Cererea. Elasticitatea cererii

Cererea. Elasticitatea cererii

Trebuintele sau nevoile care constituie ratiunea de a fi a oricarei activitati economice se regasesc pe piata ca cerere de bunuri materiale si servicii. In teoria economica, termenul de cerere are insa un continut bine definit. El nu se identifica cu nevoia sau dorinta pentru un anumit bun. Sunt foarte multe bunuri de care oamenii au trebuinta sau si le doresc, dar pentru unele nu le permit nivelul venitului lor, sau pentru a le putea cumpara necesita renuntarea la alte bunuri pe care si le-ar putea dori.

Notiunea de cost de oportunitate este esentiala pentru intelegerea conceptului de cerere. Cantitatile cerute pe piata din orice fel de bun economic depind de preferintele si alegerile facute de cumparatori dupa evaluarea sanselor sacrificate prin actul cumpararii. Marimea sanselor abandonate sau a sacrificiului cerut pentru a dobandi un bun este costul de oportunitate (costul sansei sau costul alternativ), respectiv cantitatea din alte bunuri ce ar fi putut fi obtinute cu acelasi volum de cheltuieli.

Pe de alta parte, cererea pentru un anumit bun exprima dorinta si posibilitatea de a cumpara acel bun in decursul unei perioade de timp. Cu alte cuvinte, pentru ca cererea unui produs pe piata sa fie o marime determinabila trebuie sa-i dam o dimensiune explicita in timp.

Cantitatea totala dintr-o marfa care este dorita si poate fi cumparata de o persoana intr-o perioada determinata in timp, la un anumit pret reprezinta cererea individuala. Daca insumam cantitatile cerute de toti cumparatorii dintr-un anumit bun la pretul pietei, rezulta cererea de piata pentru acel bun. In teoria economica, cererea, reprezinta conceptul care leaga cantitatile cerute dintr-un anumit bun economic pe piata de pretul sau de vanzare, respectiv sacrificiul care trebuie facut pentru a obtine aceste cantitati. In consecinta, nu putem formula cererea pentru o anumita marfa doar ca o simpla marime, ca un singur numar. Intotdeauna, cererea este o relatie intre doua variabile specifice: pretul (variabila independenta) si cantitatea ceruta (variabila dependenta). Ea exprima fie cantitatea maxima dintr-un anumit bun care este dorita si poate fi cumparata la un anumit pret, fie pretul maxim care poate fi platit pentru cumpararea unei anumite cantitati din bunul dorit.

Considerand toti ceilalti factori nemodificati, cantitatea ceruta dintr-o anumita marfa pe piata se modifica odata cu variatia pretului de vanzare al marfii respective. Putem explica cel mai bine acest fenomen, cu ajutorul graficelor.

Sa presupunem ca produsul care face obiectul vanzarii-cumpararii pe piata il reprezinta benzina, iar relatia dintre pretul unui litru de benzina si cantitatile cerute de cumparatori este prezentata in Tabelul 4.3.

Tabelul 4.3. Extinderea si contractia cererii

In graficul din Figura 4.13. axa verticala arata preturile care ar putea fi incasate pentru un litru de benzina; iar axa orizontala reflecta cantitatile de benzina pe care cumparatorii ar dori si pot sa le achizitioneze la fiecare din preturile respective. Astfel la un pret de 30 000 lei/ litru, pot fi achizitionate 100 milioane litri de benzina, la pretul de 20 000 lei / litru, cantitatea ceruta creste la 300 milioane litri, iar la pretul cel mai scazut, de 5 000 lei / litru cantitatea de benzina ceruta de cumparatori in perioada respectiva urca la 600 milioane litri.

Prin exemplul ilustrat in grafic, cererea este reprezentata de intreaga curba sau specificatie care reda relatia inversa intre modificarea pretului unitar al unui bun pe piata (variabila independenta) si modificarea cantitatii cerute de bunul respectiv (variabila dependenta). Aceasta relatie cu caracter de generalitate (regularitate) este considerata atat de importanta, incat economistii i-au dat statut de lege - legea generala a cererii.

Legea generala a cererii reflecta relatia invers proportionala intre cantitatea ceruta dintr-un anumit bun si pretul care trebuie platit pentru a-l obtine. Cresterea pretului determina, asadar, o contractie a cantitatii cerute din marfa respectiva, iar reducerea pretului provoaca o extindere a cantitatii cerute.

Relatia invers proportionala intre pret si cantitatea ceruta dintr-un anumit bun pe piata, ilustrata grafic de curba descrescatoare a cererii, poate fi explicata revenind la cele doua efecte generate de modificarea pretului unui anumit bun pe piata asupra echilibrului consumatorului, respectiv efectul de venit si efectul de substitutie.

Dupa cum s-a vazut, cresterea sau reducerea pretului unui bun pe piata (celelalte preturi si venitul nominal raman constante) determina modificarea echilibrului consumatorului ca raspuns la schimbarea pretului relativ (raportului dintre preturi) si al venitului real al acestuia. Efectul acestor schimbari asupra cererii consumatorilor este masurat prin efectul de substitutie si efectul de venit.

Efectul de substitutie exprima relatia inversa (negativa) intre modificarea pretului si cantitatea ceruta de consumatori. Ca raspuns la o schimbare a raportului dintre preturi (a pretului relativ) acestia se muta la un alt punct de pe aceeasi curba de indiferenta, in asa fel incat isi mentin nivelul de satisfactie sau de utilitate. Astfel, daca pretul de vanzare al unui bun creste semnificativ, cumparatorii recurg de regula la substituirea lui cu alte bunuri. In general se accepta ca intr-o economie de piata dezvoltata si diversificata, practic toate bunurile au inlocuitori iar curbele cererii consumatorilor au pante negative. Cumparatorii substituie bunurile ale caror preturi au crescut cu bunuri care au preturi relativ mai scazute. De regula, ei nu inlocuiesc total consumul din acel bun, dar il pot reduce semnificativ o data cu cresterea pretului sau relativ.

Efectul de venit reflecta modificarea cererii consumatorului pe piata unui produs, ca urmare a modificarii puterii de cumparare odata cu schimbarea pretului bunului respectiv. Astfel, daca pretul de vanzare al unui bun creste, venitul real al cumparatorilor, respectiv ceea ce pot cumpara cu venitul lor nominal, se reduce. Ca urmare, cumparatorul va achizitiona mai putin din unele bunuri, in primul rand din cele ale caror preturi relative au crescut. De retinut faptul ca, in comparatie cu efectul de substitutie, care este intotdeauna negativ, efectul de venit depinde de natura bunurilor de consum. Pentru bunurile normale, efectul de venit este negativ, in timp ce pentru bunurile inferioare el este pozitiv.

In consecinta, cand pretul de piata al unui bun se modifica, atat efectul de venit cat si efectul de substitutie conduc la modificarea cantitatii cerute pe piata din bunul respectiv. Modificarea in sens invers a cantitatii cerute va fi cu atat mai mare, cu cat ponderea cheltuielilor pentru bunul respectiv in bugetul cumparatorilor este mai ridicata, sau cu cat disponibilitatile de inlocuitori pe piata sunt mai variate.

Legea generala a cererii se verifica in cazul bunurilor normale (bunuri a caror cerere creste odata cu sporirea veniturilor). In acest caz curba cererii este descrescatoare (inclinata negativ) si va avea intotdeauna aceiasi alura considerata normala atata timp cat efectul de substituire si efectul de venit actioneaza in acelasi sens; o crestere a pretului duce la o reducere a cantitatii cerute iar o reducere a pretului la un consum sporit.

Daca efectul de venit este de sens opus efectului de substitutie, iar amploarea sa este predominanta, putem avea o curba a cererii considerata anormala, astfel incat cantitatea ceruta sa fie functie crescatoare de pret; cresterea pretului este insotita de o extindere a cererii, iar reducerea pretului, de o contractie a cantitatii cerute. Acest fenomen este cunoscut sub numele de "Paradoxul Giffen" si se manifesta in cazul bunurilor inferioare (bunuri a caror cerere se reduce odata cu cresterea veniturilor nominale). Pentru aceste bunuri, intre modificarea veniturilor reale (ca urmare a modificarii pretului) si cantitatea ceruta exista o relatie inversa, negativa. Astfel, daca pretul unui bun inferior creste, iar venitul real scade (efectul de venit fiind mai mare decat efectul de substitutie), cantitatea ceruta creste.

In analiza relatiei invers proportionale, intre cantitatea ceruta dintr-un anumit bun si pretul platit (legea cererii) am pornit de la premisa ca in afara de pret nu s-a schimbat nimic care sa influenteze cantitatile ce pot fi achizitionate de cumparatori. Cu alte cuvinte, am facut abstractie de toti ceilalti factori, considerand ca cererea (de benzina, in exemplul nostru) ramane neschimbata, aceasta fiind reprezentata de intreaga curba a cererii ilustrata grafic in Figura 4.13.

Intr-o perioada determinata de timp, cererea pentru un anumit bun poate sa creasa sau sa scada in functie de evolutia unor factori, care mai poarta denumirea de conditiile cererii. In aceasta situatie se modifica cantitatile cerute la anumite niveluri date ale pretului, spre deosebire de extinderea sau contractia cererii, cand se modifica cantitatile cerute la variatia pretului.

Principalele conditii sau factori care determina modificarea cererii (cresterea sau reducerea ei) sunt:

a)   numarul cumparatorilor, intre acesta si cererea pentru un anumit bun pe piata exista o relatie pozitiva;

b)   preferintele consumatorilor; daca preferintele consumatorilor pentru un anumit bun pe piata se accentueaza, cererea pentru bunul respectiv va creste, si invers;

c)   modificarea veniturilor banesti ale consumatorilor; intre acestea si cererea pentru bunuri normale exista o relatie directa;

d)   modificarea preturilor acelor bunuri care sunt inlocuitori; astfel in situatia in care bunurile A si B sunt substituibile, intre modificarea pretului bunului B si evolutia cererii pentru bunul A exista o relatie pozitiva;

e)   anticiparile cumparatorului privind evolutia pretului; in situatia in care consumatorii prevad o crestere a pretului unui anumit bun pe piata, cererea prezenta pentru bunul respectiv creste, si invers, cererea se reduce daca se anticipeaza o reducere a pretului.

Actiunea conjugata a acestor factori poate determina, fie cresterea cererii, fie reducerea acesteia, in functie de sensul si amploarea influentei fiecarui factor

sau conditie a cererii. Astfel, revenind la exemplul de la inceput, pentru ca cererea de benzina sa cresca este necesar ca o serie de conditii (de pilda, cresterea veniturilor banesti ale cumparatorilor, a numarului de autoturisme, etc.), sa-i determine pe cumparatori sa achizitioneze, indiferent de pret, o cantitate mai mare de benzina, deplasand intreaga curba a cererii mai sus si la dreapta (vezi Figura 4.14.). Invers, reducerea cererii are loc atunci cand o combinatie de factori (scaderea nivelului veniturilor banesti ale cumparatorilor, modificarea preferintelor acestora, introducerea unor consumuri specifice, mai reduse, etc.) ii va determina pe cumparatori sa achizitioneze, la preturi neschimbate, o cantitate mai mica de benzina, ceea ce va deplasa curba cererii in jos si la stanga (vezi Figura 4.15.)

Din graficele prezentate, rezulta ca modificarea cererii (cresterea sau reducerea acesteia) ca urmare a factorilor care o determina, exercita o miscare de translatie a curbei cererii, si anume, spre dreapta daca cererea creste, si spre stanga daca cererea scade. Insa la orice nivel s-ar situa cererea, pretul si cantitatea ceruta vor evolua mereu in directii opuse, o cantitate mai mica va fi ceruta de cumparatori la preturi mai ridicate si invers, o cantitate mai mare din bunul respectiv va fi ceruta la preturi mai scazute. Aceasta exprima, in esenta, legea generala a cererii.

Pentru a exprima sensibilitatea (modificarea) cantitatii cerute dintr-un anumit bun pe piata la variatia pretului, in teoria si practica economica se vorbeste despre elasticitatea cererii (la pret). Ea reflecta reactivitatea cererii (contractie-extindere) determinata de modificarea pretului. Astfel, daca cantitatea achizitionata de cumparatori dintr-un anumit bun se modifica substantial ca reactie la modificarea pretului sau de vanzare, se spune, in principiu, ca cererea este elastica sau foarte elastica. Dimpotriva, in conditiile in care chiar si o foarte mare modificare de pret a unui bun are ca rezultat o reactie nesemnificativa, sau numai o mica modificare in cantitatea achizitionata de cumparatori, se considera ca cererea este inelastica sau rigida.

Gradul de reactivitate (de modificare) a cererii la variatia pretului se masoara cu ajutorul coeficientului de elasticitate. El este egal cu raportul dintre modificarea procentuala a cantitatii cerute (D%Q) si modificarea procentuala a pretului (D%P) respectiv:

Astfel, daca o scadere cu 10% a pretului berii conduce la o crestere de 15% a cantitatii de bere vanduta, coeficientul de elasticitate este de 15% impartit la 10%, adica 1, 5.

In functie de gradul de elasticitate a cererii la pret, formele cererii sunt urmatoarele:

cerere elastica, cand modificarea procentuala a cantitatii cerute este mai mare decat modificarea procentuala a pretului, respectiv cand coeficientul de elasticitate este mai mare ca unu (E_cp > 1, 0);

cerere inelastica, atunci cand modificarea procentuala a cantitatii achizitionate este mai mica decat modificarea procentuala a pretului, respectiv cand coeficientul de elasticitate este mai mic ca unu (E_cp < 1, 0);

cerere cu elasticitate unitara (egala cu unitatea), cand modificarea procentuala a cantitatii cerute este egala cu modificarea procentuala a pretului, respectiv cand coeficientul de elasticitate a cererii este egal cu unu (E_cp = 1, 0).

Ce se poate spune cand elasticitatea cererii este nula? In general, se considera ca de regula, nu exista cerere complet rigida sau perfect inelastica (E_cp = 0), dupa cum nu exista nici cerere perfect elstica (cand E_cp tinde spre infinit). In primul caz, curba cererii s-ar prezenta grafic ca o linie verticala, ceea ce ar avea semnificatia ca pentru intreaga serie de preturi posibile, cantitatea ceruta sau achizitionata ramane neschimbata. Situatii de bunuri destinate pietei in care cererea sa fie perfect inelastica (rigida) sunt interpretate (daca exista in lumea reala) ca exceptii, cazuri foarte rare, care nu contravin generalitatii numita legea cererii. Intrucat veniturile sau incasarile totale ale producatorilor, respectiv cheltuielile totale ale cumparatorilor pentru un anumit bun nu sunt altceva decat produsul dintre cantitatile achizitionate si pretul pe unitate () reactivitatea cererii (contractie-extindere) la modificarea pretului, influenteaza comportamentul agentilor economici. Aceasta face ca elasticitatea cererii la pret sa reprezinte o informatie atat de importanta pentru orientarea deciziilor si actiunilor cumparatorilor, precum si ale celor care produc sau vand bunurile respective.

Gradul de elasticitate a cererii determina urmatoarele situatii privind modificarea incasarilor sau veniturilor totale.

a) Incasarile (veniturile) totale se modifica in directia opusa modificarii de pret, cand cererea este elastica (E_cp > 1). Astfel, daca pretul unui bun inregistreaza o scadere, veniturile totale cresc, intrucat incasarile datorare modificarii cantitatilor achizitionate sunt mai mari decat sumele neincasate ca urmare a reducerii pretului de vanzare. Invers, o crestere a pretului, duce la o reducere a incasarilor totale, prin faptul ca sumele incasate in plus ca urmare a cresterii pretului, sunt mai mici decat cele datorate reducerii cantitatilor achizitionate ( vezi Figura 4.16.).

b)    Incasarile sau veniturile totale se modifica in aceeasi directie cu modificarea pretului, cand cererea este inelastica (E_cp < 1). In aceasta situatie modificarea cantitatii achizitionate (contractie sau extindere) nu a fost suficient de mare pentru a depasi sumele in plus sau in minus privind incasarile ca urmare a modificarii pretului bunului respectiv (vezi Figura 4.17.).

c) Incasarile sau veniturile totale nu se modifica, indiferent de sensul modificarii pretului, daca cererea este cu elasticitate unitara (E_cp = 1). Astfel, in situatia in care pretul unui bun inregistreaza o reducere, venitul total nu se modifica, intrucat sumele incasate in plus, ca urmare a cresterii cantitatii achizitionte, sunt egale cu sumele neincasate, datorate reducerii pretului de vanzare (vezi Figura 4.18.).

Relatiile dintre modificarea pretului (DP) si modificarea venitului total (DV_t) in functie de forma si elasticitatea cererii la pret (E_cp) sunt prezentate sintetic in Tabelul 4. 4.

Incasarile sau veniturile totale evolueaza in directie opusa modificarii pretului atunci cand cererea este elastica, si in aceeasi directie cu modificarea pretului cand este inelastica. In aceasta consta esenta unei cereri elastice sau, dimpotiva, a unei cereri inelastice vis-a-vis de comportamentul agentilor in economia de piata. Astfel, maximizarea profitului producatorilor in situatia unei cereri elastice este posibila numai in conditiile practicarii unor preturi mai scazute. Dimpotriva, in situatia unei cereri inelastice pentru a-si maximiza profitul, producatorii sunt interesati sa actioneze in directia cresterii pretului.

Tabelul 4.4. Relatiile dintre DP si DV_t in functie de E_cp

Gradul de reactivitate a cererii poate fi determinat si in functie de modificarea altui factor al acesteia, cum este, de exemplu, veniturile banesti ale cumparatorilor. Coeficientul elasticitatii cererii in functie de venit (E_cv) se determina ca raport intre modificarea preocentuala a cantitatii cerute (%DQ) si modificarea procentuala a venitului (%DV) in conditiile in care ceilalti factori care influenteaza cererea pentru bunul respectiv pe piata, nu se modifica:

Cererea este elastica in functie de venit, cand E_cv > 1. In acest caz, daca venitul cumparatorilor creste, ponderea cheltuielilor pentru bunul respectiv in cheltuielile totale va creste. Invers, cererea este inelastica la venit cand E_cv < 1. In acest caz, daca venitul cumparatorilor creste ponderea cheltuielilor pentru bunul respectiv in totalul cheltuielilor se reduce.

In concluzie, modificarea pretului unui anumit bun pe piata sau a uneia din conditiile cererii, determina variatii (pozitive sau negative) de o mai mare sau mai mica amplitudine in cererea pentru bunul respectiv. Cunoasterea acestor influente care determina elasticitatea cererii pe piata diferitelor bunuri sunt informatii deosebit de utile pentru deciziile si actiunile agentilor economici.