 |  |
|
IMPOZITELE SI TAXELE LOCALE
1. Categorii de impozite locale
1.1. Impozitul pe cladiri
Impozitul pe cladiri este datorat - in principiu - de orice persoana (fizica si/sau juridica) care detine in proprietate cladiri situate in Romania.
Impozitul este anual si se plateste in contul bugetului local al localitatii unde este amplasata cladirea[1].
In cazul cladirilor proprietate publica si privata a statului sau a unitatilor administrativ - teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare ori in folosinta, dupa caz, impozitul este datorat si sa plateste de catre persoanele care au efectiv in posesie cladirile (concesionarii, locatarii etc.).
In cazul cladirilor aflate in proprietatea comuna a doua sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni datoreaza impozit pentru spatiile situate in partea din cladire aflata in proprietatea sa. Daca nu este posibila stabilirea partilor individuale ale coproprietarilor, atunci fiecare dintre proprietari va plati o parte egala din impozitul datorat pentru cladirea respectiva.
Impozitul pe cladiri nu se datoreaza pentru anumite categorii de cladiri (cladirile proprietatea statului, a unitatilor administrativ-teritoriale sau a institutiilor publice, cladirile clasate ca monumente istorice, cladirile care constituie lacasuri de cult, cladirile institutiilor de invatamant si ale unitatilor sanitare de interes national etc.[2]), pentru anumite constructii speciale (sonde de titei sau gaze; platforme de foraj marin; centrale hidroelectrice, termoelectrice, nuclearoelectrice; cai de rulare; galerii subterane; cosuri de fum; terasamente; instalatii tehnologice etc.), precum si pentru unele cladiri ale persoanelor fizice .
1.2 Impozitul pe teren
Impozitul pe teren este datorat - in principiu - de orice persoana (fizica si/sau juridica) care are in proprietate teren situat in Romania.
Pentru terenurile proprietate publica sau privata a statului ori a unitatilor administrativ-teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare etc., impozitul este datorat de catre persoanele care au efectiv in posesie terenul respectiv (concesionarii etc.)
In cazul terenurilor aflate in proprietatea comuna a doua sau mai multe persoane, fiecare dintre proprietarii comuni datoreaza impozit pentru partea din teren aflata in proprietatea sa. Daca nu este posibila stabilirea partilor individuale ale coproprietarilor, atunci fiecare dintre proprietari va plati o parte egala din impozitul datorat pentru terenul respectiv.
Impozitul pe teren nu se datoreaza pentru urmatoarele categorii de terenuri: terenurile aferente cladirilor (adica terenurile pe a caror suprafata este edificata o constructie), terenurile apartinand cultelor religioase sau avand destinatii speciale (cimitire etc.), terenurile institutiilor de invatamant si cele ale unitatilor sanitare de interes national, terenurile ocupate de cai de comunicatii (autostrazi, drumuri, zone de siguranta etc.), terenurile parcurilor industriale, stiintifice etc. .
Impozitul este anual[5] si se plateste la bugetul local al unitatii administrativ-teritoriale in raza careia este situat terenul.
1.3. Taxa asupra mijloacelor de transport
Orice persoana (fizica si/sau juridica) care detine in proprietate un mijloc de transport (care se inmatriculeaza in Romania) datoreaza o taxa anuala (impozit ), care se plateste la bugetul local al localitatii in care contribuabilul isi are domiciliul, respectiv sediul sau punctul de lucru.
Scutiri:
- vehicolele (special adaptate) apartinand persoanelor cu handicap locomotor;
- mijloacele de transport ale institutiilor publice, precum si cele ale persoanelor juridice (daca sunt folosite pentru transportul public de persoane);
- navele fluviale de pasageri, barcile si lutrele utilizate pentru transportul persoanelor fizice cu domiciliul in Delta Dunarii, Insula Mare a Brailei si Insula Balta Ialomitei.
La calculul taxei asupra mijloacelor de transport este avut in vedere tipul mijlocului de transport.
Se plateste anual, in patru rate egale, pana la mijlocul ultimei luni din fiecare trimestru, varsandu-se la bugetul localitatii in care isi are domiciliul detinatorul mijlocului de transport .
1.4. Impozitul pe spectacole
Impozitul pe spectacole este datorat de catre orice persoana care organizeaza o manifestare artistica, o competitie sportiva sau alta activitate distractiva in Romania.
Obiectul impozabil il constituie sumele de bani incasate din vanzarea biletelor de intrare sau a abonamentelor ori suprafata incintelor unde se desfasoara anumite activitati.
Se plateste la bugetele unitatilor administrativ - teritoriale in raza carora se desfasoara spectacolul.
2. Categorii de taxele locale
2.1. Definitia si trasaturile caracteristice ale taxelor
Taxele sunt plati achitate de catre persoanele fizice si/sau persoanele juridice pentru anumite acte sau servicii indeplinite/prestate - la cererea si in folosul acestora - de catre anumite organe de stat, institutii publice sau alte persoane asimilate acestora[8].
Trasaturi caracteristice ale taxelor:
subiectul platitor al taxei este intotdeauna precis determinat doar din momentul cand acesta solicita indeplinirea unui act, prestarea unui serviciu ori efectuarea unei lucrari din partea unui organ de stat sau a unei institutii publice.
taxa reprezinta o plata neechivalenta pentru actele, serviciile sau lucrarile prestate/efectuate de organe de stat sau institutii publice care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza servicii sau rezolva alte interese legitime ale diferitelor persoane fizice si/sau juridice. Plata serviciilor sau lucrarilor este - in principiu - neechivalenta, deoarece aceasta poate fi - potrivit legii - mai mare sau mai mica in raport cu valoarea efectiva a prestatiilor efectuate; cuantumul taxelor este stabilit - in principal - avandu-se in vedere alte criterii (politico-economice) decat valoarea in sine a prestatiei organului de stat.
taxa reprezinta o contributie stabilita in sarcina contribuabilului cu scopul de a se asigura astfel acoperirea in parte a cheltuielilor efectuate de catre organele de stat si/sau de catre institutiile publice cu indeplinirea/prestarea actelor, respectiv serviciilor solicitate de diferite persoane (fizice si/sau juridice).
taxa este anticipativa, ea datorandu-se si trebuind sa fie achita in momentul solicitarii actului, serviciului sau lucrarii ce urmeaza a fi indeplinit/efectuat de catre organul de stat sau institutia publica competenta.
taxa trebuie sa fie unica, in sensul ca pentru unul si acelasi act sau serviciu indeplinit/prestat unei persoane, aceasta datoreaza taxa o singura data.
actele care nu au fost legal taxate sunt lovite de nulitate[9].
raspunderea pentru neindeplinirea obligatiei de plata a taxelor revine primordial persoanei incadrata la organul de stat sau institutia publica prestatoare a serviciului sau lucrarii (care avea obligatia sa pretinda si sa perceapa taxa) si nu contribuabilului.
Clasificarea taxelor
Taxele pot fi grupate pe mai multe categorii, avand in vedere diferite criterii.
Dupa criteriul teritorialitatii sau tinand seama de sfera lor de acoperire in teritoriu exista:
taxe centrale (generale)
taxe locale (specifice).
In functie de caracterul lor, taxele pot fi:
taxe judiciare
taxe extrajudiciare.
In functie de scopul pentru care se platesc, taxele pot fi:
1. taxe pentru eliberarea unor acte,
2. taxe pentru aprobarea desfasurarii unor activitati,
3. taxe pentru admiterea intrarii pe teritoriul unui stat,
4. taxe pentru utilizarea unor drumuri nationale etc.
1. Taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor si a autorizatiilor - se stabileste in cote fixe sau procentuale, diferentiat in functie de valoarea constructiilor sau instalatiilor, de suprafata terenurilor sau de natura serviciilor prestate.
- se stabileste de catre consiliile locale, in limitele prevazute de lege, pe baza declaratiei solicitantului formulata in cererea pentru eliberarea autorizatiei.
- se varsa in contul bugetelor locale[10].
2. Taxa pentru folosirea mijloacelor de reclama si publicitate - se stabileste prin hotarare a consiliului local si care poate fi cuprinsa intre 1% si 3% din valoarea serviciilor de reclama si publicitate[11]. Aceasta taxa se plateste lunar de catre cel care realizeaza reclama si publicitatea la bugetul unitatii teritorial administrative, in a carei raza se realizeaza serviciul.
3. Taxa hoteliera - este stabilita de catre autoritatea publica locala si se plateste pentru sederea intr-o unitate de cazare, intr-o localitate
- se incaseaza de catre persoanele juridice care asigura cazarea, odata cu luarea in evidenta a persoanelor cazate si se varsa la bugetele locale in raza carora se afla unitatea de cazare.
4. Alte taxe locale - se pot institui de catre consiliile locale sau judetene: taxe speciale pentru functionarea unor servicii publice locale create in interesul persoanelor fizice si juridice; taxe zilnice pentru utilizarea temporara a locurilor publice si pentru vizitarea muzeelor, caselor memoriale, monumentelor istorice, de arhitectura si arheologice, si altele[12]. Reprezinta venituri proprii ale bugetelor locale.
2.2. Taxele de timbru
Taxele de timbru reprezinta plata serviciilor prestate ori a lucrarilor efectuate de catre diferite organe sau institutii de stat care primesc, intocmesc sau elibereaza diferite acte, presteaza diferite servicii ori rezolva anumite interese legitime ale partilor[13].
Categorii:
taxele judiciare de timbru - reprezinta acea categorie de venituri ale bugetelor locale[14] care se percep cu ocazia introducerii (sau formularii) unor cereri sau actiuni la instantele judecatoresti (de orice grad), ori care sunt adresate Ministerului Justitiei sau Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie
taxele de timbru pentru activitatea notariala - se platesc de catre persoanele fizice si persoanele juridice care solicita indeplinirea unor acte sau servicii notariale,
timbrul judiciar - se aplica actiunilor, cererilor, actelor si serviciilor de competenta tuturor instantelor judecatoresti, Ministerului Justitiei, Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie, precum si actelor notariale ce se indeplinesc de catre notarii publici. Sumele incasate din vanzarea timbrului judiciar se constituie si se utilizeaza ca venituri extrabugetare, la dispozitia Ministerului, in completarea alocatiilor de la bugetul de stat[16].
taxele de timbru extrajudiciare - se datoreaza - potrivit legii[17] - pentru eliberarea certificatelor de orice fel (altele decat cele eliberate de instantele judecatoresti, Ministerul Justitiei, Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie si de notarii publici), eliberarea sau preschimbarea actelor de identitate, eliberarea permiselor de vanatoare si de pescuit, examinarea conducatorilor de autovehicule in vederea obtinerii permisului de conducere, inmatricularea autovehiculelor si a remorcilor, precum si pentru alte servicii prestate de unele institutii publice..
In sensul legii, este considerata cladire orice constructie care serveste la adapostirea oamenilor, animalelor, obiectelor sau produselor, materialelor instalatiilor etc. (art.249 alin.5 Cod fiscal).
Persoanele fizice nu datoreaza impozit daca: cladirea este o locuinta noua realizata in conditiile Legii nr.114/1996 ori a fost construita pe baza de credite, conform Ordonantei nr.19/1994. In aceste cazuri, scutirea se aplica timp de 10 ani de la data dobandirii cladirii (art.250 alin. 3 si 4 Cod fiscal).
Impozitul pe teren se plateste trimestrial, in patru rate egale, ca si impozitul pe cladiri. Plata cu anticipatie a impozitului este recompensata cu o bonificatie de pana la 10%, stabilita prin hotarare a consiliului local (art.260 Cod fiscal).
Datorandu-se pentru faptul detinerii in proprietate a mijlocului de transport, suma reprezentand obligatia fiscala prevazuta de lege are natura unui impozit; prin urmare, desi denumirea legala este aceea de "taxa asupra mijloacelor de transport", avem de a face cu un impozit pe avere.
Veniturile provenind din taxa asupra mijloacelor de transport se defalca astfel: 60% constituie venit la bugetul local si 40% se constituie ca venit al bugetului judetean (art.295 alin.5 Cod fiscal).
In legatura cu definirea taxelor, a se vedea si: Dan Drosu-Saguna, op.cit., p. 352; Ioan Condor, op.cit., loc. cit. Supra; Jacques Percebois, Jacques Aben, Alain Euzéby, op.cit., p. 181.
In practica (si in legislatie) se utilizeaza adesea termenul de "taxa" pentru a se desemna un "impozit"; cel mai cunoscut caz, in acest sens, este denumirea - incorecta - impozitului indirect care este "taxa pe valoare adaugata".
Taxele pentru eliberarea certificatelor de urbanism si a autorizatiilor de construire din mediul rural se impart - cu avizul primarilor comunelor - astfel: 50% la bugetul local al comunelor si 50% la bugetul consiliului judetean (art. 295 alin.6 Cod fiscal).
Sunt exceptate de la plata - potrivit legii - serviciile de reclama si publicitate realizate prin mijloace de informare in masa scrise si audiovizuale, precum publicitatea realizata prin ziare sau alte tiparituri, radio si televiziune (art. 270 alin. 1 Cod fiscal).
A se vedea Instructiunile Ministerului Finantelor nr. 1711/1960, in LEGISLATIA NOTARIALA UZUALA, Edit. Stiintifica, Bucuresti, 1979, p. 234 si urm.
Potrivit disp.art. 295 alin. 11 Cod fiscal, taxele judiciare de timbru - ca, de altfel, si celelalte categorii de taxe de timbru - se constituie in venituri ale bugetelor locale.
A se vedea Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicata in M.Of. nr. 173 din 29 iulie 1997, modificata si completata prin: Rectificarea nr. 146 din 24 iulie 1997, Ordonanta Guvernului nr. 11/1998, Ordonanta nr. 11 din 29 ianuarie 1998, Legea nr. 112 din 5 iunie 1998; Legea nr. 26 din 26 ianuarie 1999; Ordonanta nr. 30 din 29 ianuarie 1999; Hotararea nr. 752 din 16 septembrie 1999; Ordonanta de Urgenta nr. 53 din 19 mai 2000; Ordonanta nr. 34 din 16 august 2001; Legea nr. 45 din 16 ianuarie 2002; Legea nr. 203 din 19 aprilie 2002; Hotararea nr. 1.278 din 13 noiembrie 2002; Hotararea nr. 561 din 21 mai 2003; Hotararea nr. 44 din 22 ianuarie 2004; Normele metodologice din 22 ianuarie 2004; Hotararea nr. 783 din 19 mai 2004; Legea nr. 195 din 25 mai 2004.
Rezulta ca, spre deosebire de taxele judiciare de timbru - care reprezinta acea categorie specifica a veniturilor bugetare din care se acopera cheltuielile generale necesare infaptuirii in bune conditii a justitiei, timbrul judiciar contribuie la formarea unor fonduri speciale (in afara prevederilor bugetare) care sunt destinate exclusiv stimularii si deci imbunatatirii activitatilor specifice care se desfasoara in cadrul sistemului organelor de justitie.
Acest document nu se poate descarca
| E posibil sa te intereseze alte documente despre: |
| Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate QReferat.com | Folositi documentele afisate ca sursa de inspiratie. Va recomandam sa nu copiati textul, ci sa compuneti propriul document pe baza informatiilor de pe site. { Home } { Contact } { Termeni si conditii } |
Documente similare:
|
Cauta document |