Schimbul de bunuri

Schimbul de bunuri

In prezent, mai mult decat oricand in trecut, economia fiecarei tari interactioneaza cu exteriorul. Agentii economici din toate sectoarele institutionale ale oricarei tari dezvolta relatii cu altii din celelalte tari, face schimburi (comert) cu bunuri, servicii si valutare. Acest gen de relatii evolueaza inegal dar, pe termen lung, au o tendinta generala de crestere care in ultimile decenii s-a accelerat. Toate aceste relatii, considerate in ansamblul lor, formeaza piata mondiala. Aceasta nu este nici unitara si nici omogena si se compune din mai multe segmente specializate fiecare constituind o piata mai mult sau mai putin distinctiva. In acest sens exista piete pe categorii de bunuri, servicii si valute cu reguli de functionare adoptate de fiecare tara sau grup de tari care fac parte dintr-o formatiune integrationista, dar care au totusi, anumite prevederi relativ comune sau asemanatoare.

Existenta si functionarea acestor piete sunt determinate de multiple cauze dintre care mentionam:

• diferentierea inzestrarii naturale a tarilor cu factori de productie;
• nici o tara nu poate realiza performante deosebite in toate domeniile de activitate si nu-si poate asigura toata gama de bunuri necesare;
• diviziunea mondiala a muncii - specializarea agentilor economici din fiecare tara in producerea numai a anumitor categorii de bunuri cu eficienta ridicata date fiind conditiile pe care le au;
• agentii economici cauta in exterior o aprovizionare mai ieftina, bunuri si servicii care le sunt necesare dar nu se produc in interior, bunuri de calitate, piata de desfacere, securitate si stabilitate economica, produse si tehnologii noi, obtinerea sau plasarea de valuta, alte genuri de avantaje concurentiale.

Pietele cu exteriorul functioneaza pe principii concurentiale, prin confruntarea cererii cu oferta participantilor din tari diferite. De asemenea sunt afectate de incurajari, discriminari si restrictii pe care le pot promova participantii intre ei sau statele din care ei provin prin politici de protectionism si liberschimbism promovate din motive politice, economice, militare, sociale etc.

Pentru unitatile economice implicate in relatii comerciale cu exteriorul sunt foarte importante:

• cunoasterea capacitatii de absorbtie a pietei pe care ei actioneaza;
• supravegherea pietelor traditionale de export si/sau import, precum si identificarea de noi piete;
• anticiparea si evaluarea impactului pe care l-ar putea avea difeite fenomene naturale si economico-sociale sau politice din diferite tari sau zone ale planetei asupra pietei sau pietelor de interes, precum si anticiparea masurilor prin care trebuie sa reactioneze;
• urmarirea indeaproape a concurentilor efectivi si potentiali pentru a putea reactiona adecvat la modificarile comportamentului acestora.

Piata  de bunuri si servici cu exteriorul

Cei ce actioneaza in mod efectiv pe oricare dintre formele acestei piete sunt unitatile economice sau agentii economici care isi au sediul social intr-o tara si vand sau cumpara dintr-o alta tara. Schimburile sau comertul cu bunuri si servicii dintre agentii economici provenind din toate tarile formeaza comertul international sau mondial. Ceea ce ei vand formeaza exporturile mondiale, iar ceea ce cumpara - importurile mondiale.

Aceste operatii reprezinta:

comert vizibil cand obiectul vanzarii - cumpararii il formeaza bunurile tangibile;

comert invizibil cand se vand si se cumpara servicii.

Reglementarile potrivit carora functioneaza aceste piete au caracter complex intrucat provin din surse diferite fiecare cu scopul si interesele proprii. Distingem:

reglementari nationale cu privire la export (vanzare) si import (cumparare) care in mod normal reflecta interesele fiecarei tari si ale agentilor economici din limita granitelor proprii;

reglementari ce decurg din acorduri bilaterale sau de participare la grupari integrationiste ale diferitelor tari prin care se asuma obligatii si se obtin facilitati dincolo de prevederile reglementarilor nationale dar concordante cu acestea din urma;

reglementari ale unor organizatii internationale sau mondiale la care participa mai toate tarile, iar prevederile lor au fost ratificate de tarile unde isi au sediul agentii economici implicati in fapte de comert cu exteriorul.

Vizavi de partenerii care actioneaza pe orice forma a pietei externe pentru bunuri si servicii, aceste reglementari pot avea un caracter:

a) protectionist prin care piata interna si unitatile economice din aceeasi tara sunt protejate de concurenta straina intr-o masura mai mare sau mai mica prin taxe vamale la import, plafonarea importurilor, la care se pot adauga conditii privind calitatea marfurilor, de protectie a mediului ambiant sau de garantare a starii de sanatate a populatiei;

b) stimulativ pentru exporturi urmarindu-se cresterea si diversificarea acestora prin subventii directe si indirecte, scutire de taxe sau de impozite pe venituri din export, facilitati de creditare si de constituire a garantiilor etc;

c) liber-schimbist ceea ce presupune asigurarea liberei circulatii a marfurilor in comertul dintre tari si implica diminuarea barierelor de orice fel sau cel putin a unora ceea ce ar mari gradul de liberalizare. Politicile de acest gen pot fi promovate si numai pe anumite piete cu exteriorul sau atat timp cat tara sau tarile respective dispun de avantaje concurentiale mari.

Pietele externe de bunuri si servicii au dobandit o importanta tot mai mare si de aceea sunt tot mai disputate intre agentii economici care actioneaza in cadrul lor dar si intre guvernele tarilor din care ei provin intrucat induc asupra tarilor respective efecte pozitive si/sau negative ample, uneori determinante chiar. Nu intamplator deci s-a inmultit si numarul conflictelor de interese care trebuie sa primeasca solutii juridice. Acestea au fost semnalele ce demonstreaza necesitatea unor organisme cu vocatie mondiala si regionala care sa faciliteze comertul international si sa arbitreze conflictele care apar. In acest sens s-a constituit Organizatia Mondiala a Comertului - OMC, in 1994 care cuprinde 117 tari si are misiunea de a administra Acordul General pentru tarife si Comert. OMC isi concenteaza activitatea pe trei sectiuni - marfuri, servicii si proprietate intelectuala oferind, permanent, cadrul pentru negocierea diferendelor dintre tari cu privire la libertatea comertului si arbitraj printr-un organ de apel ale carui recomandari sunt irevocabile. In prezent disputele de aceasta natura ridica probleme deosebit de grele atat OMC cat si tarilor aflate in dispute.

Pentru orice tara operatiunile agentilor economici de pe teritoriul propriu sau cu exteriorul, referitoare la bunuri si servicii, sunt urmarite de aproape si prezentate intr-un tablou semnificativ denumit balanta comertului exterior care are doua componente - exportul si importul. In economiile tarilor, importurile se integreaza in resurse alaturi de produsul intern brut, iar exporturile in necesitati, trebuinte sau destinatii.

Balanta comertului exterior poate fi:

- echilibrata - ceea ce inseamna ca exportul este egal cu importul;

- deficitara - cand exportul este mai mic decat importul generand datorii externe si credite externe pentru plata lor;

- excedentara - cand exportul este mai mare decat importul si se realizeaza un surplus de venit in valuta. O balanta excedentara este obiectivul tarilor cu datorii sau care doresc sa-si asigure importante rezerve in vederea unor obiective viitoare.

Excedentul este determinat de nivelul inalt al productivitatii, nivelul scazut al costurilor, calitatea buna a marfurilor si alti factori favorabili de competitivitate.

Balanta comertului exterior poate fi echilibrata, excedentara sau deficitara pe ansamblu si pe tari partenere. Este rational ca aceasta balanta, in general, sa fie echilibrata atat pe ansamblu cat si pe fiecare tara sau grup de tari daca nu in fiecare au cel putin intr-o perioada de cativa ani.

Pentru ca exportul si importul de de marfuri si servicii implica incasri si plati cu exteriorul enorme, balanta comertului exterior este componenta cea mai importanta a balantei de plati a unei tari care sintetizeaza toate intrarile (incasarile) si iesirile (platite) de valuta de toate felurile indiferent de agentii economici implicati.

Relatia dintre participarea agentilor economici ai unei tari la schimburile de bunuri si servicii cu alte tari si starea economiei respective este relevata de urmatoarele interactiuni:

Y = C + I + E - X

Unde: y - venitul national (cantitatea de produse x preturile lor);

C - consumul: E - exporturile: I - investitiile si X - importurile

C - I - cererea interna; E - X = cererea externa neta

Eficienta comertului exterior

Pentru participantii la piata externa de bunuri si servicii, problema eficientei este determinanta. Scopul lor este de a castiga mai mult decat cheltuiesc, adica de a obtine profit. Astfel, se retrag de pe piata. Dar fiecare dintre acestia reprezinta o componenta din economia tarii si starea lor se va reflecta direct si indirect in situatia economiei nationale. De aceea, problema participarii eficiente la piata externa de bunuri si servicii este nu numai una individuala a fiecarei firme, ci si a tarii in care ei actioneaza.

Fiecare unitate economica apreciaza direct eficienta exportului prin cheltuiala pe care o face in interior pentru a obtine o unitate de valuta adica prin cursul de revenire (brut) la export (Cre)

Cre = Pi - Ce/ Pe

Unde: Pi = pretul marfii pe piata interna (lei),

Ce = cheltuieli de circulatie pana la frontiera (lei),

Pe = pretul la frontiera in valuta, al marfii exponate.

Cu cat Cre este mai mic cu atat eficienta e mai mare. Acest curs se "racordeaza" la economia tarii din care face parte exportatorul prin raportare la cursul de schimb al monedei nationale (Cs). Daca Cre Cs operatiunea de export este eficientǎ.

Cre se poate calcula pe grupe de mǎrfuri si la nivelul economiei nationale.

Unitǎtile economice, mǎsoarǎ eficienta importului prin cursul de revenire (brut) la import (Cri) adica prin valoarea ce se obtine in lei prin vanzarea marfii importate cu o unitate valutara.

Cri = Pi - Ti/Piv

Unde: Pi = pretul produsului important pe piata interna (lei);

Ti = taxele de import platite (lei)

Pe = pretul de import in valuta ale marfii importate la frontiera.

Cu cat Cri este mai mare, importul respectiv este mai eficient si acest curs se "racordeaza" la economia tarii importatorului prin raportare la cursul de schimb al monedei nationale. Cu cat Cri Cs  (cursul de schimb al importatorului) cu atat eficienta este mai mare. Si acesta se poate calcula pe grupe de marfuri si la nivelul tarii.

Pentru economia tarii, participarea agentilor "nationali" la pietele externe de bunuri si servicii, eficienta se mai poate releva si prin:

Rata de acoperire a importurilor cu sume provenite din exporturi (exporturi / importuri). Cu cat acesta-i mai mare cu atat creste eficienta;

Rata penetrarii importurilor sau rata penetrarii externe a pietei nationale (interne) calaculata ca raport intre import si valoarea bunurilor comercializate pe piata interna (exprimata, la randul sau ca PIB + importuri - exporturi). Daca marimea raportului creste, eficienta se diminueaza si invers;

Intensitatea exporturilor (raportul dintre export si productia interna (PIB). Cu cat creste, eficienta este mai mare.

Efectul exportului si importului asupra cresterii economice;

Contributia comertului exterior la modificarea structurii materiale a PIB;

Aportul comertului exterior la cresterea produsului national net.

Piata valutara

Consta in esenta in vanzarea-cumpararea banilor ce apartin diferitelor tari. Cererea provine din operatiile agentilor economici cu bunuri si servicii pe pietele externe, operatii de creditare pentru persoane juridice din tari diferite, operatii de investitii externe, transferul de avutie dintr-o tara in alta, turism si deplasarea persoanelor dintr-o tara in alta in cadrul relatiilor familiale sau interumane si din operatii speculative etc. Oferta se concentreaza, de regula, la institutiile financiare si indeosebi la banci care, la randul lor, "colecteaza" disponibilitati ale celorlalti agenti economici.

Fiecare valuta cu piata sa. Intermediarii schimburilor valutare fac de fapt comert, cu valute; ei cumpara si vand in scop de profit pe care-l obtin prin diferente pozitive intre cursul (pretul) de cumparare si cel de vanzare, prin comisioanele percepute si prin diferentele pozitive intre ratele dobanzilor practicate pe pietele respective.

Prin confruntarea cererii cu oferta pentru fiecare valuta se formeaza cursul valutar denumit si rata de schimb valutar, care este de fapt pretul unei monede exprimat intr-o alta moneda.

Variatiile cursului de schimb la intervale scurte de timp, uneori chiar in decursul aceleiasi zile, induce pentru agentii economici nesiguranta si instabilitate, dar pentru cei interesati ofera posibilitatea speculatiilor cumparand mai ieftin si vanzand mai scump.

Piata valutara se realizeaza prin doua genuri mari de operatiuni:

a) operatiuni la vedere - vanzari - cumparari de diferite monede care se livreaza pe loc sau intr-un interval scurt de timp (mai putin de doua zile) de la incheierea tranzactiei. Au un curs de schimb propriu si constituie o piata distincta;

b) operatiuni la termen - vanzari - cumparari de diferite monede care au loc la cursul de la momentul tranzactionarii dar care se finalizeaza prin livrare la o data ulterioara fixata de parteneri cand si-au asumat angajamentele. Si aceste operatiuni formeaza o piata distincta. Cursul pe aceasta piata este, de regula, mai ridicat decat cel de pe piata la vedere pentru ca riscul pe perioade de validitate a tranzactiei este mai mare, iar dobanda practicata pe piata monetara are o influenta sporita.

In Romania piata valutara este libera, cursul este liber negociat si moneda nationala este liberconvertibila.

Piata valutara in tara noastra se compune din:

- piata valutara interbancara la care participa bancile comerciale si alte institutii financiare autorizate realizand operatii in nume propriu si in contul clientilor;

- piata caselor de schimb valutar rezervata pentru vanzarea - cumpararea de valuta de catre persoanele fizice rezidente si nerezidente.

Pe piata valutara din Romania, Banca Nationala are rolul de reglementare si supraveghere.

Factorii de influenta asupra cursului valutar: dinamica masei monetare, caracterul politicii monetare, inflatia, soldul balantei de plati, dinamica preturilor,politica economica a altor tari, dinamica dobanzii pe piata monetara etc.