiunea de regres contra girantilor, tragatorului si celorlalti din aceeasi categorie. Cecul este incompatibil cu actiunea directa (contra acceptantului) pentru motivul ca trasul (banca), lipsind obligatia acceptarii, nu are calitatea de debitor cambial.