Legislatie si reglementari adoptate si planificate necesare pentru dezvoltarea comertului electronic

Legislatie si reglementari adoptate si planificate necesare pentru dezvoltarea comertului electronic

Practica internationala legislativa indica urmatoarele aspecte care trebuie sa fie luate in calcul in vederea unui cadru de reglementare necesar dezvoltarii domeniului comertului electronic. Vom prezenta in ceea ce urmeaza o scurta descriere a acestora urmata de indicarea pozitiei Romaniei cu privire la fiecare problema abordata.

a) Liberalizarea telecomunicatiilor este un pas important in imbunatatirea climatului pentru comert electronic pentru ca Internetul depinde in mare parte de sistemul de comunicatii. Introducerea competitiei determina reducerea costurilor pentru accesul la Internet, promovarea inovarii si imbunatatirea calitatii serviciilor. Romania, incepand cu 1 ianuarie 2003, are o piata de comunicatii electronice total liberalizata care va contribui la o sporire a accesului la Internet in Romania.

b) Recunoasterea documentelor electronice are drept scop crearea cadrului legal pentru recunoasterea contractelor electronice, admisibilitatea dovezii electronice si acceptarea trimiterii documentelor electronice la autoritatile guvernamentale. Aceste aspecte sunt acoperite prin dispozitiile Legii Semnaturii Electronice nr. 455/2001 , Normele tehnice si metodologice privind aplicarea legii semnaturii electronice din 13 Decembrie 2001 si Legea comertului electronic nr. 365/2002. Exista anumite intarzieri in ceea ce priveste unele aspecte referitoare la aplicarea acestora (cum ar fi crearea Autoritarii de reglementare si supraveghere prevazuta de capitolul IV din Legea Semnaturii Electronice), insa ele nu sunt de natura a impiedica dezvoltarea schimburilor prin intermediul Internetului.

c) Protectia consumatorului In cadrul unui sistem de comert electronic o protectie adecvata trebuie acordata consumatorului, protectie care se refera la urmatoarele aspecte : 

interzicerea publicitatii inselatoare;

reglementarea serviciilor financiare;

reguli privind raspunderea referitoare la produsele necorespunzatoare. 

In plus, specific contractelor on-line si a altor contracte la distanta, reglementarile trebuie sa asigure consumatorilor urmatoarele drepturi : 

dreptul de denuntare unilaterala a contractului;

executarea contractului la distanta in cel mult 30 de zile;

protectia impotriva cheltuielilor frauduloase.

Aceste prevederi sunt acoperite de catre legislatia romaneasca prin Legea contractelor la distanta - OG 130/2000 aprobata prin Legea 51/2003, ca si prin Legea comertului electronic. In ceea ce priveste protectia consumatorilor in legatura cu utilizarea mijloacelor de plata electronice, acestea sunt prevazute de Regulamentul BNR 4/2002 privind tranzactiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plata electronica. Urmeaza ca si dispozitiile art 26 din mai sus amintitul regulament, care limiteaza raspunderea detinatorului la 150 euro in cazul utilizarii frauduloase a cardului, sa intre in vigoare incepand cu 12 iulie 2003. De asemenea Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei a redactat procedura de avizare a instrumentelor de plata cu acces la distanta, de tipul aplicatiilor Internet-banking sau home-banking, care urmeaza a fi aprobat pana la sfarsitul lunii Februarie.

d) Transferul electronic de fonduri si utilizarea cardurilor de debit/credit. Una dintre provocarile stabilirii unui regim de comert electronic functional este identificarea unui mecanism de plata care poate sa fie utilizat efectiv in Internet. Dezvoltarea unui sistem de plati on-line implica o serie de probleme complexe legate de securitate, raspundere si taxare. Exista mai multe metode de plati on-line existente la ora actuala in lume: transfer de fonduri prin Automated Clearing House (ACH) - incluzand cecurile electronice, plati prin card de credit/debit si plati de tip bani electronici (e-money). Solutiile care trebuiesc adoptate insa depind de la tara la tara, in functie de metodele de plata obisnuite pentru zona respectiva. Romania nu are o experienta indelungata in ceea ce priveste metodele electronice de plata. Cea mai raspandita o reprezinta plata prin card de debit/credit, insa si in acest sector cifrele nu sunt inc incurajatoare: desi exista pe piata aproximativ 4 milioane de carduri (cele de debit predomina fiind peste 85 % dintre ele), peste 80% dintre posesorii acestora le folosesc numai in scopul de a-si retrage banii de la ATM-uri. Dezvoltarea in acest mod a metodelor de plata electronica este insa artificiala, numarul mare de carduri datorandu-se in primul rand deciziei Guvernului Romaniei de a obliga institutiile publice in a acorda salariile pe carduri de debit. Insa numarul magazinelor care accepta acest mijloc de plata nu este unul semnificativ (numai 6 900 la nivelul intregii tari- dintre care doar 4 000 sunt dotate cu PoS-uri). O ordonanta de urgenta recenta (193 din 12 Decembrie 2002) obliga agentii economici furnizori de servicii de utilitate publica ca si institutiile care incaseaza impozite, taxe, amenzi, penalitati si alte obligatii de plata sa accepte incasari si prin intermediul cardurilor de debit/credit. Totusi implementarea acestei ordonante se va face doar incepand cu 1 ianuarie 2004. Reglementarea in domeniu este asigurata de Regulamentul nr. 4 din 13 Iunie 2002 al Bancii Nationale a Romaniei privind tranzactiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plata electronica si relatiile dintre participantii la aceste tranzactii, act normativ care se bazeaza in ce mai mare parte pe Recomandarea Comisiei Europene 97/489/EC privind tranzactiile prin instrumente de plata electronica si in particular relatia dintre emitent si detinator.   

e) Rezolvarea disputelor Problemele aparute intre vanzatori si cumparatori sunt uneori inevitabile in executarea obligatiilor comerciale. Incertitudinea privind modul de rezolvare a acestor dispute poate sa faca partile ezitante in a apela la achizitii on-line. In cazul acestora, cand in joc sunt sume mici de bani, a apela la instante nu este o optiune practica pentru cea mai mare parte dintre consumatori si IMM-uri. De obicei apelarea la un mecanism de rezolvare a disputelor rapid, usor accesibil prin mijloace electronice si cu costuri reduse este o optiune care poate rezolva o parte din probleme. Aceste sisteme de rezolvare alternativa a disputelor pot fi o solutie practica utila pentru dezvoltarea comertului on-line . Din pacate Romania nu are o experienta deosebita in utilizarea metodelor alternative de rezolvare a disputelor. Arbitrajul este inca putin folosit (de obicei prin Tribunalele Arbitrale infiintate de Camerele de Comert si Industrie in marile orase), iar medierea se afla la un nivel destul de timid de dezvoltare. Legea comertului electronic nr. 365/2002 - vezi art.20 - stipuleaza insa posibilitatea utilizarii acestor sisteme.

f) Raspunderea Furnizorilor de Servicii Internet Un alt element important de care depinde existenta unui cadru propice comertului electronic este reprezentat de punerea in functiune a unor mecanisme care sa limiteze raspunderea civila si penala a Furnizorilor de Servicii Internet (ISP) in cazul in care aceste entitati actioneaza ca intermediari care permit accesul la Internet. Aceasta abordare este necesara pentru a proteja Furnizorii de Servicii Internet de potentiale actiuni in instanta impotriva lor, in cazul in care activitatile nelegale au fost savarsite de terte parti care utilizeaza serviciile lor. Acesta problema este reglementata clar de catre Legea comertului electronic nr. 365/2002 - cap IV, precum si prin Normele metodologice pentru aplicarea legii comertului electronic din 20 Noiembrie 2002 - capitolul III.

g) Numele de domeniu. RNC, parte a ICI - Institutul de Cercetari in Informatica, este institutia desemnata cu managementului numelui de domeniu .ro. Pana in momentul actual nu au existat probleme majore in legatura cu acesta, singurele referiri fiind la modul de contestare a unui nume de domeniu. Arbitrajul referitor la numele de domeniu .ro se poate face la Centru de Arbitraj al Organizatiei Mondiale de Proprietate Intelectuala (OMPI) , insa exista in intentia RNC ca sa se realizeze un sistem de arbitraj romanesc - ceea ce ar rezolva o parte din nemultumirile actuale.

 
In plus, s-a dovedit eficient in a reglementa unele activitati din comertul electronic prin coduri de conduita dezvoltate de asociatiile profesionale relevante. Asemenea coduri de conduita ar putea acoperi probleme legate de spam, clasificarea continutului paginilor web, asistenta acordata utilizatorilor sau procesarea datelor personale.