Finantarea institutiilor publice

FINANTAREA INSTITUTIILOR PUBLICE

1 Principiile finantarii bugetare

Prin legile anuale ale bugetului de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat si prin hotararile de aprobare ale bugetelor locale se aproba creditele bugetare ca limita maxima pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar pe actiuni: social culturale, aparare nationala, ordine publica, autoritati publice, actiuni economice precum si alte actiuni.

Principiile ce stau la baza finantarii bugetare sunt:

• Finantarea se realizeaza in functie de stadiul de indeplinire a indicatorilor de plata si pe masura folosirii mijloacelor acordate anterior, nu exista un automatism in finantarea bugetara ;
• Finantarea nu se face din oficiu ci pe baza de cerere, beneficiarii unor sume de la buget trebuie sa solicite acele sume si sa argumenteze necesitatea finantarii lor;
• Finantarea bugetara intervine numai in completarea resurselor proprii, in caz ca exista acele resurse;
• Finantarea se realizeaza cu respectarea dispozitiilor legale;
• Prin finantarea bugetara trebuie sa se asigure o anumita eficienta in folosirea fondurilor precum si desfasurarea unui control asupra necesitatii, oportunitatii si economicitatii unor cheltuieli si actiuni.

2 Sursele de finantare ale institutiilor publice

Finantarea cheltuielilor curente si de capital ale institutiilor publice se asigura astfel:

• integral din bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
• din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale, bugetele fondurilor speciale, dupa caz;
• integral, din veniturile proprii.

1 Deschiderea si repartizarea creditelor bugetare

Institutiile publice finantate integral sau partial din bugetul statului sau bugetele locale, primesc fondurile bugetare sub forma creditelor bugetare nerambursabile acordate pentru acoperirea unor nevoi permanente, cu respectarea normelor legale de cheltuieli.

Creditele bugetare sunt:

• sume nerambursabile, nepurtatoare de dobanzi, fiind utilizate in interesul general al statului sau al colectivitatii locale;
• mijloace banesti prevazute in legea bugetara anuala ca limite maxime pentru cheltuielile fiecarui exercitiu bugetar, in structura aprobata prin lege, cu destinatii riguros stabilite prin clasificatia indicatorilor finantelor publice.

In procesul finantarii institutiilor publice se disting doua faze:

• deschiderea si repartizarea de credite bugetare;
• finantarea propriu zisa - efectuarea platilor de casa pe seama mijloacelor de trezorerie.

Creditele bugetare aprobate prin bugetul de stat si bugetele locale repartizate pe trimestre, pot fi folosite la cererea ordonatorilor principali de credite numai dupa deschiderea de credite prin dispozitie bugetara.

Acordarea fondurilor bugetare se face in limita creditelor bugetare deschise si potrivit destinatiilor aprobate, in raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispozitie anterior, cu respectarea dispozitiilor legale care reglementeaza efectuarea cheltuielilor respective.

Acordarea fondurilor se face de catre Ministerul Finantelor Publice catre ministere, celelalte organe centrale precum si sub forma de transferuri directiilor generale ale finantelor publice judetene si a Municipiului Bucuresti pentru bugetele locale.

Deschiderea, respectiv repartizarea de credite bugetare nu reprezinta o atribuire efectiva de mijloace banesti (o plata), ci numai o operatie preliminara care urmeaza sa se materializeze in finantare abia odata cu dispozitia ordonatorilor de credite pentru efectuarea platilor.

Scopul operatiei de deschidere de credite este de a incadra cheltuielile bugetare in limita surselor de finantare ce se colecteaza efectiv in acel buget, de a nu permite efectuarea unor plati daca nu exista in buget disponibilitatile banesti necesare ( pentru a se evita platile fara acoperire cu surse) .

Deschiderea de credite este, de fapt, o autorizare data de Ministerul Finantelor Publice si organele sale teritoriale ordonatorului principal de credite la diferite termene pentru a efectua plati pentru actiunile cuprinse in bugetele lor, dar in limita creditelor deschise. Autorizarea se acorda tinand cont de:

• creditele bugetare aprobate prin bugetul de venituri si cheltuieli;
• modul de folosire a creditelor deschise anterior;
• mijloacele existente in buget;
• modul de realizare a veniturilor;
• nevoile concrete ale institutiilor publice pentru perioada urmatoare.

Daca s-ar renunta la deschiderea de credite, Ministerul Finantelor Publice si organele sale teritoriale ar fi lipsite de posibilitatea efectuarii unui control financiar preventiv in efectuarea cheltuielilor si conditionarea acestora de realizarea veniturilor pentru a se pastra echilibrul bugetar in executie.

Cheltuielile din sumele alocate prin buget se pot aproba de catre ordonatorul de credite si se pot efectua numai daca au fost vizate in prealabil de conducatorul compartimentului financiar contabil sau alte persoane imputernicite sa acorde viza de control financiar preventiv.

Institutiile publice finantate integral de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele fondurilor speciale, dupa caz, varsa integral veniturile realizate la bugetul din care sunt finantate.

2 Particularitati privind finantarea din donatii si sponsorizari

Institutiile publice pot folosi, pentru desfasurarea activitatii lor, bunuri materiale si fonduri banesti primite de la persoanele juridice si fizice, sub forma de donatii si sponsorizari, cu respectarea dispozitiilor legale.

Fondurile banesti primite de la persoane juridice si fizice sub forma de donatii si sponsorizari de catre institutiile publice finantate integral de la buget se varsa direct la bugetul din care se finanteaza acestea. Cu sumele primite se majoreaza creditele bugetare ale bugetului respectiv si se vor utiliza cu respectarea destinatiilor stabilite de donator.

Cu fondurile banesti primite de la persoane juridice si fizice sub forma de donatii si sponsorizari, institutiile publice finantate integral sau partial din venituri proprii, isi majoreaza bugetele proprii. Aceste institutii au obligatia de a prezenta, in anexa la contul de executie bugetara trimestriala si anuala, situatia privind sumele primite si utilizate in aceste conditii si cu care a fost majorat bugetul.

Bunurile materiale primite sub forma de donatii si sponsorizari de catre institutiile publice se inregistreaza in contabilitatea acestora.

Finantarea cheltuielilor unor institutii publice, indiferent de subordonare, se asigura atat din bugetul de stat, cat si din bugetele locale, numai in cazurile in care, prin legea bugetara anuala sau prin legi speciale, se stabilesc categoriile de cheltuieli care se finanteaza prin fiecare buget.

3 Finantarea din veniturile proprii ale institutiilor publice

Veniturile proprii ale institutiilor publice se incaseaza, se administreaza, se utilizeaza si se contabilizeaza de catre acestea.

Veniturile proprii ale institutiilor publice, provin din chirii, organizarea de manifestari culturale si sportive, concursuri artistice, publicatii, prestatii editoriale, studii, proiecte, valorificari de produse din activitati proprii sau anexe, prestari de servicii si altele asemenea.

Excedentele rezultate din executia bugetelor institutiilor publice finantate din venituri proprii si subventii acordate de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul asigurarilor sociale de stat bugetele fondurilor speciale se regularizeaza la sfarsitul anului cu bugetul din care sunt finantate, in limita sumelor primite de la acesta.

Excedentele anuale rezultate din executia bugetelor institutiilor publice, finantate integral din venituri proprii, se reporteaza in anul urmator.

3 Finantarea din imprumuturi

Imprumut temporar pentru infiintarea unor activitati sau institutii publice

In cazul in care, la infiintarea in subordinea unor ordonatori principali de credite, a unor institutii publice sau a unor activitati finantate integral din venituri proprii, acestea nu dispun de fonduri suficiente, in baza documentatiilor temeinic fundamentate, ordonatorii principali de credite pot acorda imprumuturi fara dobanda din bugetul propriu, pe baza de conventie.

Imprumuturile acordate de ordonatorul principal de credite se ramburseaza integral in termen de 6 luni de la data acordarii.

Imprumuturi bancare sau prin emitere de obligatiuni

Unul din principiile de baza avute in vedere la construirea bugetelor este principiul echilibrului, principiu care limiteaza prevederile de cheltuieli publice la posibilitatea de acoperire cu resurse financiare, reflectate in veniturile bugetare.

De regula, presiunea asupra majorarii cheltuielilor publice, determinata in cele mai multe cazuri de necesitati colective reale, este atat de puternica incat datorita faptului ca resursele financiare bugetare de acoperire sunt limitate este nevoie sa se apeleze la surse alternative de finantare. Una dintre sursele alternative utilizate o reprezinta imprumuturile prin creditele bancare sau prin emisiune de obligatiuni.

In acest context din punct de vedere al scopului pentru care sunt utilizate, creditele bancare se impart in:

credite bancare pentru finantarea deficitului bugetului de stat sau a bugetelor locale;

credite bancare pentru refinantarea datoriei publice;

credite pentru finantarea necesitatilor pe termen scurt ale bugetului de stat si bugetelor locale;

credite bancare pentru finantarea unor activitati economice.

Indiferent de scopul pentru care sunt utilizate, creditele bancare pot fi:

- interne

- externe

Imprumuturile angajate de stat sau de autoritatile publice locale, fac parte din datoria publica.

Rambursarea imprumuturilor se asigura din urmatoarele surse:

din surse ale contului general al trezoreriei statului;

din bugetele locale;

din alte surse prevazute in contractele de imprumut, cu care au fost garantate creditele angajate: venituri, garantii, etc.;

din imprumuturi de stat pentru refinantarea datoriei publice.

In situatia in care, la imprumuturile contractate sau garantate de stat, fondurile banesti sunt insuficiente, pentru rambursarea lor, obligatiile asumate de agentii mandatari inceteaza prin preluarea simultanta a obligatiilor de catre Ministerul Finantelor Publice.

A)    Finantarea prin imprumuturi interne

Instrumentele imprumuturilor interne ce pot fi utilizate in finantarea institutiilor publice sunt :

a) titlurile de stat in moneda nationala;

b) emiterea obligatiunilor municipale;

c) imprumuturile de stat de la bancile comerciale din Romania;

d) imprumuturile de stat de la alte institutii de credit din Romania si de la agentii guvernamentale.

Imprumuturile de stat de la bancile comerciale sau de la alte institutii creditoare din Romania

Ministerul Finantelor Publice este autorizat sa contracteze imprumuturi de stat de la bancile comerciale sau de la alte institutii creditoare romanesti, in conditiile rezultate in urma negocierilor.

Autoritatile administratiei publice locale pot angaja imprumuturi interne fara garantia Guvernului, cu conditia informarii prealabile a Ministerului Finantelor Publice .

B) Credite bancare externe

Finantarea prin credite externe poate fi :

din credite externe guvernamentale;

din credite externe cu garantia statului

Instrumentele datoriei publice externe sunt urmatoarele:

a) titlurile de stat in valuta, emise pe pietele financiare externe;

b) imprumuturile de la guverne straine, agentii guvernamentale straine, institutii financiare multilaterale sau de la alte organizatii internationale;

c) imprumuturile sindicalizate pe termen scurt, mediu sau lung;

d) imprumuturile directe de la investitori privati, pe termen scurt, mediu sau lung;

e) imprumuturile de la bancile straine sau de la companii straine;

f) alte imprumuturi, dupa caz.

3 Efectuarea de plati din credite bugetare prin trezorerie

Ordonatorii de credite pot dispune plati din creditele bugetare deschise sau repartizate, dupa caz, pentru efectuarea cheltuielilor aprobate prin bugetul propriu, cheltuieli materiale si prestari servicii, alocarea subventiilor institutiilor si activitatilor din subordine, cheltuieli de capital.

Platile din creditele bugetare se efectueaza in toate cazurile din initiativa ordonatorilor de credite care poarta raspunderea asupra utilizarii mijloacelor bugetare in conformitate cu prevederile legale in vigoare.

Platile pot fi dispuse:

in numerar, prin casieria institutiilor dupa ridicarea sumelor din cont

prin virament, decontarea din cont, in favoarea furnizorilor. Platile prin decontare din cont au la baza contractele sau comenzile incheiate cu furnizorii

In vederea efectuarii platilor prin trezorerie, se folosesc urmatoarele forme:

cecul pentru eliberarea numerarului in cont;

ordin de plata prin care ordonatorul de credite dispune efectuarea de plati din conturile sale in favoarea agentilor economici, bugetului de stat, bugetului asigurarilor sociale de stat , bugetelor locale;

cecul cu limita de suma, cu rezervarea prealabila a creditelor bugetare, in vederea efectuarii platilor prin cont.

Platile se dispun pe destinatiile si in limita creditelor bugetare deschise si repartizate, prevazute in bugete pe subdiviziunile clasificatiei bugetare.

Documentele de plata se semneaza de ordonatorul de credite si de seful compartimentului financiar contabil sau inlocuitorul de drept.

Ordonatorii de credite prezinta documentele de plati trezoreriei din localitatea in care isi au deschise conturile la compartimentul de control cheltuieli impreuna cu documentele justificative.

Documentele de plata derulate prin trezorerie se inregistreaza in conturi deschise pe institutii, pe capitole de cheltuieli aprobate si anume:

a) cheltuieli curente: cheltuieli de personal, cheltuieli materiale, subventii, transferuri

b) cheltuilei de capital

Documentele de plata depuse la trezorerie sunt insotite de documente din care sa rezulte necesitatea si oportunitatea cheltuielilor ce urmeaza a se efectua si documentele justificative care stau la baza platii.

Organele trezoreriei exercita control financiar preventiv asupra efectuarii platilor de catre ordonatorii de credite pe baza documentelor prezentate, urmarind in mod special:

a) incadrarea in limita creditelor bugetare deschise sau repartizate pe capitole si categorii de cheltuieli. In acest scop se stabileste disponibilul de credite la fiecare document de plata, pe baza contului "Credite deschise din bugetul de stat" ( capitol si categorii de cheltuieli), din care se scad platile inregistrate in contul "Cheltuieli din bugetul de stat" (pe capitole si categorii de cheltuieli), rezultatul se compara in documentele de plati prezentate. In cazul in care unele documente nu au acoperire in disponibilul de credite bugetare deschise sau repartizate, documentele respective se restituie ordonatorului de credite

b) respectarea destinatiilor creditelor bugetare pe subdiviziuni ale clasificatiei bugetare si a

dispozitiilor legale de autorizare a platii.

4 Finantarea pe programe

Finantarea pe programe se diferentiaza de finantarea traditionala pe categorii de venituri si cheltuieli in ceea ce priveste pregatirea, analizarea si prezentarea bugetului. In loc sa se axeze pe ceea ce o institutie publica achizitioneaza, un buget pe programe aloca sume de bani programelor mari, axandu-se pe rezultatele ce se asteapta a se obtine in urma desfasurarii activitatilor si serviciilor. De exemplu, domeniile programelor identificate de obicei de catre o autoritate publica locala sunt siguranta publica, lucrari publice, servicii de recreere, servicii sociale si de administrare generala.

Domeniile programelor sunt in general raportate la obiectivele organizatiei si, de obicei, se intersecteaza cu domeniile de activitate ale entitatii.

Punctul de referinta al elaborarii bugetului pe programe este ca permite conducatorilor institutiei publice sa gandeasca bugetul intr-o maniera care lasa loc imbunatatirii sistemului decizional in ceea ce priveste obiectivele organizatiei. Intr-un buget pe programe, veniturile si cheltuielile se leaga de obiectivele stabilite pe o perioada de mai multi ani.

Un buget pe programe identifica rezultatele anticipate ale acestor investitii sau lucrari prevazute a se realiza

Ordonatorii principali de credite analizeaza si propun programe pentru finantarea unor actiuni, obiective, proiecte avand in vedere scopurile urmarite, directiile de actiune si rezultatele scontate a se obtine in perioada respectiva, precum si prezentarea deciziilor in legatura cu modalitatea de alocare a resurselor in functie de prioritati.

Programele elaborate de fiecare ordonator principal de credite trebuie sa asigure:

corelarea activitatilor desfasurate cu obiectivele si principiile cuprinse in Programul de Guvernare;

selectarea prioritatilor din domeniul de activitate coordonat;

utilizarea eficienta a resurselor;

transparenta in ceea ce priveste utilizarea resurselor publice.

Programele se intocmesc in cadrul fiecarui capitol si subcapitol de cheltuieli, pe obiective, proiecte, urmand ca acestea sa fie utilizate si urmarite pe parcursul executiei bugetare.

Finantarea pe baza de programe se realizeaza in una din urmatoarele variante:

capitolul de cheltuieli sa se identifice cu programul;

fiecarui capitol de cheltuieli sa ii revina mai multe programe care sa se identifice ca subcapitole bugetare;

fiecarui capitol si subcapitol de cheltuieli sa ii revina mai multe programe.

Propunerile pentru proiectul de buget sunt insotite de programele ordonatorilor principali de credite finantati din bugetul de stat insotite de programele elaborate in acest scop.

Institutiilor publice li se recomanda sa analizeze, identifice si sa elaboreze programe specifice activitatilor finantate din bugete, care sa fie aprobate ca anexe la aceste bugete.

Bugetul pe programe subliniaza avantajele pe care comunitatea le castiga de pe urma cheltuielilor facute de institutia publica.

Beneficiile obtinute in urma folosirii unui buget pe programe ca un instrument primar de operare a bugetului sunt ca:

datele financiare sunt prezentate intr-un mod transparent;

se incurajeaza o realizare a unei activitati mai eficiente si mai coordonate;

axarea bugetului pe prioritatile comunitatii si pe posibilitatile financiare ale acesteia.

5 Surse alternative de finantare

Finantarea cheltuielilor de capital ridica o serie de probleme, atat la nivelul institutiilor publice, cat si la nivelul agentilor economici, datorita insuficientei resurselor de finantare. Datorita acestui fapt, de multe ori, entitatile patrimoniale au de ales intre mentinerea in stare de exploatare a bazei tehnico materiale existente, cu costuri relativ rezonabile, dar cu un randament scazut sau cu investirea unor sume considerabile in modernizarea dotarilor existente sau prin achizitii de active fixe competitive. Pentru a face fata acestor provocari, sursele de finantare utilizate in mod traditional, respectiv fondurile proprii, subventiile de la bugetele publice sau creditele bancare s-au dovedit a fi insuficiente.

Pentru a depasi aceste limite, in ultima perioada, datorita unui cadru legislativ stimulativ, printre alternativele cele mai utilizate intalnim parteneriatele public - private si achizitiile in sistem leasing.

5.1 Parteneriate public-private

Parteneriatul public-privat reprezinta una din cele mai expansioniste institutii din contextul economic si juridic european actual. Ea reprezinta, in fapt, asocierea, sub diverse forme, dintre sectorul public si cel privat pentru finantarea, construirea, modernizarea, intretinerea, operarea, administrarea si/sau managementul unor bunuri ori servicii publice. Cele mai utilizate forme de parteneriat public-privat sunt concesiunile.

Printre primele tipuri de acorduri susceptibile de calificarea parteneriat public-privat se situeaza contractele numite de asociere in participatiune intemeiate pe vechile dispozitii ale Codului comercial roman (art. 215 si urmatoarele) precum si societatile comerciale constituie in baza Legii nr. 31/1990, prin asocierea dintre autoritati ale administratiei publice si investitori privati in scopul derularii unor proiecte investitionale.

Cadrul juridic

Reglementarea proiectarii, finantarii, constructiei, exploatarii, intretinerii si transferului oricarui bun public pe baza parteneriatului public-privat are la baza urmatoarele acte normative :

O.G.nr.16/2002, modificata prin Legea nr. 470/2002; O.U.G.<LLNK 12003    15180 301 0 46>ugOUG nr. 15/2003;

<LLNK 12003 293 10 201 0 31>Legea nr. 293/ 2003.

Proiectul de parteneriat public-privat se realizeaza in intregime sau in majoritate cu resurse financiare proprii ori atrase de catre investitor, pe baza unui model de parteneriat public-privat, in urma caruia va rezulta un bun public; bunul public poate fi realizat si prin intermediul unei companii de proiect.

Contractul de parteneriat public-privat este actul juridic care statueaza drepturile si obligatiile autoritatii publice si ale investitorului pentru intreaga perioada de functionare a parteneriatului public-privat, acoperind una sau mai multe dintre etapele de pregatire, finantare, constructie sau exploatare a unui bun public, pe o durata de timp determinata, dar nu mai mare de 49 de ani.

Tipurile principale de proiecte de parteneriat public-privat

• proiectare-constructie-operare (DBO) - un contract intre autoritatea publica si investitor, in care proiectarea (incepand cu faza de proiect tehnic), constructia si exploatarea sunt transferate investitorului pe o durata de maximum 49 de ani. Contractul poate include si finantarea proiectului public-privat de catre investitor. Contractul poate prevedea faptul ca investitorul asigura si servicii prin intermediul proiectului public-privat. La finalizarea contractului bunul public este transferat, cu titlu gratuit, autoritatii publice, in buna stare si liber de orice sarcina sau obligatie.
• constructie-operare-reinnoire (BOR) - investitorul isi asuma finantarea, constructia si costurile pentru operarea si intretinerea bunului public, pe o durata de maximum 49 de ani. Investitorului i se permite sa perceapa, cu respectarea prevederilor legale in vigoare, tarife corespunzatoare pentru utilizarea bunului public pentru o perioada stabilita. In acest mod investitorul poate sa recupereze investitia si sa finanteze intretinerea si poate sa asigure un profit rezonabil. Aceste niveluri de tarifare sunt stabilite in prima oferta a investitorului. Ulterior investitorului i se permite sa renegocieze nivelul de tarifare la reinnoirea dreptului de exploatare a facilitatii pentru o noua perioada, la expirarea perioadei stabilite initial, daca aceasta a fost mai mica de 49 de ani. Durata totala a contractului initial si a noii perioade nu poate depasi 49 de ani in total. La finalizarea contractului bunul public este transferat, cu titlu gratuit, autoritatii publice, in buna stare si liber de orice sarcina sau obligatie.
• constructie-operare-transfer (BOT) - un contract in care investitorul isi asuma constructia, incluzand finantarea, exploatarea si intretinerea unui bun public. Investitorului i se permite sa perceapa tarife de utilizare pentru a-si recupera investitia si a-si acoperi costurile de intretinere, inclusiv pentru a obtine un profit rezonabil. La finalizarea contractului bunul public este transferat, cu titlu gratuit, autoritatii publice, in buna stare si liber de orice sarcina sau obligatie.
• leasing-dezvoltare-operare (LDO) - un contract incheiat intre autoritatea publica si investitor, in care investitorul preia in leasing un bun public existent (avand inclusiv dreptul de a obtine venituri din furnizarea anumitor servicii), pentru o perioada care nu poate depasi 49 de ani. In acest tip de contract investitorul nu este obligat sa investeasca in bunul public. La finalizarea contractului bunul public este transferat, cu titlu gratuit, autoritatii publice, in buna stare si liber de orice sarcina sau obligatie.
• reabilitare-operare-transfer (ROT) - un contract intre autoritatea publica si investitor, in care bunul public este transferat investitorului. Investitorul finanteaza, reabiliteaza, opereaza si intretine bunul public pentru o anumita perioada, care nu poate depasi 49 de ani. Dupa aceasta perioada bunul public este transferat, cu titlu gratuit, autoritatii publice, in buna stare si liber de orice sarcina sau obligatie.

Etapele parcurse in promovarea parteneriatului public-privat

Initierea proiectului apartine autoritatii publice care intocmeste un studiu de prefezabilitate. Costurile generate de realizarea studiului de prefezabilitate cad in sarcina initiatorului.

Primirea scrisorilor de intentie insotite de documentul atasat scrisorii de intentie, din partea investitorilor interesati in termen de 60 de zile de la data publicarii intentiei de initiere a unui proiect de parteneriat public-privat de catre autoritatea publica

Selectionarea celor mai bune scrisori de intentie, exprimate in termeni tehnici, economici si financiari de catre investitori.

Incheierea acordului de proiect cu fiecare dintre investitorii care indeplinesc conditiile continute in anuntul publicat. Acordul de proiect trebuie sa defineasca precis obligatiile si drepturile fiecarei parti, precum si modalitatile de stingere reciproca a obligatiilor

Numirea comisiei de specialisti care sa analizeze toate aspectele generale economico-financiare si juridice ale proiectului pentru negocierea conditiilor de realizare a proiectului de parteneriat public-privat, pe baza clauzelor acordului de proiect si a studiului de prefezabilitate.

Elaborarea studiului de fezabilitate a proiectului

Prezentarea autoritatii publice a rezultatelor negocierii, a conditiilor de realizare a proiectului si a propunerilor de continuare a negocierii cu investitorii selectionati, pe baza studiului de fezabilitate.

5 Operatiuni de leasing

Leasingul este definit in Europa continentala ca o operatiune financiara de creditare, la care participa o institutie specializata pentru operatiuni financiare de creditare prin leasing si utilizatorul, care este o intreprindere, o colectivitate sau chiar o persoana particulara, pentru:

- bunuri mobile pentru utilizare profesionala;

- imobile care se utilizeaza in mod profesional de persoane particulare sau instituii publice

Originalitatea leasingului consta, in principal, in conceptia dinamica asupra finantarii, intemeiata pe ideea ca o investitie productiva poate sa fie finantata chiar din resursele proprii ale societatii de leasing, folosite in activitatea acesteia.

Leasingul ofera o veritabila alternativa in raport cu actul de cumparare directa de catre beneficiar a unui bun, pentru care resursele financiare sunt cele proprii, ori cele trase prin imprumuturi, ori mai frecvent printr-o finantare mixta (din resurse proprii si imprumuturi). Interesul major pe care-l ofera leasingul este acela de a asigura finantarea integrala cu mijloace exterioare, astfel incat intreprinderea este dispensata de a recurge la fonduri proprii, ce permite astfel, realizarea unei economii de fonduri proprii, care pot fi utilizate in alte scopuri, ori contribuie numai la intarirea puterii financiare a intreprinderii, intrucat aceasta nu mai este nevoita a renunta la dezvoltarea infrastructurilor sale.

Operatiunile de leasing contau in transmiterea pentru o perioada determinata a dreptului de folosinta asupra unui bun de catre locator/finantator, unui utilizator, la solicitarea acesteia, contra unei plati periodice, denumita rata de leasing, iar la sfarsitul perioadei de leasing locatorul/finantatorul se obliga sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului de a cumpara bunul, de a prelungi contractul de leasing ori de a inceta raporturile contractuale. Utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului inainte de sfarsitul perioadei de leasing, daca partile convin astfel si daca utilizatorul achita toate obligatiile asumate prin contract.

Operatiunile de leasing pot avea ca obiect bunuri imobile, precum si bunuri mobile de folosinta indelungata, aflate in circuitul civil, cu exceptia inregistrarilor pe banda audio si video, a pieselor de teatru, manuscriselor, brevetelor si a drepturilor de autor.

In functie de optiunile utilizatorului si de clauzele prevazute in contractul de leasing exista doua tipuri de leasing :

• leasing financiar;
• leasing operational.

Leasingul financiar

Leasingul financiar este operatiunea de leasing care indeplineste una sau mai multe dintre urmatoarele conditii:

• riscurile si beneficiile aferente dreptului de proprietate trec asupra utilizatorului din momentul incheierii contractului de leasing;
• partile au prevazut expres ca la expirarea contractului de leasing se transfera utilizatorului dreptul de proprietate asupra bunului;
• utilizatorul poate opta pentru cumpararea bunului, iar pretul de cumparare va reprezenta cel mult 50% din valoarea de intrare (piata) pe care acesta o are la data la care optiunea poate fi exprimata;
• perioada de folosire a bunului in sistem de leasing acopera cel putin 75% din durata normata de utilizare a bunului, chiar daca in final dreptul de proprietate nu este transferat;

Valoare reziduala reprezinta valoarea la care, la expirarea contractului de leasing, se face transferul dreptului de proprietate asupra bunului catre utilizator;

Rata de leasing reprezinta cota-parte din valoarea de intrare a bunului si a dobanzii de leasing. Dobanda de leasing reprezinta rata medie a dobanzii bancare pe piata romaneasca.

Rata de leasing va fi calculata tinandu-se seama de valoarea de intrare si de dobanda de leasing aferenta, esalonata pe perioada derularii contractului.

Achizitiile de mijloace fixe sunt tratate ca investitii, fiind supuse amortizarii in conformitate cu actele normative in vigoare;

Calculul si evidentierea amortizarii bunului ce face obiectul contractului se vor efectua de catre utilizator.

Leasingul operational

Leasingul operational este operatiunea de leasing care nu indeplineste nici una dintre conditiile mentionate la leasingul financiar.

In cazul leasingului operational, rata de leasing reprezinta cota de amortizare calculata in conformitate cu actele normative in vigoare si un beneficiu stabilit de partile contractante.

Rata de leasing va fi calculata tinandu-se seama de valoarea de intrare a bunului, de beneficiul stabilit de parti si de amortizarea unei parti din valoarea de intrare a acestuia.    Regimul de amortizare va fi stabilit de parti, de comun acord, in conformitate cu dispozitiile <LLNK 11994    15 11 201 0 17>Legii nr. 15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat in active corporale si necorporale, republicata;

Spre deosebire de leasingul financiar, la care valoarea bunului achizitonat se inregistreaza pe costuri sub forma amortizarii, in cazul lesingului operational rata de leasing se inregistreaza integral pe costurile perioadei.

Proceduri de achizitie in regim de leasing si de intocmire a contractelor

Pentru efectuarea unei operatiuni de leasing orice persoana fizica sau juridica va formula unei societati de leasing o oferta ferma, insotita de lista cuprinzand bunurile care vor constitui obiectul contractului de leasing, precum si de acte din care sa rezulte situatia sa financiara.

In cadrul operatiunilor de leasing utilizatorul are dreptul de a-si alege, cu acordul societatii de leasing, furnizorul, precum si societatea care va asigura bunul.

Contractul de leasing

Contractul de leasing trebuie sa cuprinda minimum urmatoarele elemente:

a) partile in contractul de leasing:

- locatorul/finantatorul;

- utilizatorul;

b) descrierea exacta a bunului care face obiectul contractului de leasing;

c) valoarea totala a contractului de leasing;

d) valoarea ratelor de leasing si termenul de plata a acestora;

e) perioada de utilizare in sistem de leasing a bunului;

f) clauza privind obligatia asigurarii bunului.

Pe langa elementele mentionate contractul de leasing financiar trebuie sa cuprinda urmatoarele:

a) valoarea initiala a bunului;

b) clauza privind dreptul de optiune al utilizatorului cu privire la cumpararea bunului si la conditiile in care acesta poate fi exercitat.

Contractul de leasing nu se poate incheia pe un termen mai mic de un an.

Contractele de leasing constituie titlu executoriu, daca utilizatorul nu preda bunul in urmatoarele situatii:

- la sfarsitul perioadei de leasing, daca utilizatorul nu a formulat optiunea cumpararii bunului sau a prelungirii contractului;

- in cazul rezilierii contractului din vina exclusiva a utilizatorului.

Obligatiile partilor

Obligatiile locatorului/finantatorului:

a) sa respecte dreptul utilizatorului de a alege furnizorul potrivit necesitatilor;

b) sa incheie contract de vanzare-cumparare cu furnizorul desemnat de utilizator, in conditiile expres formulate de catre acesta;

c) sa incheie contract de leasing cu utilizatorul si sa transmita acestuia, in temeiul contractului de leasing, toate drepturile derivand din contractul de vanzare-cumparare, cu exceptia dreptului de dispozitie;

d) sa respecte dreptul de optiune al utilizatorului, care consta in posibilitatea de a opta pentru prelungirea contractului sau pentru achizitionarea ori restituirea bunului;

e) sa ii garanteze utilizatorului folosinta linistita a bunului, in conditiile in care acesta a respectat toate clauzele contractuale;

f) sa asigure, printr-o societate de asigurare, bunurile oferite in leasing.

Obligatiile utilizatorului:

a) sa efectueze receptia si sa primeasca bunul la termenul stipulat in contractul de leasing;

b) sa exploateze bunul conform instructiunilor elaborate de catre furnizor si sa asigure instruirea personalului desemnat sa il exploateze;

c) sa nu greveze de sarcini bunul care face obiectul contractului de leasing fara acordul finantatorului;

d) sa efectueze platile cu titlu de rata de leasing in cuantumul valoric stabilit si la termenele prevazute in contractul de leasing;

e) sa suporte cheltuielile de intretinere si alte cheltuieli care decurg din contractul de leasing;

f) sa isi asume pentru intreaga perioada a contractului, in lipsa unei stipulatii contrare, totalitatea obligatiilor care decurg din folosirea bunului direct sau prin prepusii sai, inclusiv riscul pierderii, distrugerii sau avarierii bunului utilizat, din cauze fortuite, si continuitatea platilor cu titlu de rata de leasing pana la achitarea integrala a valorii contractului de leasing;

g) sa permita finantatorului verificarea periodica a starii si a modului de exploatare a bunului care face obiectul contractului de leasing;

h) sa il informeze pe finantator, in timp util, despre orice tulburare a dreptului de proprietate, venit din partea unui tert;

i) sa nu aduca modificari bunului fara acordul finantatorului;

j) sa restituie bunul in conformitate cu prevederile contractului de leasing.

Obligatii privind inregistrarea si evidenta bunurilor achizitionate in regim de leasing

Societatile comerciale care efectueaza operatiuni de leasing, precum si societatile comerciale care utilizeaza bunuri mobile sau imobile in sistem de leasing sunt obligate sa inscrie in evidentele lor contabile urmatoarele date:

a) valoarea de intrare a bunurilor la momentul incheierii contractului de leasing;

b) suma totala a ratelor de leasing aferente contractului intr-un exercitiu financiar, inclusiv cuantumul lor indexat, daca partile au prevazut in contract actualizarea periodica a ratelor:

d) evaluarea la data inchiderii bilantului contabil a ratelor ramase de rambursat.

Operatiunile vor fi evidentiate in mod distinct, dupa natura bunului inchiriat.

Contractele de leasing care au ca obiect utilizarea bunurilor imobile vor fi inscrise in Cartea funciara - partea a III-a, din registrul cadastral de publicitate imobiliara de la biroul judecatoriei in a carei raza teritoriala de activitate este situat bunul respectiv.

In cazul in care intervin schimbari in ceea ce priveste sediul utilizatorului sau al finantatorului ori schimbari cu privire la situatia juridica a bunului, finantatorul si utilizatorul trebuie sa procedeze la rectificare in Cartea funciara si la oficiul registrului comertului.

Inregistrsrea in contabilitate a operatiunilor de leasing se face potrivit Normelor privind inregistrarea in contabilitate a operatiunilor de leasing aprobate prin OMF nr.686/1999.

Facilitati

Cheltuielile de asigurare a bunului care face obiectul unui contract de leasing sunt deductibile fiscal de catre partea obligata prin contract sa plateasca primele de asigurare.

Bunurile mobile care sunt introduse in tara de catre utilizatori, persoane fizice sau juridice romane, in baza unor contracte de leasing incheiate cu societati de leasing, persoane juridice straine, se incadreaza in regimul vamal de admitere temporara, pe toata durata contractului de leasing, cu exonerarea totala de la obligatia de plata a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garantiilor vamale.

Bunurile mobile care sunt introduse in tara de societatile de leasing, persoane juridice romane, in baza unor contracte de leasing incheiate cu utilizatori, persoane fizice sau juridice romane, se incadreaza in regimul vamal de import, cu exceptarea de la plata a sumelor aferente tuturor drepturilor de import.

In aceste situatii utilizatorul este obligat sa achite taxa vamala calculata la valoarea reziduala a bunului din momentul incheierii contractului de vanzare-cumparare, care nu poate fi mai mica de 20% din valoarea de intrare a bunului.

Termenul in cadrul caruia bunurile urmeaza sa fie restituite sau sa primeasca o noua destinatie vamala este cel convenit intre parti prin contractul de leasing, dar nu poate fi mai mare de 7 ani de la data introducerii in tara a bunului.

Subansamblurile si componentele introduse in tara de societatile de leasing in scopul producerii de bunuri care vor face obiectul unor contracte de leasing sunt exceptate de la plata taxelor vamale si a taxei pe valoarea adaugata.

Autoritatea publica emite o decizie cuprinzand lista investitorilor ierarhizati pe criteriul celei mai bune oferte in termeni tehnico - economici si financiari. Decizia se comunica in scris, simultan, tuturor investitorilor participanti la selectie.

Negocierea finala a unui contract de parteneriat public-privat se face cu investitorul cel mai bine clasat.

Contractul de parteneriat public-privat in forma negociata este supus spre aprobare Guvernului sau autoritatii publice locale, potrivit competentei si atributiilor legale aferente categoriei bunului public in cauza.