Raportul juridic civil

Raportul juridic civil

§1. Notiune. Caracter. Structura

Notiunea de raport juridic civil. Sunt  raporturi juridice acele raporturi sociale care sunt reglementate de lege (de norme juridice).

Raporturile personale (nepatrimoniale) si raporturile patrimoniale reglementate de norme de drept civil sunt raporturi juridice civile. Asa sunt, de pilda, raporturile de proprietate, cele de obligatii, cele de succesiune, rudenie etc.

Caracterele juridice ale raporturilor juridice civile sunt urmatoarele:

a) Raportul juridic civil este un raport social ; b) Raportul juridic civil are un caracter volitional ; c) Raportul juridic civil se caracterizeaza esentialmente prin pozitia juridica de egalitate a partilor (subiectilor).

Structura raportului juridic civil cuprinde, intr-o stransa unitate, trei elemente distincte:

a) Subiectii sau partile raportului juridic, adica persoanele (fizice sau juridice) intre care se leaga raportul juridic;

b) Continutul raportului juridic, adica drepturile si obligatiile care leaga cele doua parti ale raportului juridic;

c) Obiectul raportului juridic, adica insasi prestatia (actiunea sau inactiunea) pe care o parte a raportului juridic este indreptatita sa o pretinda celeilalte si pe care aceasta din urma parte este obligata sa o savarseasca (sau sa se abtina de la savarsirea ei).

§2. Subiectii raportului juridic civil

2.1. Notiune. Prin subiect al raportului juridic civil se intelege calitatea de a fi titular al drepturilor si obligatiilor ce alcatuiesc continutul raportului juridic. Sunt deci subiecti, persoanele fizice sau persoanele juridice intre care se leaga un raport juridic si care au unul fata de celalalt fie drepturi subiective, fie obligatii civile corelative acestor drepturi.

2.5. Capacitatea civila de folosinta este aptitudinea generala de a avea drepturi si obligatii civile, adica aptitudinea de a fi subiect de drept civil, de a intra ca atare in raporturi juridice civile. Capacitatea civila de folosinta este recunoscuta de lege tuturor persoanelor fizice, fara nici o discriminare (art. 4, Decretul nr. 31/1954); Capacitatea civila de folosinta a persoanelor fizice incepe odata cu nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea sa.

2.6. Capacitatea civila de exercitiu este aptitudinea persoanelor de a dobandi drepturi si de a-si asuma obligatii prin acte juridice proprii. Daca toate persoanele fizice au capacitatea de folosinta recunoscuta de lege pe simplul considerent ca ele exista ca fiinte umane, apoi nu toate persoanele fizice au capacitatea de exercitiu ci numai acelea care au o vointa constienta, care au discernamantul faptelor lor, deoarece numai acestea isi pot da seama de consecintele actelor lor producatoare de efecte juridice.

Pana la varsta de 14 ani minorii sunt complet lipsiti de capacitate de exercitiu. Minorii care au implinit varsta de 14 ani dobandesc, potrivit legii, o capa­citate civila de exercitiu restransa. De regula, capacitatea de exercitiu dobandita la varsta majoratului dureaza toata viata incetand - odata cu capacitatea de folosinta - la moartea persoanei.

§3. Continutul raportului juridic civil

3.1. Notiunea de drept subiectiv civil. Dreptul obiectiv recunoaste indivizilor largi prerogative de actiune sub forma unor drepturi individuale, adica drepturi subiective.

Nota bene. Nu exista drept subiectiv decat in cadrul permis de dreptul obiectiv.

3.3. Notiunea de continut al raportului juridic civil. Continutul rapor­tului juridic civil este alcatuit din drepturile si obligatiile partilor (subiectilor) adica din drepturile subiectului activ si din obligatiile subiectului pasiv intre care se stabileste raportul juridic; nota bene, elementele continutului raportului juridic civil sunt: dreptul subiectiv si obligatia civila.

3.4. Definitia si caracterele juridice ale dreptului subiectiv Prin drept (civil) subiectiv intelegem posibilitatea titularului (subiect activ) de a desfasura o anumita conduita, garantata de lege prin putinta de a pretinde subiectului pasiv o anumita comportare corespunzatoare care poate fi impusa la nevoie prin forta de constrangere a statului.

Reciproca dreptului subiectiv este obligatia, adica legatura de drept prin care debitorul se gaseste obligat fata de creditor sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub constragere statala ; obligatia este aspectul negativ al raportului obligational.

Drepturile civile subiective prezinta urmatoarele caractere specifice:

a) Dreptul subiectiv presupune intotdeauna existenta unei obligatii corelative ; b) Dreptul subiectiv confera titularului sau posibilitatea de a pretinde subiectului pasiv sa-si indeplineasca obligatia corelativa ; c) Dreptul subiectiv confera titularului sau posibilitatea de a desfasura o anumita conduita ; d) Dreptul subiectiv ia fiinta ca atare din momentul nasterii raportului juridic.

3.5. Clasificarea drepturilor civile subiective. Drepturi absolute si drepturi relative.

a) Drepturile absolute sunt acelea carora le corespunde obligatia gene­rala a tuturor persoanelor de a se abtine de a le incalca.

Sunt drepturi absolute: 1. Drepturile personale extrapatrimoniale (dreptul la nume, la onoare etc; drepturile rezultand din raporturile conjugale si din raporturile de familie; drepturile nepatrimoniale de autor, de inventator si cele conexe lor etc.) 2. Drepturile reale principale si cele derivate din dreptul de proprietate privata.

b) Drepturile relative - in opozitie cu cele absolute - sunt cele carora le corespunde obligatia uneia sau mai multor persoane, determinate din chiar momentul stabilirii raportului juridic, de a da (adica de a constitui sau stramuta un drept real asupra unui lucru), de a face (de a savarsi anumite acte sau fapte juridice), sau de a nu face ceva (de a se abtine de la savarsirea anumitor acte sau fapte juridice).

Sunt drepturi relative toate drepturile de creanta, adica cele care rezulta din acte juridice sau din fapte juridice in temeiul carora una sau mai multe persoane determinate, in calitate de creditor, are dreptul de a pretinde si obtine de la una sau mai multe persoane determinate, in calitate de debitor, indepli­nirea obligatiei corelative de a da, a face sau de a nu face ceva. Astfel sunt: dreptul vanzatorului de a primi pretul si al cumparatorului de a primi lucrul cumparat, dreptul persoanei pagubite printr-o fapta ilicita si culpabila de a primi despagubiri etc.

Drepturi patrimoniale si drepturi nepatrimoniale (sau extrapatrimoniale). Drepturile subiective civile sunt patrimoniale sau nepatrimoniale dupa cum ele au sau nu au un continut economic, evaluabil in bani.

Clasificarea drepturilor patrimoniale in drepturi reale si drepturi de cre­anta. Drepturile subiective civile cu continut economic (drepturi patrimoniale) pot fi subclasificate in:

a) Drepturi reale in temeiul carora titularul isi poate exercita atributele (prerogativele) corespunzatoare in mod direct asupra unui lucru si care permite a se retine din utilitatile sale economice fara a avea nevoie de concursul altor persoane.  La randul lor acestea de divid in drepturi reale principale (dreptul de proprietate si dezmembramintele sale : uz, uzufruct, abitatie, servitute, superficie) si drepturi reale accesorii (gaj, ipoteva, privilegii).

b) Drepturile de creanta sunt acele drepturi patrimoniale in temeiul ca­rora subiectul activ numit creditor, poate pretinde subiectului pasiv numit debi­tor, ca acesta sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva; adica sa indeplineasca o obligatie corelativa prin executarea careia se realizeaza dreptul creditorului.

3.6. Clasificarea obligatiilor civile corelative drepturilor subiective

Obligatia civila poate fi definita ca fiind indatorirea subiectului pasiv de a avea o anumita conduita, pretinsa de subiectul activ corespunzatoare dreptului subiectiv corelativ, conduita care consta in a da, a face sau a nu face ceva si care la nevoie poate fi impusa prin forta coercitiva a statului.

Obligatiile civile (corelative drepturilor) pot fi clasificate in functie de diferite criterii. Astfel:

b) In functie de obiectul lor, obligatiile se pot imparti in:

- obligatii de a da, a face sau a nu face ceva ; - obligatii pozitive (dare si facere) si obligatii negative (non facere); - obligatii determinate (sau de rezultat) si obligatii de prudenta sau diligenta (ori de mijloace). Obligatia de rezultat rezida in indatorirea debitorului de a obtine un rezultat determinat;

c) In functie de puterea sanctiunii lor, obligatiile se impart in obligatii civile (perfecte) si obligatii naturale (imperfecte).

d) In functie de opozabilitatea lor, obligatiile pot fi obisnuite (opozabile numai debitorului), opozabile si tertelor persoane (scriptae in rem) sau obligatii reale (propter rem).

3.8. Exercitarea drepturilor civile subiective. Abuzul de drept.

Abuzul de drept in dreptul civil insemna exercitarea unui drept civil subiectiv dincolo de limitele sale firesti, adica exercitarea lui in alt scop decat acela in vederea caruia dreptul respectiv este recunoscut de lege.

Adesea abuzul de drept este o sursa de raspundere civila.

Sanctiunea abuzului de drept consta in refuzul organului jurisdictional de a protegui dreptul folosit abuziv iar atunci cand el se concretizeaza intr-o fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, va fi antrenata raspunderea civila.

3.9. Apararea drepturilor civile prin mijloace juridice. Principalul mijloc juridic de drept civil pentru apararea drepturilor subiective este posibilitatea acordata de lege titularilor de drepturi de a cere, prin actiune in justitie, interventia fortei de constrangere a statului pentru a obtine respectarea sau restabilirea dreptului impotriva oricarei persoane care l-ar nesocoti sau incalca si pentru a impune prin constrangere juridica exe­cutarea silita a hotararii judecatoresti astfel pronuntate.

§4. Obiectul raportului juridic civil

Notiunea de obiect al raportului juridic. Prin obiect al raportului juridic intelegem actiunea sau abtinerea la care este indreptatit subiectul activ si de care este tinut subiectul pasiv al raportului juridic adica conduita sau comportamentul subiectilor raportului.

§5. Bunurile

5.1. Notiunile de 'lucru' si 'bun'. Pentru ca un lucru sa devina bun in sens juridic este necesar ca acesta sa fie util omului, sa aiba o valoare economica si sa fie susceptibil de apropriere, sub forma unor drepturi ce intra in compunerea unui patrimoniu, fie al unei persoane fizice, fie al unei persoane juridice.

5.2. Clasificarea bunurilor.

1. Bunuri imobile (nemiscatoare) si bunuri mobile (miscatoare). Aceasta este clasificarea prevazuta in mod expres in Codul civil care in art. 461 statueaza ca 'toate bunurile sunt imobile sau mobile'.

2. Bunuri scoase din circuitul civil si bunuri aflate in circuitul civil. Aceasta diviziune a bunurilor are la baza criteriul posibilitatii incheierii de acte juridice civile cu privire la unele bunuri.

3. Bunuri determinate prin caractere individuale (res certa) si bunuri deter­minate prin caractere generice (res genera).

4. Bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile. Bunurile se clasifica in consumptibile si neconsumptibile dupa cum intrebuintarea lor obisnuita implica sau nu consumarea lor materiala sau juridica (instrainarea) de la prima utilizare.

5. Bunuri fungibile si bunuri nefungibile. Aceasta clasificare are in vedere numai bunurile mobile nu si pe cele imobile. Bunurile fungibile sunt acelea care pot fi inlocuite unele cu altele in executarea unei obligatii (res quarum una alterius vice fungitur).

6. Bunuri divizibile si bunuri indivizibile.

Bunurile divizibile sunt acele bunuri susceptibile de impartire, fara ca prin aceasta operatie sa li se schimbe destinatia.

Bunurile indivizibile sunt acele bunuri care nu pot fi impartite fara a li se schimba destinatia.

7. Bunuri principale si bunuri accesorii. Sunt situatii cand un bun, fara a-si pierde o existenta distincta, ajunge intr-o dependenta fata de altul; in alte cuvinte, unul apare ca principal iar celalalt ca accesoriu (auxiliar) celui dintai.

8. Bunuri simple si bunuri compuse. Bunurile simple sunt acele bunuri care formeaza o unitate indivizibila si care sunt supuse in mod natural unui regim juridic omogen (de exemplu, aurul, un teren gol, o perla etc.).

9. Bunuri frugifere si bunuri nefrugifere. Bunurile frugifere, in opozitie cu bunurile nefrugifere, sunt acele bunuri susceptibile de a produce fructe fara consumarea substantei lor.

Textul art. 483 C. civ. distinge trei categorii de fructe: naturale, industriale si civile.

10. Bunuri corporale si bunuri incorporale. Aceasta distinctie este opera doctrinei. Bunurile corporale sunt acele bunuri care au o existenta materiala fiind percepute prin simturile omului; prin contrast, bunurile incorporale sunt acele bunuri care nu au o exis­tenta materiala (corp, substanta), carora le lipseste materia tangibila, cum ar fi drepturile.

11. Bunuri sesizabile si bunuri insesizabile. Bunurile sesizabile sunt acele bunuri care pot fi urmarite in cadrul executarii silite a debitorului.

12. Bunuri din domeniul public si bunuri din domeniul privat. Aceasta clasificare se refera exclusiv la bunurile care apartin statului si unitatilor administrativ-teritoriale.

13. Bunuri de capitalizare si bunuri de consumatie. Sunt bunuri de capita­lizare acelea care formeaza baza cea mai consistenta a averii private. Sunt bunuri de consumatie bunurile de confort sau de uz curent.

§6. Faptele juridice. Izvoarele raportului juridic civil concret

Faptele juridice sunt acele imprejurari care, potrivit legii, atrag dupa sine anumite consecinte juridice.  Dupa caracterul volitional, faptele juridice si o data cu ele izvoarele raportului juridic civil se clasifica in actiuni umane si evenimente.

a) Actiunile umane la randul lor se impart in doua categorii si anume:

- actiuni savarsite cu intentia de a produce efecte juridice si actiuni savarsite fara intentia de a produce efecte juridice dar care efecte se produc totusi, in puterea legii;

b) Evenimentele (adica faptele naturale) sunt acele fapte juridice care se produc independent de vointa omului si de care norma de drept civil leaga anumite efecte juridice (consecinte juridice).

Test pentru autocontrol :

Ce intelegeti prin raport juridic civil ?

Ce intelegeti prin capacitate de exercitiu ? Care sunt fazele acesteia ?

Din ce este format continutul raportului juridic civil?

Realizati o schema a drepturilor subiective.

Faceti o comparatie intre drepturile relative si cele absolute.

Ce intelegeti prin "abuz de drept" si care este sanctiunea.

Realizati o schema a clasificarii bunurilor.