Raportul juridic civil

RAPORTUL JURIDIC CIVIL

& 1. Definire

Dreptul civil este o ramura a dreptului privat care reglementeaza raporturile patrimoniale si personal-nepatrimoniale stabilite intre persoanele fizice si juridice aflate pe pozitii de egalitate juridica, precum si conditia juridica a persoanelor fizice si persoanelor juridice in calitatea lor de subiecte ale raporturilor juridice civile.

Rezulta ca obiectul dreptului civil il constituie relatiile sociale reglementate de norme de drept civil, individualizate prin caracterul specific raporturilor juridice civile.

Raportul juridic este o relatie sociala reglementata de norma de drept. Natura relatiei sociale reglementata de norma juridica determina natura raportului juridic : de drept constitutional, civil, penal etc.

Relatiile sociale reglementate de normele juridice de drept civil sunt raporturi juridice civile.

Intra in sfera raporturilor juridice civile, relatiile juridice patrimoniale si relatiile personale nepatrimoniale daca sunt reglementate de norme de drept civil (de exemplu un raport rezultat dintr-un contract de vanzare-cumparare sau din incalcarea dreptului de proprietate).

Rezulta ca pentru nasterea, modificarea, transmiterea sau stingerea raporturilor juridice civile concrete trebuie sa existe: o relatie sociala, o norma de drept care sa reglementeze relatia sociala si un fapt sau un act juridic de care normele de drept conditioneaza nasterea, modificarea, transmiterea sau stingerea de drepturi si obligatii concrete.

Faptele juridice sunt evenimente sau actiuni omenesti de care legea leaga producerea unor efecte.

Evenimentele sunt imprejurari sau situatii care se produc independent de vointa oamenilor si de care norma juridica leaga producerea unor efecte juridice (de exemplu, nasterea sau moartea unor subiecte de drept civil).

Actiunile omenesti sunt fapte comisive sau omisive, savarsite cu sau fara intentia de a produce efecte juridice.

& 2. Caracterele raportului juridic civil

a). Raportul juridic civil are un caracter social deoarece acestea se stabilesc intre oameni, priviti fie, ca persoane fizice, fie ca persoane juridice (in colectiv).

b). Raportul juridic civil are un caracter volitional, ce rezulta din faptul ca raportul juridic este reglementat de o norma juridica care, in esenta, exprima vointa legiuitorului, dar si prin vointa partilor.

c). Raportul juridic civil se caracterizeaza prin: egalitatea juridica a partilor.

& 3. Subiectele raportului juridic civil

Raportul juridic civil este alcatuit din: subiectele sau partile raportului raportul, continutul raportului si obiectul raportului.

Prin subiect al raportului juridic intelegem capacitatea de a fi titular de drepturi si obligatii.

Subiectele raportului juridic civil ocupa doua pozitii distincte:

-subiectul activ, acela care dobandeste drepturi;

-subiectul pasiv, acela care se obliga.

In cadrul raporturilor obligationale, subiectul activ este denumit creditor, iar subiectul pasiv este denumit debitor.

Aceste denumiri generice se particularizeaza in functie de denumirile raportului juridic la care participa (de exemplu, in contractul de vanzare-cumparare partile se numesc vanzator si cumparator; in contractul de donatie partile se numesc donator si donatar etc.).

Raportul juridic civil stabileste de regula intre doua persoane, raport juridic simplu. In alte cazuri raportul juridic civil se stabileste intre mai multe persoane, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive.

De exemplu, in raportul de proprietate subiectul activ poate fi o singura persoana sau , in cazul proprietatii comune, pot fi mai multe persoane.

In raportul obligational pot fi: mai multi creditori (ca pluralitate activa), mai multi debitori (ca pluralitate pasiva) ori mai multi creditori si debitori (ca pluralitate mixta).

& 4. Continutul raportului juridic

Continutul raportului juridic este alcatuit din: drepturile subiectului activ si obligatiile subiectului pasiv.

In cadrul raportului juridic civil drepturile si obligatiile sunt interdependente, adica drepturilor subiectului activ le corespund obligatiile subiectului pasiv, iar obligatiile subiectului pasiv le corespund drepturile subiectului activ.

Dreptul subiectiv civil este posibilitatea juridica recunoscuta de normele de drept civil unei persoane fizice sau juridice ca subiecte active de a avea, in limitele fixate de aceste norme, o anumita conduita si de a pretinde celorlalte persoane, ca subiecte pasive, de a avea o conduita corespunzatoare constand in : a da, a face ceva sau a nu face ceva.

Obligatia civila reprezinta indatorirea subiectului pasiv de a avea o anumita conduita, corespunzatoare cerintei subiectului activ, constand in: a da, a face ceva sau a nu face ceva, conduita care poate fi impusa la nevoie prin forta de constrangere a statului.

Drepturile subiective civile se clasifica:

In functie de sfera persoanelor obligate sau in functie de gradul de opozabilitate, drepturile subiective se clasifica in drepturi absolute si drepturi relative.

Dreptul absolut este acel drept subiectiv civil in temeiul caruia titularul sau, determinat, are posibilitatea sa-l exercite singur, celelalte persoane avand obligatia generala si negativa de a nu face nimic de natura sa aduca atingere.

Dreptul relativ este acel drept subiectiv civil in temeiul caruia subiectul activ determinat (creditorul) are posibilitatea de a pretinde de la subiectul pasiv determinat (debitorul) sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva (dare, facere, non facere).

In functie de continutul lor, drepturile subiective se divid in drepturi patrimoniale si drepturi personale nepatrimioniale.

Dreptul patrimonial este  dreptul subiectiv care are un continut economic.

Dreptul personal nepatrimonial este dreptul subiectiv care nu are continut economic,nefiind evaluabil in bani.

In functie de siguranta oferita titularilor, drepturile se impart in drepturi pure si simple si drepturi afectate de modalitati (termen, conditie, sarcina).

Dreptul civil "pur si simplu" este dreptul ce se naste in cadrul unui raport juridic in forma sa cea mai simpla, care presupune un creditor, un debitor si un singur obiect; dreptul se naste si isi produce efecte imediat, conferind titularului siguranta si puterea deplina; creanta devine scadenta si exigibila din momentul in care s-a nascut.

Dreptul civil afectat de modalitati adauga unele elemente specifice, care produc efecte speciale, denumite termen, conditie ori sarcina.

Obligatiile civile se clasifica dupa mai multe criterii.

In raport de obiectul lor distingem: obligatii de a da, a face sau a nu face; obligatii pozitive si negative; obligatii de rezultat ori de diligenta.

"A da"(aut dare) inseamna in dreptul civil a transfera sau a constitui un drept real ( drept de proprietate).

"A face" (aut facere) inseamna o actiune in favoarea subiectului activ, o prestatie pozitiva de orice natura ( efectuarea unei lucrari, prestarea unui serviciu, predarea unui bun).

"A nu face" inseamna obligarea subiectului pasiv de a se abtine de a nu face ceva care sa afecteze exercitiul unui drept absolut sau sa se abtina de a nu face ceva la care persoana era indreptatita sa faca daca nu si-ar fi luat obligatia fata de subiectul activ de a nu face.

Obligatia de rezultat (determinata) se considera indeplinita daca debitorul a ajuns la rezultatul promis, la indeplinirea obligatiei promise. De exemplu, transportatorul este eliberat cand marfa a ajuns la destinatie, vanzatorul cand a predat lucrul vandut in mana cumparatorului.

Obligatia de diligenta (de mijlocare) il indatoreaza pe debitor de a depune eforturi, de a starui cu buna credinta pentru a atinge un anumit rezultat, fara a fi obligat sa indeplineasca insusi rezultatul respectiv.

In raport de sanctiune sunt: obligatii perfecte si obligatii imperfecte. Obligatiile perfecte beneficiaza de sanctiune, adica creditorul poate apela la forta de constrangere a statului pentru a obtine un titlu executoriu impotriva debitorului. Obligatiile imperfecte (naturale) sunt lipsite de sanctiune, dar pot fi executate fara ca debitorul sa mai poata pretinde restituirea prestatiei .

& 5.Obiectul raportului juridic civil

Prin obiect al raportului juridic civil se intelege actiunea sau inactiunea la care este indreptatit subiectul activ si la care este obligat subiectul pasiv.

In timp ce continutul raportului cuprinde posibilitati si indatoriri juridice, obiectul are semnificatia realizarii acestora.

Cand prestatia are a obiect transmiterea unui drept asupra unui lucru, acesta poate fi privit ca element material. Astfel se poate vorbi despre obiectul "derivat" al raportului juridic civil.

Obiectul material  ("lucrul" ori "bunul" in sens juridic) trebuie sa aiba valoare economica si sa fie util pentru trebuintele umane.

Patrimoniul reprezinta totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale (cu valoare economica) apartinand unei persoane. Totalitatea drepturilor alcatuiesc activul patrimonial, iar totalitatea obligatiilor, pasivul patrimonial.

Patrimoniul, ca universalitate juridica, are un activ (drepturi, creante) si un pasiv (obligatii). Patrimoniul nu este deci, o simpla universalitate de fapt (un ansamblu de bunuri);

Clasificarea bunurilor se face dupa anumite criterii generale si specifice. Clasificarea are importanta teoretica, dar mai ales practica, deoarece determina regimul juridic aplicabil diferitelor bunuri.

a). Dupa regimul circulatiei juridice sunt bunuri care se afla in circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil.

Sunt in circuitul civil toate bunurile care pot fi obiectul actelor juridice civile, adica pot fi instrainate sau dobandite prin acte civile. Regula este ca bunurile sunt in circuitul civil, iar exceptiile trebuiesc prevazute expres de lege.

Bunurile scoase din circuitul civil sunt cele nu pot face obiectul unor acte juridice civile. Bunurile apartinand domeniului public sunt scoase din circuitul civil (fiind inalienabile si insesizabile).

b). Dupa natura lor, bunurile sunt mobile si imobile.

Bunuri mobile sunt cele care se transporta de la un loc la altul (art.473 Cod civil).

Sunt bunuri imobile "Fondurile de pamant si cladirile sunt imobile prin natura lor". De precizat, ca expresia "cladirile" cuprinde toate constructiile sau lucrarile ridicate pe pamant sau in acesta (magazii, poduri, tuneluri, diguri, canale etc.) precum si partile unei cladiri (usi, ferestre, balcoane, burlane, instalatii etc.) sunt imobile prin incorporatie sau prin destinatie (oglinzi prinse in pereti, statui), morile de vant sau de apa asezate pe stalpi; recoltele care tin de radacini, fructele neculese; arborii netaiati si vegetatia prinsa de pamant sunt imobile.

c).Dupa modul de determinare sunt bunuri individual determinate (res certa) si bunuri generic determinate (res genera):

Bunurile individual determinate acelea care dupa natura lor sau prin vointa partilor sunt individualizate prin elemente specifice (un anumit autoturism, o anumita casa etc.).

Bunurile generic determinate acelea care se individualizeaza prin insusiri si caracteristici specifice speciei sau categoriei din care fac parte; individualizarea specifica se face prin: numarare, cantarire, masurare etc. (o anumita cantitate de ciment, de mere, de grau etc.).

d).Dupa cum pot fi inlocuite in executarea unei obligatii civile, deosebim bunuri fungibile si bunuri nefungibile:

Bunurile fungibile sunt acelea care se pot inlocui unele cu altele in executarea unei obligatii civile;

Bunurile nefungibile sunt acelea care nu pot fi inlocuite cu altele, debitorul neputand fi liberat prin predarea altui bun.

e). Dupa cum sunt sau nu producatoare de fructe, bunurile se divid in bunuri frugifere si bunuri nefrugifere.

Sunt frugifere bunurile care produc periodic, fara consumarea substantei lor, alte bunuri denumite fructe;

Sunt nefrugifere bunurile care nu au capacitatea de a da nastere la alte produse.

f). Dupa cum folosirea bunurilor implica sau nu consumarea lor, deosebim bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile.

Bunurile consumptibile isi consuma substanta ori sunt instrainate la prima lor intrebuintare;

Bunurile neconsumptibile pot fi folosite repetat, fara a fi necesara consumarea substantei ori instrainarea lor.

g).Dupa cum pot fi ori nu divizate, fara a-si schimba destinatia economica, bunurile sunt divizibile si indivizibile.

Sunt divizibile bunurile care pot fi impartite fara sa-si schimbe prin aceasta destinatia economica.

Sunt indivizibile bunurile care nu pot fi impartite fara a nu-si schimba destinatia economica.

h).Dupa cum sunt percepute, bunurile pot fi bunuri corporale si bunuri necorporale.

Bunurile corporale au existenta materiala, pot fi percepute cu simturile umane; asa sunt , in general, lucrurile;

Bunurile necorporale au o existenta abstracta, ideala ce scapa simturilor noastre; asa sunt toate drepturile (drepturile reale, de creanta, de autor, titlurile de valoare etc.).

j).Dupa corelatia existenta intre bunuri, acestea sunt bunuri principale si bunuri accesorii.

Sunt principale bunurile ce pot fi folosite independent, neservind la utilitatea altui bun;

Sunt accesorii bunurile care prin destinatie servesc la intrebuintarea unor bunuri principale (antena pentru televizor, imobilele prin destinatie etc.).

k). Dupa cum pot fi sau nu fi urmarite si supuse executarii silite, bunurile sunt sesizabile si insesizabile.