Comertul si relatiile economice

COMERTUL SI RELATIILE ECONOMICE

In cadrul procesului complex de racordare a economiilor nationale la fluxurile economice mondiale, un rol de cea mai mare importanta il are comertul exterior, care a devenit - mai ales in ultimele decenii - unul din factorii determinanti ai cresterii economice, ai economiei de piata.

In epoca moderna si contemporana, nici o tara, indiferent de marimea sau resursele sale, nu-si poate asigura toate produsele de care are nevoie numai din productia proprie. Pe cale de consecinta, fiecare tara este nevoita sa desfasoare o activitate de comert exterior.

1.1.Definitie si concepte ale comertului exterior

Comertul exterior cuprinde comertul cu bunuri (comert vizibil) si comertul cu servicii (comert invizibil). Comertul cu bunuri (tangibile) se refera la schimburile cu produse de baza (agricole si minerale) si produse manufacturate. La randul sau, comertul cu servicii (intangibile) se refera la transporturi internationale, turism international, servicii bancare internationale, schimburile internationale cu brevete, cunostinte tehnice si alte astfel de produse intangibile.

Pe larg, comertul exterior al unei tari cuprinde toate bunurile materiale care se schimba intre tara respectiva si alte tari, avand ca obiect: importul de marfuri direct pentru consum; marfurile importate scoase din antrepozitele vamale sau zonele libere pentru a fi puse in consum; exportul de produse nationale, precum si exportul de marfuri importate declarate pentru consumul intern. De asemenea, se cuprind: importurile temporare de bunuri straine pentru prelucrare in interiorul tarii (prelucrare activa = perfectionare activa), exporturile de produse compensatoare dupa prelucrarea in tara, exporturile temporare de bunuri pentru prelucrare in alte tari, (prelucrare pasiva = perfectionare pasiva), importurile de produse compensatoare dupa prelucrarea in afara tarii si importurile si exporturile de bunuri in leasing financiar.

In acelasi context, activitatea de comert exterior cuprinde toate raporturile cu strainatatea privind vanzarea-cumpararea sau schimburile de marfuri, prestarile de servicii, transporturile si expeditiile internationale, proiectarea si executarea de lucrari, asistenta sau colaborare tehnica, vanzarea sau cumpararea de licente pentru folosirea brevetelor de inventii sau a procedeelor tehnologice, consignatia sau depozitul, reprezentarea si comisionul, operatiunile financiare, asigurarile si turismul si, in general, orice acte sau fapte de comert.

Dupa cum se observa, activitatii de comert exterior i se atribuie un continut foarte larg: alaturi de formele traditionale de comert exterior se include si cooperarea economica si tehnico-stiintifica.

Formele traditionale de comert exterior sunt:

a) importul de marfuri, care reprezinta totalitatea operatiunilor cu caracter comercial prin care se cumpara marfuri din alte tari si se aduc in tara pentru consumul productiv si neproductiv; intr-un sens mai larg, in cadrul importului se include si asa-numitul import invizibil, adica serviciile procurate de o anumita tara din alte tari in domeniile transporturilor, asigurarilor, creditului, turismului, licentelor etc.;

b) exportul de marfuri, care reprezinta totalitatea operatiunilor cu caracter comercial prin care o parte din marfurile produse sau prelucrate intr-o tara se vand in alte tari; intr-un sens mai larg in cadrul exportului se include si asa-numitul export invizibil.

In prezent, alaturi de formele traditionale de comert exterior, cooperarea economica internationala cunoaste o extindere din ce in ce mai mare. Aceasta reprezinta o forma superioara a legaturilor economice dintre state, in care se impletesc elemente din domeniul productiei cu cele din sfera circulatiei, cele din economie cu cele din domeniul stiintei si tehnicii, presupunand existenta unei legaturi stranse si pe perioade lungi intre parteneri.

Formele cooperarii economice internationale pot fi diverse, de exemplu:

a) construirea de obiective economice pe teritoriul unei tari;

b) cooperarea in producerea de utilaje, masini, subansamble si piese;

c) fabricarea unor produse pe baza licentelor, brevetelor sau documentatiei tehnice puse la dispozitie de catre partener;

d) efectuarea de prospectiuni si explorari de catre o tara in alta tara;

e) cooperarea cu firme comerciale straine;

f)  cooperarea in realizarea unor obiective turistice;

g) infiintarea de societati mixte.

Importanta tot mai mare a comertului exterior in economia mondiala se explica si prin influenta pe care acesta il are asupra cresterii economice.

Cresterea economica a oricarei tari este rezultatul actiuni conjugate a doua categorii de factori: interni si externi. Cei interni, legati de eforturile pe care le depune fiecare popor pentru a-si dezvolta economia, au un rol determinant. Cei externi, legati de participarea tarilor la circuitul economic mondial, influenteaza cresterea economica in mod nemijlocit, prin intermediul factorilor interni multiplicandu-li-se sau diminuandu-li-se forta.

Printre factorii externi, un rol deosebit de important si in continua crestere il are comertul exterior. Influenta acestui factor asupra cresterii economice se exercita sub mai multe forme.

In primul rand, comertul exterior asigura realizarea/obtinerea produsului social chiar in conditiile in care structura cererii difera de structura ofertei.

Dupa cum este cunoscut, asigurarea unei eficiente a productiei presupune un anumit volum minim al acesteia. Daca acest volum depaseste capacitatea de absorbtie a pietei interne, asigurarea unei productii eficiente impune apelarea la piata externa. Pe de alta parte, anumite produse fie ca nu pot fi obtinute in productia interna fie ca nu se justifica, din punct de vedere economic, obtinerea lor din productia interna. In ambele situatii aceste produse pot fi procurate numai de pe piata externa.

In al doilea rand, comertul exterior determina majorarea sau diminuarea venitului national produs in exterior, in functie de raportul dintre valoarea nationala si valoarea internationala a marfurilor care fac obiectul relatiilor comerciale internationale.

1.2.Trasaturi caracteristice ale  comertului international

Prin diviziunea mondiala a muncii se intelege relatiile care se stabilesc intre statele lumii in procesul dezvoltarii productiei si comertului mondial, precum si locul si rolul fiecarui stat in circuitul mondial al valorilor materiale.  

Participarea activa la diviziunea muncii constituie o necesitate obiectiva, in primul rand pentru natiunile ramase in urma, diviziunea mondiala a muncii fiind o categorie economica care exprima relatia intre state in cadrul circuitului mondial de valori materiale. Totodata, ea reprezinta un proces de specializare internationala in productie a economiei nationale si arata locul pe care diferite tari il ocupa in economia mondiala. Diviziunea muncii are ca scop adaptarea potentialului economic national la cerintele pietei mondiale, care se afla intr-o permanenta schimbare datorita conditiilor naturale, fizico-geografice, nivelului de dezvoltare al tarilor, altor factori.

Astfel, printre factorii care determina specializarea internationala a economiei nationale pot fi enumerati:

conditiile naturale care pot favoriza un anumit fel de productie;

marimea teritoriului si a populatiei;

capacitatea productiva si gradul de diversificare al acesteia;

conditiile geografice si climaterice;

capacitatea administrativa si infrastructura;

relatiile economice traditionale;

factori extraeconomici (razboaie, mentalitati).

Acesti factori dau nastere la grade diferite de specializare internationala care reflecta, in esenta, potentialul economic al statelor.

Caracteristic perioadei postbelice este tendinta generala de crestere a dependentei statelor de piata externa, de accentuare a interdependentelor intre tarile lumii, reflectata in cresterea cotei de export pe plan mondial. In acest context, se apreciaza ca factorii de influenta ai schimburilor comerciale internationale din perioada postbelica sunt:

prabusirea sistemului colonial, al imperialismului si aparitia a circa 100 de state noi;

revolutia tehnico-stiintifica ce a determinat adancirea diviziunii pe ramuri si subramuri, accentuarea interdependentelor economice dintre state;

schimbarile politice de anvergura care au loc pe plan mondial;

diversificarea centrelor de putere pe plan economic international;

aparitia proceselor de integrare economica din diversele regiuni ale lumii;

criza economica cu care s-a confruntat economia mondiala incepand cu cel de al optulea deceniu al secolului trecut;

evolutia preturilor practicate pe plan mondial si a problemelor valutar-financiare;

colapsul comunismului din Europa la sfarsitul deceniului noua si inceputul deceniului zece al secolului trecut.

Aparitia unor noi state, adancirea interdependentei politice intre acestea, au generat noi conditii in desfasurarea relatiilor economice internationale, au condus la schimbari in ceea ce priveste centrele de putere economica, problema actuala a lumii contemporane, care trebuie sa gaseasca o solutie, fiind lichidarea subdezvoltarii fostelor colonii, intrucat mentinerea decalajelor intre state afecteaza economia mondiala, reprezentand un factor de "ingustare" a vietii mondiale ce poate conduce la declansarea unor crize.

Se poate aprecia ca, in viitor:

interdependenta intre state se va accentua desi vor exista, in continuare, decalaje puternice intre tari (atat in ceea ce priveste P.N.B. pe locuitor, cat si intre productivitatea muncii sociale);

va lua amploare transnationalizarea economiei mondiale, ca urmare a activitatii desfasurate de numeroase companii (firme) transnationale si filialele acestora;

se va accentua fenomenul de globalizare a economiei mondiale, datorita trecerii de la era industriala la cea informationala.

1.3. Evolutia comertului exterior

Analizand transformarile care au avut loc in ultimele decenii, se poate sintetiza ca evolutia comertului exterior se caracterizeaza prin urmatoarele trasaturi principale:

Tendinta de crestere a exporturilor mondiale; in perioada postbelica, comertul international a inregistrat cel mai inalt ritm de crestere, cea mai sustinuta dinamica datorita schimbarilor profunde ce s-au produs in structura economiei mondiale sub influenta revolutiei tehnico-stiintifice contemporane, in adancirea continua a diviziunii muncii, in special in diviziunea industriala a muncii, precum si in evolutia preturilor;

Imbogatirea si reinnoirea nomenclatorului produselor comerciale, extinderea/expansiunea  celor cu grad ridicat de valorificare, nepoluante etc.;

Majorarea ponderii valorice a produselor industriale in comertul mondial, in cadrul carora se detaseaza constructiile de masini, urmate de produsele manufacturate si cele chimice;

Scaderea ponderii valorii comertului cu produse de baza in favoarea comertului cu produse manufacturate;

Participarea diferita la comertul cu produse de baza, fata de comertul cu produse manufacturate, a celor 3 grupe de tari: capitaliste; in curs de dezvoltare si foste socialiste;

Cresterea ponderii tarilor industrializate in exportul mondial - tarile dezvoltate sunt dominante in comertul cu produse manufacturate;

Tarile dezvoltate domina importul si joaca un rol important in exportul produselor alimentare si manufacturate, cele foste socialiste avand o pondere mica in comertul cu produse de baza;

Modificari in volumul si dinamica comertului international contemporan. In perioada postbelica s-a realizat cel mai inalt ritm de crestere, cea mai sustinuta dinamica. Comertul international a devansat ca ritm de crestere Produsul National Brut (P.N.B.), Produsul Intern Brut (P.I.B.), productia industriala si agricola la nivel mondial. Comparand dinamica comertului international cu rezervele de aur si devize ale lumii nesocialiste observam ca, din acest punct de vedere, comertul international a devansat in ceea ce priveste ritmul, rezervele de aur si devize ale tarilor nesocialiste. Aceasta trasatura a devenit pentru multe tari o frana in calea dezvoltarii comertului exterior, a condus la agravarea problemei lichiditatilor externe;

Reducerea duratei medii de viata a productiei (aceasta tinde sa devina din ce in ce mai scurta, sub 5 ani). Factorii de reinnoire a produselor sunt de natura economica si tehnico-stiintifica, dar si de alt ordin cum ar fi: ofensiva spre cucerirea spatiului, protejarea mediului inconjurator etc.. Produsele se clasifica in: produse de baza: cele neprelucrate; produse manufacturate: produse finite si semifinite; produse alimentare; materii prime; combustibili; produse chimice; masini, utilaje, mijloace de transport; alte produse manufacturate. Inainte de cel de al II-lea razboi mondial, produsele de baza detineau 2/3 din exportul mondial, ponderea modificandu-se ulterior, la inceputul deceniului opt produsele manufacturate detinand 66-68% din exporturile mondiale, ceea ce demonstreaza ca structura comertului mondial avea un caracter industrial. Exportul produselor de baza se efectua de tarile slab dezvoltate, iar importul lor era realizat de tarile dezvoltate. In prezent, tarile dezvoltate detin monopolul comertului cu produse manufacturate, tarile in curs de dezvoltare reusesc cu greu sa cucereasca pozitii la exportul produselor manufacturate. Structura exporturilor de produse manufacturate ale tarilor in curs de dezvoltare este putin diversificata, exportul tarilor dezvoltate fiind dominat de produsele din ramurile de varf.

Inaintea celui de al II-lea razboi mondial, grupa produselor alimentare detinea locul intai in schimburile comerciale internationale, reducandu-se ulterior, in perioada postbelica, la 9-10%, datorita  urmatoarelor cauze:

agricultura tarilor capitaliste, desi distruse de razboi, s-a refacut, tarile dezvoltate reducand-si importul de produse alimentare;

reducerea exportului de produse alimentare a tarilor in curs de dezvoltare datorita cresterii consumului intern si a masurilor luate de aceste tari pentru inlaturarea treptata a specializarii unilaterale;

evolutia preturilor produselor alimentare, ceea ce a facut ca ponderea valorica a comertului sa scada, desi sub aspectul volumului fizic s-a inregistrat o crestere, dar intr-un ritm mai lent.

In ceea ce priveste grupa materiilor prime, in perioada postbelica se constata o diminuare a tranzactiilor cu astfel de bunuri, reducere cauzata de revolutia tehnico - stiintifica, care a condus la posibilitatea de prelucrare a materiilor prime si, pe cale de consecinta, de inlocuire a materiilor prime naturale, fenomen influentat de evolutia preturilor la materiile prime naturale si de politica constituirii stocurilor de materii prime.

In ceea ce priveste grupa de combustibili, aceasta a inregistrat, valoric, cele mai spectaculoase salturi, datorita cresterii preturilor, modificarii structurii balantei energetice a tarilor dezvoltate, pretului scazut al titeiului (in perioada postbelica). Cresterea comertului cu titei fata de carbune se datoreaza extinderii parcului auto, trecerii la incalzirea cu gaze in centrele urbane, declansarea crizei energetice producand schimbari si determinand majorarea ponderii carbunelui in balanta energetica mondiala.

In ceea ce priveste grupa de produse chimice se observa o crestere considerabila, ritmul fiind de doua ori mai mare decat ritmul comertului international. Tendinta care se constata pe termen lung este de crestere a ponderii produselor care inglobeaza un grad ridicat de valorificare, adica a produselor cu volum mic si valoare mare.

In ceea ce priveste masinile, utilajele si mijloacele de transport, in anii '70 aceasta grupa a inregistrat cel mai inalt ritm de crestere, ponderea in comertul international crescand de la 10% la peste 30%, datorita:

diversificarii ramurilor industriale (aparitiei si dezvoltarii unor noi ramuri industriale);

modernizarii proceselor tehnologice;

cresterii transferurilor de tehnologie;

accentuarii specializarii industriilor specifice;

dezvoltarii ramurii extractive si aparitiei de noi ramuri prelucrative;

aparitiei si dezvoltarii bazelor militare pe teritoriul unor tari;

majorarii preturilor;

amplificarii comertul cu inteligenta.

Referitor la grupa "alte produse", aceasta este foarte eterogena, cuprinde o gama larga de produse, fiind dominata de tarile dezvoltate, datorita revolutiei tehnico-stiintifice, modei etc..

10. Modificarea repartizarii geografice a comertului exterior. In prezent asistam la o "tripolarizare" a schimburilor comerciale internationale, Uniunea Europeana (U.E.), Statele Unite ale Americii (S.U.A.) si Japonia ajungand sa totalizeze trei sferturi din valoarea exporturilor mondiale. Totodata, relatiile comerciale dintre tarile capitaliste dezvoltate (Nord - Nord) detin ponderea cea mai importanta in cadrul lor existand diferite «orientari» comerciale: intra-europene; dintre Europa occidentala si S.U.A., Japonia; dintre S.U.A. si Canada; dintre S.U.A. si Japonia. Comertul exterior dintre tarile capitaliste dezvoltate si tarile in curs de dezvoltare (Nord - Sud) se situeaza pe locul doi ca pondere valorica existand, de asemenea, o diferentiere intre schimburile comerciale intre tarile in curs de dezvoltare (Sud - Sud), intre tarile socialiste (Est - Est) si intre tarile foste socialiste si capitaliste (Est - Vest).

Aceasta repartizare geografica se datoreaza urmatorilor factori:

adancirea diviziunii internationale a muncii determinata de revolutia tehnico - stiintifica;

redefinirea raportului de forte pe plan comercial;

existenta si dezvoltarea proceselor de integrare economica intre diferite regiuni;

aparitia, dezvoltarea si maturizarea gruparilor economice regionale;

diversificarea si cresterea eficientei masurilor de politica comerciala;

institutionalizarea comertului international;

formarea tarilor socialiste si, ulterior, prabusirea comunismului.

Trebuie mentionat faptul ca pe grupe de tari (capitaliste dezvoltate, in curs de dezvoltare si tari socialiste) evolutia comertului mondial a fost diferentiata, in perioada postbelica, sub aspectul dinamicii. Decalajul de ritm in favoarea tarilor dezvoltate se explica prin structura deosebita a economiei si comertului exterior al tarilor dezvoltate si in curs de dezvoltare si prin evolutia diferentiata a preturilor la produsele manufacturate si de baza.

1.4. Relatii economice

Utilizarea cat mai eficienta a resurselor umane, materiale si financiare ale societatii reprezinta conditia esentiala a progresului economico-social, una dintre trasaturile fundamentale ale economiei de piata.

Regulile, institutiile si obiceiurile difera considerabil de la o tara la alta.

Economia este un mecanism dinamic , in continua transformare .Resursele naturale , forta de munca, tehnologia, structurile si know-howul cu ajutorul carora se pot produce bunuri si servicii utile sunt, din diferite motive, limitate.Toti ave, nevoie de un minim de hrana, imbracaminte  si de alte bunuri de baza, dar putini dintre noi ne limitam la acest necesar, dorindu-ne distractii, confort, lux.

Deficitul de resurse reprezinta dezechilibrul dintre dorinte, pe de o parte, si mijloacele de satisfacere ale acestora, pe de alta parte.

Cu problema deficitului de resurse se confrunta atat societatile bogate cat si cele sarace, nici una nefiind capabila sa-si satisfaca toate necesitatile.

Pentru a explica rolul diferentelor de resurse in comert, Eli Heckscher si Bertil Ohlin, doi economisti suedezi, au elaborat un model in care diferenta de resurse constituie singura sursa de comert. Modelul arata ca avantajul comparativ este influentat de interactiunea dintre resursele unei natiuni (abundenta relativa a factorilor de productie) si tehnologia de productie (care influenteaza intensitatea relativa cu care diferiti factori de productie sunt utilizati in productia diferitelor bunuri).

Concluziile principale la care au ajuns cei doi economisti sunt urmatoarele: o tara care are o oferta mai mare la o resursa decat la alta este abundenta in acea oferta si tinde sa produca relativ mai mult din produsul care utilizeaza intensiv resursa abundenta; tarile sunt relativ mai eficiente in productia bunurilor a caror productie este intensiva in resursele la care au o oferta relativ abundenta. Intr-un model idealizat, comertul international ar trebui sa conduca la egalizarea preturilor factorilor de productie, precum munca sau capitalul, dar acest lucru nu se intampla in practica, datorita diferentelor in resurse, barierelor comerciale si diferentelor de tehnologie.

Una din teoriile economice, care beneficiaza de o larga audienta, formulata cu circa 200 de ani in urma si prezenta la o multime dintre creatorii stiintei economice, este aceea ca izvorul progresului si bunastarii este productivitatea muncii

M. Manoilescu - cel mai mare teoretician roman si printre cei mai reprezentativi in domeniul comertului international - dezvolta teorii noi privind relatiile economice internationale, diviziunea internationala a muncii, structura economica a tarilor lumii, decalajele dintre ele si nevoia de a schimba starile de lucruri pentru proliferarea industrialismului in tarile agrare.

Dupa cum precizeaza in cartea sa "Teoria protectionismului si a schimbului international": "a considera ca singurul criteriu pentru a masura avantajul national al unei productii este importanta castigului individual al capitalismului este cea mai mare eroare care se poate face".